Crin Antonescu: „La noi funcţionează principiul meritocraţiei, facem abstracţie de sex când vine vorba de politică”. Serios?

Liderul PNL, Crin Antonescu, a respins, în numele femeilor liberale, ideea stabilirii unor cote de gen în partid pentru desemnarea candidaţilor la alegerile locale şi parlamentare de anul viitor.

"Noi, liberalii, avem alt principiu, principiul meritocrației, facem abstracţie de sex, când vine vorba de politică. Femeile liberale vor sa acceadă în poziţii importante politic pe orice alt criterii decât acela ca le-a lăsat Dumnezeu femei şi nu le-a nenorocit să fie bărbaţi", a declarat Antonescu.

„Principiul meritocraţiei”! Ce frumos sună dar cât de idealist-infantil este de fapt! Mai întâi, să privim un pic către candidaţii cu care PNL s-a prezentat la alegerile parlamentare uninominale din anul 2008: din cei 452 de candidaţi, femeile abia dacă au fost 36, adică mai puţin de 8% din totalul candidaţilor.

• la Camera Deputaţilor, din 315 candidaţi PNL, 24 au fost femei (7,6%);
• la Senat, din 137 candidaţi PNL, 12 au fost femei (8,75%).

În urma alegerilor, PNL a obţinut 93 de mandate de parlamentar, din care 8 le-au revenit femeilor, în consecinţă femeile liberale au obţinut 8,6% din totalul mandatelor de parlamentar ale PNL. Este puţin? Nu, este foarte puţin! Dacă doar atâtea femei meritoase au fost în stare să găsească liberalii în această ţară, înseamnă că PNL are o problemă de reprezentare a cetăţenilor, inclusiv a propriului electorat. Nu spune nimeni că trebuie să adopte cote de gen, deşi această soluţie este cam singura care dă roade pe termen scurt şi mediu, însă o deschidere mai mare către femei ar fi necesară. O strategie de atragere a doamnelor meritoase din business, mediul academic, administraţie, diplomaţie, etc. şi nişte mecanisme de promovare internă în partid mai prietenoase cu femeile s-ar impune, nu credeţi, domnilor liberali? Că în nici un caz nu puteţi susţine că în această ţară româncele nu merită să conducă, să facă legi şi politici publice, femeile fiind peste 50% din absolvenţii de studii superioare în ştiinţe politice, economie, drept, relaţii internaţionale şi comunicare.

Pe de altă parte, reprezentarea politică nu se limitează la principiul meritului. Este vorba de reprezentarea intereselor cetăţenilor şi bunul mers al întregii societăţi. Toţi cetăţenii, femei şi bărbaţi, trebuie să respecte legile adoptate de Parlament, prin urmare ar fi corect ca toţi să aibă un cuvânt de spus în forul în care aceste legi sunt dezbătute şi adoptate. O reprezentare politică democratică trebuie să ţină cont nu doar de merite şi competenţe ci şi de reflectarea intereselor diferite ale cetăţenilor în baza genului de care aparţin, aşa cum se iau în calcul alte criterii. În prezent, se aplică criteriul geografic la desemnarea candidaţilor în alegeri şi criteriul etnic în alocarea unor locuri în Parlament.

PNL acceptă că cetăţenii pot avea interese diferite dacă provin din arii geografice diferite. PNL aplică principiul geografic la desemnarea candidaţilor, deşi ar fi posibil ca cei mai „merituoşi” să fie din Bucureşti, sau din Ardeal sau doar din Ardeal şi Oltenia. Tot aşa ar trebui să vadă că există interese politice diferite ale femeilor şi bărbaţilor. De exemplu, actualmente, ce altă explicaţie poate exista pentru trenarea de ani de zile a unor modificări fundamentale la legea de prevenire şi combatere a violenţei în familie decât aceea că peste 90% din parlamentari sunt bărbaţi iar ei nu empatizează în aceeaşi măsură cu victimele violenţei domestice? Sau optica masculină cu care se dezbat propunerile legislative de legalizare a prostituţiei? Sau absenţa unei legi a bonelor? În schimb, devine de importanţă maximă să dăm bani pentru stadioane şi săli de sport.

Desemnarea parlamentarilor nu se limitează la „principiul meritocraţiei”. Există 18 deputaţi care îşi obţin mandatele pentru că provin din rândul minorităţilor etnice naţionale iar în cazul lor, pe bună dreptate, mai presus de „principiul meritocraţiei” funcţionează cel al reprezentării politice a grupurilor etnice minoritare, grupuri care au interese şi puncte de vedere care pot fi diferite de cele ale majorităţii.

Revenind la principiul meritelor, ar trebui văzut că într-o societate patriarhală ca a noastră, evaluarea meritelor în multe domenii este afectată de apartenenţa la un gen sau altul. Cei care evaluează sunt de cele mai multe ori bărbaţi, iar ei perpetuează relaţiile de privilegiu, ierarhie şi subordonare existente. O femeie trebuie să muncească de trei ori până la de zece ori mai mult pentru a reuşi să urce în ierarhie, lucru recunoscut constant de femeile din organizaţiile politice. Principiul meritocraţiei nu poate fi aplicat în absenţa unor criterii de evaluare obiective, cu adevărat neutre la gen.

S-a sucit Ponta (în bine)

Aflat la Şcoala Politică a Femeilor din PSD care se desfăşoară în aceste zile la Mamaia, Victor Ponta s-a declarat favorabil introducerii unor cote de gen pentru alegerile parlamentare de anul viitor.

„Preşedintele PSD, Victor Ponta, le-a spus femeilor social-democrate, reunite la şcoala politică din Mamaia, că le va sprijini în stabilirea unei cote care să le fie alocate pentru candidaturi la alegerile din 2012.

Ponta a afirmat că este momentul ca această cotă, despre care s-a tot discutat în ultimii ani, să nu mai fie amânată.” - Adevărul

Nu e clar despre ce fel de cote este vorba: cote interne în partid sau cote stabilite prin legea electorală. De curând, chiar înaintea intrării în vacanţa parlamentară, deputaţii PSD, inclusiv deputatele,au votat împotriva proiectului Sulfinei Barbu (PD-L) de adoptare a unei legi prin care toate partidele şi formaţiunile politice să fie obligate ca la alegerile parlamentare să prezinte un procent de minim 40% candidaţi femei din totalul candidaturilor.

Cel mai interesant este faptul că Victor Ponta era în 2010 contrar ideii de a asigura o prezenţă minimală a femeilor în reprezentarea politică. Înaintea Consiliului Naţional al PSD prin care a câştigat funcţia de preşedinte al partidului, l-am întrebat pe Ponta prin intermediul site-ului Hotnews despre posibilitatea de a susţine cotele de 40% propuse de Rovana Plumb. Răspunsul său a fost următorul:

raspuns (Miercuri, 3 februarie 2010, 14:51)

Victor Ponta: am fost mult timp partizanul cotelor pentru femei si tineri in conducerea partidelor. Nu mai sunt la fel de convins acum, pentru ca trebuie sa ai si tineri si femei cu adevarat de valoare pe care sa-i promovezi si pe alte criterii decat ca sunt tineri sau sunt femei. Cred ca Angela Merkel sau Segolene Royal nu au fost promovate in propriile partide pe cote. Fac parte din generatia care nu mai are nici un fel de prejudecata sexista si cred ca o femeie in politica poate fi tot atat de buna sau tot atat de rea ca un barbat. (Sursa)

Geoană şi Năstase erau şi presupun că sunt în continuare, cel puţin declarativ, partizani ai asigurării unei reprezentări echilibrate a femeilor şi bărbaţilor în organele de conducere internă a partidului şi la desemnarea candidaturilor la alegerile parlamentare şi locale. Pe vremea când era preşedinte al PSD, Geoană a vorbit de „paritate de gen”, un concept despre care rar se discuta în politica dâmboviţeană. Tot Geoană, dacă vă mai amintiţi, visa la o echipă de „amazoane” cu care să câştige alegerile locale din 2008.

Victor Ponta a câştigat, la începutul anului 2010, funcţia de preşedinte al PSD şi de atunci a tratat rar problema reprezentării politice a femeilor, de cele mai multe ori într-un mod care lăsa să se întrevadă mari lacune în cunoaşterea subiectului.

Andreea Paul Vass de la PD-L a criticat discursul de astăzi al lui Ponta:Este oare credibil domnul Ponta în faţa femeilor social-democrate trăgând de fustele unor PDL-iste?

Împotriva sistemului de vot uninominal pur (majoritar)

O dată cu apropierea alegerilor parlamentare din 2012, s-au înteţit discuţiile, în special în rândul reprezentanţilor PD-L, pe marginea modificării Legii Electorale în direcţia trecerii la un sistem de vot uninominal necompensat de tipul FPTP (First past the post voting – Câştigătorul ia totul).

Din 2008, în România se votează în baza unui sistem uninominal mixt, parţial majoritar, parţial proporţional. Dacă vă aduceţi aminte, înaintea adoptării acestui sistem de vot, exista iluzia că prin votul uninominal oamenii nu vor mai vota corupţii, comuniştii, mafioţii şi alte triste figuri care populează Parlamentul României de mai bine de 20 de ani. Dar s-a văzut că sistemul de vot uninominal n-a împiedicat accesul în forul legislativ al unor personaje precum Şerban Mihăilescu (Micky Şpagă), Sorina Plăcintă, Iulian Orban, Dan Voiculescu, Cătălin Voicu şi alţii. Cei care susţin trecerea la un sistem de vot uninominal pur (sistem de vot majoritar), pot specula că prezenţa unor parlamentari cu imagine pătată s-ar datora părţii din sistem prin care redistribuirea mandatelor se face proporţional, în funcţie de voturile obţinute de partid la nivel de circumscripţie şi la nivel naţional. Acesta este principalul argument în favoarea trecerii la un sistem majoritar"pur".

De fapt, sistemul de vot uninominal majoritar are mai multe efecte negative, resimţite chiar în ţări cu tradiţie democratică îndelungată ca Marea Britanie şi SUA. La noi, în combinaţie cu cultura balcanică slab democratică şi profund coruptă, acest sistem de vot ar putea duce la naşterea unui sistem monstruos în care întreaga putere politică să fie acumulată perpetuu sau prin rotaţie de un grup restrâns de persoane care în acelaşi timp îşi asigură dominaţia asupra resurselor şi a capitalului pe căi ilicite, legătura politică-capital fiind foarte strânsă în România.

1. Sistemul de vot uninominal majoritar lasă pe scena politică doar două partide mari

Acesta este efectul negativ cel mai des invocat de cei care critică trecerea la un sistem FPTP. Dar, mai pe faţă, mai pe ascuns, acesta este motivul principal pentru care PD-L îşi doreşte acum modificarea legii electorale. PD-L s-ar salva de la un eşec electoral, preluând voturile acordate unor partide mai mici şi mizând pe prezenţa unor figuri locale notorii (şi posibil pe alte pârghii mai puţin legale). Bătălia electorală s-ar duce numai între PD-L şi USL, lucru care le-ar conveni de minune PD-L-iştilor. Celor două formaţiuni politice li s-ar adăuga UDMR care ar câştiga colegiile din Secuime. Cele mai afectate vor fi, cum ziceam, partidele mici (de exemplu Partidul Ecologist) care nu vor mai avea nicio şansă de a accede în Parlament. Un partid ca PNL ar risca pierderea unor voturi importante dacă se prezintă în alegeri în afara USL. Pluralitatea politică va fi implicit afectată iar o parte importantă din cetăţeni nu va fi reprezentată în forul legislativ.

2. Candidaţii sunt desemnaţi de partide în funcţie de notorietate şi bani

Acesta este un neajuns al sistemul de vot uninominal în general, atât al celui majoritar, cât şi al celui mixt actual din România. Partidele aleargă după candidaţi cu notorietate locală (foşti şi actuali primari, prefecţi, baroni locali) sau naţională (inclusiv vedete de televiziune, actori şi cântăreţi, foşti sportivi, etc.). În al doilea rând, în partide sunt preferaţi candidaţii cu resurse financiare, umane şi mediatice cât mai mari, transformând lupta electorală într-o competiţie în care cel fără bani şi alte resurse, dar mult mai pregătit politic, intelectual şi uman pentru a ocupa un scaun de parlamentar, este net dezavantajat.

3. Partidele văd un risc în a desemna candidaţi din grupuri discriminate sau minoritare

Sistemul de vot majoritar este statistic vorbind deosebit de nefavorabil reprezentării politice a femeilor. Liderii partidelor ezită să desemneze femeile pe post de candidaţi din cauza percepţiei că acestea nu au suficientă autoritate ca bărbaţii să ducă bătălia politică. În ţările cu sistem de vot majoritar, reprezentarea femeilor este deficitară, chiar şi atunci când se iau măsuri afirmative pentru a asigura prezenţa lor minimală. Un alt motiv al slabei lor prezenţe în rândul candidaţilor este acela că, aşa cum arătam anterior, sunt preferaţi candidaţii cu notorietate iar de cele mai multe ori cei care au deja experienţă politică sunt bărbaţi. Reînnoirea clasei politice este mult mai greoaie, o persoană outsider, chiar dacă şi-a dovedit competenţa într-un anumit domeniu şi este cunoscută şi apreciată la nivel intern în partid, va fi mai puţin preferată în faţa unui politician deja cunoscut la nivel local sau naţional, chiar dacă respectivul are un trecut criticabil.

În Franţa, de exemplu, singurele alegeri în care Legea Parităţii nu a dat suficiente roade au fost cele care folosesc sistemul de vot majoritar. La alegerile la care se aplică sistem de vot proporţional pe liste, acestea fiind alegerile locale şi municipale, o parte din alegerile pentru Senat şi alegerile europarlamentare, reprezentarea femei-bărbaţi este aproape paritară, în timp ce la alegerile uninominale prin sistem majoritar, respectiv cele pentru Adunarea Naţională (Camera inferioară a Parlamentului), procentul femeilor a fost de 12,5% la alegerile din 2002 şi 18,5% la alegerile din 2007. Asta cu toate că există o Lege a Parităţii care prevede sancţiuni financiare usturătoare în cazul în care un partid nu prezintă un număr aproximativ egal de candidaţi femei şi bărbaţi în alegeri. De teamă că partidul oponent deşi va încălca legea va câştiga un colegiu dacă numeşte un candidat bărbat, partidele, în special cele mari, se îndeamnă unele pe altele la nerespectarea legii parităţii.

Acestea sunt succint trei motive pentru care consider că sistemul de vot uninominal, mai ales cel majoritar, ar fi de evitat în România în perioada următoare. Nu suntem o ţară cu tradiţie democratică prea îndelungată ca să renunţăm la o parte din voturile exprimate la urne de dragul unei stabilităţi politice. Militez pentru o mai bună reprezentare a cetăţenilor, iar acest lucru se realizează prin votul proporţional, nu cel majoritar. Pragul electoral ar trebui scăzut pentru a permite şi altor voci să se exprime în Parlament. Legea partidelor politice ar trebui modificată pentru a nu mai pune atâtea beţe în roate constituirii de noi partide. În concluzie, prefer o reprezentare politică cât mai democratică, în locul a două partide mari controlate de o mână de oameni, o mână de băieţi deştepţi care ar face ce-ar vrea cu ţărişoara noastră.

Impropriu spus „Auditul Naţional al Serviciilor Sociale”

În perioada iulie – septembrie 2011 toate Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC), aflate în subordinea Consiliilor judeţene sunt supuse unui audit efectuat de Fundaţia Hope and Homes for Children (HHC) România şi Absolute Return for Kids (ARK)în parteneriat cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Incorect analiza instituţională a fost denumită „Audit Naţional al Serviciilor Sociale”, deşi vizează doar auditarea serviciilor de protecţie a copilului. Se induce ideea că singurul obiectiv al DGASPC-urilor este în domeniul protecţiei copilului. Totuşi, cum rămâne cu auditarea celorlalte arii care intră în atribuţiile acestor direcţii judeţene: protecţia familiei (inclusiv prevenirea şi combaterea violenţei în familie), a persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie? Dacă aceste arii nu sunt şi ele auditate atunci denumirea de Audit Naţional al Serviciilor Sociale este improprie. Mai aproape de realitate ar fi denumirea„Auditul Serviciilor de Protecţie a Copilului”. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale lasă să se înţeleagă că face mai mult decât face în realitate, ba, în mod periculos, focalizează întreaga activitate a acestor Direcţii judeţene înspre protecţia copilului, domeniu important desigur, dar nu singurul în care trebuie să intervină pentru asigurarea serviciilor sociale.

O auditare a serviciilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie ar fi şi ea extrem de necesară întrucât guvernul le-a lăsat autorităţilor locale întreaga responsabilitate pentru acest domeniu iar cazurile de violenţă domestică s-au înmulţit. Cel mai probabil în multe judeţe un asemenea audit s-ar finaliza cu concluzia „nu se mai face nimic”, „s-au închis adăposturile pentru victimele violenţei în familie”, „s-au tăiat fondurile”, „nu s-a putut face nimic în cutare caz pentru că legea nu prevede ordinul de restricţie pentru agresor”, etc. O altă arie importantă de intervenţie a acestor direcţii ar trebui să fie, conform legii, asistenţa socială pentru prevenirea şi combaterea marginalizării sociale şi elaborarea programelor de acţiune antisărăcie. Sebastian Lăzăroiu, ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, bănuiesc că ştie foarte bine, în calitate de sociolog, că serviciile de asistenţă socială nu se limitează doar la asigurarea serviciilor de protecţie a drepturilor copilului. Ar face bine să schimbe denumirea acestui audit denumit inadecvat „Audit Naţional al Serviciilor Sociale”.

Linkuri:

• "Primul audit naţional al serviciilor sociale. Copiii din Direcţiile de Asistenţă Socială îşi vor spune părerea despre sistem"
• Ștefan Dărăbuș: Am inceput Auditul National al Serviciilor Sociale

Şeful IPJ Vâlcea şi femeile poliţiste

Şeful IPJ Vâlcea, chestorul Ion Stoica, a declarat luni că numărul de locuri pentru femei de la Academia de Poliţie ar trebui redus, întrucât "femeile după ce intră în poliţie stau puţin, nasc un copil, după doi ani de concediu mai fac unul şi te trezeşti că îţi rămân funcţiile ocupate atâţia ani".

"Nu am nimic cu femeile, din contră, îmi plac femeile, dar dacă vom merge pe ordine publică ne trebuie bărbaţi. Ori fetele sunt foarte silitoare şi deştepte, iar la examen, şansele fiind egale, reuşesc mai mult fetele. (...) Femeile, după ce intră în poliţie, stau puţin, nasc un copil, după doi ani de concediu mai fac unul şi te trezeşti că îţi rămân funcţiile ocupate atâţia ani, iar colegii lor trebuie să le preia atribuţiile. Pentru noi e foarte greu să lucrăm cu poliţiste pentru că au familii şi alte responsabilităţi. Ţin să menţionez că avem poliţiste foarte bune, care îşi fac treaba cum nu se poate mai bine. Dar în acelaşi timp sunt probleme în mediul rural şi toate vor să vină în mediul urban pentru că nu le mai convine cu naveta şi cu condiţiile precare. Aşadar, să fie femei, dar cu o anumită limită", a spus chestorul Ion Stoica.

Aşadar, două motive au fost invocate de şeful IPJ Vâlcea pentru limitarea accesului femeilor la posturile de agent de poliţie:

1. Femeile rămân gravide şi apoi pleacă în concediul de creştere a copilului

„După ce a născut, să zicem, doi copii, o femeie poliţist poate sta patru sau chiar să îşi prelungească Concediul Maternal la cinci ani. În tot acest răgaz, posturile lor rămân libere, nimeni nu poate fi repartizat pe postul respectiv".

2. Femeile nu s-ar adapta corespunzător la specificul muncii de poliţist

„Multe dintre ele nu se adaptează la problemele specifice muncii noastre. Femeile sunt foarte deştepte, isteţe, silitoare, dar majoritatea vor să aibă posturi la oraş, iar acest lucru nu se poate. La posturile din mediul rurale ele nu se adaptează, în primul rând condiţiile de igienă în lumea satului fiind cu totul altele decât la oraş". Sursa: Adevărul.

Ieri seară la emisiunea Ora de Ştiri de pe TVR2, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Interne, locotenentul Marius Militaru, a calificat propunerile lui Stoica ca aberante şi discriminatorii,declarând că instituţia pe care o reprezintă nu permite asemenea măsuri de excludere a femeilor. Şeful Blocului Naţional Sindical (BNS), Dumitru Costin, a condamnat la rândul său propunerile şefului IPJ Vâlcea printr-o intervenţie în cadrul aceleiaşi emisiuni tv.

Astăzi, o reacţie împotriva chestorului a avut-o Sulfina Barbu, preşedinta Organizaţiei de Femei a PD-L, care a anunţat că organizaţia sa va depune o plângere la Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării.

Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin intermediul direcţiei pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (fosta agenţie a Egalităţii de Şanse între Femei şi Bărbaţi – ANES) a depus deja o plângere la CNCD.

La nivelul conducerii Poliţiei Române, mă refer la inspectorul general al IGP, chestorul Liviu Popa şi echipa sa managerială, nu s-a luat până la această oră nicio poziţie oficială şi nici nu s-a pus problema demiterii din funcţie a şefului IPJ Vâlcea.

În IPJ Vâlcea sunt 119 femei poliţiste şi 803 bărbaţi poliţişti. Noua reorganizare a poliţiei, prin înfiinţarea secţiilor de Poliţie Rurală, a presupus transferul multor femei poliţist din mediul urban, în cel rural.

Din punctul meu de vedere avem de-a face cu un caz clar de discriminare directă a femeilor cu un plus de gravitate ţinînd cont de funcţia pe care o ocupă chestorul Ion Stoica. Aducerea în discuţie a condiţiilor de igienă din mediul rural este ilară, de parcă la sate n-ar locui multe alte femei sau de parcă bărbaţii poliţişti de la oraşe, obişnuiţi cu apa curentă, n-ar putea avea aceleaşi probleme de adaptare atunci când sunt transferaţi în mediul rural.

Invocarea posturilor rămase blocate pe perioada concediului de creştere a copilului nu poate fi motiv de excludere sau limitare a accesului femeilor la ocuparea posturilor de agenţi de poliţie. În primul rând, legea prevede că acest tip de concediu poate fi luat nu numai de mame ci şi de taţi, de altfel existând la ora actuală taţi în concediu care îşi cresc copiii până la vârsta de doi ani. În al doilea rând, concediul de creştere a copilului este o politică socială a Statului român destinată creşterii şi îngrijirii copiilor nou născuţi şi sugari, nu un privilegiu al părinţilor. Dacă chestorul Ion Stoica este nemulţumit de perioada lungă a acestui concediu ar putea cere alocarea de fonduri din bugetul Poliţiei pentru construirea de creşe pentru copii angajaţilor, în acest mod stimulând întoarcerea angajaţilor mai devreme din concediul parental şi reconcilierea vieţii de familie cu munca a agenţilor de poliţie care au copii mici.

Chestorul a mai cerut şi egalizarea baremelor la probele fizice pentru admiterea la şcolile de agenţi de poliţie pentru fete şi băieţi, lăsând să se înţeleagă că ar fi o problemă cu performanţele fizice ale femeilor care ocupă posturile de execuţie din Poliţie. Propunerea nu ţine cont de faptul că la ora actuală un bun poliţist nu se mai defineşte doar prin forţa brută ci mai degrabă printr-o serie de aptitudini psihice şi intelectuale, dar nici de realitatea de pe teren, unde performanţele fizice ale multor poliţişti bărbaţi cu burţi proeminente lasă loc de dubii cu privire strict la aptitudinile lor fizice.

Drept model de urmat, atât chestorul Ion Stoica cât şi alţii ca el din Poliţia Română care tac şi-i dau tacit dreptate, ar trebui să ia seamă de politicile de recrutare a agenţilor de poliţie din ţările dezvoltate ca Franţa, Spania, Marea Britanie, ţări unde în ultimele decenii s-a marjat în mod expres pe atragerea femeilor înspre forţele de ordine, nu pe excluderea lor. Ba mai mult, în aceste ţări s-a înţeles că în unele intervenţii, cum ar fi în cazurile de violenţă în familie, viol sau agresiuni asupra minorilor, prezenţa femeilor în uniforma de poliţie facilitează colaborarea cu victimele şi soluţionarea cazurilor.

Femeile spun NU publicităţii ofensatoare

În perioada iulie – decembrie 2011, Centrul FILIA implementează proiectul „Femeile spun NU Publicităţii Ofensatoare” (Women say NO to Disrespectful Advertising!), finanţat de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos.

Reprezentantele organizaţiei vor să dea un răspuns misoginismului, sexismului şi stereotipurilor de gen prezente în publicitatea românească şi ipostazelor deseori degradante în care sunt prezentate femeile, precum şi dispreţului exprimat faţă de ele şi de experienţele lor de viaţă.

Proiectul se va desfăşura pe mai multe planuri. Un prim plan îl constituie editare şi publicarea, în format electronic şi în varianta tipărită, a două volume: un volum de analize asupra imaginii femeilor în publicitatea românească actuală şi recentă, şi un al doilea volum cuprinzând un Catalog al Publicităţii din România. Catalogul va conţine o evidenţă a reclamelor vizate, a produselor promovate şi a agenţiilor de publicitate, precum şi scurte reacţii şi opinii.

Catalogul va fi postat pe un blog care va deveni o platformă deschisă femeilor (şi nu numai) de a-şi exprima în mod direct reacţiile faţă de maniera în care publicitatea românească le prezintă.

Tot în cadrul proiectului va fi realizată o cercetare calitativă, prin interviuri şi focus-grupuri cu femei cu vârste între 18 şi 55 de ani privind modul în care acestea percep şi răspund reclamelor prezentate (în baza selecţiei realizate de echipa proiectului).

În fazele ulterioare ale proiectului vor fi trimise scrisori deschise reprezentanţilor agenţiilor de publicitate, precum şi reprezentanţilor firmelor care comercializează produse promovate prin reclame ofensatoare la adresa femeilor. De asemenea va fi organizată o masă rotundă în cadrul căreia reprezentanţi ai agenţiilor de publicitate, ai firmelor, ONG-urilor, instituţiilor relevante în domeniu, alături de femeile consumatoare ale acelor produse vor identifica posibilităţi de îmbunătăţire a situaţiei actuale şi principii de bună practică.

Mai multe detalii vor fi oferite pe site-ul FILIA.

Înscrieri la Masterul „Politici, Gen şi Minorităţi” (SNSPA)

S-a dat startul la înscrierile pentru admiterea la masteratul în Politici, Gen şi Minorităţi de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din Bucureşti.

Masterul îl recomand tuturor celor interesaţi în aprofundarea cunoştinţelor despre teoriile feministe şi ale celor referitoare la minorităţile etnice şi religioase, care au absolvit în prealabil o facultate cu profil socio-uman.

Masterul „Politici, Gen şi Minorităţi” a fost fondat în urmă cu 11 ani şi este coordonat de doamna profesoară Mihaela Miroiu.

Înscrierile se fac în perioada 1 august – 10 septembrie 2011, exclusiv online pe pagina Facultăţii de Ştiinţe Politice a SNSPA: http://admitere-masterat.politice.ro/?q=admitere.

Pentru înscriere trebuie să vă creaţi un cont de utilizator după care să încărcaţi un CV detaliat şi un scurt eseu propriu (5-8 pagini) pe un subiect relaţionat cu problematica de gen şi minorităţi. Exemple de subiecte vizând problematica de gen găsiţi pe acest blog şi ar putea fi legate de: discriminarea de gen în educaţie, pe piaţa muncii, în politică, violenţa de gen, prostituţia, imaginea femeilor în media şi publicitate, statutul femeilor în comunism sau post-comunism, accesul femeilor la sănătate, limbajul sexist, situaţia femeilor rome (mariajele timpurii, educaţia, portretizarea în media, literatură şi cinematografie), sau a femeilor musulmane (de pildă vizavi de discuţiile actuale despre burka şi niqab) şi multe altele. Orice temă alegeţi, pentru scrierea eseului trebuie să consultaţi câteva cărţi şi materiale ştiinţifice care abordează respectiva temă. Ţinând cont de dimensiunile reduse ale eseului (sub 10 pagini) este bine ca tema să fie cât mai concretă, aşadar nu alegeţi ceva vag precum „femeile în politică”, ci ceva concret cum ar fi „Elena Udrea în politica românească, dintr-o perspectivă feministă”, de exemplu. Sau în loc de a scrie în general despre „avorturile din perioada comunistă” puteţi relata o experienţă din propria familie sau comunitate, dacă aveţi cunoştinţă despre aşa ceva, despre o femeie care a avortat clandestin în perioada comunistă (mătuşa, bunica, vecina de bloc) înscriind experienţa respectivă în contextul socio-politic de atunci.

Eseul va trebui să-l susţineţi în faţa unei comisii în perioada 12-16 septembrie 2011.

Linkuri:

• Admiterea la programele de master ale Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA.
• Prezentarea Masterului PGM.

Succes!