miercuri, 30 ianuarie 2013

“La Universitate nu se aprobă proteste”


Am avut ocazia zilele acestea să interacţionez din nou cu cei din Comisia de aprobare a Adunărilor Publice din Primăria Capitalei.

Dacă nu aţi fost niciodată pe la o astfel de şedinţă să vă spun cum se desfăşoară: depui cererea de aprobare a unui protest (la Biroul de Relaţii cu Cetăţenii, sediul de pe bd-ul Regina Elisabeta), apoi eşti sunat de d-na Gina şi programat la una din şedinţele Comisiei.

De obicei aştepţi pe hol mai mult decât e cazul. O colegă care a fost să ceară autorizarea Slutwalk acum doi ani a stat trei ore pe la uşi. Eu am stat o oră în noiembrie anul trecut şi doar vreo 45 de minute săptămâna asta, deci pot să mă simt norocoasă.

La Comisie te aşteaptă o masă cu vreo 10 persoane, reprezentanţi de pe la diferite departamente şi instituţii publice, de la Poliţie la Jandarmerie.  Au feţe plictisite, oftează şi îţi aruncă priviri reci. Sunt şi excepţii. Grupul are un glumeţ de serviciu. În cazul meu, individul făcea glume deplasate despre viol.

Îşi întind hârtiile pe masă, se foiesc, beau cafea şi aşteaptă să spui tu ceva. „Bună ziua, am venit pentru aprobarea unui protest, Piaţa Universităţii, vineri 1 februarie. Protestăm împotriva includerii violului în Legea Medierii”.  Din spate, de la un birou din cealaltă jumătate a camerei, un tip la vreo 35 de ani se bagă în vorbă. „Ce are Legea Medierii, don´şoară, sunteţi avocat?”. Încerc să-i explic care este problema, de ce nu vrem ca violul să fie inclus între infracţiunile care pot fi mediate. Îmi răspunde că nu rezolvăm nimic cu protestul, că nu aşa se fac lucrurile. „De unde ştiţi că facem numai protestul?” – l-am întrebat sucită pe scaun, pentru că eram cu spatele la el, într-o poziţie incomodă pentru dialog. O ţine pe a lui, medierea este bună, noi să ne vedem de treabă şi să facem altceva. Discuţia durează vreo 10 minute timp în care eu stau la masa cu 10 persoane, sucită înspre cel din spatele meu aflat la vreo doi metri, aşezat la birou şi cu chef de dat sfaturi. Ajungem la subiectul locaţiei. „Vrem să protestăm la Universitate, în spaţiul nou amenajat de la statui, deasupra noii parcări. Este mult loc, totul este betonat” – le spun. „La Universitate nu se poate” – vine replica poliţistului din faţa mea. „Nu se poate”, insistă şi glumeţul de mai înainte. „La Universitate nu se aprobă proteste” mai spune şi altcineva de la masă. Îmi reţin un zâmbet pe buze gândindu-mă la protestele din iarna anului trecut. Cer explicaţii. Îmi spun că este un spaţiu tranzitat de multă lume şi că blocăm circulaţia.  „Asta este şi ideea, să fim văzute de cât mai multe persoane, iar circulaţia nici nu va fi blocată” – le explic. O doamnă blondă din capul mesei mă întrerupe „Domnul Primar nu aprobă proteste la Universitate!”. Se face linişte în sală. Mă gândesc că nici dacă am fi 20 de manifestanţi tot nu ne-ar da aprobare la Universitate. Le e frică de oamenii care se exprimă în spaţiul public, care sunt văzuţi contestând autorităţile publice. Ne vor cât mai ascunşi, undeva la marginea oraşului dacă s-ar putea, sau pe câmp. Încerc să negociez să obţin aprobare pentru a protesta în faţa Ministerului Justiţiei, în piaţa Constituţiei, pe trotuar. Nici acolo nu vor pentru că, zic ei, 100 de persoane vor bloca circulaţia pe trotuar. Care circulaţie pe trotuar, stau şi mă întreb, pe acolo nu trece ţipenie de om! Nu şi nu. Într-un final îmi prezintă variantele lor: Piaţa Sf. Anton, în spatele Hanului Manuc, parcul Izvor, parcul Şincai, parcul Circului. Cât mai ferit de ochii lumii şi de instituţiile publice. Trotuarele Bucureştiului sunt pline de maşini, abia te strecori printre ele, dar cei din Primăria Capitalei nu au jenă să ne explice că un protest de o oră jumătate perturbă circulaţia pe trotuar. Plec de la întâlnire fără o decizie luată. Discut cu celelalte organizatoare ale protestului şi într-un final ne mulţumim cu p-ţa Sf. Anton. Revin două zile mai târziu şi găsesc aceleaşi feţe şi aceleaşi priviri plictisite. Doamna Gina e mulţumită că am acceptat locaţia propusă de ei. Glumeţul de data trecută are chef de vorbă. Reuşesc să primesc de la el promisiunea că ne vor aproba un marş pe 8 martie pe trotuarul de pe bldul Lascăr Catargiu, între p-ţa Romană şi p-ţa Victoriei, dar cu condiţia să fim maxim 150 de persoane. Dar la Universitate? – mă gândesc eu.  „La Universitate nu se aprobă proteste” îmi răsună replica lor de data trecută. „Nu aprobă domnu´ Primar”.

Protest împotriva includerii violului în Legea Medierii

Organizaţiile pentru drepturile femeilor resping includerea violului în rândul infracțiunilor ce fac obiectul Legii Medierii, lege care urmează să intre în vigoare de la 1 februarie. Ele vor organiza vineri un protest în centrul Capitalei. Un protest similar va avea loc simultan în Timişoara.
Cerem eliminarea violului din Legea Medierii. Medierea nu face decât să perpetueze mentalitatea că această faptă nu este atât de gravă, că se poate cădea la pace cu agresorul, că agresorul îşi poate cumpăra libertatea şi poate continua să agreseze nestingherit.
Solicităm înfiinţarea de centre de urgenţă pentru victimele violului şi formarea unui personal specializat în problematica agresiunilor sexuale care să acţioneze în interesul victimelor, prin consiliere psihologică şi consiliere legală.
Cerem ca statul să transmită un semnal de toleranţă-zero în ceea ce priveşte infracţiunile de viol şi violenţă sexuală. Aşteptăm de la statul român o poziţie clară şi asumată: violul este o crimă.

Legea Medierii (115/2012), adoptată anul trecut la iniţiativa deputatei liberale Alina Gorghiu, prevede obligativitatea părţilor de a asista la o şedinţă de informare asupra „avantajelor medierii” înainte de judecarea cauzei în faţa instanţei. ONG-urile consideră că medierea poate fi un instrument pentru rezolvarea anumitor tipuri de conflicte, dar că în mod categoric nu reprezintă o soluţie acceptabilă când vine vorba de viol întrucât denotă permisivitate faţă de o faptă penală gravă şi creează violatorului condiţii legale pentru a scăpa de pedeapsă. Mai mult, conduce la situația în care victima este obligată să retrăiască oroarea violului.
În România, victimele violurilor sunt deja descurajate, instituţional, cultural şi social să urmărească pedepsirea violatorilor. Ele sunt sistematic descurajate de la a depune plângere de către cei cu care interacționează, începând cu agresorul, persoanele apropiate lor şi până la personalul medical şi poliţie. Procedura prin care trebuie să treacă pentru a raporta agresiunea (înainte de înfățișarea în instanță) – de la obținerea certificatului medico-legal la întâlnirea cu poliţia şi depunerea plângerii oficiale, la discuții cu avocații – este greu de parcurs fără un sprijin adecvat. În România nu există centre de urgenţă pentru victimele violului, resurse specializate şi programe de formare pentru psihologi sau alte persoane care să acţioneze în interesul persoanelor care au suferit agresiuni sexuale.
În aceste condiţii, şedinţa obligatorie de informare prin care i se va prezenta victimei unui viol avantajele medierii poate echivala cu presiuni suplimentare asupra acesteia pentru a-şi retrage plângerea şi a-l ierta pe agresor.
În susținerea demersului nostru, am lansat o petiţie online pe care o vom trimite la Parlament, Ministerul Justiţiei şi Primul Ministru:

DETALII DESPRE PROTEST:
Locaţie: Bucureşti, Piaţa Sf. Anton, în spatele Hanului Manuc (Centrul Vechi)
Vineri, 1 februarie. Ora de începere: 18.00
Pagina evenimentului de la Timişoara: https://www.facebook.com/events/538153099542640

Organizatori:
Asociaţia FRONT www.feminism-romania.ro
Centrul FILIA www.centrulfilia.ro
Societatea de Analize Feministe AnA www.anasaf.ro
Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE) www.cpe.ro
Asociaţia Transcena www.transcena.ro
Grupul de Intervenţii Feministe

miercuri, 16 ianuarie 2013

De la 1 februarie, violatorii şi agresorii familiali vor avea o şansă în plus să scape nepedepsiţi. Controversele din Legea Medierii.

O prevedere legală de-a dreptul criminală este pe cale să intre în vigoare de la 1 februarie 2013*: victima unui viol sau a unei violenţe în familie va fi invitată la o şedinţă de mediere cu agresorul/agresorii înainte de a se înfăţişa în faţa judecătorului, conform Legii Medierii adoptate în iunie 2012.

Măsura este revoltătoare! În condiţiile în care victima violului sau a agresiunii în familie este supusă la presiuni din toate părţile, de familie sau comunitate, să nu denunţe sau să renunţe la plângere, şi nu de puţine ori este blamată că „a făcut ea ceva”  sau „l-a provocat”, acum va fi descurajată chiar la tribunal, prin mediator, să nu meargă cu plângerea mai departe.  Prin această lege, Statul îi vine în ajutorul agresorului oferindu-i o portiţă în plus pentru a scăpa nepedepsit pentru fapta sa.

Acest lucru este posibil întrucât Legea Medierii în loc să se aplice numai cauzelor de natură civilă (de ex. neînţelegerilor din contractele de vânzare-cumpărare, moştenirilor etc.) include şi materia penală. Ea se va aplica cauzelor penale la care este necesară depunerea plângerii de către victimă pentru punerea în mişcare a acţiunii, prin urmare, acolo unde sesizarea organelor de urmărire penală nu se face din oficiu.

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Cerem o evaluare a actelor de agresiune sexuală din cadrul Poliţiei, CORECTĂ!


SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ MINISTRULUI AFACERILOR INTERNE

Stimate Domnule Ministru Radu Stroe,

Organizaţiile semnatare au aflat de decizia Ministerului pe care îl conduceţi de a realiza interviuri cu toate femeile angajate în structurile de Poliţie din ţară pentru a depista eventuale acte de hărţuire ori discriminare pe criterii sexuale. Conform declaraţiilor publice ale chestorului Viorel Vasile, adjunct al şefului Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR), primele echipe, formate din specialişti în resurse umane, control intern, psihologi şi sociologi ai IGPR, au plecat deja în ţară, pentru a verifica în ce condiţii îşi desfăşoară munca angajatele instituţiei.

Apreciem promptitudinea cu care aţi iniţiat acţiunile şi implicarea  dvs. în rezolvarea acestor probleme, însă atragem atenţia că hărţuirea şi agresiunea sexuală, mobbing-ul, violenţa fizică şi psihologică sunt fenomene dinamice, care pot îmbrăca forme foarte subtile şi greu de depistat în cadrul unor controale. Ne exprimăm îngrijorarea cu privire la eficienţa anchetei, în absenţa unor măsuri care să asigure protecţia femeilor intervievate, confidenţialitatea datelor şi garanţia că nu vor exista represalii împotriva celor care denunţă actele de viol, mobbing sau hărţuire sexuală comise la locul de muncă. Nerespectarea acestor condiţii de investigare poate transforma ancheta într-un act de intimidare a femeilor angajate în structurile de poliţie şi le poate îngreuna situaţia la locul de muncă. Vă rugăm să faceți publice condițiile de realizare și rezultatele investigației în curs.

marți, 8 ianuarie 2013

Mamă sau femeie? O polemică despre maternitate ca o nouă formă de sclavie



A apărut de curând la editura Litera Internaţional cartea Mamă sau femeie? O polemică despre maternitate ca o nouă formă de sclavie, a feministei franceze Elisabeth Badinter, la doi ani de la publicarea în Franţa, în 2010, unde a provocat dezbateri aprinse.

Cartea cuprinde o analiză critică a felului în care este înţeleasă maternitatea în actualitate în lumea occidentală.

Din anii ´70 şi până acum, arată autoarea, a avut loc o revoluţie în concepţia despre maternitate. Mai bine spus, o involuţie, căci fărâma de libertate pe care o câştigaseră femeile s-a spulberat pe nesimţite din momentul în care naturalismul şi-a făcut loc în vieţile noastre.