Blogul Medusei

De ce suntem în stradă. Un răspuns pentru jurnalistul Dan Tapalagă.

2012-01-20T12:38:00.012+02:00

Activistele feministe sunt împotriva îngrădirii drepturilor democratice şi nereprezentării cetăţenelor şi cetăţenilor. Sunt împotriva corupţiei şi a incompetenţei de care s-a dat dovadă în luarea deciziilor politice.

„Consider că democraţia este în mare pericol în România./…/ M-a scos din casă faptul că drepturile femeilor şi demnitatea noastră au fost grav afectate prin măsurile anticriză. M-a scos din casă supărarea. M-a deranjat lipsa de respect din afirmaţiile preşedintelui şi ale membrilor PDL. Nu sunt vierme, sunt o cetăţeancă cu drepturi! Îmi plătesc taxele şi impozitele şi dacă nu am parte de o creştere a calităţii vieţii, măcar un pic de respect să ni se acorde”, a spus Oana Băluţă, preşedinta FILIA, într-un interviu din Cotidianul.

Analistul Dan Tapalagă nu a avut timp să se intereseze despre aceste lucruri. Într-un editorial publicat pe Hotnews ne serveşte următoarea aberaţie: feministele au ieşit în stradă ca să protesteze că nu sunt mai multe protestatare în Piaţă.

Daca analizam mai atent profilul celor din strada, vedem oameni mobilizati care lupta pentru cauze complet diferite, unele incompatibile cu altele. Vedem lozinci anti-Rosia Montana, altii vor privilegiile inapoi, unii se plang de pensii si salariile mici, cativa se lupta cu taxa auto, gasiti activiste feministe nelinistite ca sunt prea putine femei in Piata Universitatii, acesta devenind el insusi motiv de suparare (!!!!). (Dan Tapalagă)

Iată o formă de a ridiculiza prin minciună protestul din Piaţa Universităţii. În realitate, ceea ce ne aduce pe noi în stradă seară de seară sunt aceleaşi revendicări ca ale manifestanţilor: vrem demisia preşedintelui Traian Băsescu, a Guvernului şi alegeri anticipate. Suntem împotriva măsurilor de austeritate în forma dată de actualul guvern, pe spinarea celor vulnerabili şi săraci, în timp ce firmele „băieţilor deştepţi” continuă să facă bani prin contracte cu Statul. „Vrem şcoli şi spitale, nu vrem catedrale” – cum zicea mesajul de pe o pancartă. Vrem un Stat democratic, în spiritul respectului faţă de cetăţeni. În fond, ne-a enervat atitudinea sfidătoare a lui Băsescu şi ne-am săturat de marionetele din Guvern care-i fac jocul.

Nuanţând, atragem atenţia că măsurile guvernamentale au lovit din greu femeile, prin diverse căi şi că nu s-a ţinut cont de situaţia lor defavorabilă atunci când s-au luat decizii de combatere a crizei.

De prea multe ori deciziile luate de guvernanti au fost nedrepte si au afectat negativ viata femeilor. Exemple:

1. Diminuarea indemnizatiei concediului parental. Economie infima la buget, dar costuri sociale importante.

2. Intr-o perioada in care violenta impotriva femeilor este o experienta cotidiana a multora, guvernantii decid sa desfiinteze (nu sa reformeze) acele institutii cu atributii in domeniu. De exemplu, Agentia Nationala pentru Protectia Familiei.

3. Masurile guvernamentale ale ultimilor ani au fost luate fara nici un fel de analiza de gen a politicilor publice. Singura institutie de stat care ar fi putut face asta era Agentia Nationala pentru Egalitate de Sanse intre Femei si Barbati (ANES), care a fost transformata intr-o Directie lipsita de putere in cadrul Ministerului Muncii.

4. Sectoarele educatiei si sanatatii, foarte afectate de masurile guvernamentale, sunt sectoare feminizate.

5. In combaterea crizei s-au luat masuri care au afectat negativ si/sau au ignorat grupurile vulnerabile, in loc sa le protejeze (ex. mamele singure, pensionarele, femeile rome).
(Extras din Centrul FILIA este prezent la protestul din Piata Universitatii. De ce? )

Poate unora le este mai greu să înţeleagă aceste nuanţe şi explicaţii, revendicările noastre nu au ajuns (încă) printre cele mainstream cum au ajuns cele ecologiste de exemplu. Am putea spune că de la Tapalagă ne aşteptam la mai mult? Personal nu. De la un comentator care a susţinut orbeşte mult timp regimul Băsescu, recăpătându-şi simţul critic foarte târziu (prea târziu), mă aşteptam la tentative de ridiculizare şi discreditare a persoanelor din Piaţa Universităţii. Nu mă aşteptam însă la mesaje atât de ilogice. Ecologiştii au ieşit în stradă să protesteze că nu sunt mai mulţi ecologişti în stradă – cum ar suna o asemenea afirmaţie? Dacă în unele ocazii am atras atenţia că sunt şi femei în stradă, multe femei care îşi strigă nemulţumirile, am făcut-o pentru a arăta că şi ele sunt parte la schimbare, dacă această schimbare se va produce în urma protestelor, şi că trebuie să fie parte la găsirea soluţiilor.

Îl lăsăm pe Tapalagă cu prejudecăţile lui. Sunt mulţi alţi jurnalişti care ne-au primit mesajele pozitiv. "Deşteaptă-te românco!" - îndemnul de pe una din pancartele noastre a fost rostit cu admiraţie pe posturi tv de jurnalişti cunoscuţi ca Liviu Mihaiu şi Oana Dobre.

Mai jos câteva imagini cu noi din timpul protestelor.

Deşteaptă-te, românco!

2012-01-17T23:01:00.008+02:00

La protestele din Piaţa Universităţii de astăzi am adus şi pancarte cu mesaje feministe, după mai multe zile în care mesajele noastre au fost generale pentru restaurarea democraţiei şi înlăturarea politicienilor corupţi şi incompetenţi. Revoluţia va fi una feministă, altfel nu va fi o revoluţie (la revolución será feminista o no será) spuneau spanioaicele în timpul manifestaţiilor 15M de anul trecut. O schimbarea socială şi politică care nu ia în considerare şi interesele femeilor, jumătate din populaţia ţării, nu va fi întrutotul o schimbare.

Ne vedem în piaţă în zilele următoare!

Despre poliţişti şi abuzuri asupra prostituatelor

2012-01-12T11:39:00.006+02:00

Ieri, Direcţia Generală Anticorupţie - DGA a dat publicităţii un dosar în care mai mulţi poliţişti de la Secţia 3 sunt anchetaţi pentru că au dezbrăcat, umilit, bătut şi lipsit de libertate o agentă de poliţie, crezând că au de-a face cu o prostituată. Femeia se afla în misiune pentru a investiga faptele de corupţie ale poliţiştilor, existând bănuiala că aceştia luau taxă de protecţie de la prostituate şi proxeneţi.

"Îmbrăcată provocator, agenta sub acoperire simula că face trotuarul în faţa hotelurilor de pe Calea Victoriei, staţionând mai mult la Hotel Athenee Palace Hilton şi Radisson Blue. Acolo, ea a fost oprită de doi poliţişti de ordine publică de la Secţia 3, care au văzut "prospătura" (cei doi cunoşteau toate prostituatele din zonă, de la care încasau taxa de protecţie). Poliţiştii au întrebat-o cine i-a dat aprobarea să facă trotuarul acolo şi i-au spus ca în acea zonă prostituatele au acces doar cu aprobarea lor şi că trebuie să plătească pentru acest lucru. Au luat-o la secţia de Poliţie, au dezbrăcat-o, au bătut-o, au ţinut-o prizonieră şase ore fără mandat, fără sa-i dea voie să dea telefon sau să-şi cheme un avocat. Toate dialogurile au fost înregistrate audio-video de agenta sub acoperire şi constituie probe în baza cărora poliţiştii corupţi au fost încătuşaţi.

Agenta sub acoperire nu a putut opri abuzurile colegilor ei de la Secţia 3 Poliţie prin dezvăluirea identităţii deoarece ar fi distrus probaţiunea. Pentru toate umilinţele suportate de dragul profesiei, agenta sub acoperire este răsplătită cu un salariu de doar 2000 de lei pe lună, bani în care intră şi indemnizaţia de hrană." - România Liberă.

Ce s-a întâmplat la secţia 3 nu este decât un indiciu al tipurilor de abuzuri asupra prostituatelor săvârşite de oamenii legii. Nu vă miraţi să aflaţi că există prostituate violate de poliţişti în secţiile de poliţie. Am auzit de astfel de cazuri de la o persoană care lucrează într-un ONG ce distribuie prezervative şi materiale informative prostituatelor de pe stradă.

Poliţiştii sunt conştienţi că „fetiţele”, „curvele”, „traseistele”- cum obişnuiesc să le numească - sunt la mâna lor. De îngăduinţa lor depinde de multe ori încadrarea faptei la contravenţie sau la infracţiune. Noul Cod Penal, legea o dată cu care prostituţia devine doar contravenţie, nu a intrat încă în vigoare, va intra de abia în 2013. De moment prostituatele riscă să ajungă la închisoare dacă nu se poartă frumos cu domnii poliţişti, mai ales dacă le vine proasta idee să depună reclamaţie împotriva lor pentru abuz în serviciu. Pentru ele e mai bine să tacă dacă vor să se întoarcă pe stradă a doua zi. Cele mai vulnerabile sunt cele care nu au în spate interlopi influenţi care să le protejeze. Poliţiştii nu se prea tem de consecinţe. Cine să creadă cuvântul unei prostituate? Instanţa, procuratura şi medicii au suficiente prejudecăţi când vine vorba de femeile care oferă servicii sexuale la colţ de stradă. Pentru autorităţi ele sunt infractoare, nu victime, nu oameni cu dreptul la demnitate şi respect la fel ca ceilalţi. Ghinionul poliţiştilor a venit de la colega aflată în misiune. Cine ar fi crezut că agenta de poliţie poate îndura atâtea rele tratamente fără să se deconspire la un moment dat? Acum poliţiştii de la Secţia 3 vor trebui să răspundă legal pentru ce au făcut. Foarte bine. Poate vor servi drept exemple şi altor purtători de caşchetă care se dedau la practici abuzive când anchetează persoanele implicate în prostituţie. Să fie acesta începutul unor dezvăluiri mai ample.

Publicitate

2012-01-10T23:01:00.003+02:00

Bătaia de pe stadioane vs. bătaia în familie

2012-01-07T10:47:00.007+02:00

Băsescu a promulgat în urmă cu câteva zile legea privind combaterea violenţei în sport, care înăspreşte pedepsele pentru recidiviștii la violenţa pe stadioane. Siguranţa microbiştilor este importantă.

Proiectele de lege pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie au rămas tot la sertar în Parlament. Cică după vacanţa de iarnă a parlamentarilor, poate –poate, Doamne ajută, unul dintre proiecte (cel cu nr. 662/2010 - susţinut de Guvern) va fi în cele din urmă adoptat. Nu trebuie decât ca domnii de la Parlament, peste 90% dintre ei bărbaţi, să empatizeze un pic şi cu nevoile victimelor agresate în propriile case, majoritatea femei şi copii. Măcar acum, cu câteva luni înainte de alegerile legislative să arate că le pasă şi de siguranţa cetăţenelor.

Retrospectivă. Politica românească în 2011 din perspectivă feministă.

2012-01-02T11:31:00.019+02:00

Să facem o recapitulare a celor mai importante evenimente, declaraţii politice şi măsuri guvernamentale din anul 2011 care au implicat în mod specific femeile. Avem pe de o parte femeile de pe scena politică, grupate unele dintre ele în organizaţiile de femei iar de cealaltă parte avem jumătate din populaţia României, cetăţenele acestei ţări, cele care într-un mod sau altul au fost afectate de deciziile politice.

Organizaţiile de femei din partide au devenit mai vocale în 2011 însă puterea lor reală este în continuare redusă. Dintre femeile politiciene, fără îndoială cea mai mediatizată a fost Elena Udrea, urmată de alte femei din partidul de guvernământ, Roberta Anastase, Anca Boagiu şi Sulfina Barbu.

Măsurile guvernului Boc au afectat în mai mare măsură femeile întrucât acestea prezentau dinaintea crizei o vulnerabilitate mai mare la sărăcie, au venituri mai mici şi ocupă mai puţine posturi de decizie. Femeile au preluat în sânul familiei o parte din sarcinile care reveneau Statului în domeniul asistenţei sociale şi sanitare o dată cu reducerea cheltuielilor în aceste domenii. Reducerea mai multor tipuri de indemnizaţii (de creştere a copilului, pentru familiile monoparentale, prima la naştere, etc.) au afectat negativ femeile.

De pe scena politică nu au lipsit comentariile misogine, aveţi în cuprinsul acestui articol o colecţie de astfel de comentarii, precum şi plângerile depuse la CNCD de diferite politiciene împotriva unor declaraţii discriminatorii.

Nu în ultimul rând, în anul 2011 am avut parte de câteva apariţii media provocatoare ale unor politicieni. Radu Mazăre şi Roxana Golban de la PSD au apărut în PlayBoy iar Elena Udrea a pozat într-un pictorial în revista Tabu.

1. Organizaţiile de femei din partide au căpătat mai multă vizibilitate

În 2011 au avut loc alegeri interne în organizaţiile de femei din PNL şi PD-L. Ambele evenimente s-au bucurat de participarea unor importanţi lideri politici, femei şi bărbaţi deopotrivă, care şi-au declarat sprijinul pentru depăşirea deficitului de reprezentare politică a femeilor din România.

Pe 19 martie 2011 au avut loc alegeri în Organizaţia Naţională a Femeilor Liberale. Norica Nicolai a renunţat la funcţia de preşedintă iar locul ei a fost luat de Lucia Varga. Noua conducere a organizaţiei a iniţiat în vară programul „Femeile Liberale pot ajuta România”, o serie de 4 seminarii regionale prin care membrele organizaţiei au fost instruite în doctrina liberală în vederea desemnării lor ca şi candidate în alegerile locale şi generale din 2012.

Pe 15 octombrie au avut loc alegeri interne în OF PD-L. Sulfina Barbu nu a avut contracandidată la funcţia de preşedintă, prelungindu-şi astfel mandatul. Andreea Paul (Vass) care iniţial ţintise funcţia de preşedintă, a devenit vice-preşedintă a Organizaţiei iar Oana Badea secretar general.

În PSD Organizaţia de Femei a criticat în repetate rânduri măsurile guvernamentale de combatere a crizei iar Rovana Plumb, Daciana Sârbu, Corina Creţu şi Gabi Creţu au fost printre puţinele personalităţi politice din România care au atras atenţia asupra impactului pe care îl au măsurile Guvernului Boc asupra femeilor. În luna august OF PSD a dat publicităţii studiul „Sărăcia e de gen feminin! Sărăcia şi impactul crizei asupra femeilor. O perspectivă românească şi europeană”, document criticat ulterior de PDL-ista Paul (Vass).

În Partidul Conservator conducerea organizaţiei de femei a fost destul de instabilă. În luna august, Lia Ardelean a părăsit partidul şi implicit funcţia de preşedintă a OF, fiind înlocuită de Liliana Mincă însă şi aceasta din urmă a plecat din partid în decembrie 2011.

În UDMR nu există o organizaţie de femei iar formaţiunea politică nu a arătat nici un interes faţă de o reprezentare politică justă a femeilor maghiare. O telegramă a WikiLeaks dată publicităţii în luna mai descrie UDMR ca fiind un partid „corupt, misogin şi divizat”.

2. A lipsit colaborarea transpartinică între femei

În Parlamentul României nu a existat o colaborare între femei mai presus de partidul din care acestea fac parte, se arată într-o analiză a Institutului de Politici Publice din luna iunie. Femeile parlamentare au iniţiat legi bazându-se pe votul colegilor din partidul din care fac parte, nu şi pe cel al colegelor de la alte partide. Până în decembrie 2011 nu existase nicio iniţiativă legislativă depusă exclusiv de femei. În decembrie trei deputate, Cristina Ancuța Pocora (PNL), Claudia Boghicevici (PDL) și Ileana Dumitrache (PSD) au inițiat un proiect legislativ care interzice răspândirea materialelor cu caracter pornografic în spațiul public.

3. PD-L a fost partidul care a manifestat cel mai mare interes faţă de reprezentarea politică a femeilor

Din cauza unei figuri politice intens mediatizate ca Elena Udrea, probabil politicianul cel mai influent din anul 2011 după Traian Băsescu, în PD-L s-a manifestat o mai mare preocupare pentru reprezentarea femeilor în politică în timp ce în celelalte partide referirile la această temă au adus aproape întotdeauna în discuţie numele Elenei Udrea.

Udrea a dezlănţuit în 2011 o critică virulentă la adresa discriminării de gen din politică totuşi a evitat să recunoască deschis că şi în PD-L femeile sunt tratate discriminatoriu la ocuparea funcţiilor de decizie. Iată câteva din declaraţiile sale:

Ianuarie: „dacă o femeie are pretenţia, are tupeul să-şi aroge dreptul de a activa în politică, intră în conflict cu bărbaţii”;
Aprilie: „o mână de politicieni misogini s-au strâns să apere Bucureştiul de o femeie";
August. În faţa acuzaţiilor că se îmbracă cu rochii de 16.000 de euro Udrea spune că sunt şi bărbaţi politici care se îmbracă cu haine scumpe dar că aceştia nu sunt judecaţi la fel de aspru ca femeile.
Septembrie: "O femeie întotdeauna este tratată într-o gamă minoră în politică, poate şi pentru faptul că de multe ori dacă nu ai argumente în faţa unei femei este cel mai simplu şi stereotipic să mergi să discuţi viaţa personală, garderobă sau aspect". Discriminare este pentru că, spre exemplu, îmi filmaţi pantofii mei şi pe ai domnului Solomon nu".

În septembrie, Traian Băsescu a îndemnat PD-L să caute o Margaret Thatcher pentru a-şi găsi un lider de viitor, declaraţie care a iscat dezbateri publice despre cine ar putea fi această „doamnă de fier” a politicii democrat-liberale.

În prima parte a anului 2011 două femei din PD-L, Andreea Paul (Vass) şi Sulfina Barbu, au dus o campanie în interiorul şi în afara partidului pentru promovarea unei legi a cotelor. Proiectul care stipulează că minim 40% din candidaţii unui partid politic în alegerile parlamentare trebuie să fie femei a fost depus la Parlament încă din octombrie 2010 de către deputata Sulfina Barbu. În prima jumătate a anului 2011 proiectul a fost adoptat tacit de Senat şi a ajuns la Camera Deputaţilor unde se află şi în prezent. În susţinerea acestei măsuri legislative, Andreea Paul (Vass) a coordonat şi lansat public un volum intitulat „Forţa politică a femeilor” cuprinzând scurte eseuri ale unor personalităţi publice referitoare la subiectul reprezentării politice a femeilor. Totodată, Paul (Vass) a lansat site-ul de consultare publică http://www.femeileinpolitica.ro pe tema reprezentării politice de gen în România.

4. Măsurile guvernamentale anti-criză au afectat în mai mare măsură femeile

Adoptarea măsurilor de combatere a crizei a fost făcută de Guvern fără a ţine seama de impactul diferit asupra femeilor, ceea ce a condus la creşterea vulnerabilităţii multor categorii de femei şi la mărirea inegalităţilor de gen. Reducerea cheltuielilor sociale a însemnat că o parte a asistenţei sociale prestate de Stat s-a transferat neremunerat pe umerii femeilor, cele care în mod tradiţional prestează aceste activităţi în cadrul familiei.

În luna mai a intrat în vigoare noul Cod al Muncii. Printre modificările aduse se numără neacordarea primelor de naştere şi a ajutorului de trusou; reducerea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului.

În luna martie, Elena Udrea promitea că Ministerul Dezvoltării va construi 200 de creşe în 2011. La finalului anului bilanţul este trist: nicio creşă şi nicio grădiniţă publică nou construită.

Educaţia şi Sănătatea, două sectoare publice în care majoritatea angajaţilor sunt femei, au continuat să fie grav sub-finanţate. În 2011 mai multe spitale au fost transformate în cămine pentru bătrâni sau pur şi simplu închise. Salariile angajaţilor din învăţământ au continuat să fie printre cele mai mici din sectorul bugetar.

Mulţi asistenţi maternali au demisionat în urma reducerilor cheltuielilor bugetare.

Guvernul nu a luat nicio măsură specifică pentru prevenirea violenţei în familie, cu toate că acest fenomen s-a amplificat în ultima perioadă. Evaluarea Direcţiilor de Asistenţă Socială realizată în perioada iulie-septembrie a vizat doar domeniul protecţiei drepturilor copilului.

Guvernul României nu a respectat standardele minime pentru eliminarea traficului de persoane, lucru criticat de Departamentul de Stat al SUA într-un raport din luna iunie.

5. Legi şi proiecte legislative

Noul Cod al Muncii a eliminat prima la naştere, trusoul pentru nou născut şi a redus indemnizaţia pentru creşterea copilului.

Noul Cod Civil. Intrat în vigoare din 1 octombrie, noul Cod Civil aduce reglementări cu privire la încheierea logodnei, căsătoria de la 16 ani şi custodia parentală comună post-divorţ.

Proiectul de modificare a Legii de prevenire şi combatere a violenţei în familie. De 10 ani de zile se încearcă actualizarea acestei legi pentru ca victimele să beneficieze de o mai bună protecţie, organele legii să poată interveni mai uşor iar agresorii să fie îndepărtaţi de victime şi descurajaţi să comită fapte de agresiune asupra membrilor familiei. În luna noiembrie Cristina Pocora a anunţat că în scurt timp modificările la lege vor fi discutate în plen şi adoptate, lucru care până în prezent nu s-a întâmplat.

Legea cotelor. Este un proiect de lege care prevede ca femeile să fie minim 40% din candidaţii partidelor la alegerile parlamentare. Proiectul a fost adoptat tacit de Senat iar în prezent se află la Camera Deputaţilor, cameră decizională.

Legalizarea prostituţiei – iniţiator Silviu Prigoană. Propunerea legislativă a fost definitiv respinsă în luna iunie.

Legea alăptatului. Proiectul de Lege privind reglementarea marketingului substituenţilor de lapte matern se află în prezent la Camera Deputaţilor.

Legea bonelor. Propunerea legislativă a Robertei Anastase privind serviciile de îngrijire şi supraveghere a copiilor pe timpul zilei a fost respinsă definitiv de Senat în luna iunie.

Interzicerea reclamelor erotice. Cristina Ancuța Pocora (PNL), Claudia Boghicevici (PDL) și Ileana Dumitrache (PSD) au inițiat un proiect legislativ care interzice răspândirea materialelor cu caracter pornografic în spațiul public și instituie sancțiuni.

6. Declaraţii misogine

Injurii:

Vadim Tudor (PRM) către executorul judecătoresc Paula Somaldoc: " Cine eşti tu, fă, proasto, eu am făcut legi în ţara asta! Pitica dracului, pitică nenorocită, uită-te în oglindă. Taci dracu din gură, căţea turbată, vită încălţată! Faci tu ordine în partidul meu?".

Preşedintele Consiliului Judeţean Brăila, Gheorghe Stancu, către o ziaristă: "Aveţi nesimţirea să nu mentionaţi cine s-a ocupat de acest festival şi aşa mai departe. Credeţi că toată Brăila asta e proastă? Aşa credeţi? Oana asta e o panaramă, o imbecilă. Probabil că se pricepe să stea cu sânii la soare şi să se lase pipăită de primari. Cred că la aia se pricepe ea, nu la scris în ziare".

Antonie Solomon (PD-L) : “Lia Olguţa Vasilescu e singurul parlamentar de Dolj care mi-a luat apărarea în momentele grele prin care am trecut. Eu preţuiesc femeia: mamă, gospodină şi chiar prostituată. Nu pot să spun nimic rău de Lia Olguţa Vasilescu. E femeie şi o respect”.

Vasile Bleotu (PSD) către Maria Barna (UNPR) în timpul unei ședințe a Comisiilor de buget-finanțe : "Eşti o nulitate! Eşti o curvă!".

Machism (credinţa în superioritatea bărbaţilor):

Dinu Patriciu (PNL): “Uneori, chiar am impresia că partidul nostru are un caracter preponderent feminin. Căci, pe de o parte, în relaţiile cu partenerii e sfios, ezitant, indecis, inconstant, chiar casnic, iar pe de altă parte e măcinat în interior de intrigi, bârfe, răzbunări pasionale. Cred că a sosit momentul să devină bărbat. Poate să-l cheme cum vrea. Eu îl aştept încă”.

Gigi Becali: „Dacă bărbatul înşală, femeia nu are voie să divorţeze. Dumnezeu a spus că bărbatul e bărbat şi femeia curvă”.

Sebastian Vlădescu: "Piețele financiare vor reacționa negativ la ceea ce se întâmplă acum cu Grecia și restul țărilor cu probleme. Știm cu toții că piețele sunt ca femeile, foarte sensibile, orice șoc le impresionează”.

Traian Băsescu, despre Academia Navală: "Aici e o şcoală care construieşte bărbaţi chiar şi dintre studenţii care sunt femei. Construieşte oameni care sunt educaţi în mentalitatea învingătorului. El ştie că trebuie să ajungă la portul de destinaţie indiferent ce i se întâmplă pe mare, că e furtună, ciclonul, incendiu la bord sau avariile la compartimentul maşini".

Tratarea femeilor ca obiecte sexuale:

Radu Mazăre (PSD): “Am spus chestiunea asta, mulţi au luat-o în derâdere şi au spus că Mazăre vrea să promoveze turism sexual. Nu. Aş face cât mai multe cluburi. Noi avem o bogăţie în ţara asta pe care nu o exploatăm. Nu o exploatăm în sensul frumos. Femeile sunt. Avem nişte femei frumoase cum nu au multe ţări în lumea asta”.

Primarul comunei Deveselu, Gheorghe Beciu, despre amplasarea scutului anti-rachetă: "fetele din zonă îi aşteaptă cu braţele deschise pe americani".

Marian Vanghelie (PSD): "Mie îmi plac femeile să ştiţi, nu bărbaţii, eu o iubesc pe Roberta, dar ar trebui să îşi găsească unul ...un tip mai cuminte, un intelectual rasat care ar putea să se ademenească. Dacă aş crede chiar că ma iubeşte Roberta acum, pe cuvânt că pentru mine ar fi o chestie frumoasă, dar este o iubire otrăvitoare".

Sorin Oprescu, primarul Capitalei: "Mie îmi place de Udrea, mă refer la cum arată ca doamnă, cum a evoluat în timp. O spun sincer, cu cele mai calde sentimente bărbăteşti, deşi la vârsta asta...".

Radu Mazăre (PSD): „Îmi cer iertare că nu am participat ieri şi alaltăieri la lucrări, însă aveam programată o şedinţă de fotografie pentru Playboy. Nu ştiu câţi bărbaţi de aici ar fi renunţat la nişte fotografii cu patru tinere domnişoare superbe, aranjate, superbe, pentru şedinţa de partid. Eu nu am putut''.

William Brânză (PD-L): „Priviţi la performanţele doamnei ministru Anca Boagiu de când a venit la Ministerul Transporturilor. Pe ce a pus mâna a revigorat. Oricum, cu două femei sub preşedintele Traian Băsescu nu poţi avea decât stabilitate politică şi legi analizate cu celeritate. Exemplul doamnei preşedinte Roberta Anastase la conducerea Camerei Deputaţilor este de notorietate. Oricum, atunci când deasupra ai o femeie puternică, şi performanţele bărbatului cresc. Eu sunt încântat să lucrez sub doamna preşedinte Roberta Anastase".

7. Plângeri la CNCD

În luna martie, psihiatrul Florin Tudose a fost reclamat de deputata Cristina Pocora pentru declaraţia „femeile din mass-media ar trebui controlate psihiatric”.

În august, Gigi Becali a fost sancţionat de CNCD pentru declaraţia „bărbatul care înşală e şmecher, iar femeia care înşală este curvă”.

Tot în august Organizaţia de Femei a PD-L a depus plângere la CNCD împotriva şefului IPJ Vâlcea, Ion Stoica. Acesta afirmase că în Poliţie trebuie să lucreze mai puţine femei pentru că acestea nasc şi intră în concedii de maternitate.

În decembrie, senatoarea PDL Mihaela Popa, deputata PDL Cristina Dobre şi OF PD-L au depus o plângere împotriva deputatului Vasile Bleotu (PSD) pentru că a jignit-o în şedinţă publică pe Maria Barna (UNPR) numind-o „curvă”.

Tot în luna decembrie, Andreea Paul (Vass) de la PD-L, alături de alte 30 de persoane, a sesizat CNCD în legătură cu conţinutul discriminatoriu al articolului "Urlă şi se enervează.Vezi portretul complet al femeii care se află într-un post de conducere" din Evenimentul Zilei.

8. Apariţii media scandaloase

În luna martie, Roxana Golban de la PSD Timiş a pozat pentru revista Playboy, apariţie aspru criticată de preşedintele partidului Victor Ponta. Ponta i-a sugerat timişorencei să plece la PD-L: „În PSD nu are viitor această Roxana Golban, dar o trimitem bucuroşi la PDL, unde cu siguranţă va fi mult mai apreciată”. Nu aceeaşi reacţie a avut-o liderul PSD la apariţia în aceeaşi revistă a lui Radu Mazăre îmbrăcat ca Napoleon şi înconjurat de femei goale.

O altă apariţie media provocatoare care a stârnit critici a fost cea a Elenei Udrea în numărul din noiembrie al revistei Tabu. Udrea a apărut pe coperta revistei într-o rochie strâmtă de latex şi cu cizme înalte, mulate pe picior. În pictorialul din paginile revistei, Udrea a pozat în rolul a cinci femei puternice ale lumii, printre care Jackie Kennedy şi Madonna.

Sărbători fericite!

2011-12-23T14:40:00.002+02:00

Vă urez sărbători de iarnă frumoase şi fericite!

Iar în noul an, fetelor, să nu fiţi cuminți!

Scrisoare deschisă ARAS: Aceleaşi drepturi, aceleaşi responsabilităţi

2011-12-17T11:26:00.007+02:00

În fiecare an, pe 17 decembrie, organizaţiile non-guvernamentale din întreaga lume (în special organizaţiile lucrătorilor sexuali) atrag atenţia asupra necesităţii încetării violenţei şi abuzurilor la adresa persoanelor implicate în prostituţie. Grave încălcări ale drepturilor omului, violenţa, stigmatizarea şi limitarea exercitării drepturilor cetăţeneşti în contextul legal care incriminează prostituţia cresc şi vulnerabilitatea lucrătorilor sexuali faţă de infecţia cu HIV şi SIDA .

În România, prostituţia este o infracţiune şi poate fi pedepsită (închisoare de la 3 luni la 3 ani). Conform Legii 61/1991, acostarea clienţilor este contravenţie şi poate fi pedepsită cu amendă.

Persoanele implicate în sexul comercial sunt deseori abuzate şi agresate de clienţi sau proxeneţi, precum şi de alte persoane, dar, în loc să fie pedepsiţi agresorii, de cele mai multe ori ele, victimele, sunt arestate sau amendate; declararea unui abuz echivalează cu /implică o autodenunţare.

Femeile implicate în prostituţie sunt amendate de mai multe ori pe zi pentru că acostează clienţii, astfel încât ajung să însumeze amenzi neplătite de sute de milioane de lei.

Prostituţia este subiect de etichetare, învinuire, dezaprobare la nivelul societăţii. Violenţa este o manifestare a stigmatizării şi discriminării.

Persoanele care practică sexul comercial sunt văzute ca fiind singurele purtătoare ale responsabilităţii. Clienţii, adică persoanele care solicită şi plătesc serviciile, nu sunt responsabilizaţi în nici un fel. Dimpotrivă, mesajele publice sunt în direcţia „bietul client (bărbat), a fost îmbolnăvit de prostituata minoră”.

Ce este nesesar să facem?

Să discutăm deschis despre prostituţie, antrenând în primul rând femeile şi, în general, persoanele implicate în sexul comercial atât în discuţii, cât şi în luarea deciziilor în ceea ce le priveşte.

Să considerăm femeile şi persoanele implicate în prostituţie cetăţeni egali – care au aceleaşi drepturi cu noi, nu doar aceleaşi responsabilităţi.

Să denunţăm stigmatizarea justificată de legi morale, bune intenţii şi perspective diverse şi întărită prin legi care pedepsesc fără vreun fel de efect asupra securităţii şi sănătăţii cetăţeanului şi comunităţii.

Să pedepsim agresiunile şi abuzurile la adresa persoanelor implicate în prostituţie. Să denunţăm practica întemeiată pe ideea că victima este cea vinovată.

Să considerăm clienţii/bărbaţii parte atât din problemă, cât şi din soluţie, dat fiind că ei sunt cei care cer şi plătesc serviciile.

Această scrisoare a fost redactată de ARAS – Asociaţia Română Anti-SIDA, organizaţie non-guvernamentală care desfăşoară şi programe de educaţie pentru sănătate adresate persoanelor implicate în prostituţie.

Documentul este sprijinit de 36 de instituţii.

„Domnişoara preşedintă a Camerei Deputaţilor va deveni doamnă”

2011-12-15T16:37:00.007+02:00

Ieri, în Parlamentul României, senatorul Cristian Ţopescu, cunoscut mai mult ca şi comentator sportiv, a făcut glume pe seama zvonurilor că Roberta Anastase se va mărita în curând. „Domnişoara preşedintă a Camerei Deputaţilor va deveni doamnă” a subliniat el apăsat pentru a arăta ce schimbări importante va produce măritişul în identitatea Robertei Anastase. Pe lângă glumiţa sexistă, senatorul s-a mai amuzat şi pe seama numărul de invitaţi la nuntă - i-a sugerat viitoarei mirese să nu invite 80 de prieteni şi apropiaţi pentru că există riscul ca în loc de 80 să vină 170 de persoane (aluzie la erorile de numărare a voturilor în Parlament pe care le face Roberta Anastase).

Identificarea femeilor în funcţie de statutul marital a rămas întipărită social de pe vremea când căsătoria avea o importanţă majoră în viaţa femeilor pentru că le aducea, pe de o parte respectabilitatea socială, de cealaltă parte o restrângere a capacităţilor civile (femeile căsătorite nu puteau încheia acte civile fără aprobarea soţului) şi, totodată, marca trecerea de sub tutela tatălui sub cea a soţului. Apelativul „domnişoară” conţine în schimb şi o tentă peiorativă atunci când se foloseşte ca termen de adresare pentru o femeie adultă. O domnişoară este o persoană imatură, fără experienţă de viaţă, neluată în serios. Gândiţi-vă cum ar fi să-i numim pe bărbaţii necăsătoriţi „domnişori” sau „juni” în discuţiile care se pretind serioase şi formale.

A fi sau nu căsătorit n-ar trebui să aibă relevanţă la locul de muncă, la bancă sau în relaţiile cu instituţiile publice, şi, totuşi, în varii ocazii, sub pretextul folosirii unor formule de politeţe, femeile ajung să fie interogate indiscret asupra acestui aspect din viaţa lor iar în unele situaţii, aşa cum am văzut, acest detaliu devine ţinta unor glume şi ironii.

În Franţa şi alte ţări s-a discutat de mai mulţi ani despre această formă de discriminare a femeilor. Iată câteva linkuri interesante:

L'Express, 2006, Madame ou mademoiselle?

20 minutes, 2011, Madame ou mademoiselle? Ces petits riens qui font le «sexisme ordinaire»

The Telegraf, 2009, Euro chiefs ban 'Miss' and 'Mrs'. The European Parliament has banned the terms 'Miss' and 'Mrs' in case they offend female MEPs.

Petiţie pentru prima personalitate feminină pe o bancnotă românească (II)

2011-12-14T15:41:00.014+02:00

Astăzi am participat la Parlament la evenimentul de lansare a petiţiei pentru tipărirea primei bancnote româneşti cu chipul unei personalităţi feminine.

La eveniment au luat cuvântul:

Din partea gazdelor: Mircea Toma (Activ Watch- Agenţia de Monitorizare a Presei), Livia Aninoşanu (Centrul Parteneriat pentru Egalitate) şi Cristian Munteanu (agenţia de publicitate TBWA).

Invitaţi: Elena Udrea (PD-L), Carmen Moldovan (PSD), Cristina Ţopescu (TVR), Theodor Paleologu(PD-L), Antonio Momoc (Partidul Verde) şi Andrei Gheorghe.

Mai fusese invitată şi Adriana Săftoiu de la PNL, dar aceasta nu a putut ajunge din cauza unui incident neprevăzut.

Petiţia se va putea semna începând de astăzi pe site-ul ALTFEM timp de un an.

Iată pe scurt câteva din ideile vorbitorilor de la conferinţa de astăzi. În deschidere, Mircea Toma a arătat că femeile sunt privite astăzi unilateral, ca purtătoare ale sexului nu şi ca profesioniste. La tv, ele apar în pondere mare în emisiunile de divertisment în calitate de obiecte sexuale, în schimb prezenţa lor în talk-show-uri şi emisiuni de analiză politică, economică şi socială, este în continuare redusă. Acestea este un fenomen de suprafaţă, în fond problema este mult mai adâncă în societate şi se traduce în efecte de ordin material, cum este faptul că salariile femeilor sunt în medie mai mici decât ale bărbaţilor. Mircea Toma a dat exemplul sectorului financiar - bancar, unde 75% din angajaţi sunt femei însă procentul de 25% reprezentat de bărbaţi ocupă principalele posturi de decizie şi câştigă salarii mai mari.

Livia Aninoşanu de la CPE a prezentat proiectul ALTFEM, dezvoltat în parteneriat de cele trei organizaţii: CEP, TBWA şi Active Watch, în cadrul căruia are loc iniţiativa trimiterii unei petiţii către guvernatorul BNR pentru tipărirea bancnotei care să înfăţişeze o personalitate feminină. Cristian Munteanu din partea TBWA a dezvăluit că, din punctul său de vedere, principala problemă este aceea că mare parte din femeile din România nu conştientizează că sunt discriminate din diverse motive, de aceea proiectul ALTFEM mizează foarte mult pe partea de comunicare. În cadrul campaniei se vor lansa 3 spoturi în curând.

Elena Udrea şi-a început discursul arătând că, în mod paradoxal, şi această campanie este iniţiată de un bărbat. A recunoscut că ani la rândul a negat discriminarea de gen dar că în prezent nu mai are această problemă. Ca şi în alte ocazii, a declarat că în opinia sa principala vină a discriminării femeilor în politică o poartă mass media, pentru modul în care reflectă femeile. Udrea neagă că în interiorul partidului problema discriminării femeilor ar fi una mare. Carmen Moldovan, la fel ca următoarea vorbitoare, Cristina Ţopescu, a ţinut să sublinieze că nu este feministă (oare ce înţelege prin feministă, ar fi interesant de ştiut) şi că nu este adepta cotelor de 30% pentru femei la desemnarea candidaţilor în alegeri. A declarat că propune pentru prima personalitate feminină pe o bancnotă pe Elena Cuza, pentru că a fost Prima Doamnă a României, a făcut multe acte de caritate şi de la ea a pornit reforma în învăţământ. Paleologu le-a propus pe Regina Maria şi Carmen Sylva. Vorbind despre femei în politică a recunoscut că a observat diverse gesturi de libidinoşenie, aluzii sexuale şi expresii din partea unor bărbaţi din politică care transformă acest mediu într-unul toxic pentru femei. De exemplu, în Parlamentul României au fost parlamentari care i s-au adresat Robertei Anastase cu apelativul „pisi”. Totodată, s-a arătat deranjat că la congresul partidului au venit delegaţii din teritoriu formate aproape exclusiv din bărbaţi. Problema este, dincolo de discriminare, aceea de reprezentare a cetăţenilor.

Cristina Ţopescu, pe lângă faptul că, aşa cum am zis, a ţinut să sublinieze că nu este feministă (a devenit clasic la aceste tipuri de întâlniri să existe femei care să arate o teamă exagerată de a fi asociate cu feministele) a mai subliniat că nu s-a simţit niciodată discriminată şi că problema discriminării femeilor nu o consideră stringentă în România. Pe de altă parte, a susţinut că femeile sunt mai bune pe posturile de conducere pentru că sunt mai exigente, vor să dovedească că pot, sunt mult mai tenace (oare nu realizează că acest lucru provine în sine de la o discriminare? Femeile trebuie să muncească mai mult pentru a reuşi şi sunt mai expuse criticilor). A propus-o pentru bancnotă pe Regina Maria.

Antonio Momoc, profesor la Facultatea de Jurnalism şi membru în Partidul Verde, a arătat că România nefiind monarhie, nu ar putea pune pe bancnotele sale chipul unei regine, aşa cum nu pune nici chipurile regilor. Mai întâi de toate ar trebui întrebaţi cetăţenii ce tip de guvernare preferă, monarhie sau republică. În ce priveşte problema cotelor de gen, a menţionat că în Partidul Verde există cotă de 50% pentru femei la desemnarea candidaţilor pentru administraţia centrală şi locală şi că această politică se înscrie în politica de la nivel european a partidelor ecologiste.

Ultimul dintre vorbitori, Andrei Gheorghe, şi-a început discursul în forţă cu un citat: „jumătate dintre oameni sunt femei, cealaltă jumătate sunt născuţi de ele”. Nu am reţinut numele autoarei citatului, poate fi Adrienne Rich? Andrei Gheorghe a vorbit despre câteva figuri emblematice pentru societatea românească: Ana lui Manole, femeia sacrificată pentru a clădi ceva statornic, Mioriţa, oaia înţeleaptă, şi Vitoria Lipan, cel mai autentic erou al istoriei literare livreşti române.

După intervenţiile vorbitorilor, conferinţa s-a încheiat. Aş fi avut ceva de comentat dar, timpul fiind limitat, nu mi s-a oferit ocazia…Aş fi vrut să spun că iniţiativa de a pune figura unei personalităţi feminine pe o bancnotă este importantă nu atât prin puterea simbolică pe care prezenţa chipului unei femei pe bani o are ci mai ales pentru că demersul în sine poate conduce la un exerciţiu public de (re)valorizare a personalităţilor feminine din trecut. Avem o problemă cu valorizarea unor femei importante din trecut (nu mai zic de feministele din trecut, cvasi-uitate). O personalitate ca Hortensia-Papadat Bengescu a fost scoasă de câţiva ani din manualele de literatură română din şcoli, fără multă vâlvă, pe motiv că romanul „Concert de muzică de Bach” este o lectură greoaie pentru elevii de liceu (nu ştiu în ce măsură este sau nu o lectură greoaie, dar în acest caz ar fi trebuit înlocuit cu un alt roman al autoarei, nu scoasă cu totul din curriculă, altfel am putea ajunge să-l scoatem şi pe Ion Barbu din manuale, pe acelaşi motiv). Prin urmare, dacă oamenii discută despre ce figuri feminine importante a avut România în trecut, poate vor afla mai multe despre ele şi le vor evalua la adevărata lor valoare.

Invitaţie - semnarea petiţiei pentru prima personalitate feminină pe o bancnotă românească

2011-12-07T21:23:00.018+02:00

Niciodată o personalitate feminină nu a apărut pe bancnotele româneşti.

În cadrul proiectului ALTFEM - o campanie pentru schimbarea imaginii femeii în societate - se va face o petiţie pentru ca pentru prima oară în istorie o personalitate feminină să apară pe o bancnotă românească.

Semnează şi tu petiţia, miercuri, 14 decembrie, ora 10:30, în Sala Nicolae Bălcescu din Palatul Parlamentului, în cadrul proiectului ALTFEM. Invitaţia oficială aici.

De-a lungul istoriei, figurile feminine puse pe bancnotele leului românesc au fost preponderent ale unor ţărănci. Pe reversul actualei bancnote de 10 lei apare figura unei fete cu un ulcior de apă pe umăr. Este un fragment din tabloul „Rodica” de Nicolae Grigorescu, pictor al cărui chip apare pe aversul bancnotei. Fata este aşadar o ilustrare a operei pictorului român.

Bancnote pe care au mai apărut figuri de femei (exemple).

Bilete ipotecare de 10 lei şi de 100 din 1877:

Bancnotă de 100 de lei din 1916:

Bancnotă de 2.000 de lei din 1941:

Bancnotă de 20 lei din iunie 1950 - revers:

Bancnotă de 5 lei din 1952:

Bancnota de 10.000 de lei din 1994 avea pe verso o imagine a statuii zeiţei Fortuna, protectoarea cetăţii Tomis:

Linkuri:

Deputaţii francezi cer abolirea prostituţiei

2011-12-06T14:09:00.006+02:00

Deputaţii francezi relansează astăzi dezbaterea privind prostituţia. Doi aleşi din parlamentul de la Paris - o femeie şi un bărbat, unul de stânga şi altul de dreapta - prezintă o rezoluţie şi un proiect de lege care prevăd schimbarea legislaţiei actuale.

Rezoluţia prezentată parlamentarilor urmăreşte reafirmarea poziţiei aboliţioniste a Franţei. "Într-o epocă în care prostituţia pare că se banalizează în Europa, principiile din 1960 care au abolit prostituţia trebuie proclamate cu voce tare", afirmă cei doi autori ai textului. În paralel cu această rezoluţie, deputaţii depun şi un proiect de lege care prevede penalizarea clienţilor, după modelul celui instaurat deja de mai bine de un deceniu în Suedia.

Pentru moment, în Franţa, a apela la serviciile unei prostituate nu este un delict. Cei doi deputaţi francezi sunt de părere că numai printr-o penalizare a clientului prostituţia se va diminua. Chestiunea provoacă însă polemică, inclusiv în sânul guvernului. Ministrul Solidarităţilor se declară favorabil unei sancţionări a clienţilor, în timp ce responsabilul de la Interne crede că acest lucru va necesita o reformă în profunzime a regimului penal.

Peste 40 de asociaţii au semnat şi ele un manifest cerând abolirea completă a prostituţiei, estimând că această practică este, înainte de toate, o afacere de exploatare a femeii.

Asociaţiile de combatere a SIDA, dar şi sindicatul muncitorilor din domeniul sexului (da, există aşa ceva în Franţa) cer însă deputaţilor să nu voteze rezoluţia şi proiectul de lege, întrucât acest lucru va împinge prostituatele şi mai mult în clandestinitate.

Potrivit diverselor estimări, în Franţa ar exista circa 20.000 de persoane - femei şi bărbaţi - care se prostituează.

Sursa: RADIO FRANCE INTERNATIONALE.

Alte detalii:

BBC News -French move to ban prostitution by punishing clients

Studiu despre femeile rome

2011-12-04T15:49:00.019+02:00

În cadrul proiectului "Incluziunea socială a femeilor rome" derulat de Asociaţia Femeilor Rome împreună cu partenerii săi a fost lansat în luna noiembrie 2011 un raport de cercetare privind situaţia femeilor rome din România, urmat de o propunere de politică publică.

Studiul sociologic cuprinde analiza mai multor aspecte ale vieţii femeilor rome din România, de la situaţia familială până la violenţa domestică, nivelul de educaţie, ocuparea pe piaţa muncii, sănătatea, spaţiul de locuire şi altele. Rezultatele cuprinse în această cercetare completează datele privind situaţia femeilor rome desprinse din alte studii şi conturează un tablou deloc idilic în care aceste femei îşi duc traiul: majoritatea au o situaţie economică precară, nu sunt prezente oficial pe piaţa muncii, au un nivel scăzut de şcolarizare, o toleranţă mare faţă de violenţa domestică, un acces scăzut la serviciile de sănătate, sunt dependente de soţ sau concubin, majoritatea s-au căsătorit la vârste fragede, etc.

Iată câteva date extrase din studiu:

1. Situaţia familială

51% dintre femeile rome intervievate sunt căsătorite legal iar 31% trăiesc în concubinaj. Numărul mariajelor legale a crescut în momentul în care s-au oferite sume de bani la oficierea căsătoriei la starea civilă.

Separarea de partener sau soţ este un aspect rareori discutat întrucât puţine dintre ele au trecut printr-o asemenea experienţă, cifrele arătând că 13% s-au despărţit cel puţin o dată (adică 100 de femei din 804).

Cea mai mare parte a femeilor rome incluse în studiu au cel puţin un copil (93%); dintre acestea, 47% au unul sau doi copii, în timp ce 31% au 4 sau 5 copii.

În mediul rural femeile dau naştere copiilor într-o mai mare măsură decât femeile din mediul urban.

2. Căsătoriile timpurii

31% din femeile căsătorite cuprinse în studiu aveau sub 15 ani la momentul căsătoriei, în timp ce 61% dintre ele s-au căsătorit în intervalul de vârstă 16-20 de ani;

Majoritatea declară că principala motivaţie care a stat la baza întemeierii cuplului au fost sentimentele, nu tradiţia sau intervenţia familiei („noi nu suntem ţigani din ăia care-şi vând fetele” - au subliniat câteva femei);

Căsătoriile timpurii influenţează rata abandonului şcolar.

3. Violenţa domestică

Discursul femeilor rome este caracterizat printr-o reţinere în a indica existenţa violenţei domestice în familia lor;

Violenţa domestică este o realitate profund interiorizată în sensul că femeile văd ”bătăile” ca un comportament care depinde în mare parte de măsura în care ele îşi exercită cu succes responsabilităţile de femeie/soţie.

”Bătăile”nu înseamnă pentru multe dintre ele o încălcare a drepturilor ci un comportament adecvat faţă de cele „care o merită”.

„Acuma..cum să vă zic eu!? Unele o merită. Nu zic aşa, da stau şi io aici şi le mai văd. Şi nu numa’ de ţigănci, da’ şi la toate îi aşa....Păi cum să fie ora 12 şi tu să nu ai nimic de mâncare în oală? Ai copii şi bărbat acasă, apoi vezi de ei. Nu toată ziua afară la poartă, ba cu aia, ba cu aia...numa la cafele. Du-te şi fă o mâncare, o curăţenie...de asta zic, nu cred că trebuie să dai într-o femeie, da’ la unele la trebă. Io ştiu de dimineaţă că tre să fac de mâncare, fac curat, ce am acolo şi după aia mai vad io. Da’ nu sunt de acord cu violenţa”. (casnică, jud. Alba).

Majoritatea afirmă că manifestările de violenţă se rezolvă ”de la sine” sau ”cu timpul”.

Cele mai multe spun că nu ştiu sau n-ar şti la cine să recurgă în cazul în care ar avea nevoie. Aceasta este şi o problemă structurală care ţine de lipsa vizibilităţii instituţiilor sau a serviciilor destinate victimelor violenţei domestice, sau de însăşi lipsa acestora în proximitatea zonelor în care locuiesc comunităţi de romi.

4. Nivelul de educaţie

Cele mai multe femei rome au studii primare, complete sau incomplete sau nici un fel de studii;

Principalele motive care au dus la abandonul şcolar: situaţia financiară precară (37,9%); lipsa interesului pentru şcoală (23,8); căsătoria sau întemeierea cuplului (20,8%).

Există cazuri de femei care şi-au continuat studiile la vârsta de 30-35 de ani prin programul „A doua şansă”.

Cea mai mare parte a femeilor rome nu sunt mulţumite de nivelul lor de şcolarizare şi consideră că a avea mai multă şcoală poate asigura un loc de muncă mai bun. Un procent de 77% dintre respondente îşi doresc mai multă educaţie şcolară pentru copiii lor.

5. Munca şi ocupaţiile

Cea mai mare parte a femeilor cuprinse în eşantion nu sunt prezente oficial pe piaţa muncii. Doar 8% au declarat că lucrează cu carte de muncă. Peste 80% au declarat că nu au nicio meserie.

Domeniul din care femeile rome au câştigat bani în ultimii doi ani dar şi în prezent este preponderent cel agricol şi muncile ocazionale. Totodată, o parte a femeilor cuprinse în analiză au afirmat că îşi ajută soţul, domeniul cel mai des numit fiind cel al colectării de fier vechi.

6. Sănătatea

În mediul urban accesul la servicii de sănătate este mai bun decât în mediul rural.

Cel mai des merg la medicul de familie sau la un medic generalist. Doar 26% au făcut o vizită la ginecolog în ultimii 5 ani. Vizitele medicale la stomatolog sunt cel mai puţin practicate de femeile rome.

O problemă identificată de reprezentanţii sanitari este faptul că femeile rome nu se duc la medic de la primele semne ale bolilor, ci ajung când bolile se agravează sau când acestea sunt în stadii avansate.

Situaţia financiară precară este cea care le împiedică pe femeile rome în cea mai mare măsură să îşi rezolve problemele de sănătate.

7. Locuirea

Jumătate dintre femeile rome incluse în studiu (53%) locuiesc în casa care aparţine lor şi/sau a familiei lor, celelalte convieţuiesc în casa ce aparţine socrilor sau a rudelor partenerului (16%) sau în casa ce aparţine părinţilor sau a altor rude ale lor (16%).

Cu toate acestea, femeia romă se află şi mai mult într-o poziţie defavorabilă, având în vedere că mutându-se în casa băiatului, ea intră în imposibilitatea de a pretinde drepturi asupra proprietăţilor matrimoniale, mai ales atunci când aceştia locuiesc în concubinaj. Această situaţie le face dependente de soţ şi de întreg grupul domestic, dar mai ales le face vulnerabile în situaţii de tipul neînţelegerilor familiale sau violenţă domestică.

Pe lângă precaritatea condiţiilor fizice ale casei, multe dintre femeile intervievate exprimă ca fiind o problemă numărul mare de persoane care locuiesc în aceeaşi gospodărie („supraaglomerarea”).

Studiul complet poate fi vizualizat aici.

Studiul are la bază o cercetare sociologică realizată printr-un sondaj desfăşurat în iunie-iulie 2011 în 48 de localităţi rurale şi urbane din 27 de judeţe, unde au fost aplicate 804 de chestionare. Cercetarea a fost completată de interviuri semi-structurate realizate cu femei rome şi reprezentanţi locali din partea primăriilor, dispensarelor şi şcolilor.

Rodica Culcer şi Codul Muncii

2011-11-27T16:41:00.009+02:00

Rodica Culcer a fost direct afectată de sistemul actual de pensionare care obligă femeile să iasă la pensie la 59 de ani, în loc de 64 de ani ca în cazul bărbaţilor.

România este una din ţările în care femeile şi bărbaţii se pensionează la vârste diferite. La baza acestei prevederi legale stă considerentul că femeile au de-a lungul vieţii multiple responsabilităţi familiale pe lângă cele ale muncii remunerate. Femeile au o dublă zi de muncă, una în câmpul muncii, cealaltă în casă, pregătind şi servind mâncarea, spălând şi făcând curat, îngrijind copiii şi persoanele dependente. Totuşi, există femei pentru care "privilegiul" de a ieşi mai repede la pensie se transformă într-o nedreptate, ele dorind să rămână la locul de muncă cel puţin până la vârsta la care o pot face colegii lor bărbaţi. Legislaţia românească OBLIGĂ femeile să se pensioneze mai repede, fără a le da posibilitatea să opteze.

Rodica Culcer a ocupat funcţia de Director al Direcţiei Emisiuni Informative şi Sport din Televiziunea Română. În luna mai 2011, contractul de muncă i-a expirat automat la împlinirea vârstei de 59 de ani, vârsta legală de pensionare pentru femei. Codul muncii stipulează că un contract individual de muncă încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Dacă ar fi fost bărbat, Rodica Culcer nu ar fi întâmpinat această situaţie. În luna iunie, Culcer a depus o cerere de reangajare prin cumulul salariului cu pensia. Cererea i-a fost aprobată, nu însă pentru a ocupa funcţia de director al ştirilor TVR ci pentru un post de execuţie. Postul de director al departamentului de Ştiri a fost scos la concurs de TVR. Culcer va putea reocupa funcţia pierdută dacă câştigă concursul din luna decembrie organizat de TVR.

Rodica Culcer a declarat în repetate rânduri că nu şi-a dorit să iasă la pensie ci a fost obligată la acest lucru de Codul Muncii.

Potrivit Legii 263 din 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, vârsta standard de pensionare pentru stagii complete şi stagii minime de cotizare la femei este, în iunie 2011, de 59 de ani. Potrivit noii legi a pensiilor, până în 2030, România trebuie să crească vârsta de pensionare până la 63 de ani în cazul femeilor şi până la 65 de ani în cazul bărbaţilor.

Nu discut neprofesionalismul acestei doamne sau partizanatul politic pro-PD-L, motive invocate de Victor Ponta, Crin Antonescu şi mulţi alţii pentru îndepărtarea ei din funcţie. Sesizez un aspect care nu a fost comentat de când s-a iscat scandalul în media, nici măcar de doamna Culcer. Codul Muncii este nedrept cu femeile. A fost gândit paternalist pentru a le proteja, scoţându-le mai repede de pe piaţa muncii, dar ignoră situaţiile în care femeile, din varii motive, doresc să continue să muncească cel puţin până la vârsta la care bărbaţii au acest drept. Unele vor să facă acest lucru pentru prestigiul şi satisfacţiile profesionale pe care le au muncind. În alte situaţii o fac din considerente financiare, mai mulţi ani de vechime echivalând cu o pensie mai mare care le va ajuta să evite lipsurile materiale şi sărăcia la bătrâneţe. Alteori, momentul pensionării este amânat pentru că prin încetarea activităţii lucrative mulţi oameni, femei şi bărbaţi deopotrivă, se tem că vor deveni inutili şi marginalizaţi social.

Indiferent de motive, femeilor ar fi trebuit să li se dea posibilitatea să opteze pentru rămânerea în muncă până la vârsta la care colegii bărbaţi o pot face. Femeile trebuie să aibă dreptul, nu obligaţia, de a se pensiona mai devreme decât bărbaţii.

Situaţia de la TVR a fost creată din alte motive decât împlinirea vârstei standard de pensionare a Rodicăi Culcer, respectiv de partizanatul ei politic făţiş. Însă arma folosită pentru îndepărtarea ei din funcţie a avut la bază o prevedere legală a Codului Muncii care în fond este nedreaptă cu femeile aflate în situaţia ei.

Linkuri:

Jurnalul Naţional, 29 iunie 2011: Ciao, Rodica! Încă o dată, pensie uşoară! Contractul şefei ştirilor TVR cu televiziunea publică va expira mâine
Ziare.com, 29 octombrie 2011: Antonescu ataca TVR: Culcer - pensionara nesimtita, Lupea si Marian - ratati
Adevărul, 22 noiembrie 2011: TVR caută un nou şef la ştiri. Postul Rodicăi Culcer a fost scos la concurs

O problemă absentă de pe agenda publică

2011-11-24T16:12:00.017+02:00

Update 26.11. Reportaj Realitatea tv despre protest:

„Nu se pot găsi soluţii la o problemă inexistentă. Violenţa domestică nu e considerată o problemă pe agenda publică”, spunea Gabi Creţu la o dezbatere de anul trecut. A mai trecut un an şi lucrurile nu s-au schimbat. Ba mai mult, criza a fost un pretext pentru a desfiinţa cam tot ce se constituise la presiunea Uniunii Europene înainte de 2007 la nivel instituţional. S-a desfiinţat Agenţia de Protecţie a Familiei, instituţia care colecta datele statistice segregate pe gen în legătură cu cazurile de violenţă în familie, care întocmise o serie de ghiduri de intervenţie şi care avea câteva programe de subvenţionare a ONG-urilor care lucrează cu victimele. S-au desfiinţat cele două centre pilot care ofereau consiliere şi asistenţă victimelor. S-a desfiinţat Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi care, deşi nu avea atribuţii directe faţă de problema violenţei asupra femeilor, aşa cum ar fi trebuit, atrăgea din când în când atenţia că trăim într-o ţară cu profunde inegalităţi de gen şi că multe femei se află în condiţii de vulnerabilitate faţă de violenţă. S-au desfiinţat multe dintre adăposturile temporare pentru victime, pentru că autorităţile locale care le gestionează nu au mai găsit bani pentru ele. Toate acestea s-au desfiinţat pentru că violenţa domestică continuă să fie o problemă cvasi-inexistentă pe agenda publică. Privind de la depărtate, de undeva de sus, am zice că nu este de mirare de vreme ce în Parlamentul României bărbaţii sunt peste 90% din parlamentari iar România are, per ansamblu, una din cele mai proaste reprezentări politice ale femeilor din lume. Recentul Raport Gender Gap 2011 întocmit de Forumul Economic Global arată că România se situează pe locul 112 din 132 de ţări în ce priveşte reprezentarea politică a femeilor...

De 8 ani de zile de discută despre modificarea Legii de prevenire şi combatere a violenţei în familie pentru a o transforma într-un instrument viabil de protecţie a victimelor şi de urmărire şi sancţionare a agresorilor. Preocupări în acest sens, din rândul parlamentarilor, le-au avut câteva femei: Cristina Pocora, Elena Mitrea, Lia Olguţa Vasilescu, Minodora Cliveti (în legislatura trecută), etc. Pe bărbaţii parlamentari, hai s-o spunem drept, îi cam doare-n cot de durerile femeilor, de pumnii pe care-i acestea îi încasează şi de zecile de decese înregistrate an de an. Iar acest lucru este intolerabil. Nu-i mai putem lăsa să ignore această problemă. De aceea vineri, 25 noiembrie 2011, vom organiza un protest chiar în faţa Parlamentului în care spunem clar:

Ne-am săturat de tăcere!
Ne-am săturat ca violenţa să fie considerată o problemă personală şi privată. Este o problema politică.
Ne-am săturat de politicieni care sunt complicii agresorilor, nu reprezentanţii victimelor.
Ne-am săturat de dezinteresul parlamentarilor care trebuie să adopte o lege ca să protejeze în mod real, nu fictiv victimele.
Ne-am săturat de politicieni care nu înţeleg că democraţia nu este compatibilă cu violenţa împotriva femeilor.
Ne-am săturat de reprezentanţi ai instituţiilor care se plâng că nu pot face nimic.
Ne-am săturat ca femeile sa fie amendate pentru că au tulburat cu strigătele lor liniştea publică.

Parlamentarii trebuie să înţeleagă că atunci când vorbim de respectarea drepturilor omului vorbim implicit şi de drepturile femeilor. Că garantarea dreptului la integritate fizică şi psihică a cetăţenilor, aşa cum se prevede în Constituţia României, se referă şi la integritatea cetăţenelor. Agresorii lovesc femeile pentru că pot şi pentru că li se permite. Cât timp nu ia măsuri, Statul este complicele agresorilor.

25 noiembrie este Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeilor. Este o zi oficială de condamnare atât a violenţei la care sunt supuse femeile în spaţiul domestic, cât şi a altor tipuri de violenţă care le afectează cu precădere pe fete şi femei, de la viol şi alte agresiuni sexuale, la trafic de persoane şi exploatare sexuală, hărţuire sexuală la locul de muncă, hărţuire pe stradă, până la forme specifice de violenţă în anumite zone ale globului, cum ar fi crimele în numele onoarei, mutilarea genitală, feticidul.

În România se vor organiza mai multe evenimente în Bucureşti şi în marile oraşe ale ţării, printre care, în afară de protestul din faţa Parlamentului, o dezbatere la Blocul Naţional Sindical, o întâlnire la Cafe Readers, seri de veghe la Sibiu, Turda şi Baia Mare pentru martorele tăcute, proiecţii de filme şi piese de teatru.

Blog împotriva reclamelor sexiste

2011-11-22T19:27:00.006+02:00

Zi de zi reclamele ne livrează mesaje stereotipe despre femei.

Ai zice că suntem toate obsedate de siluetă, de riduri sau de strălucirea părului. Ai zice că nu mai putem dormi noaptea de grija balonării sau de cât de albe sunt „şoseţelele” copiilor. Pe lângă stereotipuri, publicitatea românească are nenumărate elemente de misoginism, de sexism şi de dispreţ faţă de experienţele femeilor.

De curând, în cadrul unui proiect dezvoltat de Centrul FILIA s-a lansat un blog ca răspuns la publicitatea ofensatoare la adresa femeilor. Un blog pe care vor fi prezentate şi comentate diverse reclame difuzate în presa audiovizuală şi presa scrisă.

Blogul va conţine pentru început următoarele categorii: Publicitate Ofensatoare România, Publicitate Ofensatoare Internaţional, Bune Practici România şi Bune Practici România Internaţional. Puteţi propune noi categorii sau teme.

Mai multe: „NU publicităţii ofensatoare!”.

Pichet de Protest la Camera Deputaţilor

2011-11-20T13:30:00.009+02:00

STOP violenţei asupra femeilor: Victimele nu mai pot aştepta!

21 organizaţii nonguvernamentale desfăşoară un pichet de protest vineri, 25 noiembrie, în intervalul 16.00-18.00, în faţa Parlamentului, Camera Deputaţilor, prin care cer îmbunătăţirea legii de prevenire şi combatere a violenţei în familie şi aplicarea corespunzătoare a acesteia.

Organizaţiile nonguvernamentale şi persoanele care s-au alăturat protestului critică dezinteresul parlamentarilor şi al reprezentanţilor instituţiilor Statului faţă de problema violenţei în familie. Principalele noastre revendicări sunt introducerea în lege a ordinului de protecţie a victimei şi a ordinului de restricţie pentru agresor, precum şi bugetarea corespunzătoare a adăposturilor. Ordinul de protecţie şi ordinul de restricţie sunt prevăzute în legislaţia majorităţii ţărilor Uniunii Europene. În Parlamentul României au fost depuse mai multe proiecte de lege care prevăd includerea ordinului de protecţie şi a ordinului de restricţie în legislaţia naţională, dar discutarea acestora în Parlament a fost amânată la nesfârșit. Victimele nu mai pot aştepta!

Noi susţinem că agresorii lovesc femeile pentru că pot şi pentru că li se permite, iar cât timp nu ia măsuri, Statul este complicele agresorilor.

În perioada 2004 – 2008, au fost înregistrate peste 47.000 cazuri de violenţă în familie la nivel naţional şi au fost raportate 677 de decese. Din totalul victimelor, 71,34% sunt femei. Din totalul victimelor bărbaţi, 72% sunt minori. Aşadar, între adulţi, agresorii sunt într-o pondere covârşitoare bărbaţi, iar victimele sunt femei.

Conform Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, în anul 2009 s-au înregistrat peste 12.000 de cazuri de violenţă în familie, reprezentând o creştere cu 8, 04% faţă de anul 2008 şi cu 41,81% faţă de anul 2007. În comparaţie cu 2008, numărul victimelor femei a crescut cu 13,81%. Datele pentru 2010 nu au mai fost colectate de Agenţie deoarece aceasta a fost de desfiinţată de Guvern în urma reorganizării agenţiilor guvernamentale. În toată ţara, locurile din adăposturi acopereau doar 4,46% din necesarul pentru sprijinirea victimelor. Anul trecut, în 8 judeţe nu exista nici un centru pentru victimele violenţei în familie: Bacău, Bistriţa - Năsăud, Braşov, Călăraşi, Giurgiu, Maramureş, Olt şi Suceava.

Mai mult decât atât, România are o legislaţie profund deficitară, care nu protejează victimele. Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie s-a dovedit nefuncţională. Ordinul de protecţie este un instrument juridic necesar pentru siguranţa imediată a victimelor. Lipsa adăposturilor reprezintă un argument în plus pentru ca ordinul de protecţie să fie introdus.

Ne-am săturat de tăcere! Ne-am săturat ca violenţa să fie considerată o problemă personală şi privată. Este o problemă politică. Ne-am săturat de politicieni care sunt complicii agresorilor, nu reprezentanţii victimelor. Ne-am săturat de dezinteresul parlamentarilor care trebuie să adopte o lege ca să protejeze în mod real, nu fictiv victimele.

Peste 200 de manifestanţi sunt aşteptaţi la Protestul care va începe de la ora 16:00 şi care se va desfăşura în parcul Izvor în faţa Camerei Deputaţilor. O parte din participante vor fi machiate şi bandajate pentru a simula urmele pe care violenţa le lasă pe chipul şi corpul femeilor. Dorim ca şi bărbaţii să se alăture acestei cauze. Lupta împotriva violenţei nu trebuie să fie doar a femeilor. Violenţa împotriva femeilor nu mai trebuie tolerată. Parlamentarii trebuie să decidă dacă dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică, aşa cum prevede Constituţia României la articolul 22, vor fi respectate şi protejate prin introducerea ordinului de protecţie, de restricţie.

Organizaţiile care vor protesta:

Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen: FILIA, Asociaţia Front, Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună”, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii, Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară, Fundaţia Şanse Egale pentru Femei, Asociaţia Clubul Academic de Studii Europene, Fundaţia Sensiblu, Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului, Asociaţia Transcena, Institutul pentru Politici Publice, Asociaţia Română Anti-SIDA, Asociaţia pentru Libertate si Egalitate de Gen- A.L.E.G, Asociaţia Pas Alternativ, Asociaţia pentru Şanse Egale, Asociaţia Femeilor Jurnaliste din România „ARIADNA”, Centrul de Studii în Idei Politice, Fundaţia IREX/Programul Biblionet, Euroregional Center for Public Initiatives-ECPI, Policy Center for Roma and Minorities.

Mai multe detalii:

Despre 25 noiembrie

Din 1999, ziua de 25 noiembrie a devenit prin Rezoluţia ONU nr. 54/134, Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei Asupra Femeilor şi este marcată în toată lumea prin manifestaţii şi acte de condamnare a diverselor forme de violenţă îndreptate asupra femeilor.

Violenţa asupra femeilor este una din cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului din lume. Are loc acasă, pe stradă, la şcoală, la locul de muncă, în tabere de refugiaţi şi pe timpul conflictelor şi crizelor. În măsură mai mare sau mai mică, se petrece în toate ţările din lume, indiferent de etnie, rasă, venit sau educaţie.

Femeile în posturi de decizie în administraţia publică centrală

2011-11-15T12:34:00.015+02:00

Săptămâna trecută, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a publicat un studiu din care reieşea că femeile deţin peste jumătate dintre posturile de decizie din administraţia publică centrală şi cele mai multe posturi de conducere în ministere. Surpriză, nu-i aşa? Am ajuns la egalitate de gen!

Fals! Studiul respectiv nu a inclus toate posturile de decizie. A exclus posturile demnitarilor (adică exact cele de la care pornesc realmente deciziile): ministru, secretar de stat, preşedinţi cu rang de secretar de stat şi consilierii personali ai acestora. Acestea sunt funcţiile cel mai bine retribuite din administraţia publică şi cele mai importante. Studiul a inclus în schimb următoarele poziţii:

nivel decizional 1: secretar general, secretar general adjunct, director general, director general adjunct;

nivel decizional 2: director, director adjunct, şef serviciu, şef birou.

Abordarea din studiu este eronată. Cele două niveluri decizionale 1 şi 2, în realitate sunt niveluri decizionale 2 şi 3 pentru că cel mai înalt nivel de decizie este cel exclus: cel al demnitarilor. Studiul nu contrazice anterioarele cercetări. Din contră, confirmă existenţa plafonului de sticlă în ascensiunea ierarhică a femeilor. Dacă la nivelurile de mijloc distribuţia pe genuri a posturilor de decizie este aproximativ egală, cu cât înaintăm spre vârf cu atât prezenţa femeilor este mai mică iar a bărbaţilor mai mare.

În actualul cabinet de miniştri se regăsesc 15 miniştri bărbaţi şi 3 miniştri femei (Elena Udrea, Anca Boagiu şi Sulfina Barbu). Nu există date disponibile pentru situaţia la nivel de secretar de stat, preşedinţi cu rang de secretar de stat şi consilieri personali.

Pentru a nu induce în eroare titlul corect al studiului ar fi trebuit să fie "Situaţia femeilor şi a bărbaţilor în poziţii de decizie de rang 2 şi 3 din administraţia publică centrală". Totodată, datele ar fi trebuie să fie coroborate cu rezultatele studiilor anterioare pentru a pune în evidenţă existenţa plafonului de sticlă şi a barierelor care stau în calea ascensiunii femeilor în funcţiile de decizie de rang 1.

Link:
- S ituaţia femeilor şi a bărbaţilor în poziţii de decizie în administraţia publică centrală.

Bianca Burţa-Cernat, invitată la Academia Boemă

2011-11-14T12:59:00.004+02:00

Cea de-a treia ediţie a proiectului de dezbateri culturale ”Academia Boemă” o are ca invitată pe Bianca Burţa-Cernat, autoarea volumului Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminină interbelică lansat recent la editura Cartea Românească.

Evenimentul va avea loc miercuri, 16 noiembrie, de la ora 19:00, la Cafe Boheme din str. Căderea Bastiliei nr. 11, Bucureşti.

Mai multe detalii aici.

Despre scandalul violului de la liceul Jean Monnet

2011-11-11T15:29:00.020+02:00

În urmă cu o săptămână apăreau primele informaţii că o elevă de la liceul "Jean Monnet" a reclamat la Poliţie că a fost violată de profesorul de sport în timpul unei excursii la Predeal. De atunci şi până acum s-a scris şi s-a vorbit mult despre caz pe aproape toate canalele media, fără pic de consideraţie pentru respectarea intimităţii victimei şi protejarea identităţii ei. Eleva a fost direct sau indirect învinovăţită pentru cele întâmplate iar acuzaţia ei a fost întoarsă pe toate părţile şi suspectată din start de minciună.

Felul cum a reacţionat o parte a presei, în special cea senzaţionalistă, dar nu numai aceasta, şi reacţia „publicului” ne arată cât de patriarhală este societatea românească – în care mereu femeile sunt de vină – şi cât de prezente şi persistente sunt miturile despre violuri.

MITURI DESPRE VIOLURI

Mit: Majoritatea victimelor sunt violate de străini, în locuri necunoscute, pe timpul nopţii.

Adevăr: Se estimează că peste 80% din victime îşi cunosc agresorii. Violul săvârşit de o persoană cunoscută, un nou iubit sau un coleg de muncă, este frecvent în special în cazul femeilor tinere. Jumătate din violuri se petrec în casa sau în apropierea casei victimei şi multe se petrec pe timpul zilei.

Mit: Dacă victima a consumat alcool sau s-a îmbrăcat indecent este parţial vinovată de viol

Adevăr: Felul de a se îmbrăca sau de a se comporta al unei femei nu dă dreptul nimănui s-o violeze. Chiar şi într-o situaţie în care femeia flirtează şi se arată interesată de sex, ea nu cere să fie violată. Violul este un atac prin care viaţa victimei este controlată de violator. Nicio persoană nu cere şi nu merită să fie abuzată. Agresorul, nu victima supravieţuitoare, trebuie să fie blamat pentru viol.

Mit: Violul este un act necontrolat

Adevăr: Studiile americane au arătat că 75% din toate tipurile de viol sunt plănuite dinainte. Practic, ceea ce se crede despre violuri, că sunt acte de pierdere a controlului, este fals. Violatorul caută să dobândească, nu să-şi piardă controlul, prin viol. Motivul primar care îl împinge pe violator să comită violul este agresiunea, dominarea şi furia, nu sexul. Sexul este folosit ca o armă pentru a răni, umili şi cuceri victima.

Mit: Violul nu este o problemă importantă în ţara noastră

Adevăr: Statisticile Poliţiei Române sunt îngrijorătoare. În România are loc un viol la fiecare patru ore. În primele cinci luni ale anului 2011 s-au înregistrat 960 de violuri.
În anul 2010 s-au înregistrat 2.532 de violuri. Mai mult decât atât, studiile internaţionale arată că violul este una din infracţiunile grave cel mai puţin raportate la poliţie. Cercetări din SUA au dezvăluit că doar 30% din violuri sunt raportate (Sursa). Restul de cazuri nu sunt investigate niciodată prin urmare agresorii scapă nepedepsiţi.

Mit: Femeile în mod obişnuit fac plângeri false de viol sau de agresiune sexuală (de exemplu din răzbunare)

Adevăr: Aproape toate cazurile de viol sunt adevărate, plângerile false sunt rare. De fapt violul rămâne de multe ori neraportat şi nepedepsit. În unele situaţii, victimele îşi retrag plângerile de teamă sau la presiunea celor din jur. Acestea nu sunt plângeri false.

Mit: Dacă a fost cu adevărat viol, victima ar avea răni fizice grave

Adevăr: Prima preocupare a victimei este să scape de atac. Ea nu poate şti de ce-i capabil violatorul şi ce metode o pot ajuta să scape. O victimă n-ar trebui criticată pentru ceea ce a făcut sau ce n-a făcut (de exemplu că n-a ţipat), dacă a crezut că în acest mod îşi salvează viaţa sau evită o agresiune mai gravă. A insista asupra faptului că o victimă ar trebui să se bată până la moarte pentru a scăpa de viol echivalează cu a spune că integritatea sexuală este mai importantă decât viaţa.

Mit: O persoană agresată sexual se comportă isteric ulterior

Adevăr: Victimele prezintă un spectru emoţional foarte larg ca urmare a agresiunii. Se pot arăta calme, nervoase, vesele, apatice, în stare de şoc. Fiecare se raportează la traumă într-un mod diferit.

Mit: Poţi recunoaşte un violator după felul cum arată

Adevăr: Violatorii nu sunt identificabili după aspectul fizic. Ei pot părea persoane prietenoase, normale şi ne-ameninţătoare. Mulţi sunt tineri, sunt căsătoriţi, au copii. Se pot face doar categorii de violatori şi stabili caracteristici comune.

Mai multe:
http://crime.about.com/od/sex/a/rape_myths.htm
http://www.d.umn.edu/cla/faculty/jhamlin/3925/myths.html
http://www.domesticviolenceservices.com/rapemythsandfacts.html
http://www.cerrocoso.edu/studentservices/sexualassault.pdf

Aceste credinţe sunt foarte răspândite şi servesc pentru a nega agresiunea asupra femeilor şi a justifica violenţa masculină.

În cazul de la Jean Monnet s-a văzut de la bun început o poziţionare a presei şi a "publicului" în favoarea profesorului şi o atitudine de blamare a elevei.

În primul rând, nu s-au luat precauţii pentru a proteja identitatea elevei minore. Expunerea publică cu nume şi fotografii (cu o subţire bandă neagră în dreptul ochilor) a făcut-o uşor de recunoscut de colegi. Acest lucru, alături de atitudinea generală negativă faţă de ea, îi va îngreuna recuperarea şi reintegrarea socială.

În al doilea rând, ziarele şi televiziunile s-au întrecut în a găsi amănunte menite să-i ofere profesorului circumstanţe atenuante: eleva ar fi fost iubita profesorului, eleva ar fi consumat alcool, l-a sedus, era îndrăgostită de el, este o „piţipoancă”, o fată de bani gata, în seara respectivă „era îmbrăcată foarte sexy şi pusă pe fapte mari”.

Recunoaştem vechile prejudecăţi legate de viol: dacă o femeie se îmbracă sexy, „şi-o merită”. Dacă consumă alcool, e vina ei că a fost abuzată. Dacă este îndrăgostită atunci NU înseamnă de fapt DA, în sinea ei îşi doreşte să fie violată. Ei bine, nu-i aşa! Nicio fată şi nicio femeie nu-şi doreşte să fie agresată sexual, de acest adevăr n-ar trebui să se îndoiască nimeni.

Există o campanie socială în Scoţia de demistificare a violurilor. În cadrul acestei campanii s-a făcut clipul de mai jos, în care se arată cât de absurdă este supoziţia că o femeie se îmbracă într-un anume mod pentru a căuta un act sexual împotriva voinţei ei:

Violatorul este vinovat indiferent cum era îmbrăcată victima sau cât alcool consumase aceasta. Nu contează dacă flirtaseră înainte sau dacă între cei doi anterior au existat raporturi sexuale

(violul se poate petrece şi în cadrul căsătoriei, se cheamă „viol marital”). Linia de separare dintre un act sexual şi o agresiune sexuală este consimţământul ambelor părţi. Mi se pare incredibil că în cazul de faţă, şi în general în infracţiunile de viol din România, se trec cu vederea nişte lucruri atât de banale şi elementare. Aşadar, nu contează dacă eleva era beată (putea să fie şi în comă alcoolică), era îmbrăcată sexy (putea să fie şi goală) sau era îndrăgostită de profesor (putea să-i fi scris şi poeme de dragoste înainte). Dacă profesorul a abuzat de ea, toate aceste circumstanţe sunt egale cu zero. Violul rămâne viol iar singurul culpabil este profesorul. Eleva avea şi are tot dreptul să decidă ce face cu corpul ei, lipsa consimţământului ei transformă actul în agresiune.

Un alt element folosit de media şi de comentatori pentru blamarea elevei de la "Jean Monnet" a fost că violul a fost raportat la Poliţie la patru zile de la comiterea lui. De ce eleva n-a raportat imediat? De ce n-a sunat la 112? Am arătat mai sus că violul este una din infracţiunile cel mai puţin raportate din lume. Acest lucru se petrece din cauza stigmatizării, a ruşinii dar şi din cauza neîncrederii în poliţie şi justiţie. În unele situaţii, victimele sunt interogate şi verificate medical într-un mod care le provoacă noi umilinţe. Practicile instituţionale pot traumatiza din nou cauzând ceea ce în literatura de specialitate se cheamă „secondary victimization”. În cazul de la Monnet eleva minoră a depus plângere atunci când părintele care o avea în grijă s-a întors din străinătate. În loc de a o învinovăţi pentru că n-a reacţionat imediat, ar trebui încurajată să meargă cu plângerea mai departe pentru a-şi face dreptate. Nu are importanţă la câte zile s-a depus reclamaţia la poliţie. În legislaţia românească agresiunile sexuale asupra minorilor se prescriu după 10 ani de la comiterea faptei.

Învinovăţirea din toate direcţiile a elevei de la Jean Monnet este semn al unei societăţi profund patriarhale şi profund misogine. Ne apropiem de modelul unor ţări musulmane în care femeile şi numai femeile poartă vina pentru agresiunile sexuale pe care le suferă. În Pakistan, Siria, Egipt, Yemen, Iran, Liban, estul Turciei şi alte ţări musulmane, violarea unei fete echivalează cu pierderea onoarei pentru familia din care provine. Pentru restaurarea onoarei, agresorul trebuie să se căsătorească cu victima, altfel victima este marginalizată iar în unele comunităţi ea este omorâtă. Omorâtă pentru vina de a fi fost violată.

În urmă cu câteva săptămâni am participat la un marş în stradă la care, printre altele, s-a strigat că nu contează hainele, violul este vina agresorului: „ORICUM m-aş îmbrăca VIOLUL este vina TA”; „POT sa fiu şi goală, pe corpul meu NU pui mâna DECÂT dacă VREAU eu”; „Oriunde aş merge, ORICE aş purta, NU e NU şi DA e DA!” – au fost câteva din scandările de la Slutwalk/Marşul Panaramelor.

La marş am avut o pancartă şi pentru presă care se potriveşte cu acest caz: MASS MEDIA, NU MAI TRATA VIOLUL CA DIVERTISMENT!

Lansarea volumului "Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminină interbelică"

2011-11-10T11:38:00.002+02:00

Are loc astăzi de la ora 18 la Librăria Dalles.

Cartea va fi subiectul viitoarei ediţii a "Academiei Boeme" din 16 noiembrie. Detalii în curând.

Elena Udrea, ministra obiect sexual

2011-11-03T01:20:00.017+02:00

În timp ce vaită de discriminarea femeilor din politică şi declară că vrea să se desprindă de cultura masculină şi machoistă din România, Elena Udrea apare în pictoriale sexy în revista Tabu.

Pe blogul personal, Elena Udrea se autointitulează „lady power”. Pictorialele sexy şi, în general, strategia Elenei Udrea de a miza pe aparenţă mai presus de alte atuuri nu reprezintă însă, aşa cum probabil dânsa ar crede, o strategie de empowerment al femeilor. Reducerea femeilor la corp şi identificarea lor prin fizic sunt părţi ale aceleiaşi culturi patriarhale de desconsiderare a capacităţilor intelectuale ale femeilor şi transformarea în instrumente de uz aflate la dispoziţia bărbaţilor.

Investind în atractivitatea fizică, Udrea joacă un rol bine definit pentru femei în cultura în care trăim: acela de obiect sexual. La fel ca rolurile tradiţionale de gospodină şi soţie, rolul de femeie - obiect sexual se defineşte în raport cu nevoile şi criteriile bărbaţilor. Persoana devine o bucată de carne, un obiect de admirat, evaluat, măsurat. Este ceea ce se petrece în acest moment în care se scriu articole despre sânii Elenei Udrea, prelucraţi în Photoshop...

Cu aşa strategie nu avansăm nicăieri şi nu ieşim din cultura politică masculină. Discuţiile despre eventualitatea ca un partid mare din România să propună candidatura unei femei la funcţia de preşedinte al României sunt superficiale şi inutile. Şi ce dacă ar ajunge Udrea preşedinta României? Au fost nenumărate situaţii de-a lungul istoriei în care femei ajunse în funcţii importante n-au însemnat nimic bun pentru emanciparea femeilor. Şi Ana Pauker a fost vice prim-ministru al României! Şi Anastase conduce Camera Deputaţilor. Degeaba. Tema „va avea sau nu România o femeie prim ministru sau preşedinte” ne este servită ca fiind importantă pentru bunăstarea femeilor din România. Ei bine, nu este. Important este să avem o masă critică (nu 9%) şi actori critici care să militeze cu adevărat pentru îmbunătăţirea condiţiei femeilor. Dacă Udrea este atât de indignată de discriminarea la care sunt supuse româncele, atunci să-şi ia nişte consilieri buni (mă ofer, pick me!, pick me!) şi să facă ceva pentru a schimba starea actuală. Conduce Ministerul Dezvoltării şi Turismului, are fonduri şi resurse la dispoziţie, deci ar putea face o grămadă de lucruri: de la construcţia de creşe şi grădiniţe prin care să fie preluate sarcinile de îngrijire ale mamelor, până la programe de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale ale femeilor din zone defavorizate. Ar putea face programe de construcţie de adăposturi pentru victimele violenţei în familie şi/sau victimele traficului de fiinţe umane (visez, ştiu). Momentan aud că investeşte în stadioane şi săli de sport…

Cele mai şocante crime din 2011

2011-11-01T14:41:00.009+02:00

Cele mai şocante crime din anul în curs au drept victime femei, în majoritatea cazurilor. Aşa reiese dintr-un articol publicat astăzi în România Liberă.

Cele mai şocante crime din 2011, comise în România:

1. Un bărbat de 35 de ani din comuna dâmboviţeană Lucieni şi-a ucis tatăl, la 29 octombrie, pentru că nu a vrut să-i treacă averea pe numele lui. Criminalul şi-a lovit tatăl cu pumnii şi picioarele apoi i-a zdrobit capul cu o rangă. Cuprins de remuşcări s-a dus la un vecin şi i-a povestit totul.

2. O femeie de 24 de ani din comuna clujeană Călăraşi a fost găsită moartă, la 28 octombrie, cu gâtul tăiat, lângă o casă părăsită. Fiica ei, în vârstă de doi ani păzea cadavrul. Soţul tinerei este suspectul principal. El a fost prins, la o zi după crimă. După ce i-a lăsat pe membrii familiei soţiei s-o caute, criminalul l-a sunat pe fratele acesteia să-i spună unde este cadavrul. Bărbatul era foarte gelos şi se certau des, spun apropiaţii familiei. De multe ori s-a sunat la 112 pentru a stinge conflictele între ei. Fetiţa a fost găsită aproape îngheţată, lângă corpul mamei. A fost dusă la Spitalul din Turda pentru îngrijiri.

3.Un bărbat din localitatea Stoieneşti, judeţul Vâlcea a fost arestat, la 27 octombrie, după ce şi-a omorât soţia pe care a găsit-o acasă la amant. Bărbatul a urcat-o în căruţă şi a dus-o acasă. Acolo a călcat-o în picioare şi a lovit-o cu toporul. Cei doi avea trei copii.

4. O crimă comisă cu sadism i-a şocat, la 26 octombrie, pe locuitorii comunei Oituz din judeţul Bacău. Un bărbat de 43 de ani şi-a ucis soţia, înjunghiind-o de mai multe ori în inimă, cu un cuţit, în faţa unui copil de 12 ani. Totul a început dintr-o simplă ceartă iscată din cauza consumului de băuturi alcoolice. Bărbatul a fost arestat preventiv.

5.Un bărbat din localitatea gălăţeană Suceveni şi-a bătut concubina, în vârstă de 38 de ani, până a omorât-o, pe 17 octombrie, 2011. Crima a fost comisă după ce băuseră amândoi mai multe pahare de tărie. Cei doi s-ar fi luat la ceartă şi într-un acces de furie bărbatul a lovit-o până aceasta şi-a pierdut cunoştinţa. El riscă până la 20 de ani de închisoare.

6. O femeie de 76 de ani din localitatea mureşeană Mădăraş a fost ucisă, cu mai multe lovituri de cuţit, pe 16 octombrie. Principalul suspect este chiar soţul său, în vârstă de 77 de ani. Acesta ar fi fost gelos pe consoartă, reproşându-i foarte des că îl înşeală.

7. Tot pe 16 octombrie, un bărbat în vârstă de 74 de ani din Bucureşti a fost reţinut de poliţie după ce şi-a omorât soţia şi pe prietena acesteia. Criminalul a venit beat acasă şi s-a luat la ceartă cu femeia. La un moment dat a pus mâna pe un cuţit şi a înjunghiat-o. Pentru că prietena victimei a fost martoră la crimă, bărbatul a ucis-o şi pe ea.

8. La 11 octombrie, o femeie de 40 de ani din Argeş a fost omorâtă în bătaie de către soţul ei. Bărbatul ar fi fost foarte gelos, acesta primind câteva SMS-uri în care era anunţat că soţia lui îl înşeală când el este la serviciu. Bărbatul riscă acum să stea 15 ani după gratii.

9. A crezut că a omorât o pisică. Aşa a spus, la 25 august, anchetatorilor, un bărbat de 44 de ani din Drăgoteşti, judeţul Gorj, care şi-a ucis nevasta cu un cuţit şi un topor. Bărbatul ar fi avut probleme psihice dar nu i-au mai ajuns banii să-şi ia medicamente.

10. O femeie de 41 de ani din oraşul Voluntari, judeţul Ilfov a fost omorâtă în bătaie de soţul ei, la 22 august. Şi acesta credea că iubita lui îl înşeală astfel că a decis să-i ia viaţa. Apoi s-a omorât şi el. Cei doi au fost găsiţi de rude.

11. Ziua de 13 iunie i-a adus ghinion unei femei de 31 de ani din Braşov. Soţul său a ucis-o cu 14 lovituri de cuţit, după o ceartă iscată din cauza geloziei bărbatului. Femeia nu a avut nicio şansă. Cei doi erau căsătoriţi de şapte ani şi aveau o fetiţă în vârstă de trei ani.

12. La 13 mai, un bărbat de 38 de ani din satul Ruget, comuna Roşia Amaradia şi-a ucis soţia în faţa copiilor. Totul s-a întâmplat dimineața, după ce bărbatul venise de la serviciu, din schimbul trei. Extrem de gelos, el a început o ceartă care l-a enervat atât de tare încât şi-a lovit nevasta cu un par în cap, apoi a înjunghiat-o cu un cuţit. La întreaga scenă asistau cei doi copii ai cuplului. După crimă a încercat să se sinucidă

13. La 26 aprilie un militar de 34 de ani, de la Unitatea Militară 01654 din Mărăcineni, judeţul Buzău şi-a ucis soţia cu două focuri de armă, apoi s-a împuşcat şi el. Bărbatul a lăsat un bilet de adio în care specifica faptul că a recurs la acest gest pentru că nu putea să trăiască fără ea, deşi anterior, el ceruse divorţul, pentru a trăi cu o colegă de serviciu cu care venise din Afganistan.

România Liberă - "De ce se omoară românii. Vezi cele trei motive care duc la crimă".

Aproape toate cazurile prezentate, excepţie face doar primul, sunt cazuri de femei ucise de soţii sau concubinii lor. Nu este o coincidenţă, nu se întâmplă doar anul acesta, ca şi cum ar fi un fapt excepţional. Acest crime sunt vârful de iceberg al violenţei asupra femeilor. Fără să observe acest aspect, autoarea articolului din RL menţionează printre cauzele acestor omoruri: consumul excesiv de alcool, gelozia, „cicălelile nevestei”. Greşit! Aceste crime sunt manifestarea extremă a violenţei asupra femeilor, la rândul ei cauzată de relaţiile inegale de putere dintre femei şi bărbaţi, de dominaţie şi de discriminare a femeilor. Ele se petrec într-un context cultural în care femeia este pe poziţie de subordonare faţă de bărbat, până într-acolo încât ajunge să fie considerată o parte a proprietăţii acestuia, un bun de care poate dispune după bunul plac. În acest context, atunci când femeia încearcă să iasă de sub dominaţia soţului, de exemplu prin divorţ, se consideră justificate măsurile de pedepsire a acesteia. În cultura noastră, multe femei agresate sunt ele însele blamate, am mai vorbit despre asta şi cu alte ocazii.

Câtă vreme nu se iau măsuri care să meargă la originea acestui fenomen, câtă vreme nu se vor denunţa în general toate actele de violenţă asupra femeilor, astfel de crime vor continua să ne şocheze.

Flash-mob – Nu sunt de vânzare: STOP traficului de persoane!

2011-10-22T11:03:00.007+03:00

Centrul FILIA va invită astăzi, 22 octombrie 2011, ora 17.30 pentru a spune „Nu sunt de vânzare: STOP traficului de persoane!” în cadrul unui flash mob în parcul Tineretului (intrarea de la liceul Şincai).

Traficul de persoane este un fenomen global şi o formă modernă de sclavie. Vizează în primul rând femeile şi copiii.

Formele pe care le poate lua devin din ce in ce mai subtile şi rafinate. Multe fete şi femei tinere sunt seduse şi apoi vândute de către presupusul iubit reţelelor de trafic şi de prostituţie. Aceasta este doar una din metodele sigure pentru traficanţi, cu minime şanse de a fi detectată.

Traficanţii nu au clipe de odihnă, ei caută mereu noi şi noi metode. Este timpul ca şi noi sa căutam metode de a creste vizibilitatea şi de a vorbi fetelor de pericolele ce le înconjoară, de a spune „Nu sunt de vânzare!”.

Mai multe detalii, precum şi scenariul pentru participanţii la flash-mob:

http://www.facebook.com/event.php?eid=152722201490585

Update 23.10.2011

Articol în România Liberă.
Înregistrare video a flash-mob-ului.

Ce-ar trebui să ne revolte la Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor

2011-10-15T21:58:00.001+03:00

În perioada 20 -31 octombrie va avea loc Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor prin care toţi cetăţenii, persoane adulte, vor fi obligaţi să răspundă unor întrebări, în caz contrar sunt pasibili de amendă de până la 5.000 de lei. În fiecare gospodărie se vor completa în principiu trei formulare: unul despre ansamblul gospodăriei, unul despre locuinţă şi altul despre fiecare membru al gospodăriei.

Analizate în detaliu, formularele respective denotă o atitudine atât de discriminatorie faţă de femei şi faţă de minorităţile religioase, etnice şi sexuale încât mă mir că reprezentanţii INS mai au curajul să afirme că le-au conceput în baza recomandărilor Parlamentului European şi ale Consiliului privind Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor.

Se pleacă de la premisa că toate familiile din România sunt organizate ierarhic, având un „cap al gospodăriei”. Priviţi următoarea imagine din formularul referitor la Gospodărie:

Formularul complet poate fi vizualizat aici.

Aşteptaţi-vă aşadar ca atunci când vă veţi trezi cu recenzorul la uşă să fiţi întrebaţi „la voi cine e capul familiei?”. Acest recensământ nu va reflecta procentul de familii organizate partenerial, în care cei doi soţi sunt egali, în care nici unul nu se consideră deasupra celuilalt. Ba mai mult, va lăsa în conştiinţa cetăţenilor că la nivel de gospodărie/familie este normal să existe un şef.

Similitudinea dintre expresiile "capul gospodăriei" şi "capul familiei" e destul de evidentă. În majoritatea familiilor din România nu prea e loc de dileme, e clar că bărbatul e capul familiei. Totuşi, trecând de realităţile patriarhale în care trăim, strict din punct de vedere legal, oare exprimarea din Recensământ nu vine în contradicţie cu Codul Civil şi Codul Familiei conform cărora "în relaţiile dintre soţi, precum şi în exerciţiul drepturilor faţă de copii, bărbatul şi femeia au drepturi egale"? Hmmm!

M-am uitat de curiozitate pe Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor din Spania de anul acesta la chestionarul „Gospodărie”. Îl puteţi vedea în original în limba spaniolă aici: http://www.ine.es/censos2011/censos2011_cuestionario.pdf

La spanioli nici vorbă de „cap al gospodăriei”! Persoanele din cadrul unei gospodării sunt denumite simplu: „persoana 1”, „persoana 2”, „persoana 3”, „persoana 4”, ş.a.m.d., fără o vădită ierarhizare, aşa cum este la noi.

Trecând de la formularul „Gospodărie” la formularul „Persoane”, recensământul românesc ne pregăteşte alte surprize.

La secţiunea „caracteristici demografice” doar femeile trebuie să menţioneze anul în care s-au căsătorit şi dacă s-au recăsătorit. Anul căsătoriei bărbaţilor şi, după caz, al recăsătoriei, nu prezintă interes pentru INS. De ce? Nu am găsit nici un fel de explicaţie.

Formularul complet poate fi accesat aici: http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2011/06/P.pdf

Acelaşi lucru este valabil în cazul uniunilor consensuale. Doar femeile sunt întrebate asupra anului în care au început relaţia de uniune consensuală, bărbaţii nu.

Acum uitaţi-vă în imaginea de mai jos. Veţi observa că doar femeile cu vârsta de peste 15 ani sunt întrebate câţi copii au născut. Asta în condiţiile în care România este una din ţările europene cu cele mai mari rate de naşteri la adolescente, inclusiv cu vârste sub 15 ani, în special în rândul femeilor rome. De ce această restrângere, de ce INS nu vrea să afle câţi copii sunt născuţi de fetele cu vârsta sub 15 ani? N-am găsit nicio explicaţie decât aceea că avem de-a face cu o încercare de a ascunde o problemă.

O altă secţiune cu semne de întrebare este cea referitoare la caracteristicile economice ale populaţiei.

La întrebarea nr. 30, persoana intervievată trebuie să spună cu ce se ocupă:

STATUTUL ACTIVITĂŢII CURENTE:

01 Ocupat

02 Şomer în căutarea unui alt loc de muncă

03 Şomer în căutarea primului loc de muncă

04 Elev/Student

05 Pensionar

06 Casnică

07 Întreţinut de altă persoană

08 Întreţinut de stat sau de organizaţii private

09 Întreţinut din alte surse

10 Altă situaţie economică

După cum se vede, printre opţiunile de răspuns s-a strecurat şi statutul de „casnică”. Confuzia va apărea din faptul că femeile care nu au un loc de muncă oficial şi îngrijesc de casă şi copii vor spune fie că sunt casnice, fie că sunt întreţinute de alte persoane sau de Stat. Aceste femei vor răspunde adevărat indiferent de variantele alese. Problema va fi la centralizarea datelor pentru că va rezulta că un procent X din populaţia României este format din casnice, dar procentul nu va fi real dacă au existat alte opţiuni de răspuns care să descrie la fel de bine statutul acestei categorii de populaţie. Să zicem de exemplu că o femeie pe nume Georgeta Vasiliu din comuna Dorneşti, căsătorită cu Ion Vasiliu, nu are un loc de muncă oficial, singurul venit al gospodăriei fiind cel al soţului ei pădurar. Georgeta are doi copii, are toată ziua grijă de casă, de grădină, de animale, de copii şi de soţ. Este ea casnică sau este întreţinută financiar de altă persoană? Răspuns: ambele. Dacă Georgeta şi alte femei aflate în situaţia ei vor răspunde că intră la categoria „întreţinută de altă persoană”, INS va eşua lamentabil în a arăta numărul de casnice al României. De fapt este neclar de ce apare categoria „casnică” în această cercetare pentru că, din câte ştiu, respectiva ocupaţie nu este reglementată prin nicio lege.

Recensământul care va începe peste câteva zile este nedrept nu numai cu femeile ci şi cu minorităţile sexuale, religioase şi etnice. Este dubios că la nicio secţiune din Recensământ, nici măcar la cea cu privire la starea civilă de fapt şi la uniunea consensuală, INS, şi deci Statul Român, nu vrea să afle care este procentul populaţiei care declară o altă orientare sexuală decât cea majoritară heterosexuală.

În ce priveşte religia persoanei, întrebarea este formulată vicleneşte pentru a induce ideea că fiecare trebuie să adere la o religie: 24. Cărei religii consideră persoana că îi aparţine? . . . . Cineva ar putea spune, staţi aşa, eu nu aparţin nici unei religii! Ăăăă, în mod logic, acest răspuns nu este permis de chestionar, doar întrebarea era cărei religii îi aparţine. Nu există nici opţiuni care să ajute respondenţii: ortodox, catolic, adventist, … agnostic, ateu, nu ştiu, nu mă interesează.

Aceeaşi „omisiune” în a da posibilităţi de răspuns regăsim şi la identificarea etniei: 23. Cărei etnii consideră persoana că îi aparţine?. Este ştiut de la anterioarele cercetări că din cauza stigmatizării, mulţi romi nu-şi declară adevărata etnie, prin urmare INS avea obligaţia să ofere un suport suplimentar în a identifica adevărata componenţă etnică a populaţiei. Acest lucru putea fi făcut simplu prin enumerarea unor posibilităţi de răspuns: român, maghiar, rom, turc, armean, chinez, altă etnie (specificaţi).

Aceste expresii şi omisiuni din Recensământ nu sunt făcute accidental. Sunt făcute pentru a consolida poziţiile dominante ale unor categorii de indivizi şi a da o falsă imagine asupra populaţiei. În familie, se neagă existenţa familiilor parteneriale, acele familii în care nu există un cap al gospodăriei ci relaţii egale, aşa cum reglementează Codul Civil şi Codul Familiei. Expresia atât de patriarhală „cap al gospodăriei” folosită în repetate rânduri în formularele Recensământului, are şi o conotaţie religioasă dacă ne gândim la textul următor din Noul Testament:„pentru că bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor și este”. Ai zice că recensământul îl face Patriarhia sau vreo altă instituţie conservatoare, nu INS, dacă ţinem cont şi de manevrele de a reduce procentul de populaţie fără apartenenţă religioasă, de a nega diversitatea sexuală a populaţiei şi de lipsa de preocupare ca romii să iasă corect la numărătoare.

Convenţia Naţională a Organizaţiei de Femei a PD-L

2011-10-15T19:21:00.023+03:00

Noua conducere a Organizaţiei de Femei a PD-L s-a decis astăzi în cadrul Convenţiei Naţionale. Ocuparea funcţiilor de la vârful organizaţiei s-a făcut fără emoţii. Sulfina Barbu a fost singura candidată la funcţia de preşedintă, funcţie pe care o deţine şi în prezent. Andreea Paul (Vass) a evitat o confruntare cu Barbu şi s-a limitat la ocuparea funcţiei de prim-vicepreşedintă.

Dintre discursurile vorbitorilor, cele mai bune mi s-au părut ale Andreei Paul (Vass) şi, surprinzător, al Elenei Udrea, la care se adaugă cel al austriecei Maria Kallat, vicepreşedintă a Partidului Popular European. Discursurile ţinute de Sulfina Barbu, Roberta Anastase, Monica Macovei chiar dacă au cuprins, mai mult sau mai puţin, referiri la „forţa politică a femeilor”, nu conţin ceea ce, în termeni de specialitate se cheamă o viziune „gender mainstreaming”, adică să se aplece asupra problemelor specifice femeilor, indiferent de domeniul pe care-l abordează (de exemplu, vorbind de sănătate, să amintească de accesul femeilor la serviciile medicale, carenţele în serviciile maternităţilor, informarea deficitară a femeilor în perioada pre şi post natală, etc. – asta înseamnă o abordare „gender mainstreaming”).

Cei doi bărbaţi care au ţinut discursuri la Convenţia Naţională a OF-PDL au fost Ioan Oltean şi Emil Boc. Primul nu s-a putut abţine în a face aprecieri estetico-erotice pretinzând că face glume („niciodată n-am avut în faţă un peisaj mai frumos ca cel de astăzi: o sală cu 1.000 de femei frumoase şi deştepte”; „este o plăcere totală să fim astăzi împreună”; "sunt dispus să cedez funcţia de secretar general al partidului ca să fiu preşedintele Organizaţiei de Femei"). Emil Boc, în afară de o precizare la început, în care a spus că ar susţine o femeie să candideze la preşedinţie, restul discursului, foarte lung, a fost o prezentare seacă a priorităţilor guvernamentale. A vorbit despre buget, politica salarială şi de pensii, deficitul şi plafonul de îndatorare al ţării, etc. şi n-a făcut nicio menţiune cu privire la slaba reprezentare politică a femeilor şi nici la măsurile economice şi sociale pentru femeile României (despre impactul măsurilor Guvernului asupra femeilor n-a vorbit nimeni, cum era de aşteptat).

Iată câteva idei din discursurile de azi:

Andreea Paul (Vass): „Vrem o politică echilibrată de gen”

„Nu avem nevoie să fim promovate, vrem să fim corect reprezentate”, a spus Andreea Paul referindu-se la numărul mic de femei din politică. Ca răspuns la criza economică, soluţia nu este de a valorifica mai bine aurul, petrolul sau resursele minerale, ci resursa umană. Resursa umană formată din jumătate din populaţie, femeile, nu este îndeajuns valorificată. Competenţă există în egală măsură la ambele sexe. Competenţa nu are gen, a repetat ea, dar se vorbeşte obsesiv despre competenţă şi merite la întrunirile de femei în timp ce „la întrunirile bărbaţilor nu se pune problema calităţii nădragilor”. Consiliera primului ministru a fost printre puţinele participante care au amintit că Organizaţia de Femei trebuie să găsească soluţii la problemele specifice ale femeilor, printre acestea fiind slaba de reprezentare politică, numărul mic de creşe si grădiniţe şi violenţa în familie. La fiecare 3 secunde o femeie este agresată în România, a atras atenţia Andreea Paul.

Elena Udrea: „Discriminarea femeilor este şi problema bărbaţilor”

„Femeile care fac politică sunt discriminate” a afirmat Udrea, dar aceasta este o problemă care trebuie să preocupe şi bărbaţii a spus ea, criticând numărul mic de bărbaţi din sală. Totuşi, Udrea n-a vrut să critice PD-L, susţinând că problema discriminării femeilor vine de fapt din exterior, de la felul cum le judecă societatea şi mass media. „De la un bărbat nu se cere să facă proba competenţei, să facă proba integrităţii" s-a plâns ea.

Partea care m-a surprins plăcut la Udrea a fost că a îndemnat la solidaritate feminină. A criticat lipsa de reacţie a femeilor politiciene faţă de atacurile asupra unor colege, inclusiv de la alte partide. „Nu multe am reacţionat când o colegă de la alt partid a fost expusă într-o situaţie intimă, a fost umilită public cu un filmuleţ şi nu multe dintre noi au ieşit să protesteze", a spus Udrea, făcând aluzie la cazul Anei Birchall de la PSD. "Nu multe am reacţionat când colega noastră Monica Iacob Ridzi, însărcinată fiind, a fost umilită de colegii politicieni acum doi ani. Nu multe dintre noi luăm atitudine când colegele noastre sunt ironizate de bărbaţi precum Victor Ponta pentru lucruri pe care recunoaşte că le regăseşte şi acasă, la soţia lui: pantofi, coafor. OK, femeile merg la coafor, asta înseamnă că muncesc mai puţin?", a mai comentat vicepreşedinta PDL. Tot ea şi-a îndemnat colegele care ajung pe o funcţie publică să-şi facă o echipă în care să se regăsească cel puţin o femeie.

Sulfina Barbu – „Organizaţia de Femei trebuie să sprijine PD-L”

Discursul Sulfinei Barbu precum şi moţiunea cu care a candidat la funcţia de preşedintă a OF PDL, nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor. Barbu a vorbit de educaţie, de sănătate, de dezvoltare durabilă, dar fără a vorbi despre sănătatea femeilor, despre problemele femeilor din educaţie, un domeniu feminizat, în special învăţământul preuniversitar, sau despre cum se poate realiza o dezvoltare durabilă prin măsuri destinate femeilor (cum ar fi măsuri care să le crească independenţa financiară, măsuri de reconciliere a muncii cu viaţa de familie, sunt două exemple). Sulfina Barbu a vorbit despre figurile feminine importante la nivel internaţional, ca Angela Merkel şi Christine Lagarde, şefa FMI, despre proiectele de directive UE prin care se vor impune cote de gen în marile companii şi bănci. Tot ea a vorbit despre un parteneriat cu femeile active, cele care nu vor să fie dependente de Stat, ignorând că din cauza veniturilor scăzute ale femeilor din România, majoritatea se află în raport de dependenţă economică faţă de alţi membri ai familiei. În mod repetat, Sulfina Barbu a spus că rolul Organizaţiei de Femei este acela de a sprijini PD-L în măsurile pe care le va lua, prin urmare lasă un spaţiu prea mic în organizaţia pe care o conduce pentru o agendă proprie, care să vizeze în special femeile. În cazul Sulfinei Barbu, la fel ca şi al Elenei Udrea de altfel, problema majoră vine din faptul că ele deţin frâiele guvernamentale pentru a face ceva pentru femeile acestei ţări şi nu o fac. Sulfina Barbu este de câteva săptămâni ministra Muncii şi Protecţiei Sociale (dar nu Women's Affairs Minister cum zisese la începutul Convenţiei reprezentanta EPP Maria Kallat), şi totuşi din acea funcţie nu a anunţat până acum nicio politică destinată femeilor, în special pe partea de protecţie socială. Măsurile împotriva Violenţei în Familie, un domeniu de care se ocupa ministerul respectiv în urmă cu un an, au fost lăsate de izbelişte administraţiilor locale. Fostul ANES (Agenţia Naţională pentru Egalitate de şanse), desfiinţat de Guvernul Boc în urmă cu un an, a pierdut finanţări de 7 milioane de euro din cauza rezilierii proiectelor UE, iar acum funcţionează la nivel de Direcţie în cadrul ministerului condus de doamna Barbu cu doar 7 angajaţi şi o activitate imperceptibilă. Acestea sunt doar câteva din multele probleme asupra cărora doamna Barbu ar putea să acţioneze acum ca să dovedească că îmbunătăţirea vieţii femeilor şi egalitatea de şanse sunt cu adevărat preocupări ale sale.

O acţiune civică reuşită: Marşul Panaramelor /Slutwalk Bucureşti

2011-10-07T15:25:00.010+03:00

Avem de ce să fim mândre de Marşul nostru de ieri. A venit multă lume, în prima parte cam o 100 de persoane, după care 200 sau mai mult, iar atmosfera a fost excelentă. S-a scandat şi fluierat în draci, pancartele au fost care mai de care mai colorate şi mai creative iar lumea s-a purtat civilizat pe tot parcursul marşului, fără excepţie.

Reiau, pe scurt, câteva din motivele acestui marş: fetele şi femeile din România sunt supuse în mod constant agresiunilor sexuale, de la pâsâieli, fluierături şi „inofensive” abordări pe stradă de tipul „hei, păpuşa, ai un ceas?” sau ofensive de tipul „ce te-aş f…” şi tot felul de înjurături, până la pipăieli, palme, îmbrânceli şi în cele mai rele cazuri violuri. Fetele şi femeile din România sunt de multe ori judecate şi învinovăţite pentru agresiunile sexuale pe care le suferă. Sunt luate la întrebări acuzatoare de tipul „de ce te-ai îmbrăcat aşa?”, „ce căutai la ora aia pe stradă?”, „de ce umbli pe străzi neluminate?”, „de ce te-ai dus acasă la ăla?”. Trăim într-o societate în care se învaţă cum să te fereşti de violuri, în loc de a nu viola.

Am organizat acest marş pentru a spune: STOP! Nu victimele sunt vinovate pentru agresiunile sexuale, ci agresorii! Aceste agresiuni trebuie să înceteze, agresorii trebuie blamaţi şi descurajaţi. Poliţia, justiţia şi unităţile medicale trebuie să înceteze în a mai blama victimele în orice fel şi trebuie să le ofere tot suportul pentru depăşirea traumelor.

Iată câteva din scandările de la Marş:

NU mă simt flatată sa fiu AGRESATĂ!
ORICUM m-aş îmbrăca VIOLUL este vina TA!
POT sa fiu şi goală, pe corpul meu NU pui mana DECÂT dacă VREAU eu!
1,2,3 Agresorii jos cu ei!
Oriunde aş merge, ORICE aş purta, NU e NU şi DA e DA!
NU vrem cursuri de apărare pentru o SINGURĂ plimbare!

MESAJELE DE PE PANCARTE:

FUSTA MEA≠ INVITAŢIE LA VIOL
DĂ MÂNA CU MINE, NU CU FUNDUL MEU
MAKE LOVE, NO RAPE
NU ÎNSEAMNĂ NU. ÎNTOTDEAUNA!
VAGINUL MEU, ALEGEREA MEA!
STOP HĂRŢUIRII FETELOR PE STRADĂ
POLIŢIŞTII SĂ NE APERE, NU SĂ NE FLUIERE
FASHION VICTIM≠ RAPE VICTIM
MASS-MEDIA, NU MAI TRATA VIOLUL CA DIVERTISMENT!
FEMEI, FIŢI SOLIDARE, NU TOLERAŢI MISOGINIA!

…şi multe altele, le puteţi vedea şi în fotografii.

Au existat comentarii legate de alegerea numelui marşului.

1. Au fost persoane care n-au înţeles ironia şi scopul alegerii denumirii: „Marşul panaramelor? Nu sunt o panaramă ca sa iau parte la aşa ceva! Şi cum poţi folosi denumiri ca pitipoancă, târfă, curvă etc. în sens pozitiv?”, se întreba o persoană pe Facebook. Explicaţia este, pe scurt, următoarea: „În jurul nostru, un apelativ ca panaramă sau curvă nu e folosit ca o descriere, ci ca o armă. Şi atunci cea mai bună metodă de a neutraliza astfel de apelative este revendicându-le, adică să nu le mai luam în serios ca jigniri şi să ni le asumam noi însene, să le folosim ca pe nişte termeni care nu ne mai rănesc… aşa le subvertim şi avem o şansă de a ne elibera de influenţa lor şi a le puterea!” (explicaţia pe larg pe site-ul Ladyfest). Să ne amintim că în anii '90 intelectualii români au luat parte la Golaniadă. O jignire la adresa lor lansată de Iliescu, a fost transformată în ceva mobilizator şi pozitiv. Cred că femeile n-ar trebui să se mai teamă că sunt numite panarame, piţipoance, târfe, curve dacă se îmbracă într-un anume mod sau nu răspund la "chemările de împerechere" ale unor mitocani de pe stradă sau de altundeva.

2. S-a insinuat că ne-am fi ferit pudibond de traducerea exactă şi dură a Slutwalk (traducerea fiind Marşul Curvelor sau Marşul Târfelor). Nu este aşa. „Slut” are mai multe conotaţii în engleză, pe când în limba română duce mai degrabă la sensul de lucrătoare sexuale. N-am fi vrut să încurcăm borcanele. Şi problema prostituatelor este importantă şi merită atenţie, dar ideea marşului de ieri a fost alta şi n-am vrut să lăsăm loc de interpretări. „Panaramă” a fost termenul ales după îndelungi consultări şi discuţii.

Marşul de ieri a avut o acoperire mediatică excelentă, atât la televiziuni (Realitatea tv şi Antena 3 au avut transmisiuni în direct), cât şi la radiouri, pe agenţiile de presă şi în ziare. Mai jos puteţi vedea unul din reportaje:

În încheiere, îi felicit pe toţi participanţii de ieri şi le mulţumesc celor care ne-au susţinut de la depărtare şi ne-au transmis cuvinte frumoase de solidaritate. Le felicit şi pe organizatoare. A fost o plăcere să lucrăm împreună, noi de la vreo trei organizaţii feministe, plus alte persoane neafiliate şi nu vă ascund că atmosfera de la întâlnirile noastre pregătitoare a fost la fel de superbă ca la marşul propriu-zis. Sper să organizăm împreună multe alte acţiuni feministe de acum înainte. Bravo, fetelor!

Ne vedem azi la Marşul Panaramelor!

2011-10-06T00:29:00.006+03:00

SLUTWALK BUCURESTI/ MARŞUL PANARAMELOR

6 OCTOMBRIE 2011

ORA 17.00 – Adunarea vis-a-vis de Tribunalul Bucureşti (fostul Junior), Bulevardul Unirii

-> ORA 18.00 – Plecare spre Piaţa Alba Iulia

DE CE?

Motivul 1:

În România are loc un viol la 4 ore, conform unor statistici ale Poliţiei Române. Neoficial cazurile sunt mult mai multe, pentru că victimele nu îndrăznesc să raporteze agresiunea de teama de a fi judecate, blamate, moralizate. Iar asta ni se pare “NORMAL”!?

Motivul 2:

Agresiunea stradală este continuă! Femeile sunt agresate verbal şi fizic oriunde: pe stradă, la metrou, acasă, la şcoală, la locul de muncă. Nu credem că există în România femeie care să nu fi cunoscut acest tip de violenţă.

Suntem furioase pentru că victimele acestor agresiuni sunt învinovăţite, arătate cu degetul!

Motivul 3:

Apelative precum „piţipoancă”, „leliţă balcanică”, „curvă”, „panaramă”, „târfă”, „păsărică”„paraşută”, „ţigancă împuţită”, „păpuşă”, „pisi” fac parte din cotidian şi suntem obligate să le suportăm.

Motivul 4:

Blamarea victimei este o practică generalizată, adânc înrădăcinată în mintea celor mai mulţi români. „Majoritatea femeilor agresate pe stradă şi-au provocat agresorii cu un comportament de piţipoancă şi un caracter de leliţă balcanică, ar trebui să fie atente cu cine umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna la poliţie că au fost violate” – a afirmat prof. univ. dr. Tudorel Butoi, expert criminalist, într-o declaraţie oficială la Realitatea TV în 2010.

Motivul 5:

Sunt violate femei de la 80 de ani până la fete de 12 ani. Adică mame, surori, vecine, prietene, soţii, bunici, fiice. Acestea sunt „curvele” noastre??

Motiv final şi irefutabil:

Victimele agresiunilor sexuale nu sunt vinovate! Punct.

CINE?

MARŞUL PANARAMELOR sau SLUTWALK BUCURESTI?

Protestul (SlutWalk) a fost generat de afirmaţia unui reprezentant al Poliţiei Toronto din 24.01.2011: women should avoid dressing like sluts in order not to be victimized. Marşul a fost organizat pe 3 aprilie 2011 şi a strâns aproape 4000 de participanți. Astăzi sunt organizate mişcări similare în toată lumea, în oraşe din Canada, SUA, Marea Britanie, India, Australia, Olanda, Suedia, Danemarca, Brazilia, Noua Zeelanda, Cehia, Argentina, Mexic, Maroc, Africa de Sud, Singapore.

A AJUNS LA BUCUREŞTI!!

În România, manifestaţia e organizată de Asociaţia FRONT şi voluntarii, susţinută de Cercul de Lecturi Feministe, Grupul FIA, cu sprijinul www.feminism-romania.ro şi Blogul Medusei, deschisă oricui rezonează cu subiectul.

CE VREA?

-Să rupem tăcerea asupra agresiunii stradale!

-Să înceteze blamarea victimelor agresiunilor sexuale!

-Poliţia, sistemul medical şi justiţia să nu mai fie complici la aceste agresiuni, ci instituţii de suport pentru victime.

-Reprezentanții instituțiilor să ofere suport victimelor şi să le trateze cu demnitate, pentru a nu exista teama de a apela la ele!

-Să nu ne fie teamă să depunem plângere penală împotriva agresorilor!

-Să existe ajutor pentru victimele violenţei!

-Ca victime ale agresiunilor sexuale, să avem acces efectiv la servicii medicale şi consiliere psihologică!

-Să fie adoptat ordinul de restricție împotriva agresorilor!

-Violatorii să fie monitorizați ulterior punerii în libertate!

CAND?

6 OCTOMBRIE 2011 (JOI), ORA 17.00 – 19.00

UNDE?

Bucureşti – Bulevardul Unirii, vis-a-vis de Tribunalul Bucureşti (fostul Junior) -> Pţa. Alba Iulia.

CUM?

Civilizat! Cu pancarte, slogane, fluiere, tobe, porta-voce şi convingere!

Dobro şi Craioveanu, mitocănii misogine de dimineaţă

2011-10-05T10:09:00.013+03:00

Bună dimineaţa, doamnelor!

Radio Guerrilla vă serveşte, în ediţia din 4 octombrie a emisiunii Guerrilla de Dimineaţă, o porţie de mitocănie misogină cu care să vă „înveselească” ziua şi nu care cumva să nu uitaţi în ce ţară trăiţi.

Doi simpatici, Mihai Dobrovolschi şi Vlad Craioveanu, se întreabă: „pe bune, există femei inteligente? Se mai fabrică?”. „Bă, sunt, dar sunt singure, nimeni nu le vrea!” Urmează hohote de râs. Apoi se întreabă „există extratereştri?”.

Un al treilea ins din studio, unul pe nume Matei, îi lămureşte: „staţi puţin, că dacă n-aţi văzut nu înseamnă că nu există”. I se răspunde: „aici nu este o glumă, Matei, femeia nu este făcută să fie inteligentă. Dacă e inteligentă e bolnavă!”.

După hohote prelungite, mai discută pe seama atractivităţii sexuale a femeilor proaste, după care emană prejudecăţi învechite despre feministe – feministele sunt lesbiene agresive, lipsite de tandreţe şi inteligenţă - pentru ca în cele din urmă să înceapă să caute femei inteligente din România: „Ra-Tatoiu”, „Udrea”…. „România are femei inteligente în viaţă?” – se tot întreabă cei de la Guerrilla. Urmează răspunsul „da, dar sunt scumpe, 200 – 300 de euro o oră”. Evident, urmează alte hohote de râs în studio după aşa glume „bune”. Finalizează prin a găsi totuşi câteva femei inteligente: Zoe Petre, Marie Rose Mociorniţă (dar doamna Mociorniţă nu e femeie, e zeiţă, zic ei), Aurora Liiceanu, Adriana Săftoiu, Andreea Esca. Asta nu înainte de a ajunge la „origini”, la Eva, o femeie inteligentă pentru că „l-a fraierit” pe Adam („dar nu mai bine rămânea ea proastă aşa?” – se întreabă retoric Craioveanu, încă o prejudecată că femeia dacă e inteligentă provoacă rele).

Cum zice prietena mea Andreea Molocea, oamenii ăştia încă mai cred că e cool să fii misogin. Aşa cum alţii cred că e de bonton să facă glume rasiste sau homofobe, şi ăştia de la Guerrilla, în ciuda pretenţiilor elitiste şi a ascultătorilor (inclusiv a ascultătoarelor) cu inteligenţă peste medie pe care aspiră să-i cucerească, nu se simt îngrădiţi să jignească femeile cu glume de şantierişti. Asta-i mass media quality din România? Trist.

Fragment guerrilla de dimineata - 4 oct. 2011

Asculta mai multe audio podcast

Uitasem să spun că la începutul discuţiei au tras cu noroi şi în Ana Aslan, insinuând că nu ea este inventatoarea cremelor Gerovital, ci bărba-su. Cum ar putea oare o femeie să inventeze ceva? Despre asta e vorba? „Amuzant”, ce să zic. Sper să-şi ia o amendă de la CNCD ca să avem de ce râde cu adevărat.

Institutul Cervantes a publicat un „ghid al comunicării non-sexiste”

2011-09-23T16:34:00.013+03:00

Ghidul conţine o serie de reguli şi sugestii pentru a oferi un tratament lingvistic mai egalitar femeilor şi bărbaţilor şi a evita şi elimina sexismul din limbaj.

„Institutul Cervantes, instituţia publică spaniolă care se ocupă de promovarea limbii şi culturii spaniole în lume, nu poate trata cu indiferenţă folosirea limbii spaniole într-un mod care reflectă şi transmite idei şi atitudini discriminatorii faţă de femei” , consideră directoarea Institutului Cervantes, Carmen Caffarel.

Una din recomandările ghidului se referă la folosirea formelor la feminin în cazul profesiilor, ocupaţiilor şi funcţiilor ocupate de femei, atunci când aceste forme gramaticale există. Prin urmare, este de preferat să se spună „avocată”, „judecătoare”, „expertă”, „consilieră”, etc. Deşi mai rar decât în România, şi în Spania se spune despre femei că sunt „avocat” , „judecător” sau „expert”, ş.a., evitându-se în mod discriminatoriu forma feminină a substantivului.

La nivel comunitar, Parlamentul European a transmis în anul 2008 o serie de recomandări pentru folosirea limbajului neutru (nonsexist) în instituţiile Uniunii Europene, care cuprinde şi câteva reguli pentru limba română. Ele sunt disponibile pe pagina web: http://www.europarl.europa.eu/transl_es/RO/terminologie/buletin011.htm

________

Later edit

Cuprinsul şi primele pagini ale Ghidului comunicării non-sexiste, în original, pot fi vizualizate aici.

Întrebare retorică: peste câţi ani, decenii sau secole o să publice şi Academia Română aşa un ghid? Observaţi optimismul, n-am întrebat "peste câte milenii".:D

În 2010, Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse (desfiinţată de guvernul Boc între timp) a propus Institutului "Iorgu Iordan" din cadrul Academiei Române introducerea variantelor feminine ale numelor de profesii în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR). Iniţiativa a rămas fără finalitate până acum.

Mai multe: Doctor, doctoră sau doctoriţă? Limba română le-ar putea face dreptate femeilor. Numele de profesii, trecute şi la feminin - ziarul Gândul, 5 mai 2010.

Votaţi proiectul „ALEG siguranţa”

2011-09-20T13:04:00.008+03:00

Vă invit să votaţi proiectul „ALEG siguranţa” al asociaţiei A.L.E.G. Sibiu, având ca scop sprijinirea victimelor violenţei domestice şi a copiilor lor pentru depăşirea situaţiei de violenţă. Prin acest proiect, membrii asociaţiei A.L.E.G. şi-au propus să ofere victimelor servicii complexe axate pe recuperare în urma traumei, accesarea drepturilor şi câştigarea independenţei economice.

Detalii complete despre proiect: aici.

Proiectul „ALEG siguranţa” se află până pe 30 septembrie 2011 în competiţia de Granturi a băncii Raiffeisen, competiţie în urma căreia cele mai votate proiecte vor primi finanţarea de care au nevoie.

Ca să votaţi trebuie mai întâi să vă creaţi un cont de utilizator pe site-ul https://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi iar - odată logaţi să accesaţi o hartă - alegeţi Sibiu - proiectul A.L.E.G.

Termen limită: 30 septembrie. Se poate vota o singură dată de pe o adresă de email.

Un film de văzut

2011-09-19T23:41:00.007+03:00

"Gloria Steinem: In Her Own Words” - un film documentar produs de HBO, despre activista feministă Gloria Steinem, una din cele mai vizibile figuri ale mişcării de eliberare a femeilor (women's liberation movement) din anii ´60 şi ´70 din Statele Unite. Este co-fondatoarea, în anul 1971, a revistei feministe Ms. Magazine.

Filmul durează o oră.

Somebody stop Monica Tatoiu!

2011-09-16T17:33:00.009+03:00

Celebra şi omniprezenta Monica Tatoiu a fost invitată să ia parte la Suceava la seminarul „Abordarea integratoare a principiului egalităţii de şanse în administraţia publică"care s-a desfăşurat astăzi, 16 septembrie, la sediul Prefecturii Suceava.

În timpul dezbaterilor nu a ratat momentul de a-şi expune teoriile sale despre cum s-a dezvoltat principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Astfel, a explicat cum în anii ’50, în momentul în care economia era într-o creştere mult peste posibilităţile pieţei forţei de muncă majoritară masculină, s-a născut nevoia de a reduce costurile prin creşterea profitabilităţii. Acest lucru a determinat ca în anii ’60, în Statele Unite ale Americii, să ia naştere ideea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. „O analiză realizată de experţi din Statele Unite şi Marea Britanie, în general din ţările anglo-saxone unde revoluţia sexuală a fost cea mai puternică în anii ’60, a demonstrat că reducerea cheltuielilor administrative se poate face preponderent folosind femei, mai mult decât bărbaţi în administraţia publică”, a arătat Monica Tatoiu, care a explicat că femeia are o capacitate aparte la nivelul subconştientului său, de a eficientiza costurile, pentru că structural, ea este contabilul-şef al familiei sale. (Sursa)

Îi sugerez Monicăi Tatoiu să citească faimoasa carte „Mistica feminină” (The Feminine Mystique) scrisă de Betty Friedan în anii ´60. Va afla că masiva intrare pe piaţa muncii a femeilor din SUA s-a produs înainte, în timpul celui de-al doilea război mondial, când bărbaţii au plecat pe front iar industria americană a trebuit să găsească soluţii pentru a răspunde nevoii impetuoase de forţă de muncă pentru producţia de război. Însă în anii ´50 şi ´60, după întoarcerea bărbaţilor de pe front, s-a produs un regres în poziţiile ocupate de femei pe piaţa muncii. Bărbaţii şi-au revendicat şi recăpătat posturile deţinute înainte, iar multe femei, deşi urmaseră studii şi acumulaseră experienţă în diverse profesii, s-au retras în spaţiul domestic pentru a fi casnice şi mame. În perioada postbelică, explică Friedan în cartea sa, americancele au fost încurajate prin diverse căi, inclusiv prin cultura hollywoodiană, să devină soţii, mame şi casnice perfecte. Să aibă mulţi copii şi să-şi aştepte cu masa pusă soţii de la muncă. Baby-boom-ul din anii ´50 şi ´60 din SUA are legătură cu acest nou statut al femeilor din perioada de după război.

Ulterior, pe la sfârşitul anilor ´60, abandonarea statutului de casnică de către multe femei americane nu a fost rezultatul unui calcul rece de profitabilitate economică de tipul „femeile sunt mai chibzuite, hai să le angajăm în administraţie”. Fenomenul are legătură directă cu revoluţia sexuală pentru că această revoluţie se identifică cu revendicarea egalităţii între sexe, cu al doilea val de feminism şi cu utilizarea metodelor anticoncepţionale. Schimbarea n-au produs-o managerii obsedaţi de profit, ci femeile însele, prin preluarea controlului asupra corpului lor, asupra maternităţii şi prin revendicarea unei poziţii de egalitate cu bărbaţii în toate sferele. Există posibilitatea ca prezenţa lor mai numeroasă în domeniul administraţiei să se datoreze şi unui calcul, dar nu de tipul celui prezentat de Tatoiu. În unele domenii au fost preferate femeile pentru că ele au fost şi sunt tratate ca o mână de lucru mai ieftină. În prezent, în SUA, femeile câştigă în medie cu 23% mai puţin decât bărbaţii, deci angajarea lor în anumite domenii a însemnat, la modul cel mai cinic, o reducere a cheltuielilor cu personalul.

Ce m-a deranjat în mod deosebit în ştirea despre participarea Monicăi Tatoiu la seminarul de la Suceava a fost că această doamnă ne este prezentată ca fiind „cunoscută pentru activităţile în care este implicată privind promovarea femeii şi abordarea egalităţii de şanse”. Eu ştiu alte lucruri despre Monica Tatoiu. Ştiu că în urmă cu câţiva ani a declarat că nu-şi lasă angajatele să semneze contracte dacă sunt în perioada menstruaţiei, pentru că ciclul menstrual le afectează raţiunea. Ştiu că într-un interviu din 2010 descuraja participarea feminină în politică pentru că „e mai bine ca femeile să fie regizorii din spatele actorilor”. Acum, un an mai târziu, aceeaşi Tatoiu spune că ar fi bine ca femeile să fie minim 40% din parlamentari. Pe mine mă doare capul când o ascult pe această doamnă. Aş vrea să n-o mai aud vorbind nicăieri despre situaţia femeilor. Somebody stop her!

SlutWalk /Marşul Panaramelor la Bucureşti pe 6 octombrie

2011-09-10T12:45:00.009+03:00

Pe 6 octombrie, începând cu ora 17,00, va avea loc în Bucureşti un Marş al Panaramelor, după modelul marşurilor SlutWalk din întreaga lume. Traseul nu este încă definitivat, depinzând şi de răspunsul Primăriei Capitalei. Iniţiatorii marşului sunt Asociaţia Front, Cercul de Lecturi Feministe şi FIA România.

Organizat iniţial în Toronto, Canada, la începutul acestui an şi repetat în zeci de oraşe din întreaga lume, SlutWalk este o manifestaţie împotriva blamării victimelor agresiunilor sexuale, împotriva învinovăţirii lor pornind de la felul cum se îmbracă, cum se poartă, pe unde şi la ce oră se plimbă pe stradă.

Un exemplu de blamare a victimelor a fost dat anul trecut şi de un reprezentant al Statului român, expertul criminalist prof. univ. Tudorel Butoi, care a declarat pe un post de televiziune că „majoritatea femeilor agresate pe stradă, în parcuri şi ascensoare şi-au provocat agresorii”. Că mare parte din victime sunt nişte piţipoance şi femei cu caracter de „leliţă balcanică” şi că femeile ar trebui „să fie atente pe unde umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna după aia la poliţie c-au fost violate”.

Aceasta este din păcate atitudinea pe care o au mare parte din reprezentanţii autorităţilor judiciare şi poliţieneşti din România, dar şi mulţi apropiaţi ai victimelor. În loc să dea vina pe agresori, ei se îndreaptă spre victime cu întrebări de genul „de ce te-ai îmbrăcat cu fustă scurtă?”, „ce căutai la ora aia pe stradă?”, „cine te-a pus să intri în clubul/barul ăla?”, ba mai mult, unii spun despre ele că sunt nişte panarame, curve, paraşute, acuzându-le pe ele de violenţele la care au fost supuse.

Prin urmare, o manifestaţie de tipul SlutWalk la Bucureşti este mai mult decât binevenită. Este nevoie să arătăm că nu suntem de acord cu învinovăţirea victimelor pentru agresiunile sexuale pe care le suferă şi că nu tolerăm nici un fel de astfel de agresiune.

La marş sunt invitate să participe cât mai multe organizaţii neguvernamentale şi persoane de orice vârstă, gen, etnie, orientare sexuală, opţiune religioasă, abilitate fizică sau ocupaţie. Ne-am dori să avem alături de noi şi persoane cu talente artistice care să dea marşului mai multă culoare şi un plus de creativitate. Vă puteţi îmbrăca în orice fel, nu există un cod vestimentar obligatoriu.

Confirmaţi participarea pe pagina de Facebook dedicată evenimentului.

Totodată, puteţi contribui la popularizarea evenimentului transmiţând cât mai multor persoane link-urile de pe Facebook, Twitter sau informaţia de mai jos.

...

MARŞUL PANARAMELOR

SLUTWALK BUCUREŞTI

DE CE

Agresiunea stradală este continuă.

Femeile sunt agresate verbal şi fizic oriunde: pe stradă, la metrou, acasă, la şcoală, la locul de muncă. Nu credem că există femeie din România care să nu fi cunoscut acest tip de violenţă.

Apelative precum piţipoancă, leliţă balcanică, curvă, panaramă, târfă, paraşută, ţigancă împuţită, păpuşă, pisi, fac parte din cotidian şi suntem obligate să le suportăm.

Blamarea victimei este o practică generalizată, adânc înrădăcinată în mentalul colectiv. “Majoritatea femeilor agresate pe stradă şi-au provocat agresorii cu un comportament de piţipoancă şi un caracter de leliţă balcanică, ar trebui să fie atente cu cine umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna la poliţie că au fost violate” – a declarat Prof. Univ. Dr. Tudorel Butoi, expert criminalist, într-o declaraţie oficială la Realitatea TV în 2010.

Suspiciunea cu care sunt privite victimele violenţelor sexuale şi blamarea la care sunt supuse creează un climat care încurajează agresorii.

Sunt violate femei în vârstă de 80 de ani şi fete de 12 ani. Adică mame, surori, vecine, prietene, soţii, bunici, fiice. Acestea sunt “piţipoancele” noastre.

Este foarte frecvent violul comis de partenerii de viaţă, de colegi, prieteni, cunoscuţi. Imediat se înfiripă îndoiala. “Şi-a meritat-o”. Sigur a făcut ea ceva.

Ne-am săturat să vedem cum agresiunile sexuale sunt trecute cu vederea. Suntem furioase pentru că victimele acestor agresiuni sunt învinovăţite, arătate cu degetul.

Ne dorim să avem alături de noi cat mai multe persoane şi organizaţii pentru a lupta împreună împotriva agresiunilor sexuale asupra femeilor de orice ocupaţie, statut economic sau social, etnie, orientare sexuală, vârstă şi abilitate; să luptăm împotriva utilizării modului în care te îmbraci drept de criteriu care ne împarte în bune şi rele, în serioase şi uşuratice, în accesibile şi inabordabile; să denunţăm incorectitudinea, iresponsabilitatea şi lipsa de implicare a instituțiilor care, în loc să ajute victimele agresiunilor sexuale, le supun unor noi agresiuni şi umilinţe, în mod direct sau prin indiferenţă, necooperare şi prin aruncarea unei părţi din vină pe umerii lor.

Victimele agresiunilor sexuale nu sunt vinovate. Punct. Indiferent de cum arată, cu ce sunt îmbrăcate, la ce oră se plimbă noaptea, de unde sunt şi cum sunt ele ca persoane.

MANIFEST MARŞUL PANARAMELOR

Haideţi să rupem tăcerea asupra agresiunii stradale!

Să înceteze blamarea victimelor agresiunilor sexuale.

Poliţia, Sistemul Medical şi Justiția să nu mai fie complici la aceste agresiuni, ci instituţii de suport pentru victime.

Reprezentanții instituțiilor să ofere suport victimelor şi să le trateze cu demnitate pentru a nu ne fi teamă să apelam la ele.

Să nu ne fie teamă să depunem plângere penală împotriva agresorilor.

Să existe adăposturi pentru victimele violenţei domestice.

Ca victime ale agresiunilor sexuale, să avem acces efectiv la servicii medicale şi consiliere psihologică.

Să fie adoptat ordinul de restricție împotriva agresorilor.

Violatorii să fie monitorizați ulterior punerii în libertate.

CUM

Trebuie să mă îmbrac într-un anumit fel pentru a participa la SlutWalk Bucureşti?

Nu, pune pe tine ce haine vrei, oricât de multe sau de puţine. SlutWalk primeşte cu braţele deschise şi cu entuziasm pe toată lumea, oricât de îmbrăcată sau dezbrăcată, oricât de costumată şi colorată. Îmbracă-te totuşi destul de comod încât să te poţi mişca...nu uita că e vorba de un marş :)

SlutWalk nu doreşte să promoveze ura şi deci nu folosim un limbaj care incită la ură.
SlutWalk intenționează să revendice apelative precum panaramă, piţipoancă, târfă, paraşută, curvă şi să le folosească într-un mod pozitiv, care ne conferă putere şi respect.
Facem referire la agresiune stradală şi agresiune sexuală, nu doar la viol.
Nu punem problema agresiunii sexuale ca ceva înfăptuit numai de bărbaţi contra femeilor. Femeile constituie cel mai des ţinta iar bărbaţii cel mai des agresorii, dar sunt afectate persoanele de orice gen.
Unele comunităţi/persoane se află la un mai mare risc de agresiune sexuală pe baza statutului lor, ocupaţiei, abilităţilor, nivelului de acces la servicii, rasei şi etniei, identităţii şi a altor factori. Noi vrem să punctăm acest lucru şi să ne adunăm la un loc, în toată diversitatea noastră, ca oameni care suntem afectaţi cu toţii. Vrem să fim uniţi şi încercăm să includem voci cât mai diverse în acest eveniment.
Urmărim să folosim un limbaj cât mai inclusiv şi respectuos în discuţii despre cei afectaţi: femei/bărbaţi şi orice expresie de gen, comunităţi rasializate, persoane cu diferite abilităţi, etc.
SlutWalk reprezintă o luare de poziţie înflăcărată şi paşnică prin care dorim să îi invităm pe ceilalţi la dialog.

CAND

6 octombrie 2011, între orele 17:00 – 19:00

UNDE

Centrul Bucureştiului. Traseul va fi anunţat ulterior.

CINE

Manifestaţie organizată de Asociaţia FRONT, Cercul de Lecturi Feministe, Grupul FIA.

Cu sprijinul: www.feminism-Romania.ro, Blogul Medusei.

Despre SlutWalk Toronto :

Protestul a fost generat de afirmaţia unui reprezentant al Poliţiei Toronto în 24.01.2011: “women should avoid dressing like sluts în order not to be victimized”. Marşul a fost organizat pe 3 aprilie 2011 şi a strâns aproape 4000 de participanți. Astăzi sunt organizate mişcări similare în toată lumea, în oraşe din Canada, SUA, Marea Britanie, India, Australia, Olanda, Suedia, Danemarca, Brazilia, Noua Zeelanda, Cehia, Argentina, Mexic, Maroc, Africa de Sud, Singapore.

Protestul are două direcţii. Pe de o parte, atragerea atenţiei asupra blamării victimelor agresiunilor sexuale, asupra violenţei structurale şi a toleranţei instituţionale.

Pe de altă parte, re-evaluarea termenului “slut” şi a opresiunii care rezultă din aplicarea acestei etichete. Femeile au dreptul să-şi afirme liber sexualitatea, fără să se simtă vinovate şi fără fie judecate.

Mai multe detalii:

http://www.slutwalktoronto.com/

http://www.facebook.com/SlutWalk

Despre cazul prof. univ. dr. Tudorel Butoi:

În 24.02.2010, în cadrul unei emisiuni live pe Realitatea TV, a declarat că majoritatea femeilor agresate pe stradă, în parcuri şi ascensoare, şi-au provocat agresorii cu un “comportament de piţipoancă şi un caracter de leliţă balcanică. Femeile ar trebui să fie atente pe unde umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna la politie ca au fost violate”.

Ca reacţie imediată, un grup de 30 de organizaţii neguvernamentale a depus o plângere la CNCD şi a fost creată pagina de Facebook “Susţinem plângerea împotriva prof.univ.dr. Tudorel Butoi” la care au aderat peste 2000 de persoane.

În octombrie 2010, CNCD a dat o hotărâre prin care sancţionează caracterul discriminatoriu al declaraţiilor expertului criminalist.

Hotărârea CNCD subliniază că declaraţiile sale „ ... trec dincolo de ceea ce ar fi necesar pentru prevenirea violenţei împotriva femeilor, transferând responsabilitatea victimelor. [...] efectul stereotipului promovat de reclamat este crearea unei temeri pentru femei de a recunoaşte un viol sau alte agresiuni fizice, ceea ce duce la nepedepsirea vinovaţilor, dar şi la crearea sentimentului de dezvinovăţire, mai mult, de impunitate pentru persoanele violente. Acest efect nu ajută prevenţia, ci persoanele care comit violenţe. Nu ajută nici victimele agresiunilor, ci îngreunează situaţia lor, prin modul în care sunt percepute în societate..."

Mai multe detalii:

http://www.facebook.com/group.php?gid=336504756853&v=wall

http://ecpi.ro/documents/Docs/hotarareCNCD.pdf

http://www.antidiscriminare.ro/home/

Cum apar femeile în mass media şi publicitatea din România – studiu ALTFEM

2011-09-07T15:46:00.015+03:00

Astăzi a fost lansat raportul de cercetare media din cadrul proiectului "ALTFEM - o campanie pentru schimbarea imaginii femeii în societate". ALTFEM este un proiect cu finanţare europeană derulat în parteneriat de agenţia de publicitate TBWA/Bucureşti, Active Watch - Agenţia de monitorizare a Presei şi CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate.

Cercetarea s-a desfăşurat în perioada 15 februarie – 15 mai 2011 şi a vizat analiza felului cum sunt reflectate femeile de televiziuni, publicitate şi presa scrisă.

Emisiuni tv analizate: Happy Hour (Pro tv), Acces Direct (Antena 1), O dată-n viaţă (TVR1), Schimb de mame (Prima tv) şi Sinteza Zilei (Antena 3).

Reclame tv: cele difuzate de Antena 1, Antena 3, Prima tv, Pro tv, Realitatea tv şi TVR 1 în perioada 4 februarie – 2 martie şi 28 aprilie – 4 mai.

Publicaţii: Adevărul, Jurnalul Naţional, Libertatea şi Click.

Iată cum apar femeile în mass media şi publicitatea din România, conform raportului de cercetare:

În emisiunile tv analizate:

În timp ce prezenţa femeilor şi bărbaţilor în emisiunile de divertisment este distribuită egal, în emisiunile de tip talk-show (unde se discută treburi serioase, nu-i aşa?), prezenţa femeilor în calitate de invitate este mult mai mică (în talk-show-uri doar 12% din invitaţi sunt femei, 88% bărbaţi)
Viaţa personală este subiect de discuţie în mai mare măsură în cazul femeilor decât a bărbaţilor.
Din punct de vedere al profesiilor, există domenii în care femeile nu sunt deloc reprezentate în niciuna din emisiunile analizate: administraţie publică, sectorul non-profit, poliţie, armată, sindicate.
În general, ţintele aluziilor sexuale şi referirile la aspectele fizice din emisiunile televizate vizează femeile.
În perioada analizată au fost identificate aproape 300 de referiri care conţin stereotipuri de gen. Cel mai des apar stereotipuri legate de statutul de gospodină al femeii şi de subordonare faţă de bărbat („femeile trebuie să stea la cratiţă”; „femeile aspiră la bani, statut, lucruri materiale”; „mamele nu au voie să greşească, trebuie să se sacrifice pentru copiii lor, ar trebui să aibă anumite restricţii, de exemplu să nu mai fie fotomodele”, „blondele nu sunt inteligente” şi multe altele).

În reclame:

Cele mai multe acţiuni ale femeilor sunt domestice şi de îngrijire corporală. Bărbaţii apar mai degrabă în postura de personaje care aşteaptă să fie îngrijiţi, dar şi în situaţii de joc sau activităţi de timp liber.
În ce priveşte voice-overul, analiza a reliefat că 59% dintre produsele şi serviciile prezentate în calupurile de publicitate sunt promovate de bărbaţi. Atunci când voice-overul aparţine unui expert, doar o treime sunt voci de femei.

În presa scrisă:

Bărbaţii sunt actorii principali în articolele de presă scrisă (75%);
Femeile apar mult mai puţin în ziarele generaliste decât în tabloide;
În privinţa domeniului din care provin actorii principali ai articolelor, s-au evidenţiat discrepanţe în artă şi divertisment, domenii în care femeile sunt mai bine reprezentate, şi politică şi sport, două domenii în care bărbaţii sunt mult mai bine reprezentaţi.
Analiza a reliefat că există o diferenţa semnificativă de gen în reprezentarea mediului de afaceri (9% - bărbaţi, 2% femei);
Atât în cazul ziarelor generaliste, cât şi al tabloidelor, au fost identificate femei care beneficiază de notorietate mediatică, dar ale căror domenii profesionale nu au fost specificate (de exemplu Monica Columbeanu, Oana Zăvoranu).
Experţii care apar în presa scrisă sunt în mai mare măsură de sex masculin (65%).

Prin urmare, în mass media românească femeile au un rol marcat de stereotipuri tradiţionaliste sau sexiste. Predomină discursul conservator (transmis prin glume, snoave, istorii de viaţă sau apel la cutumă) şi tendinţa de a prezenta femeie ca actor social care îşi dobândeşte statutul datorită asocierii cu un bărbat puternic sau datorită calităţilor fizice şi sexuale.

Link-uri:

Raportul complet şi alte informaţii: Pagina web ALTFEM
Jurnalul Naţional: Femeile văzute la televizor: de la gospodine la piţipoance sau dive
Emisiune RFI: Mihaela Dedeoglu în dialog cu Irina Zamfirescu (expertă PR) şi Ionuţ Codreanu (coordonator proiect, ActiveWatch, Agenţia de monitorizare a presei).

Crin Antonescu: „La noi funcţionează principiul meritocraţiei, facem abstracţie de sex când vine vorba de politică”. Serios?

2011-08-28T14:01:00.025+03:00

Liderul PNL, Crin Antonescu, a respins, în numele femeilor liberale, ideea stabilirii unor cote de gen în partid pentru desemnarea candidaţilor la alegerile locale şi parlamentare de anul viitor.

"Noi, liberalii, avem alt principiu, principiul meritocrației, facem abstracţie de sex, când vine vorba de politică. Femeile liberale vor sa acceadă în poziţii importante politic pe orice alt criterii decât acela ca le-a lăsat Dumnezeu femei şi nu le-a nenorocit să fie bărbaţi", a declarat Antonescu.

„Principiul meritocraţiei”! Ce frumos sună dar cât de idealist-infantil este de fapt! Mai întâi, să privim un pic către candidaţii cu care PNL s-a prezentat la alegerile parlamentare uninominale din anul 2008: din cei 452 de candidaţi, femeile abia dacă au fost 36, adică mai puţin de 8% din totalul candidaţilor.

la Camera Deputaţilor, din 315 candidaţi PNL, 24 au fost femei (7,6%);
la Senat, din 137 candidaţi PNL, 12 au fost femei (8,75%).

În urma alegerilor, PNL a obţinut 93 de mandate de parlamentar, din care 8 le-au revenit femeilor, în consecinţă femeile liberale au obţinut 8,6% din totalul mandatelor de parlamentar ale PNL. Este puţin? Nu, este foarte puţin! Dacă doar atâtea femei meritoase au fost în stare să găsească liberalii în această ţară, înseamnă că PNL are o problemă de reprezentare a cetăţenilor, inclusiv a propriului electorat. Nu spune nimeni că trebuie să adopte cote de gen, deşi această soluţie este cam singura care dă roade pe termen scurt şi mediu, însă o deschidere mai mare către femei ar fi necesară. O strategie de atragere a doamnelor meritoase din business, mediul academic, administraţie, diplomaţie, etc. şi nişte mecanisme de promovare internă în partid mai prietenoase cu femeile s-ar impune, nu credeţi, domnilor liberali? Că în nici un caz nu puteţi susţine că în această ţară româncele nu merită să conducă, să facă legi şi politici publice, femeile fiind peste 50% din absolvenţii de studii superioare în ştiinţe politice, economie, drept, relaţii internaţionale şi comunicare.

Pe de altă parte, reprezentarea politică nu se limitează la principiul meritului. Este vorba de reprezentarea intereselor cetăţenilor şi bunul mers al întregii societăţi. Toţi cetăţenii, femei şi bărbaţi, trebuie să respecte legile adoptate de Parlament, prin urmare ar fi corect ca toţi să aibă un cuvânt de spus în forul în care aceste legi sunt dezbătute şi adoptate. O reprezentare politică democratică trebuie să ţină cont nu doar de merite şi competenţe ci şi de reflectarea intereselor diferite ale cetăţenilor în baza genului de care aparţin, aşa cum se iau în calcul alte criterii. În prezent, se aplică criteriul geografic la desemnarea candidaţilor în alegeri şi criteriul etnic în alocarea unor locuri în Parlament.

PNL acceptă că cetăţenii pot avea interese diferite dacă provin din arii geografice diferite. PNL aplică principiul geografic la desemnarea candidaţilor, deşi ar fi posibil ca cei mai „merituoşi” să fie din Bucureşti, sau din Ardeal sau doar din Ardeal şi Oltenia. Tot aşa ar trebui să vadă că există interese politice diferite ale femeilor şi bărbaţilor. De exemplu, actualmente, ce altă explicaţie poate exista pentru trenarea de ani de zile a unor modificări fundamentale la legea de prevenire şi combatere a violenţei în familie decât aceea că peste 90% din parlamentari sunt bărbaţi iar ei nu empatizează în aceeaşi măsură cu victimele violenţei domestice? Sau optica masculină cu care se dezbat propunerile legislative de legalizare a prostituţiei? Sau absenţa unei legi a bonelor? În schimb, devine de importanţă maximă să dăm bani pentru stadioane şi săli de sport.

Desemnarea parlamentarilor nu se limitează la „principiul meritocraţiei”. Există 18 deputaţi care îşi obţin mandatele pentru că provin din rândul minorităţilor etnice naţionale iar în cazul lor, pe bună dreptate, mai presus de „principiul meritocraţiei” funcţionează cel al reprezentării politice a grupurilor etnice minoritare, grupuri care au interese şi puncte de vedere care pot fi diferite de cele ale majorităţii.

Revenind la principiul meritelor, ar trebui văzut că într-o societate patriarhală ca a noastră, evaluarea meritelor în multe domenii este afectată de apartenenţa la un gen sau altul. Cei care evaluează sunt de cele mai multe ori bărbaţi, iar ei perpetuează relaţiile de privilegiu, ierarhie şi subordonare existente. O femeie trebuie să muncească de trei ori până la de zece ori mai mult pentru a reuşi să urce în ierarhie, lucru recunoscut constant de femeile din organizaţiile politice. Principiul meritocraţiei nu poate fi aplicat în absenţa unor criterii de evaluare obiective, cu adevărat neutre la gen.

S-a sucit Ponta (în bine)

2011-08-26T18:29:00.014+03:00

Aflat la Şcoala Politică a Femeilor din PSD care se desfăşoară în aceste zile la Mamaia, Victor Ponta s-a declarat favorabil introducerii unor cote de gen pentru alegerile parlamentare de anul viitor.

„Preşedintele PSD, Victor Ponta, le-a spus femeilor social-democrate, reunite la şcoala politică din Mamaia, că le va sprijini în stabilirea unei cote care să le fie alocate pentru candidaturi la alegerile din 2012.

Ponta a afirmat că este momentul ca această cotă, despre care s-a tot discutat în ultimii ani, să nu mai fie amânată.” - Adevărul

Nu e clar despre ce fel de cote este vorba: cote interne în partid sau cote stabilite prin legea electorală. De curând, chiar înaintea intrării în vacanţa parlamentară, deputaţii PSD, inclusiv deputatele,au votat împotriva proiectului Sulfinei Barbu (PD-L) de adoptare a unei legi prin care toate partidele şi formaţiunile politice să fie obligate ca la alegerile parlamentare să prezinte un procent de minim 40% candidaţi femei din totalul candidaturilor.

Cel mai interesant este faptul că Victor Ponta era în 2010 contrar ideii de a asigura o prezenţă minimală a femeilor în reprezentarea politică. Înaintea Consiliului Naţional al PSD prin care a câştigat funcţia de preşedinte al partidului, l-am întrebat pe Ponta prin intermediul site-ului Hotnews despre posibilitatea de a susţine cotele de 40% propuse de Rovana Plumb. Răspunsul său a fost următorul:

raspuns (Miercuri, 3 februarie 2010, 14:51)

Victor Ponta: am fost mult timp partizanul cotelor pentru femei si tineri in conducerea partidelor. Nu mai sunt la fel de convins acum, pentru ca trebuie sa ai si tineri si femei cu adevarat de valoare pe care sa-i promovezi si pe alte criterii decat ca sunt tineri sau sunt femei. Cred ca Angela Merkel sau Segolene Royal nu au fost promovate in propriile partide pe cote. Fac parte din generatia care nu mai are nici un fel de prejudecata sexista si cred ca o femeie in politica poate fi tot atat de buna sau tot atat de rea ca un barbat. (Sursa)

Geoană şi Năstase erau şi presupun că sunt în continuare, cel puţin declarativ, partizani ai asigurării unei reprezentări echilibrate a femeilor şi bărbaţilor în organele de conducere internă a partidului şi la desemnarea candidaturilor la alegerile parlamentare şi locale. Pe vremea când era preşedinte al PSD, Geoană a vorbit de „paritate de gen”, un concept despre care rar se discuta în politica dâmboviţeană. Tot Geoană, dacă vă mai amintiţi, visa la o echipă de „amazoane” cu care să câştige alegerile locale din 2008.

Victor Ponta a câştigat, la începutul anului 2010, funcţia de preşedinte al PSD şi de atunci a tratat rar problema reprezentării politice a femeilor, de cele mai multe ori într-un mod care lăsa să se întrevadă mari lacune în cunoaşterea subiectului.

Andreea Paul Vass de la PD-L a criticat discursul de astăzi al lui Ponta:Este oare credibil domnul Ponta în faţa femeilor social-democrate trăgând de fustele unor PDL-iste?

Împotriva sistemului de vot uninominal pur (majoritar)

2011-08-23T21:18:00.014+03:00

O dată cu apropierea alegerilor parlamentare din 2012, s-au înteţit discuţiile, în special în rândul reprezentanţilor PD-L, pe marginea modificării Legii Electorale în direcţia trecerii la un sistem de vot uninominal necompensat de tipul FPTP (First past the post voting – Câştigătorul ia totul).

Din 2008, în România se votează în baza unui sistem uninominal mixt, parţial majoritar, parţial proporţional. Dacă vă aduceţi aminte, înaintea adoptării acestui sistem de vot, exista iluzia că prin votul uninominal oamenii nu vor mai vota corupţii, comuniştii, mafioţii şi alte triste figuri care populează Parlamentul României de mai bine de 20 de ani. Dar s-a văzut că sistemul de vot uninominal n-a împiedicat accesul în forul legislativ al unor personaje precum Şerban Mihăilescu (Micky Şpagă), Sorina Plăcintă, Iulian Orban, Dan Voiculescu, Cătălin Voicu şi alţii. Cei care susţin trecerea la un sistem de vot uninominal pur (sistem de vot majoritar), pot specula că prezenţa unor parlamentari cu imagine pătată s-ar datora părţii din sistem prin care redistribuirea mandatelor se face proporţional, în funcţie de voturile obţinute de partid la nivel de circumscripţie şi la nivel naţional. Acesta este principalul argument în favoarea trecerii la un sistem majoritar"pur".

De fapt, sistemul de vot uninominal majoritar are mai multe efecte negative, resimţite chiar în ţări cu tradiţie democratică îndelungată ca Marea Britanie şi SUA. La noi, în combinaţie cu cultura balcanică slab democratică şi profund coruptă, acest sistem de vot ar putea duce la naşterea unui sistem monstruos în care întreaga putere politică să fie acumulată perpetuu sau prin rotaţie de un grup restrâns de persoane care în acelaşi timp îşi asigură dominaţia asupra resurselor şi a capitalului pe căi ilicite, legătura politică-capital fiind foarte strânsă în România.

1. Sistemul de vot uninominal majoritar lasă pe scena politică doar două partide mari

Acesta este efectul negativ cel mai des invocat de cei care critică trecerea la un sistem FPTP. Dar, mai pe faţă, mai pe ascuns, acesta este motivul principal pentru care PD-L îşi doreşte acum modificarea legii electorale. PD-L s-ar salva de la un eşec electoral, preluând voturile acordate unor partide mai mici şi mizând pe prezenţa unor figuri locale notorii (şi posibil pe alte pârghii mai puţin legale). Bătălia electorală s-ar duce numai între PD-L şi USL, lucru care le-ar conveni de minune PD-L-iştilor. Celor două formaţiuni politice li s-ar adăuga UDMR care ar câştiga colegiile din Secuime. Cele mai afectate vor fi, cum ziceam, partidele mici (de exemplu Partidul Ecologist) care nu vor mai avea nicio şansă de a accede în Parlament. Un partid ca PNL ar risca pierderea unor voturi importante dacă se prezintă în alegeri în afara USL. Pluralitatea politică va fi implicit afectată iar o parte importantă din cetăţeni nu va fi reprezentată în forul legislativ.

2. Candidaţii sunt desemnaţi de partide în funcţie de notorietate şi bani

Acesta este un neajuns al sistemul de vot uninominal în general, atât al celui majoritar, cât şi al celui mixt actual din România. Partidele aleargă după candidaţi cu notorietate locală (foşti şi actuali primari, prefecţi, baroni locali) sau naţională (inclusiv vedete de televiziune, actori şi cântăreţi, foşti sportivi, etc.). În al doilea rând, în partide sunt preferaţi candidaţii cu resurse financiare, umane şi mediatice cât mai mari, transformând lupta electorală într-o competiţie în care cel fără bani şi alte resurse, dar mult mai pregătit politic, intelectual şi uman pentru a ocupa un scaun de parlamentar, este net dezavantajat.

3. Partidele văd un risc în a desemna candidaţi din grupuri discriminate sau minoritare

Sistemul de vot majoritar este statistic vorbind deosebit de nefavorabil reprezentării politice a femeilor. Liderii partidelor ezită să desemneze femeile pe post de candidaţi din cauza percepţiei că acestea nu au suficientă autoritate ca bărbaţii să ducă bătălia politică. În ţările cu sistem de vot majoritar, reprezentarea femeilor este deficitară, chiar şi atunci când se iau măsuri afirmative pentru a asigura prezenţa lor minimală. Un alt motiv al slabei lor prezenţe în rândul candidaţilor este acela că, aşa cum arătam anterior, sunt preferaţi candidaţii cu notorietate iar de cele mai multe ori cei care au deja experienţă politică sunt bărbaţi. Reînnoirea clasei politice este mult mai greoaie, o persoană outsider, chiar dacă şi-a dovedit competenţa într-un anumit domeniu şi este cunoscută şi apreciată la nivel intern în partid, va fi mai puţin preferată în faţa unui politician deja cunoscut la nivel local sau naţional, chiar dacă respectivul are un trecut criticabil.

În Franţa, de exemplu, singurele alegeri în care Legea Parităţii nu a dat suficiente roade au fost cele care folosesc sistemul de vot majoritar. La alegerile la care se aplică sistem de vot proporţional pe liste, acestea fiind alegerile locale şi municipale, o parte din alegerile pentru Senat şi alegerile europarlamentare, reprezentarea femei-bărbaţi este aproape paritară, în timp ce la alegerile uninominale prin sistem majoritar, respectiv cele pentru Adunarea Naţională (Camera inferioară a Parlamentului), procentul femeilor a fost de 12,5% la alegerile din 2002 şi 18,5% la alegerile din 2007. Asta cu toate că există o Lege a Parităţii care prevede sancţiuni financiare usturătoare în cazul în care un partid nu prezintă un număr aproximativ egal de candidaţi femei şi bărbaţi în alegeri. De teamă că partidul oponent deşi va încălca legea va câştiga un colegiu dacă numeşte un candidat bărbat, partidele, în special cele mari, se îndeamnă unele pe altele la nerespectarea legii parităţii.

Acestea sunt succint trei motive pentru care consider că sistemul de vot uninominal, mai ales cel majoritar, ar fi de evitat în România în perioada următoare. Nu suntem o ţară cu tradiţie democratică prea îndelungată ca să renunţăm la o parte din voturile exprimate la urne de dragul unei stabilităţi politice. Militez pentru o mai bună reprezentare a cetăţenilor, iar acest lucru se realizează prin votul proporţional, nu cel majoritar. Pragul electoral ar trebui scăzut pentru a permite şi altor voci să se exprime în Parlament. Legea partidelor politice ar trebui modificată pentru a nu mai pune atâtea beţe în roate constituirii de noi partide. În concluzie, prefer o reprezentare politică cât mai democratică, în locul a două partide mari controlate de o mână de oameni, o mână de băieţi deştepţi care ar face ce-ar vrea cu ţărişoara noastră.

Impropriu spus „Auditul Naţional al Serviciilor Sociale”

2011-08-17T11:20:00.011+03:00

În perioada iulie – septembrie 2011 toate Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC), aflate în subordinea Consiliilor judeţene sunt supuse unui audit efectuat de Fundaţia Hope and Homes for Children (HHC) România şi Absolute Return for Kids (ARK)în parteneriat cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Incorect analiza instituţională a fost denumită „Audit Naţional al Serviciilor Sociale”, deşi vizează doar auditarea serviciilor de protecţie a copilului. Se induce ideea că singurul obiectiv al DGASPC-urilor este în domeniul protecţiei copilului. Totuşi, cum rămâne cu auditarea celorlalte arii care intră în atribuţiile acestor direcţii judeţene: protecţia familiei (inclusiv prevenirea şi combaterea violenţei în familie), a persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie? Dacă aceste arii nu sunt şi ele auditate atunci denumirea de Audit Naţional al Serviciilor Sociale este improprie. Mai aproape de realitate ar fi denumirea„Auditul Serviciilor de Protecţie a Copilului”. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale lasă să se înţeleagă că face mai mult decât face în realitate, ba, în mod periculos, focalizează întreaga activitate a acestor Direcţii judeţene înspre protecţia copilului, domeniu important desigur, dar nu singurul în care trebuie să intervină pentru asigurarea serviciilor sociale.

O auditare a serviciilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie ar fi şi ea extrem de necesară întrucât guvernul le-a lăsat autorităţilor locale întreaga responsabilitate pentru acest domeniu iar cazurile de violenţă domestică s-au înmulţit. Cel mai probabil în multe judeţe un asemenea audit s-ar finaliza cu concluzia „nu se mai face nimic”, „s-au închis adăposturile pentru victimele violenţei în familie”, „s-au tăiat fondurile”, „nu s-a putut face nimic în cutare caz pentru că legea nu prevede ordinul de restricţie pentru agresor”, etc. O altă arie importantă de intervenţie a acestor direcţii ar trebui să fie, conform legii, asistenţa socială pentru prevenirea şi combaterea marginalizării sociale şi elaborarea programelor de acţiune antisărăcie. Sebastian Lăzăroiu, ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, bănuiesc că ştie foarte bine, în calitate de sociolog, că serviciile de asistenţă socială nu se limitează doar la asigurarea serviciilor de protecţie a drepturilor copilului. Ar face bine să schimbe denumirea acestui audit denumit inadecvat „Audit Naţional al Serviciilor Sociale”.

Linkuri:

Şeful IPJ Vâlcea şi femeile poliţiste

2011-08-16T17:08:00.017+03:00

Şeful IPJ Vâlcea, chestorul Ion Stoica, a declarat luni că numărul de locuri pentru femei de la Academia de Poliţie ar trebui redus, întrucât "femeile după ce intră în poliţie stau puţin, nasc un copil, după doi ani de concediu mai fac unul şi te trezeşti că îţi rămân funcţiile ocupate atâţia ani".

"Nu am nimic cu femeile, din contră, îmi plac femeile, dar dacă vom merge pe ordine publică ne trebuie bărbaţi. Ori fetele sunt foarte silitoare şi deştepte, iar la examen, şansele fiind egale, reuşesc mai mult fetele. (...) Femeile, după ce intră în poliţie, stau puţin, nasc un copil, după doi ani de concediu mai fac unul şi te trezeşti că îţi rămân funcţiile ocupate atâţia ani, iar colegii lor trebuie să le preia atribuţiile. Pentru noi e foarte greu să lucrăm cu poliţiste pentru că au familii şi alte responsabilităţi. Ţin să menţionez că avem poliţiste foarte bune, care îşi fac treaba cum nu se poate mai bine. Dar în acelaşi timp sunt probleme în mediul rural şi toate vor să vină în mediul urban pentru că nu le mai convine cu naveta şi cu condiţiile precare. Aşadar, să fie femei, dar cu o anumită limită", a spus chestorul Ion Stoica.

Aşadar, două motive au fost invocate de şeful IPJ Vâlcea pentru limitarea accesului femeilor la posturile de agent de poliţie:

1. Femeile rămân gravide şi apoi pleacă în concediul de creştere a copilului

„După ce a născut, să zicem, doi copii, o femeie poliţist poate sta patru sau chiar să îşi prelungească Concediul Maternal la cinci ani. În tot acest răgaz, posturile lor rămân libere, nimeni nu poate fi repartizat pe postul respectiv".

2. Femeile nu s-ar adapta corespunzător la specificul muncii de poliţist

„Multe dintre ele nu se adaptează la problemele specifice muncii noastre. Femeile sunt foarte deştepte, isteţe, silitoare, dar majoritatea vor să aibă posturi la oraş, iar acest lucru nu se poate. La posturile din mediul rurale ele nu se adaptează, în primul rând condiţiile de igienă în lumea satului fiind cu totul altele decât la oraş". Sursa: Adevărul.

Ieri seară la emisiunea Ora de Ştiri de pe TVR2, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Interne, locotenentul Marius Militaru, a calificat propunerile lui Stoica ca aberante şi discriminatorii,declarând că instituţia pe care o reprezintă nu permite asemenea măsuri de excludere a femeilor. Şeful Blocului Naţional Sindical (BNS), Dumitru Costin, a condamnat la rândul său propunerile şefului IPJ Vâlcea printr-o intervenţie în cadrul aceleiaşi emisiuni tv.

Astăzi, o reacţie împotriva chestorului a avut-o Sulfina Barbu, preşedinta Organizaţiei de Femei a PD-L, care a anunţat că organizaţia sa va depune o plângere la Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării.

Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin intermediul direcţiei pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (fosta agenţie a Egalităţii de Şanse între Femei şi Bărbaţi – ANES) a depus deja o plângere la CNCD.

La nivelul conducerii Poliţiei Române, mă refer la inspectorul general al IGP, chestorul Liviu Popa şi echipa sa managerială, nu s-a luat până la această oră nicio poziţie oficială şi nici nu s-a pus problema demiterii din funcţie a şefului IPJ Vâlcea.

În IPJ Vâlcea sunt 119 femei poliţiste şi 803 bărbaţi poliţişti. Noua reorganizare a poliţiei, prin înfiinţarea secţiilor de Poliţie Rurală, a presupus transferul multor femei poliţist din mediul urban, în cel rural.

Din punctul meu de vedere avem de-a face cu un caz clar de discriminare directă a femeilor cu un plus de gravitate ţinînd cont de funcţia pe care o ocupă chestorul Ion Stoica. Aducerea în discuţie a condiţiilor de igienă din mediul rural este ilară, de parcă la sate n-ar locui multe alte femei sau de parcă bărbaţii poliţişti de la oraşe, obişnuiţi cu apa curentă, n-ar putea avea aceleaşi probleme de adaptare atunci când sunt transferaţi în mediul rural.

Invocarea posturilor rămase blocate pe perioada concediului de creştere a copilului nu poate fi motiv de excludere sau limitare a accesului femeilor la ocuparea posturilor de agenţi de poliţie. În primul rând, legea prevede că acest tip de concediu poate fi luat nu numai de mame ci şi de taţi, de altfel existând la ora actuală taţi în concediu care îşi cresc copiii până la vârsta de doi ani. În al doilea rând, concediul de creştere a copilului este o politică socială a Statului român destinată creşterii şi îngrijirii copiilor nou născuţi şi sugari, nu un privilegiu al părinţilor. Dacă chestorul Ion Stoica este nemulţumit de perioada lungă a acestui concediu ar putea cere alocarea de fonduri din bugetul Poliţiei pentru construirea de creşe pentru copii angajaţilor, în acest mod stimulând întoarcerea angajaţilor mai devreme din concediul parental şi reconcilierea vieţii de familie cu munca a agenţilor de poliţie care au copii mici.

Chestorul a mai cerut şi egalizarea baremelor la probele fizice pentru admiterea la şcolile de agenţi de poliţie pentru fete şi băieţi, lăsând să se înţeleagă că ar fi o problemă cu performanţele fizice ale femeilor care ocupă posturile de execuţie din Poliţie. Propunerea nu ţine cont de faptul că la ora actuală un bun poliţist nu se mai defineşte doar prin forţa brută ci mai degrabă printr-o serie de aptitudini psihice şi intelectuale, dar nici de realitatea de pe teren, unde performanţele fizice ale multor poliţişti bărbaţi cu burţi proeminente lasă loc de dubii cu privire strict la aptitudinile lor fizice.

Drept model de urmat, atât chestorul Ion Stoica cât şi alţii ca el din Poliţia Română care tac şi-i dau tacit dreptate, ar trebui să ia seamă de politicile de recrutare a agenţilor de poliţie din ţările dezvoltate ca Franţa, Spania, Marea Britanie, ţări unde în ultimele decenii s-a marjat în mod expres pe atragerea femeilor înspre forţele de ordine, nu pe excluderea lor. Ba mai mult, în aceste ţări s-a înţeles că în unele intervenţii, cum ar fi în cazurile de violenţă în familie, viol sau agresiuni asupra minorilor, prezenţa femeilor în uniforma de poliţie facilitează colaborarea cu victimele şi soluţionarea cazurilor.

Femeile spun NU publicităţii ofensatoare

2011-08-16T08:52:00.003+03:00

În perioada iulie – decembrie 2011, Centrul FILIA implementează proiectul „Femeile spun NU Publicităţii Ofensatoare” (Women say NO to Disrespectful Advertising!), finanţat de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos.

Reprezentantele organizaţiei vor să dea un răspuns misoginismului, sexismului şi stereotipurilor de gen prezente în publicitatea românească şi ipostazelor deseori degradante în care sunt prezentate femeile, precum şi dispreţului exprimat faţă de ele şi de experienţele lor de viaţă.

Proiectul se va desfăşura pe mai multe planuri. Un prim plan îl constituie editare şi publicarea, în format electronic şi în varianta tipărită, a două volume: un volum de analize asupra imaginii femeilor în publicitatea românească actuală şi recentă, şi un al doilea volum cuprinzând un Catalog al Publicităţii din România. Catalogul va conţine o evidenţă a reclamelor vizate, a produselor promovate şi a agenţiilor de publicitate, precum şi scurte reacţii şi opinii.

Catalogul va fi postat pe un blog care va deveni o platformă deschisă femeilor (şi nu numai) de a-şi exprima în mod direct reacţiile faţă de maniera în care publicitatea românească le prezintă.

Tot în cadrul proiectului va fi realizată o cercetare calitativă, prin interviuri şi focus-grupuri cu femei cu vârste între 18 şi 55 de ani privind modul în care acestea percep şi răspund reclamelor prezentate (în baza selecţiei realizate de echipa proiectului).

În fazele ulterioare ale proiectului vor fi trimise scrisori deschise reprezentanţilor agenţiilor de publicitate, precum şi reprezentanţilor firmelor care comercializează produse promovate prin reclame ofensatoare la adresa femeilor. De asemenea va fi organizată o masă rotundă în cadrul căreia reprezentanţi ai agenţiilor de publicitate, ai firmelor, ONG-urilor, instituţiilor relevante în domeniu, alături de femeile consumatoare ale acelor produse vor identifica posibilităţi de îmbunătăţire a situaţiei actuale şi principii de bună practică.

Mai multe detalii vor fi oferite pe site-ul FILIA.

Înscrieri la Masterul „Politici, Gen şi Minorităţi” (SNSPA)

2011-08-01T15:47:00.010+03:00

S-a dat startul la înscrierile pentru admiterea la masteratul în Politici, Gen şi Minorităţi de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din Bucureşti.

Masterul îl recomand tuturor celor interesaţi în aprofundarea cunoştinţelor despre teoriile feministe şi ale celor referitoare la minorităţile etnice şi religioase, care au absolvit în prealabil o facultate cu profil socio-uman.

Masterul „Politici, Gen şi Minorităţi” a fost fondat în urmă cu 11 ani şi este coordonat de doamna profesoară Mihaela Miroiu.

Înscrierile se fac în perioada 1 august – 10 septembrie 2011, exclusiv online pe pagina Facultăţii de Ştiinţe Politice a SNSPA: http://admitere-masterat.politice.ro/?q=admitere.

Pentru înscriere trebuie să vă creaţi un cont de utilizator după care să încărcaţi un CV detaliat şi un scurt eseu propriu (5-8 pagini) pe un subiect relaţionat cu problematica de gen şi minorităţi. Exemple de subiecte vizând problematica de gen găsiţi pe acest blog şi ar putea fi legate de: discriminarea de gen în educaţie, pe piaţa muncii, în politică, violenţa de gen, prostituţia, imaginea femeilor în media şi publicitate, statutul femeilor în comunism sau post-comunism, accesul femeilor la sănătate, limbajul sexist, situaţia femeilor rome (mariajele timpurii, educaţia, portretizarea în media, literatură şi cinematografie), sau a femeilor musulmane (de pildă vizavi de discuţiile actuale despre burka şi niqab) şi multe altele. Orice temă alegeţi, pentru scrierea eseului trebuie să consultaţi câteva cărţi şi materiale ştiinţifice care abordează respectiva temă. Ţinând cont de dimensiunile reduse ale eseului (sub 10 pagini) este bine ca tema să fie cât mai concretă, aşadar nu alegeţi ceva vag precum „femeile în politică”, ci ceva concret cum ar fi „Elena Udrea în politica românească, dintr-o perspectivă feministă”, de exemplu. Sau în loc de a scrie în general despre „avorturile din perioada comunistă” puteţi relata o experienţă din propria familie sau comunitate, dacă aveţi cunoştinţă despre aşa ceva, despre o femeie care a avortat clandestin în perioada comunistă (mătuşa, bunica, vecina de bloc) înscriind experienţa respectivă în contextul socio-politic de atunci.

Eseul va trebui să-l susţineţi în faţa unei comisii în perioada 12-16 septembrie 2011.

Linkuri:

Succes!

Petrecere cu animatoare la TNL Giurgiu

2011-07-24T17:15:00.005+03:00

Am aflat cu oarece întârziere despre petrecerea organizată săptămâna trecută de organizaţia de Tineret a PNL Giurgiu. Dacă n-aţi aflat, la Giurgiu, tinerii liberali s-au distrat pe banii partidului invitând animatoare să dea din fund pe marginea ştrandului din localitate.

Însuşi preşedintele TNL Giurgiu Emil Epure a recunoscut că fetele au fost plătite pentru a dansa pentru a anima petrecerea, ba mai mult, îşi doreşte să repete acţiunea pentru că o consideră un real succes.

"A fost o petrecere organizată de filiala municipală TNL Giurgiu pentru a ne cunoaşte mai bine colegii noştri. S-a intrat doar pe bază de invitaţie, a fost ca să socializăm, să ne cunoaştem mai bine. Cei mai mulţi au fost membri TNL şi simpatizanţi care vor să ni se alăture. Au venit ca să cunoască echipa noastră şi apoi să ni se alăture. Nu am avut sesiuni de discuţii, dezbateri ,a fost doar partea de petrecere, nu s-a făcut politică. A fost o petrecere de tineret, am lăsat politica deoparte. Petrecerea a fost plătită şi organizată de TNL Giurgiu", a declarat pentru ziarul Gândul, preşedintele Emil Epure.

Întrebat despre animatoare, tânărul liberal a explicat cum au ajuns acestea la petrecere. "Fetele nu sunt membre PNL au fost aduse ca să anime atmosfera. Nu ştiu exact cine le-a adus, eu am fost mai mult cu lista cu organizarea. Au fost ok, în regulă, au animat atmosfera. A fost o petrecere pe ştrand, a fost o petrecere vara, au venit să anime atmosfera să fie ceva mai diferit, dar nu am vrut să ieşim în evidenţă", a subliniat organizatorul, care ne-a spus că vrea să repete astfel de evenimente. Şi ecourile petrecerii au fost foarte bune. "Toată lumea a fost mulţumită, a spus că a fost o petrecere reuşită, au fost numai păreri de bine. Am vorbit cu cei care au venit, chiar şi cu cei care nu au venit şi mi-au spus că în tot oraşul s-a auzit că a fost o petrecere reuşită", a punctat Epure, convins fiind că astfel de evenimente nu au cu ce dăuna imaginii PNL. Sursa: http://www.gandul.info/politica/video-politica-sexy-animatoare-in-costume-de-baie-ridica-nivelul-politic-la-o-socializare-a-tinerilor-liberali-8504454

Domnul Epure, deşi este student la SNSPA (Şcoala de Studii Politice şi Administrative), nu înţelege că orice gest pe care îl face organizaţia sa are legătură cu politica. Dânsul conduce o organizaţie politică iar tot ce face această organizaţie are implicaţii politice. Tot! Dacă îşi doreşte să fie politician, poate ar fi cazul să se maturizeze şi să priceapă că nu poate fi politician 8 ore pe zi, după care să facă ce-l taie capul (să se ducă prin bordeluri, să-şi bată nevasta sau să înjure poliţişti). Nu poate să vină şi să zică că tinerii liberali „n-au vrut să facă politică, ci doar să se distreze”, mai ales că a recunoscut că toată acţiunea s-a făcut din banii partidului. Nu în ultimul rând, dacă are de gând să facă politică în această ţară, poate ar trebui să se adreseze şi electoratului feminin şi să-l trateze cu respect. A plăti animatoare pentru propria-i distracţie nu este o formă de respect a femeilor.

Renate Weber critică intenţia Spaniei de a reintroduce restricţii pe piaţa muncii pentru români

2011-07-23T11:31:00.003+03:00

În sfârșit apare o reacţie fermă împotriva intenţiei guvernului spaniol de a reintroduce permisele de muncă pentru români. Eurodeputata liberală Renate Weber a calificat măsura ca fiind „vădit discriminatorie” şi un „precedent periculos”.

Până acum oficialii români au dat din colţ în colţ, premierul Boc a îndemnat românii să vadă „partea plină a paharului”, ministrul de Externe Teodor Baconschi le-a găsit scuze guvernanţilor spanioli considerând decizia una pur tehnică, nu politică, iar ministrul Muncii Sebastian Lăzăroiu s-a dus până la Bruxelles pentru a discuta cu comisarul european pentru ocupare dar a evitat o critică făţişă, arătând doar că măsura va fi „greu de judecat” de Comisia Europeană.

Liderii PSD nu au avut nicio reacţie până la acest moment.

Link: comunicat Renate Weber

Corina Creţu (PSD ): "Din punctul de vedere al respectării drepturilor femeilor, România aparține lumii a treia"

2011-07-17T12:34:00.004+03:00

Eurodeputata PSD Corina Crețu, vicepreședinta a Comisiei pentru Dezvoltare a Parlamentului European, acuză, prin intermediul unui comunicat de presă, lipsa totală de preocupare a autorităților române pentru îmbunătățirea condiției femeilor.

"Societatea românească este, în continuare, mai apropiată de țările subdezvoltate decât de statele occidentale, din cauza lentorii progreselor și a mentalității misogine. Din punctul de vedere al respectării drepturilor femeilor, România aparține lumii a treia", este de părere Corina Crețu, care a participat, joi, în calitate de membră a Delegației Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, la lansarea, la sediul ONU din New York, a Raportului UN Women privind progresele în îmbunătățirea situației femeilor în lume.

"E revoltător că numai unu din zece parlamentari români este femeie, că o persoană de sex feminin câștigă în medie 75% din salariul unui bărbat, că rata mortalității maternale rămâne foarte ridicată și că unu din cinci români consideră că e justificabil ca un bărbat să-și bată soția. Dar și mai revoltător decât această imagine creionată societății românești de raportul agenției ONU pentru femei este faptul că, în loc de progrese, asistăm la o degradare a situației femeilor, pe fondul recesiunii, pierderii locurilor de muncă, sărăciei în creștere, abandonului școlar tot mai mare, degradării serviciilor medicale și lipsei de protecție din partea statului", susţine Creţu.

Comunicatul complet aici.

Analiză a activităţii femeilor în Parlament

2011-06-24T10:55:00.005+03:00

Institutul de Politici Publice (IPP) a publicat un raport de monitorizare a activităţii deputatelor şi senatoarelor din Parlamentul României, la doi ani de mandat.

Analiza dezvăluie, printre altele, că în cei 2 ani de activitate parlamentară nicio iniţiativă nu a fost semnată exclusiv de către femeile parlamentar, nici în Senat nici în Cameră, ceea ce indică că nicio temă majoră din societate nu a determinat o coalizare a intereselor femeilor din Parlament, indiferent de partidul din care fac parte. Susţinerea acordată de către deputate sau senatoare a fost mai degrabă pentru obiectivele generale ale partidului din care fac parte, cosemnând alături de colegi diferite proiecte de lege în această perioadă.

Un astfel de exemplu este lipsa de coalizare a femeilor din Parlament pentru adoptarea proiectului depus de Sulfina Barbu prin care se propune introducerea unei cote minimale de 40% pentru reprezentarea politică a femeilor. Prin această lege, partidele ar fi fost obligate să desemneze femei în proporţie de cel puţin 40% din candidaţii la viitoarele alegeri legislative uninominale. Ar fi forţat nucleele de putere masculină ale partidelor să facă o schimbare majoră pentru a permite femeilor din această ţară să fie prezente în mai mare măsură în forul legislativ. Anul trecut, prin septembrie, la o dezbatere pe tema cotelor de gen, doamne de la mai multe partide promiteau că-şi vor uni forţele pentru a-i convinge pe colegii de partid să voteze acest proiect. Cristina Pocora de la PNL şi Eugenia Barna de la UNPR îşi dădeau mâna cu Sulfina Barbu, Andreea Paul Vass şi Anca Boagiu pentru un pact transpartinic. Două luni mai târziu, în noiembrie, Sulfina Barbu a depus la Senat proiectul de lege, este drept de-o calitate care lasă de dorit, dar a rămas aproape singură în demersul său. Doar Andreea Paul Vass i-a fost alături. Acum proiectul legislativ se află la Camera Deputaţilor, unde a primit deja un aviz negativ de la Comisia pentru Drepturile Omului (drepturile omului oare nu includ şi drepturile femeilor, domnilor deputaţi?, femeile n-au dreptul să fie reprezentate în aceeaşi măsură în instituţia care dă legile ţării?).

Este probabilă respingerea lui în perioada imediat următoare, pentru că nici colegii doamnei Barbu de la PD-L nu vor (şi nu sunt suficient de presaţi) să-l voteze.

Va urma

Link: IPP - Sinteza activităţii femeilor din Parlamentul României după 2 ani din actualul mandat.

Medalia "Bărbăţie şi credinţă"?

2011-06-19T19:18:00.009+03:00

Am descoperit că în sistemul naţional de decoraţii al României există o medalie care se cheamă „Bărbăţie şi Credinţă”.

Asta deşi de mai bine de 10 ani încoace admiterea în instituţiile militare de învăţământ se face fără discriminare între femei şi bărbaţi. Asta deşi există femei care servesc în armată, iar unele au fost sau sunt acum pe frontul din Afganistan...

Ar putea să-i zică "Vitejie şi Credinţă", însă şi faţă de cel de-a doilea termen am reţineri. Se referă la credinţa religioasă? Dacă da, atunci nu are ce căuta în titulatura unei decoraţii într-un Stat laic, un Stat în care aprecierea meritelor nu ar trebui să aibă de-a face cu opţiunea religioasă, la fel cum n-ar trebui să aibă de-a face cu sexul persoanei.

„Femei pe Mătăsari” - festival urban dedicat femeilor şi artei

2011-06-13T19:16:00.010+03:00

Asociatia Beneva incearca sa schimbe perceptia publica asupra unei zone rau famate din Bucuresti: Strada Matasari va deveni, intre 17-19 iunie, un centru al culturii si artei urbane, in cadrul festivalului „Femei pe Matasari”.

Evenimentul isi propune sa celebreze rolul femeii in societate, intr-un alt mod decat este prezent in perceptia publica asupra zonei: „Intr-un anume fel, vrem sa schimbam accentul de comunicare, credem ca pe Matasari accentul se pune foarte diferit, se pune accent pe femeia care se vinde la colt de strada si atat, pe cand femeia pe Matasari nu face doar asta, ganditi-va doar la proiectele din Home Matasari”, explica Iulian Constantin Vacarean, presedintele Asociatiei Beneva, cea care se afla in spatele festivalului si al altor proiecte prin care incearca sa faca Bucurestiul mai frumos.

Strada Matasari va deveni, pentru trei zile, un centru cultural, in care femeile vor juca rolul central. Masinile nu vor avea acces, iar locul lor va fi luat de concerte in strada, prezentari de moda, proiectii de filme, expozitii de fotografie, targuri handmade, spatiu dedicat copiilor, seminarii si workshopuri, ateliere de gatit si alte evenimente organizate de si pentru femei.

Update PROGRAM

Vineri 17.06.2011

Ora 20.00 - Conferinţă de deschidere eveniment

Invitaţi: Alex Gâlmeanu, Wilhelmina Arz, Cătălina Florea (Asociaţia Telefonul Copilului), Iana Matei (Asociaţia Reach Out), Adrian Despot (Viţa de Vie), Lavinia Tănculescu (psiholog), Maria Balabas (Romania Cultural)

Ora 21.00 - "Regăsire" - Prezentare modă Wilhelmina Arz

Descriere vis urban:

1. Catwalk - Wilhelmina Arz - chiar in mijloc de strada;

2. Femei frumoase, puternice, ce au avut curaj si dorinta sa ne fie alaturi: Maria Radu, Roxana Ciuhulescu, Roxana Ionescu, Roxana Vancea, Suzana Vasilescu, Iulia Vacarean;

3. Flori - Madalina Mocanu-Lazar - miracol de flori, caci nicicand chipul unei femei n-a fost astfel mangaiat de flori;

4. Laurent Tourette - naturalete si talent laolalta, rezultat = coafuri ce par desprinse din poveste;

5. Cristina Batlan sau Christhelen B., atelier de creatie pantofi de colectie;

6. Make-up artists: Irina Mihaita si Oana Busuioc;

7. Muzica - Maria Radu - tocmai ca povestea sa se inchida intr-o stare perfecta, de visare…

Proiect 112 - Expoziţie foto Alex Gâlmeanu

Ora 22.00 - Femei pe Mătăsari - o altfel de socializare cu Dj Matze @ Home Mătăsari

Sâmbătă 18.06.2011

Ora 11.30 - 19.30 - Workshop-uri "De la femeia vizibilă la femeia invizibilă"

11.30-13.00: Workshop 1 - "Femeia la serviciu" – moderator: Lavinia Tănculescu, dintre invitate: Sorana Constantinescu, Daniela Vercellino

13.00-14.00: Pauză de prânz

14.00-15.00: Workshop 2 - "Femeia acasa" – moderator: Lavinia Tănculescu, dintre invitate: Laura Iosub, Liana Stanciu

15.00-15.30: Pauză de cafea

15.30-16.30: Workshop 3 - "Femeia în pat"– moderator: Lavinia Tănculescu, dintre invitate: Iana Matei, Natasa Ungureanu

16.30-16.45: Pauză de cafea

16.45-17.45: Workshop 4: "Femeia expat în Romania"– moderator: Delia Burnham, dintre invitate: Petra Heche, Fern Bunyan

17.45-18.00: Pauză de cafea

18.00-19.30: Workshop 5: "Femeia în sine"– moderator: Lavinia Tănculescu, dintre invitate: Uca Marinescu, Anet Verweij

Ora 14.00-15.00: Alexandrina Hristov - Cu pianul în stradă

Ora 15.00-18.00: Teatru în stradă (trupa Passe-Partout - Dan Puric)

Ora 18.00-19.00: Milonga - Tango în strada

Ora 20.30-21.30: EggNoEgo – performance “Femeia Uriaşă”

Ora 19.30 – 23.00 - Concerte pe Mătăsari:

Fanas Mecanique

We Singing Colors

The Smashed Mosquito

Biluna Jam Session

Viţa de Vie

Începând cu ora 23.30 - Nek @ Home Mătăsari

Duminică 19.06.2011

Ora 11.00: "Lecturi urbane la cafea" (printre invitaţi: Florin Piersic Jr., Claudiu Crăciun, Vasile Ernu, Sorin Despot, Costin Tănăsescu)

Ora 13.00-14.30 – Workshopuri @ Home Matasari

Ora 13.00-13.30: AtelierMix – “Femeia in pictura: de la muza la creatoare”

Ora 13.30-14.00: Alexandra Botez, instructor dans - “Femeia si dansul”

Ora 14.00-14.30: Marie Jeanne - “Femei voluntar în Protecţia Animalelor”

Ora 14.00 - 16.00: Fotbal în stradă

Ora 15.00: Bărbaţi despre femei (printre invitaţi: Dan Chişu, Alin Gălăţescu)

Ora 17.00: Girl Ride Powered by Skirt Bike

Ora 19.00 - Proiecţie de film

Simbata 18.06.2011 si Duminica 19.06.2011, ora 11.00 - 22.00

- peste 30 de ONG-uri vă aşteaptă la standurile lor

- La Bazar: târg handmade

- Unvieled: tineri designeri vă prezintă Femei pe Mătăsari

- Balet în strada (Pas Boutique)

- Biblioteca Vie

- C-moves: dimineaţa, ora de sport pe Mătăsari

- Ţigani meşteşugari pe Mătăsari

______________

Mai multe detalii:

Ştiri ONG
Facebook Femei pe Matasari - Festival urban

Sfaturi de la Delaco

2011-05-21T15:38:00.003+03:00

Mariana, prietenul tău este distant deşi îi găteşti bine? Stai şi câte 3 ore în bucătărie şi te aştepţi ca el să aprecieze acest lucru? Greşit! Mai bine stai doar 3 minute, îi dai nişte caşcaval Delaco iar restul timpului te duci la coafor sau ce mai faceţi voi, femeile. Reţeta este garantată.

Aceasta ar fi descrierea scriptului acestei reclame tv pline de stereotipuri de gen:

Reclama are un mesaj direct: femeia de clasă medie medie, Mariana, trebuie să lase deoparte obiceiul de a sta toată ziua în bucătărie. Ca să facă asta, are la îndemână o soluţie simplă: caşcavalul, un aliment gata preparat.

Indirect, perpetuează diferite stereotipuri de gen:

Bucătăria, orice ar fi, rămâne teritoriul exclusiv al femeilor. „Progresul” actual este că femeia în loc să stea la cratiţă câte 3 ore, apelând la caşcaval timpul i se reduce la câteva minute. Bărbaţii aşteaptă, invariabil, să fie hrăniţi.
Femeia trebuie să-i facă pe plac bărbatului. Nu este suficient să-i gătească, trebuie să meargă şi la coafor să-şi aranjeze părul sau ce mai fac în general femeile (epilare, manichiură, etc.). Reţeta garantată este gătit + coafor pentru a fi apreciată în cuplu.
Depozitarul ştiinţei, autoritatea care dă sfaturile, este bărbat. El cunoaşte „reţeta garantată”. Acest lucru poate perpetua ideea că genul masculin deţine autoritatea, pe de alta că ştiinţa este personificată prin figura unui bărbat.
Bărbaţii în poziţii de autoritate au nevoie de asistente sau secretare. Femeia este în plan secund. Uitaţi-vă cine este lângă Dr. Andrei în platou: o asistentă dintr-un registru la fel de stereotip: frumoasă şi nevorbitoare. Este personificarea femeii-obiect pe care o regăsim în decorul multor emisiuni tv.

Pentru Mariana am eu un sfat mai bun: pentru a-l apropia pe prietenul distant, gătiţi împreună! Şi nu cumpăra caşcavalul ăla plin de grăsimi saturate că îţi creşte colesterolul şi ţie şi iubitului! Mariana, fii deşteaptă!

„Pentru a avea egalitate socială reală, democraţia trebuie realizată în propria casă"

2011-05-18T10:35:00.011+03:00

Regizorul român Radu Mihăileanu este prezent în competiţia oficială a festivalului de film de la Cannes cu pelicula „La Source des Femmes”, o comedie dramatică având ca temă (in)egalitatea dintre sexe dintr-un mic sat marocan din munţii Atlas.

''La Source des Femmes'' este povestea unor femei, tinere şi bătrâne, care aduc apa de departe de satul lor de munte arid, în timp ce bărbaţii stau şi contemplă lumea. Frustrată din această cauză, o tânără mireasă, rol interpretat de actriţa francezo-algeriană Leila Bekhti, duce munca de lămurire în anturajul ei şi le îndeamnă pe celelalte femei la grevă: fără sex până când bărbaţii lor nu merg la muncă, scrie cotidianul New York Times într-un articol dedicat filmului.
Mihaileanu a remarcat că lansarea filmului său coincide cu protestele masive din ''primăvara arabă''. 'Revoluţia nu înseamnă doar o mişcare politică în stradă, ci şi cum stau lucrurile acasă - şi cum trebuie zguduite tradiţiile şi atitudinile. Pentru a avea egalitate sociala reală, democraţia trebuie realizată în propria casa. Acolo este locul unde începe şi de aceea mi-a făcut plăcere să realizez filmul - faptul că am pătruns într-o altă lume'', a mărturisit el.

Aceasta 'Lysistrata' modernă prezintă femei puternice, frumoase, care cântă, dansează şi suferă. Ele sunt pedepsite pentru îndrăzneala lor: Leila, mireasa care ar putea fi sterilă, riscă să devină o proscrisă şi să fie înlocuită; o altă femeie este batută de soţul ei în văzul întregii familii, fiind pedepsită pentru nesupunerea ei.

Regizorul a spus că a scris rolul Leilei pentru Bekhti, eroina lui. În prezentarea rolului, el a declarat: 'I-am spus 'Eşti o Ioana D'Arc contemporană; declanşezi o mişcare revoluţionară despre dragoste şi locul femeii în lume''.
Articolul complet din New York Times: With ‘The Source,’ Radu Mihaileanu Looks at the Battle of the Sexes, By JOAN DUPONT.

Filmul va avea prezentarea oficială sâmbătă, 21 mai. În competiţia pentru Palme D'or mai sunt înscrise alte 19 pelicule iar Mihăileanu va avea de înfruntat nume mari şi recunoscute de regizori, cum ar fi Lars Von Trier, Pedro Almodovar şi Nanni Moretti.

Radu Mihăileanu este evreu originar din România. A plecat din ţară în anii '80 şi s-a stabilit mai întâi în Israel, apoi în Franţa, unde a absolvit Institutul de Cinematografie din Paris. A regizat filme ca Train de Vie (Trenul Vieţii), Va, vis et deviens (Trăieşte) şi Le Concert (Concertul), premiate la numeroase festivaluri de film.

Străina (Die Fremde) la Noul Cinematograf al Regizorului Român

2011-05-08T12:15:00.004+03:00

Luni, 9 mai, de Ziua Europei, la Cinematograful din incinta Muzeului Ţăranului Român va fi proiectat filmul nemţesc Străina (Die Fremde), urmat de o discuţie pe seama subiectului pe care acesta îl tratează: crimele de onoare din comunitatea turcă din Germania şi din alte comunităţi, violenţa de gen şi drepturile femeilor.

Aşa numita crimă de onoare reprezintă asasinarea unei fete/femei de către membrii familiei sau ai comunităţii pe motiv că au fost dezonoraţi de victimă. Motive ale dezonoarei frecvent invocate sunt încheierea unei căsătorii fără acordul familiei, pierderea virginităţii înaintea căsătoriei, adulterul, refuzul căsătoriei cu cel ales de familie, căutarea divorţului, dar şi faptul că fata/femeia a fost victima unui viol.

Astfel de crime se petrec în comunităţi profund patriarhale în care femeile sunt văzute ca proprietate a bărbaţilor membri ai familiei iar reputaţia familiei este considerată în strânsă legătură cu comportamentul femeilor din familie. Corpurile femeilor sunt depozitarele onoarei familiei.

Crime de onoare au fost raportate în estul Turciei, Iordania, Siria, Pakistan, India, Bangladesh, Iran, Irak, Israel (Palestina), Etiopia, Liban, Kosovo, dar şi în Mexic, Ecuador, Brazilia, estul Africii, Papua Noua Guinee, Cambogia, Yemen, Afganistan şi multe altele. Anual, conform estimărilor ONU, peste 5.000 de astfel de crime se petrec în diverse colţuri ale lumii, multe nefiind raportate oficial şi nefiind în niciun fel pedepsite.

Filmul Străina relatează povestea unei femei turce, Umay, care decide să plece din Istanbul de lângă soţul său violent pentru a locui la Berlin alături de părinţi şi fraţi. Familia tinerei, de tradiţie musulmană, la început bucuroasă de revedere, nu acceptă faptul că fiica cea mare şi-a abandonat soţul şi pe deasupra l-a luat cu ea şi pe fiul ei. Abandonarea soţului e văzută ca o ruşine pentru familie.

Pelicula lansată în 2010 a primit până acum mai multe premii, printre care premiul pentru cel mai bun film şi pentru cea mai bună actriţă la Festivalul de film Tribeca 2010, Premiul Europa Cinema Label, Berlinale 2010, Premiul pentru cel mai bun film european- Lux Film Prize decernat de Parlamentul European şi a fost nominalizarea Germaniei la Premiul pentru cel mai bun film străin la Premiile Oscar 2011.

Mai multe detalii:

Proiectie-eveniment de Ziua Europei la Noul Cinematograf al Regizorului Roman

Interviu: Regizoarea Feo Aladag descoperă în Die Fremde mecanismul crimelor de onoare

Trailer: When We Leave (Die Fremde)

Despre noua constituţie ultraconservatoare a Ungariei

2011-04-18T23:35:00.015+03:00

În Europa lovită de criza economică, la nivel politic naţional se înregistrează victorii, mai mici sau mai mari, ale extremiştilor şi ultraconservatorilor. În Franţa, doamna Le Pen creşte ameninţător în sondaje. În Finlanda, la alegerile parlamentare de ieri, partidul de extremă dreapta "Adevăraţii Finlandezi" (Perussuomalaiset), a depăşit toate pronosticurile şi a devenit a treia forţă politică a ţării.

Azi, Parlamentul Ungar a votat o constituţie ultraconservatoare care poate însemna un regres important în dezvoltarea sistemului democratic.

Textul noii Constituţii ungare lasă cale liberă discriminărilor de toate tipurile, de la cele religioase, la cele legate de orientarea sexuală.

Femeilor ungare li se pregăteşte restrângerea dreptului de a decide pentru efectuarea avortului în primul trimestru de sarcină. Un articol din noua constituţie prevede că „viaţa fătului trebuie să fie protejată începând din momentul concepţiei sale”. Această prevedere poate însemna nu numai interzicerea avorturilor în Ungaria, ci şi blocarea accesului la metodele de contracepţie post-coitală. Ambele reprezintă restrângeri ale drepturilor reproductive ale femeilor.

Referirile la Dumnezeu, creştinism şi familia tradiţională abundă în textul constituţiei. Singura formă de căsătorie recunoscută este cea dintre o femeie şi un bărbat, instituţionalizându-se homofobia şi tratarea homosexualilor ca cetăţeni de categoria a doua. Ateii şi necreştinii sunt la rândul lor excluşi prin prevederile constituţionale.

Constituţia ungară a provocat, încă din faza de proiect, critici din partea mai multor organisme internaţionale, grupuri şi ONG-uri, printre ele numărându-se Human Rights Watch, Grupul Liberalilor şi Democraţilor din PE (ALDE), Amnesty International, Civil Liberties Union, Comitetul Helsinki, European Women's Lobby (EWL), ILGA-Europe.

______________

Care sunt punctele din Constitutia maghiara care dau nastere la ingrijorari in viziunea grupului ALDE:

discriminarea pe motive de orientare sexuala care nu ar fi interzisa in mod expres
discriminarea pe motiv de etnie, varsta si caracteristici genetice
notiunile de casatorie si de familie, care sunt definite pentru a exclude cuplurile de acelasi sex
ca ar interzice avortul sau merge in aceasta directie
ingrijorarea fata de importanta pe care Constitutia o da unor valori, cum ar fi credinta, comunitatea si natiunea, inainte de individ
rolul principal al familiilor traditionale in societate si importanta crestinismului in pastrarea natiunii maghiare.
noua constitutie limiteaza grav competentele Curtii Constitutionale
autonomia administrativa a sistemului judiciar este incalcata

(Sursa: Euractiv)

Linkuri:

Scrisoarea European Women's Lobby (EWL)

Human Rights Watch: Letter to Prime Minister Orbán Regarding Aspects of the Hungarian Constitution

Comunicat de presă ALDE: New Hungarian constitution threatens European values

Gabi Creţu (PSD): “Reacţionaţi!”

2011-04-14T10:00:00.001+03:00

Motive de indignare în România sunt cu miile, scrie Gabi Creţu (PSD) în ultima postare pe blog, îndemându-i pe români să iasă din pasivitate şi să protesteze.

Un motiv de indignare este Legea Parteneriatului Stat-culte, prin care programele sociale ale Bisericii vor fi finanţate în procent de 80% din bani publici. Se închid spitale din lipsă de fonduri, totuşi pentru Biserică fonduri se găsesc. "Ne putem imagina şi că, după o guvernare plină de păcate, primul ministru ar dori să-şi cumpere ceva indulgențe de la cel de sus; celor de pe pământ le va veni greu să ierte, deşi la noi nu se ştie… Adevărata problemă este că le cumpără cu banii cetățenilor cheltuiţi discreționar" arată pesedista.

Gabi Creţu este printre puţinii politicieni care au curaj să ia poziţie împotriva legii parteneriatului Stat-culte în domeniul asistenţei sociale.

Un alt motiv de indignare este violenţa în familie.

„Jumatate dintre români consideră că utilizarea violenței în familie este normală! Sperăm că aceasta nu e formată în întregime din agresori și victime care au interiorizat umilința; arată altceva - o foarte răspândită lipsă de respect pentru ființa de alături; față de femei, cu precădere. Mai arată și că demnitatea nu face doi bani; este nedemn și să lovești și să accepți lovitura. Violența domestică este pe agenda politică și legislativă europeană. La noi, câteva ONG-uri și vreo două politiciene se bat cu morile de vânt în discreție maximă. Niciun bărbat nu se pronunță; nu este o temă la înălțimea competenței lor politice! Bărbații politici au mare grijă să respingă orice inițiativă legislativă care ar aduce mai multe femei în forurile de decizie, acolo unde și-ar putea apăra singure cauza. De ce nu vă indignați și nu vă solidarizați cu victimele într-o luptă, după cum se vede, inegală!?”

Vă invit să-i citiţi întreaga postare:

Gabriela Creţu "Reacţionaţi!"

Violenţa invizibilă. Despre cazul fostului poliţist care şi-a împuşcat soţia şi fiica

2011-04-13T21:45:00.055+03:00

Azi o ştire a ţinut ocupate minute bune televiziunile de ştiri şi spaţii largi pe paginile ziarelor: un fost poliţist şi-a împuşcat soţia cu care se afla în proces de divorţ şi fiica de 20 şi ceva de ani.

În urmă cu o săptămână un român din Spania îşi omora partenera de viaţă însărcinată în luna a cincea după ce a aflat că copilul nu era al său şi că fata voia să rupă relaţia.

În urmă cu mai multe săptămâni citeam despre cazul unui bărbat din Braşov care îşi înjunghiase soţia în autobuz cu mai multe lovituri de cuţit, nesuportând ideea că aceasta dorea să divorţeze.

Ce au toate aceste cazuri în comun? Toate sunt cazuri de violenţă domestică asupra unor femei.

Însă azi detaliile pe larg dezbătute de experţi criminalişti, psihologi şi jurnalişti erau legate de alte aspecte: de funcţia ocupată de criminal în Poliţie şi de permisul acestuia de port armă. La crima de acum o săptămână atenţia publică a fost îndreptată spre faptul că românul asasin luase legătura prin webcam cu tatăl său şi i-a arătat cadavrul iubitei. Nici un cuvânt despre violenţă domestică. Nici un cuvânt despre violenţa asupra femeilor. Cum e posibil totuşi să nu vadă acest lucru?

De ce continuă jurnaliştii să vorbească despre „crime pasionale” (ca şi cum pasiunea, iubirea ar fi cauza crimei, nu controlul şi dominaţia asupra victimei)? Cu părere de rău observ că azi expertul criminalist Dan Antonescu a spus pentru Evenimentul Zilei că „fostul poliţist Nelu Gruia a suferit o nebunie temporară”. Dacă era „nebunie temporară” poliţistul n-ar mai fi avut răgazul să scrie o scrisoare de adio pentru rude.

Violenţa asupra femeilor provine din relaţia de putere inegală dintre cele două sexe, relaţie în care sexul masculin deţine rolul dominant şi de control. În mod tradiţional se consideră că este legitim ca, atât în cadrul familiei, cât şi în societate, bărbaţii să deţină puterea, putând folosi inclusiv violenţa pentru a se impune. În ultimele decenii s-au făcut paşi importanţi înspre egalitatea între genuri dar nu suficienţi, astfel că femeile, din păcate, continuă să sufere pe scară largă diverse forme de violenţă, fizică, psihică, simbolică şi economică, în familie şi în afara ei. Iar aceste acte rămân deseori nepedepsite şi ascunse. Mii de femei sunt bătute şi terorizate psihic, împreună cu copiii lor, în spaţiul domestic. Sute de femei sunt violate sau agresate sexual şi doar puţine au curajul să depună plângeri împotriva agresorilor pentru că trăim într-o cultură în care victimele sunt învinovăţite şi blamate deseori în astfel de cazuri („s-a îmbrăcat provocator”, „avea fusta prea scurtă”, „cine a pus-o să se urce în lift cu un necunoscut?”). Multe alte femei sunt nevoite să presteze servicii sexuale în schimbul păstrării locului de muncă sau a ascensiunii pe un post şi un salariu mai bun. Sau sunt nevoite să accepte hărţuirea sexuală, care merge de la glume cu subînţeles până la aluzii sexuale insistente şi atingeri fizice. Ca să nu mai vorbesc despre sutele de românce exploatate de reţelele de trafic de fiinţe umane, ademenite cu false locuri de muncă, vândute, forţate să se prostitueze. Toate acestea şi multe altele sunt forme ale violenţei asupra femeilor. Nu se întâmplă doar în România, sunt, în grade diferite de gravitate şi răspândire, prezente în toate colţurile lumii. În unele ţări există forme specifice ale acestei violenţe, de exemplu „crimele de onoare” - fete ucise pentru că şi-au pierdut virginitatea; în alte ţări, femeile ajung să fie ucise din cauza dotei (India); în multe ţări în continuare violul marital este nepedepsit, considerându-se că bărbatul are drept absolut asupra corpului soţiei. În România violul marital a fost condamnat expres de lege de abia în anul 2000).

Violenţa asupra femeilor se învaţă. Copiii care cresc în medii violente învaţă de la părinţi comportamentele asociate cultural genului masculin şi feminin şi le perpetuează la rândul lor când îşi întemeiază propria familie.

În România trăim în continuare într-o cultură în care bărbatul este considerat cap de familie. El are rol dominator asupra celorlalţi membri ai familiei şi, tradiţional, crede că este legitim să folosească forţa pentru a corecta comportamentele dezobediente ale celorlalţi.

Fostul poliţist nu a acceptat ideea că soţia şi fiica lui ies de sub dominaţia sa de pater familias. I-a fost de neacceptat ca cei din jur să nu-i dea ascultate. Foarte probabil n-a fost prima oară când şi-a impus prin violenţă, fizică sau psihică, puterea asupra soţiei şi fiicei. De această dată zarurile fiind aruncate – soţia a luat decizia de a divorţa – a recurs la soluţia ultimă de a se impune. Nu este singurul bărbat incapabil să accepte decizia de independenţă a partenerei de viaţă. Nu e un caz izolat, nu e o nebunie.

__________

Link:

Evenimentul Zilei: Un fost polițist și-a executat familia. Experţii criminalişti: Bărbatul a suferit o nebunie temporară.