duminică, 28 februarie 2010

Monica Tatoiu: Politicienii nu sunt misogini, ci vânători

Monica Tatoiu afirmă într-un interviu de azi din Evenimentul Zilei că nu crede că bărbaţii politicieni sunt misogini ci "există doar vânători care identifică slăbiciunile prăzii". Şi că, în politică, e mai bine ca femeile să fie regizorii din spatele actorilor.

Vai, ce artistic! Doamna Tatoiu putea să se afirme ca poetesă în loc să-şi dea cu părerea despre viaţa politică.

Iată explicaţia pentru care femeile sunt cvasi excluse din politica din România! Nu e misoginismul, vai, cum puteţi acuza bărbaţii politicieni de aşa ceva când îi vedeţi cât sunt de galanţi cu doamnele şi ce drăgăstos le vorbesc, chiar dacă atunci când se împart funcţiile, le trimit frumos la cratiţă! N-aţi înţeles, ei sunt vânători! Sunt precum lupii care sfâşie căprioarele. Adică sunt pe scala evoluţiei undeva mai sus decât femeile, acele prăzi, acele fiinţe cu multe slăbiciuni. Gata, am pus totul pe seama naturii fiecărui sex şi am explicat cum stă treaba!

Foarte simplist şi sexist. Poate cer prea mult de la doamna Tatoiu, în definitiv, ce studii speciale are dânsa care s-o recomande pentru analize mai complexe pe acest subiect (şcoala vieţii? În societatea patriarhală în care trăim, yeah, right!), dar eu aş fi formulat altfel explicaţia. Aş fi spus „bărbaţii sunt educaţi să fie vânători iar femeile prăzi”. Sau că misoginismul nu e altceva decât un glonte în puşca vânătorului, cu care îşi sperie, alungă şi ucide prada. Misoginismul e un glonte preţios de care se folosesc unii bărbaţi politicieni atunci când au rămas fără altă muniţie. De pildă, a se vedea ce a făcut politicianul Cristian Boureanu anul trecut, atunci când în timpul unei şedinţe la Parlament, certându-se cu liberala Alina Gorghiu, încolţit şi neavând cu ce să-şi mai atace adversarul, i s-a adresat acesteia cu apelativul „domnişorică” şi a ameninţat-o că va dezvălui public ce amanţi are. Boureanu e un vânător , nu-i aşa, doamna Tatoiu?

.

Link: interviul Monicăi Tatoiu din Evz.

Update:

A mai scris pe acest subiect - Moloceaswar "Mitul barbatului vanator".

joi, 25 februarie 2010

Culpabilizarea victimei

Ieri pe Realitatea tv, în toiul discuţiilor despre agresiunile de la Iaşi, a fost contactat telefonic un expert criminalist, Tudorel Butoi. Care spre finalul intervenţiei sale în direct, mândru de înţeleptele cuvinte care-i ieşeau pe gură, s-a apucat să găsească vinovăţii femeilor care suferă agresiuni pe stradă, în parcuri sau în ascensoare.

Că cică au atitudini provocatoare! Şi că marea majoritate sunt nişte …”leliţe balcanice”, „piţipoance” şi „victime de tip provocator ”! Să aibă grijă cu cine se urcă în lift, nu să vină după aia la poliţie să se plângă c-au fost violate!

Liana Alexandru, prezentatoare Realitatea tv: La final, spuneţi-ne domnule criminalist dacă femeile se pot apăra în vreun fel?

Tudorel Butoi, expert criminalist: Femeile pot şi trebuie să fie prudente. Femeile trebuie să ştie cum se urcă în lift şi să nu ne năpădească pe noi că au fost violate. Când şi cu cine. Să ştie să umble pe cărări care sunt luminate şi care sunt populate. Să nu bată ca exploratorii în miez de noapte parcurile şi să vină apoi la adresa poliţiei c-au fost violate. Şi să ştie cu cine intră în discuţie şi cu cine acceptă relaţii, ş.a.m.d. Comportamentul ăsta de leliţă balcanică, din păcate, cu excepţia acestor victime care nu au dat dovadă de el, este caracteristic piţipoancelor şi ele devin victime pentru că sunt victime de tip provocator, marea majoritate dintre ele.”

Secvenţa aici:


Domnul Tudorel Butoi, reprezentant al forţelor Statului, le găseşte agresorilor justificări pentru actele de violenţă pe care le comit. Are exact gândirea unui violator care îşi spune sieşi că a fost provocat de victimă să comită violenţa. Că victima şi-a meritat-o. Şi pe deasupra, domnul Butoi nu se fereşte să jignească femeile care sunt agresate, spunând că în majoritatea cazurilor este vorba de piţipoance şi femei cu comportamente de „leliţe balcanice”. Culpabilizarea victimei are efectul de a elibera agresorul de stigmatul social, oferindu-i o legitimare a acţiunilor. Iar efectul asupra victimei este extrem de nociv, îngreunându-i recuperarea.

După astfel de declaraţii, domnul Butoi ar trebui să aibă interzis în a mai apărea public vreodată în calitate de expert criminalist. Acest om nu poate reprezenta vocea autorităţii judiciare din România având asemenea mentalităţi!

.

Update

Au mai scris pe acest subiect:

- Un beso - Violul la rtv:letita balcanica, pitipoanca

- Scorpii si gheonoaie - Declaratiile lui Tudorel Butoi, expert criminalist

-F.I.A. - Femeile trebuie sa stie cum se urca in lift!

- Femeia simpla - Lelitza balcanica e de vina

- monkey monkey underpants - specialistul in datul cu mucii in fasole

miercuri, 24 februarie 2010

Despre agresiunile de la Iaşi

Agresarea a 11 femei din Iaşi de către, pare-se, un individ care tocmai ieşise din puşcărie unde ispăşise o pedeapsă pentru infracţiunea de viol, nu a prilejuit în media românească o discuţie mai largă asupra diferitelor forme de agresiune asupra fetelor şi femeilor tinere care circulă ca pietoni pe străzile oraşelor din România.


Fenomenul este mult, mult mai extins decât îşi imaginează cei care nu sunt în targetul acestor tipuri de agresiuni. Îmi aduc aminte că odată la un curs, când am dezbătut subiectul, la întrebarea „câte dintre voi aţi fost vreodată agresate pe stradă” aproape toate fetele din sală au ridicat mâna.


Şi mai ciudat este că bărbaţii care ne sunt apropiaţi, parteneri de viaţă, colegi, prieteni, se arată uimiţi când află despre aşa ceva. Reacţiile lor sunt: „cum adică, te-a pipăit când erai în autobuz?” sau „ţi-a vorbit vulgar când treceai strada?”. Ei bine, da! Cred că nu e femeie tânără în Bucureşti care circulă pe jos sau cu mijloacele de transport în comun care să nu fi fost vreodată victima unei agresiuni, cel puţin verbale, de la aceşti macho în călduri.


Şi totuşi, de ce nu se fac campanii şi de ce nu se vorbeşte despre fenomen? M-am tot întrebat eu însămi. Motivul cred că este acela că, cei şi cele care sunt pe o poziţie de decizie, în măsură să aprobe un proiect, să zicem la Ministerul de Interne sau un altul, de pildă de educare prin şcoli şi licee, au un venit suficient de consistent ca să-şi cumpere o maşină personală. Nu se plimbă pe străzi, n-au experienţa de zi cu zi a vieţii de pieton sau călător în mijloacele de transport în comun. Apoi, de la Ministerul de Interne nu prea mă aştept să ia în vizor în mod special acest tip de agresiune. Acolo în funcţiile de conducere sunt preponderent bărbaţi (cum ziceam mai sus, care habar n-au, mulţi dintre ei, ce înseamnă să fii fată sau femeie tânără pe stradă), iar pe de altă parte, nici nu există vreo presiune dinspre UE să se facă ceva, în principal din cauză că …în UE fenomenul este absent. Am trăit 6 luni în Italia şi niciodată nu mi s-a adresat o vorbă urâtă pe stradă. Am stat 1 an în Spania şi credeţi-mă, nu există aşa ceva. Never ever.


Agresiunile de la Iaşi au fost destul de violente. Tipul are probleme de comportament, dar totuşi, ar trebui să ne dea de gândit faptul că femeile care i-au căzut victime nu au denunţat într-o primă fază infracţiunea. S-au dus pur şi simplu la spital să se trateze. Abia când una dintre ele s-a adresat poliţiei, la o investigaţie mai amănunţită a reieşit că e vorba de mai multe victime.


În schimb îmi amintesc de un caz în care un român a fost amendat în Spania pentru că a pipăit o fată pe stradă. În acel caz fata, spanioloaică, s-a dus imediat în căutarea unui poliţist şi agresorul a fost prins la câteva minute după eveniment. O cu totul altă mentalitate de a reacţiona, atât din partea victimei cât şi a poliţiei.


În concluzie, cred că subiectul agresiunilor pe stradă asupra fetelor şi femeilor, cu toate că e o realitate, este încă un tabu în România. De asta profită zi de zi agresorii. Muncitorii de pe şantier nu simt nicio piedică în sinea lor în a adresa cuvinte obscene oricărei fete care li se arată în zare. Sunt ei cumva condamnaţi de societate? Sunt actele lor interpretate altfel decât ca nişte simple glumiţe nevinovate, cu toate că acelor fete le provoacă spaimă şi repulsie? Mass media a ratat momentul, acum când s-au întâmplat atacurile de la Iaşi, să deschidă acest subiect. Poate cu altă ocazie sau poate, pur şi simplu, nu va fi nevoie de o ocazie pentru a face ceva şi pentru siguranţa cetăţeanului de sex feminin pe stradă.


Citeşte şi articolul Hărţuirea pe stradă .

Actriţa Geena Davis condamnă machismul din cinematografie

La o întâlnire de la sediul ONU la care s-au discutat modurile de combatere a violenţei împtriva femeilor şi promovare a egalităţii între sexe, actriţa Geena Davis, deţinătoare a unui premiu Oscar, a criticat faptul că mass media transmite în continuare mesajul că fetele şi femeile valorează mai puţin decât băieţii şi bărbaţii: "în general, în filme raportul este de trei personaje masculine la fiecare personaj feminin, inclusiv în cele adresate copiilor; este acelaşi procent ca în filmele care se făceau la 1946."

Actriţa a criticat faptul că majoritatea personajelor feminine din filme şi televiziune sunt "stereotipate şi hipersexualizate. "Personajele feminine din filmele pentru toate vârstele se îmbracă precum cele din filmele pentru adulţi. Ce fel de mesaj transmitem copiilor cu privire la rolul femeilor şi fetelor în societate?".

Mai multe:

- Discurs Geena Davis.

- Geena Davis calls for equality

marți, 23 februarie 2010

Acţiuni de 8 martie

La iniţiativa Centrului Filia şi cu sprijinul asociaţiei A.R.T. Fusion organizăm anul acesta două acţiuni cu ocazia zilei de 8 martie.

1. Prima acţiune va fi în stradă, mai precis la metroul Bucureşti şi pasajele de la Universitate şi Unirii şi se va desfăşura în zilele de 6, 7 şi 8 martie (sâmbătă, duminică şi luni), între orele 16-18. Vom purta tricouri cu diverse mesaje şi vom împărţi pliante şi fluturaşi trecătorilor (detalii în link-ul de mai jos).

Încercăm în acest moment să ne strângem cât mai multe persoane, de aceea îi rog pe cei dornici să ni se alăture să acceseze invitaţia de mai jos şi să ne trimită o confirmare de participare până cel târziu vineri, 26 februarie.

INVITAŢIE DE PARTICIPARE LA ACŢIUNEA DE LA METROU

.

2. Cea de-a doua acţiune este o dezbatere care va avea loc pe 8 martie, de la ora 18,00, la SNSPA (Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative) intitulată „Femei în politică – istorii trăite”. Am invitat mai multe doamne politiciene de la toate partidele parlamentare (inclusiv UDMR). Acestea ne vor împărtăşi din experienţa proprie ca femei în politică şi împreună vom dezbate şi chestiuni legate de reprezentarea politică a femeilor din România (cotele de reprezentare, agenda politică pentru îmbunătăţirea situaţiei femeilor din România, etc.). Mai multe detalii în curând.

.

În concluzie, de 8 martie nu staţi acasă! Anul acesta să vedem şi altceva în afară de poliţişti dând flori femeilor pe stradă. Să ne întoarcem la ideea pentru care a fost creată această zi – aceea de revendicare a drepturilor şi de condamnare a inegalităţilor dintre sexe încă persistente în societate şi în politică.

Vă aştept!

luni, 22 februarie 2010

Cine era în sală la Congresul PSD

Păi au fost vreo 1700 de persoane. În afară de membrii Consiliului Naţional şi cei ai Comisiei de Arbitraj, au participat PSD-iştii care ocupă funcţiile de deputaţi şi senatori, iar restul a fost liderii de filiale şi primarii.

Fotografia de mai jos, publicată de Ev Zilei surprinde, probabil fără intenţia fotografului, şi raportul femei-bărbaţi la nivelul delegaţiilor care au participat la Congres.



Remember? România ocupă locul 126 din 134 de ţări în ce priveşte reprezentarea politică a femeilor.

duminică, 21 februarie 2010

Alegerile din PSD au încălcat statutul

Recomand un articol de pe Inpolitics despre cum alegerile de la Congresul PSD nu au ţinut cont de prevederile statutare referitoare la reprezentarea femeilor în organele de conducere:

Partidul misoginilor: alegerile din PSD au incalcat statutul.

Apropo, nici măcar Iliescu n-a reuşit să-i convingă cu adevărat (dacă el o fi fost cu adevărat convins, asta-i altă poveste) că cele opt funcţii de vicepreşedinţi ar fi trebuit să fie patru pentru femei şi patru pentru bărbaţi.

vineri, 19 februarie 2010

Şi la PD-L femeile încep să prindă glas

Iată că la scurt timp după ce la PSD femeile s-au coalizat pentru a cere o mai bună reprezentare în structurile de conducere ale partidului, şi la PD-L femeile au prins glas.

Astăzi la Parlament s-au întâlnit femei cu diferite funcţii în partid, printre ele Sulfina Barbu, preşedinta Organizaţiei de Femei şi Andreea Paul (Vass), o ferventă susţinătoare a egalităţii de gen.

Cu oarecare întârziere, e drept, ele s-au arătat indignate de faptul că din actualul Executiv face parte o singură femeie, Elena Udrea, pe care de altfel au şi elogiat-o. Acum doamnele PD-L-iste au decis că pe viitor femeile vor trebui să reprezinte minim 30% din totalul miniştrilor, aşa cum prevede regulamentul PD-L.

În ce priveşte funcţiile din administraţia locală, ele cer ca femeile să ocupe minimum 40%, iar în alegerile parlamentare femeile să reprezinte minimum 45% din totalul candidaţilor propuşi de PD-L.

Sunt nişte cereri legitime, dar de moment cu slabe şanse de a deveni realizabile, ţinând cont că la alegerile parlamentare din 2008, candidaţii propuşi de PD-L au fost aproximativ 10% femei şi 90% bărbaţi.

Apoi, spre deosebire de PSD unde liderii politici s-au declarat în principiu de acord cu solicitările pentru o mai bună reprezentare a femeilor (Geoană, Năstase şi Diaconescu fiind de acord cu introducerea de cote, Ponta nu), la PD-L nici un politician bărbat nu s-a arătat dispus să susţină o reformă în partid care să vizeze şi o mai bună reprezentare a sexului feminin. Dar mai e cale lungă, pentru că, de curând Boc a anunţat că a amânat data Convenţiei Naţionale a PD-L până spre toamnă.

Detalii: Antena 3 - Nemulţumiri: Femeile din PDL cer 45% din funcţiile politice şi 30% din posturile de miniştri

joi, 18 februarie 2010

Femeia misterioasă din PSD

Azi am aflat că există şase candidaturi la funcţia de preşedinte al PSD: Cristian Diaconescu, Mircea Geoană, Victor Ponta, Miron Mitrea, Victor Moraru şi … o femeie.

Nimeni nu ştie deocamdată cine este această candidată care s-a încumetat în cele din urmă să se ia la trântă cu bărbăţoii din PSD.

Deci, cine este candidatul „o femeie”? Şi de ce nu i s-a comunicat numele până acum?

marți, 16 februarie 2010

Despre nedreptăţirea unor sportive la JO de iarnă de la Vancouver

Singura probă de la Jocurile Olimpice de la Vancouver destinată exclusiv bărbaţilor este cea a săriturilor cu schiurile. Şi asta cu toate că recordul mondial la aceste sărituri, atât la femei cât şi la bărbaţi, îi aparţine unei femei pe nume Lindsey Van.

Sportivele antrenate la această disciplină fac demersuri încă din 1998 pentru a fi introdusă şi proba feminină de sărituri cu schiurile la nivel olimpic, însă Comitetul Olimpic Internaţional le refuză în mod constant participarea pe motiv că nu ar fi îndeplinite condiţiile tehnice sau nu ar exista un număr suficient de femei în lume care practică acest sport. Ambele motive au fost demonstrate ca fiind neîntemeiate de avocaţii sportivelor, săriturile cu schiurile fiind un sport practicat de 160 de sportive din 18 ţări (în timp ce de exemplu proba olimpică de bob feminin e practicată în doar 11 ţări).

În 2005, unul din membrii COI, Franco Kasper, a susţinut nici mai mult nici mai puţin că motivul pentru care proba feminină nu era inclusă la JO este acela că "proba nu e potrivită pentru doamne din punct de vedere medical"!

În 2009, Lindsey Van şi alte 9 săritoare cu schiurile au dat în judecată Comitetul de Organizare al JO de la Vancouver pentru încălcarea prevederilor referitoare la nondiscriminarea pe criteriul de sex conform Cartei Canadiene a Drepturilor şi Libertăţilor. Curtea Supremă de Justiţie din statul British Columbia a decis că excluderea femeilor de la competiţia olimpică a săriturilor cu schiurile reprezintă un act de discriminare, dar că nu are autoritatea de a obliga COI să introducă această probă, întrucât Jocurile Olimpice nu sunt guvernate de legea unui stat (Canada) ci de legile internaţionale.
.
Culmea ironiei este că însăşi Comitetul Olimpic Internaţional a emis o decizie în anul 1991 în care se prevedea ca toate probele olimpice să fie deschise atât bărbaţilor cât şi femeilor. Când li se cer lămuriri despre situaţia creată cu această probă sportivă, responsabilii COI refuză să dea interviuri.

Mai multe pe acest subiect:

Time: Why Can't Women Ski Jump?

joi, 11 februarie 2010

"Festivalul Egalităţii de Gen", Sibiu, 12-14 februarie

Un altfel de Valentine's Day la Sibiu.

Detalii aici: http://www.aleg-romania.eu/es/noutati/1-noutati/35-festivalul-egalitatii-de-gen-2010

„Nu mă lasă soţul să iau anticoncepţionale”

Ce o să citiţi mai jos nu este o ştire din Afganistan. Este din Vrancea, o regiune a României, ţară membră a UE.

"Cele mai multe probleme reclamate la singurul cabinet de planning familial din judeţul Vrancea sunt neînţelegerile în cuplu pe teme sexuale dar şi că femeile nu sunt lăsate de soţii lor să urmeze tratamente de contracepţie.

Ionica este una dintre pacientele care iau astfel de pilule pe ascuns întrucât are deja cinci copii şi peste 40 de avorturi. „Iau fără să ştie soţul că nu mai pot face avorturi. Am 42 de chiuretaje. Nici uter nu mai am. Soţul nu mă lasă să mă protejez că aşa vrea el dar nu mai pot aşa", ne-a mărturisit femeia. " (Ştirea completă, Adevărul).

Că bine zicea Aurora Liiceanu într-un interviu recent: „a fi autonomă nu intră în educaţia femeii”.

Gata cu tonele de machiaj, doamnelor de la ştiri!

O echipă nouă de consilieri ai ştirilor de la Antena 1 ar fi cerut prezentatoarelor să renunţe la machiajul excesiv şi decolteul prea adânc.

Aferim! Noroc cu străinii care vin şi dau consultaţii televiziunilor din România, altfel nu m-aş fi aşteptat de la ai noştri să le treacă prin cap o asemenea minunăţie.

Şi mai minunat ar fi să se molipsească cu această idee şi cei de la alte televiziuni şi să priceapă că atunci când prezinţi ştiri de genul „PNL depune moţiune” sau „Boc a dat undă verde proiectului de lege a pensiilor” nu e nici credibil şi nici profesionist să ai în faţa camerelor o doamnă care arată ca o animatoare de discotecă.

Aşa-i că Stoiceasca arată mai ok fără prea mult machiaj?



Şi că tot veni vorba de prezentatoarele tv, iată ce se întâmplă pe alte meleaguri, în Anglia, unde o doamnă care ocupă funcţia de ministră a Egalităţii de Şanse, Harriet Harman, i-a acuzat pe cei de la BBC că discriminează femeile în vârstă. Rezultă că la BBC femeile au în medie cu 10 ani mai puţin decât bărbaţii. Iar când înaintează mai mult în vârstă, doamnele sunt subtil trimise la plimbare, în timp ce domnii capătă o autoritate mai mare şi funcţii cu greutate.

Fenomenul e posibil să existe şi la televiziunile din România, dar nu am stat să-l analizez. Mi s-a părut mie că doamnele nu mai sunt binevenite pe platourile tv de la o anumită vârstă în sus, cu o excepţie: rubrica meteo. Ehe, la meteo mai răzbat câteva doamne în vârstă, profesioniste desăvârşite, care au rezistat în mod surprinzător pe post.

În schimb la ştirile din sport e dezastru. Posibil şi din cauză că audienţa e predominant masculină, dar femeile care sunt alese ca prezentatoare la emisiunile de sport sunt invariabil tinere sexy şi apetisante. Când sunt prezentatori bărbaţi, criteriul este numai profesionalismul (sau măcar o pilă zdravănă).

Mai multe detalii:

Click: Ştiristele de la Antenă, interzis la ruj şi decolteu

BBC - Harman says BBC 'doesn't value' older women

miercuri, 10 februarie 2010

Partidele politice şi (i)legalitatea

Legile au fost făcute pentru a fi nerespectate? Nu ştiu, întreb şi eu.

Iată ce spune art. 23. al Legii 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi:

(1) Pentru realizarea în fapt a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, structurile de dialog social, patronatele şi sindicatele, partidele politice asigură reprezentarea echitabilă şi echilibrată a femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile decizionale.

(3) Partidele politice au obligaţia să prevadă în statutele şi regulamentele interne acţiuni pozitive în favoarea sexului subreprezentat la nivel de decizie, precum şi să asigure reprezentarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor în propunerea candidaţilor la alegerile locale, generale şi pentru Parlamentul European'.

Aşadar, care partide respectă în prezent această lege în vigoare? Niciunul.

Ieri, preşedinta ANES (Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între femei şi bărbaţi) a trimis câte o scrisoare liderilor partidelor parlamentare în care le-a cerut să respecte legea.

Totodată le-a recomandat să-şi schimbe statutele în aşa fel încât „reprezentarea echitabilă şi echilibrată” a celor două sexe să nu fie doar o vorbă în vânt: conform statutelor niciunul din cele două sexe să nu fie reprezentat în procent mai mic de 40% în funcţiile de conducere.

Dar lucrurile nu se opresc aici.

Astăzi în Parlamentul European a fost adoptat raportul privind egalitatea între femei şi bărbaţi, prin care se cere, printre altele, următoarele:

Parlamentul European/../ solicită statelor membre să adopte măsuri concrete, în special pe cale legislativă, care să favorizeze o prezenţă echilibrată a femeilor şi a bărbaţilor în posturi care implică responsabilităţi în mediul de afaceri, al administraţiei sau în cel politic şi solicită, aşadar, fixarea unor obiective obligatorii care să asigure reprezentarea egală a femeilor şi a bărbaţilor; subliniază, în acest sens, efectele pozitive ale folosirii cotelor electorale pentru reprezentarea femeilor. (Sursa)

În concluzie: Legi avem, sunt sublime, dar nu sunt respectate.

duminică, 7 februarie 2010

Mamelor, vă ordon, staţi acasă!

Pentru creşterea natalităţii, acum un an şi ceva s-a reintrodus indemnizaţia pentru creşterea copilului în funcţie de venituri, timp de doi ani. Zuper! Dar nimeni nu s-a gândit şi la mamele care şi-ar dori să se întoarcă totuşi la muncă, după un număr de luni de stat acasă. Dacă acele femei nu au bani de bone sau nu au bunici prin preajmă care să le dea o mână de ajutor, sunt obligate să stea acasă.

Şi mai problematică devine situaţia după ce copilul împlineşte 2 ani, când concediul s-a terminat. La grădiniţe copii sunt primiţi după vârsta de 3 ani. Aşa că, doamnelor, n-aveţi cu cine să vă lăsaţi copilul? Descurcaţi-vă!

Aţi vrea să existe mai multe creşe sau alte soluţii ca să puteţi să vă lăsaţi copilul în siguranţă cât timp munciţi? Neah! Ori vă daţi toţi banii de salariu pe o bonă, ori lăsaţi copilul prin vecini, ori ştiţi ce, mai bine mai staţi un pic acasă, se pare că Statul nu vă vrea pe piaţa muncii.

„Am căutat anul trecut să îmi înscriu fetiţa la creşă pentru a începe munca, însă sincer chiar nu am găsit un loc. Nu am altă posibilitate să o las cu bunicii şi stau eu acasă cu ea", ne-a spus Marilena Costea, o mamă de 28 de ani. (Sursa: Adevărul)

Citind ştirea din „Adevărul” din care face parte citatul de mai sus, realizezi că Statul nu numai că nu încurajează mamele să renunţe la concediul parental pentru a se întoarce la muncă, ci pe unele le obligă să stea acasă, neoferindu-le nicio o alternativă de creştere a copilului. Şi pe deasupra, se anunţă creşterea vârstei de pensionare a femeilor până la 65 de ani, aşa că, în curând nici bunicile nu vor mai fi disponibile pentru „serviciile sociale”.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Ziua Internaţională împotriva Mutilării Genitale Feminine (FGM)

6 februarie este ziua internaţională împotriva unei tradiţii care afectează milioane de fetiţe şi femei din Africa, Orientul Mijlociu şi alte zone de pe glob. Amnesty International estimează că peste 130 de milioane de femei au fost afectate de o formă a mutilare genitală (denumită şi circumcizie feminină). Practica este foarte răspândită în Senegal, Etiopia, Sudan, Egipt, Djibuti, unde întreaga populaţie de sex femeiesc trece prin această mutilare la vârste fragede (în general 4-8 ani).
.

Există diferite tipuri de FGM (Female Genital Mutilation), conform unei clasificări a OMS:

Tipul I: tăierea şi îndepărtarea totală sau parţială a clitorisului şi a pielii care îl acoperă.

Tipul II: tăierea şi îndepărtarea totală sau parţială a clitorisului şi a labiilor interne.

Tipul III: infibularea/circumcizia faraonică: îndepărtarea completă a clitorisului şi a labiilor interne, precum şi a straturilor interne ale labiilor din exterior. Acestea din urmă sunt apoi cusute, lăsând un mic orificiu pentru scurgerea urinei şi a menstruaţiei.


(Sursă foto aici.)


Tăierea se face de multe ori fără nici un fel de anestezie, sterilizare, folosind lame de ras, cuţite, chiar şi cioburi de sticlă.

"FGM este o tradiţie veche, păstrată încă din timpurile dinaintea apariţiei religiilor monoteiste. Ea este răspândită atât printre musulmani, cât şi printre creştini sau adepţi ai animismului. Motivele care stau la baza acestei practici de mutilare a organelor genitale sunt multiple:

  • se spune că FGM ar fi o poruncă lăsată de la Dumnezeu (ea nu apare însă nici în Coran şi nici în Biblie).
  • se spune că sexul femeii ar fi urât şi murdar şi că circumcizia şi infibularea ar proteja femeia de boli, de scurgeri, de viermi etc.
  • se spune că această mutilare ar transforma fetele în femei adevărate, prin această intervenţie fiind îndepărtate "părţile masculine" ale femeii.
  • se spune că mutilarea ar diminua poftele sexuale ale femeii, apărându-le astfel de propria sexualitate fără limite.
  • se spune că mutilarea ar creşte fertilitatea şi, implicit, şansele femeii de a se mărita.
  • se spune că bărbaţii resimt o plăcere mai mare atunci când întreţin raporturi sexuale cu o femei infibulată.
  • se insistă asupra faptului că tradiţiile trebuie păstrate. Orice acuză adusă acestei tradiţii are ca motiv "occidentalizarea" populaţiei.

Adevăratele motive pentru mutilarea organelor sexuale sunt de cele mai multe ori date de însăşi structura patriarhală a societăţilor care practică acest obicei. Mutilarea serveşte ţinerii sub control a sexualităţii femeii şi are rolul de a funcţiona ca o pavăză împotriva pierderii virginităţii, prevenind astfel promiscuitatea.


Consecinţele pe care această practică o au asupra sănătăţii sunt însă extrem de grave:

  • şoc traumatic din pricina pierderii unei mari cantităţi de sânge;
  • septicemie, tetanos;
  • infectare cu hepatită şi HIV, paralizie infantilă;
  • probleme cu urinarea, lezare şi infecţii ale căilor urinare şi ale rinichilor;
  • infecţii ale trompelor uterine şi ale uterului, sterilitate;
  • dureri puternice la menstruaţie;
  • dureri la întreţinerea de raporturi sexuale în cazul femeilor infibulate, mai ales după căsătorie sau după naşteri, atunci când bărbatul penetrează orificiul minuscul;
  • naşteri problematice, care pun în pericol atât viaţa mamei cât şi a copilului, în cazul femeilor infibulate (orificiul vaginal este mult prea mic şi trebuie tăiat înainte de naştere. Cicatricile nu sunt elastice şi provoacă dureri îngrozitoare la naştere. De aceea, de cele mai multe ori se apelează la cezariană sau la forceps. După naştere, orificiul este din nou redus la dimensiunile gămăliei unui ac);
  • desele îmbolnăviri obligă femeia să rămână mai mult pe lângă casă, ea nu poate să desfăşoare activităţi lucrative regulate, nici să meargă la şcoală;
  • reacţiile psihologice se asemănă cu şocurile post-traumatice: negare şi dedublare, anxietate, depresii şi dereglări comportamentale. De cele mai multe ori femeile nu vorbesc despre durerile pe care le îndură." (Sursa: Dadalos. International UNESCO Education Server for Civic, Peace and Human Rights Education).
Un scurt reportaj despre FGM în Etiopia:

Alte linkuri:

Wikipedia - Female genital cutting

Youtube - Female Genital Mutilation Still Common in Somaliland

miercuri, 3 februarie 2010

Toate maternităţile vor oferi posibilitatea de a naşte în picioare

Nu la noi. Se întâmplă în regiunea Andaluzia din Spania. A intrat acolo de curând în vigoare un Plan de umanizare a naşterilor, printre noile măsuri fiind şi aceea că femeile pot opta pentru naşterea în picioare. În picioare e o formă de a spune, de fapt există un fel de scăunele speciale pe care gravidele se aşează pentru a sta în poziţie verticală. Avantajul este că împingerea fătului este ajutată natural de gravitaţie şi totodată de forma coloanei vertebrale care permite un spaţiu mai mare fătului pentru a trece spre exterior.

În afară de asta, femeile andaluze vor mai avea posibilitatea de a fi însoţite în momentul naşterii de tatăl copilului, vor putea petrece o parte a travaliului în căzi cu apă caldă (pentru a ajuta la dilataţie şi a reduce durerile) şi vor putea alege ce tip de medicamente le vor fi administrate (pentru provocarea travaliului, reducerea durerii, etc.). După naştere primesc asistenţă pentru a învăţa să-şi hrănească corect copilul la sân.

Asta se întâmplă în maternităţile publice din Spania. La noi matenităţile se preocupă mai puţin sau deloc de confortul şi starea psihică a gravidei. Din contră. Citiţi aici o mărturie pentru a înţelege prin ce fel de traume trec sute de femei gravide din România în momentele care ar merita să fie printre cele mai frumoase din viaţa lor. De participarea taţilor la naştere, nici vorbă. În unele maternităţi, taţii nu sunt nici măcar lăsaţi să intre în interiorul clădirii, sunt ţinuţi la distanţă în curtea spitalului. De prea multe opţiuni în ce priveşte poziţia în timpul naşterii, iarăşi nici vorbă. Poziţia clasică, pe pat cu burta în sus, ore în şir, ca să-i fie cât mai comod doctorului să lucreze. Mda, e plin internetul de mărturii ca din infern ale femeilor care au trecut prin maternităţile publice din România. Ar fi mare nevoie de un ONG care să militeze pentru „umanizarea naşterilor” şi la noi.

În final, profit de ocazie pentru a semnala apariţia unei noi cărţi coordonate de doamna profesoară Mihaela Miroiu, împreună cu doamna Otilia Dragomir, având ca temă chiar acest subiect al naşterilor.

Lectură plăcută!


Detalii despre carte pe site-ul editurii Polirom.

marți, 2 februarie 2010

Reforma partidelor, făcută de bărbaţi pentru bărbaţi

Cristian Pârvulescu, liderul asociaţiei Pro Democraţia, spunea recent într-un articol:

„Reforma partidelor nu poate eluda problema reprezentării femeilor la cel mai înalt nivel al deciziei politice. Şi nu pentru că România e ţară macho şi avem unul din cele mai masculine parlamente din lume, ci pentru că partidele au promovat o politică de recrutare în favoarea bărbaţilor.” (Sursa)

Reforma partidelor se discută în aceste zile la PSD, PD-L şi PNL. La toate cele trei formaţiuni politice se lucrează din greu la modificări ale statutelor. Propunerile de modificare eludează însă problema despre care vorbeşte domnul Pârvulescu. La PSD se discută despre numărul de vicepreşedinţi, reînfiinţarea funcţiei de preşedinte executiv sau forma de votare a structurilor de conducere pe liste sau nominal. La PD-L reforma pare să se fi oprit la discuţiile despre siglă şi schimbarea denumirii partidului în Partid Popular. La PNL până acum modificarea statutului vizează desfiinţarea funcţiei lui Ludovic Orban în partid.

Doar la PSD, eurodeputata Rovana Plumb a ridicat public problema slabei reprezentări a femeilor, cerând explicit modificarea statutului prin fixarea unui procent minim de femei care să facă parte din forurile de conducere ale partidului. În rest, silezio…

Oh, dar cum de le-a scăpat din vedere partidelor această problemă? Cum de a fost posibilă asemenea omisiune? Răspunsul: pentru că în componenţa comisiilor de redactare a modificărilor la statut se regăsesc în majoritate covârşitoare bărbaţi. La PD-L de pildă, doar 4 din cei 23 de membri ai comisiei de redactare a modificărilor statutare sunt femei. Situaţia este mai gravă la PNL. Sunt zvonuri că în recent înfiinţata comisie de modificare a statutului PNL nu există nicio femeie!

Bărbaţii politici vor găsi de cuviinţă să spună că există probleme mai importante pentru partidele din care fac parte decât reprezentarea politică a femeilor în conducere. Nu par foarte deranjaţi de faptul că la ora actuală, din punct de vedere al empowermentului politic al femeilor, România se află pe locul 126 din 134 de ţări, întrecută chiar şi de unele ţări musulmane. Nu par deranjaţi de faptul că, chiar la ei în ogradă, la partidele politice, se află cauza slabei prezenţe a femeilor în funcţii în Stat şi la nivel local. În 2008, la alegerile parlamentare, femeile au fost în medie 10% din totalul candidaţilor propuşi de partide. În urma votului uninominal, procentul femeilor care au intrat în Parlament a fost de 9,7%. Deci nu electoratul e misogin, ci partidele. În interiorul partidelor, selecţia cadrelor urmează criteriul „bărbat alb cu puşculiţă mare şi generozitate pe măsură”. Femeile sunt păstrate pentru munca de jos, caritate, hârţogăraie, masă de manevră.

Grav este şi faptul că femeile însele nu se solidarizează pentru a reduce dominaţia masculină din partide. Ori sunt prea puţine cele care deţin realmente puterea şi atunci nu au curaj să facă notă discordantă cu colegii lor bărbaţi când vine vorba de priorităţile partidului, ori s-au văzut cu sacii în căruţă şi au impresia că dacă ele au reuşit să acceadă la un post în conducere, femeile nu ar fi în nici un fel discriminate la împărţirea funcţiilor.

Aşadar, în aceste zile despre ce reformă a partidelor vorbim? Pe cine vor să reprezinte aceste partide? Ce fel de democraţie e aceasta în care femeile sunt excluse de la putere? În timp ce în ţările civilizate numeroase partide politice au ajuns la o politică de 50%-50% femei şi bărbaţi în conducere, la noi nici măcar discutarea problemei nu pare să intereseze. Reformarea partidelor din România mai are de aşteptat.