Plecarea mea din Centrul FILIA

Acest articol îl scriu pentru cele/cei care mă cunosc ca membră în consiliul director al unei asociaţii cu numele Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen FILIA.

Îi informez că începând de anul acesta nu mai fac parte din Filia şi, prin urmare, nu doresc să mai fiu asociată cu imaginea acestei organizaţii de acum înainte.

Am lucrat la FILIA din 2009, cu entuziasm şi speranţă într-o primă fază. Am scris şi aici pe blog despre multe din activitățile pe care FILIA le-a făcut în ultimii ani. Am promovat-o la întâlnirile mai mult sau mai puţin importante la care am luat parte. Organizaţia a căpătat, de la venirea mea, vizibilitate şi noi activităţi: am creat, pe lângă partea de cercetare, o parte de activism care nu exista înainte, am pus la punct un program intern de monitorizare a presei pentru a fi la curent cu temele publice care ne-ar putea interesa, am creat şi dezvoltat evenimente pentru membri şi simpatizanţi. De asemenea, am iniţiat campania anuală de strângere a formularelor pentru redirecţionarea către noi a 2% din impozitul datorat Statului de la cei care ne cunosc şi doreau, într-un fel, să ne sprijine activitatea. La acestea se adaugă proiectele la care am contribuit, scrisorile deschise, plângerile la CNCD, comunicatele de presă, mobilizarea diverselor persoane publice pentru încercarea de împiedicare a unor decizii politice, cum a fost desfiinţarea ANES în 2010. Cu alte cuvinte, am contribuit cum am putut la dezvoltarea asociaţiei.

Din nefericire, în echipa de conducere s-a produs de aproape un an de zile un clivaj care a condus la neînţelegeri profunde între o parte din membrele echipei. Săptămâna aceasta, o încercare de mediere a conflictului a eşuat. În consecinţă, partea aflată în minoritate se retrage, lăsând majoritatea să ducă mai departe organizaţia.

Încep o nouă etapă de activism prin această plecare. Cu persoanele rămase în FILIA voi continua să colaborez ori de câte ori va fi nevoie. Ne place sau nu, suntem de aceeaşi parte a baricadei, avem o cauză comună care ne-a adus şi ne-a ţinut împreună atâta timp, în ciuda diferenţelor dintre noi.

Peste câteva săptămâni este ziua de 8 martie, Ziua Internaţională a Femeii. Ar fi frumos ca toate activistele şi activiştii pentru drepturile femeilor din Bucureşti şi din ţară să iasă în stradă şi să mobilizeze cât mai multe persoane pentru a marca această zi aşa cum era ea la origine, o zi de revendicări pentru femei. În restul anului putem lucra separat în alte proiecte, esenţial ar fi să realizăm că în diverse situaţii e bine să ne unim forţele şi să lăsăm deoparte lucrurile mărunte.