Cazul Amina Filali. O paralelă cu România.

În Maroc este intens dezbătut de aproape o săptămână cazul unei adolescente de 16 ani care s-a sinucis după ce familia a forţat-o să se căsătorească cu violatorul său. Organizaţiile marocane pentru drepturile femeilor şi drepturile omului cer modificarea legii pentru ca un violator să nu mai poată scăpa de închisoare prin căsătoria cu victima. Deşi poate părea greu de crezut, o dispoziţie legală similară a existat şi în România până în anul 2000.

Când avea 15 ani, Amina Filali, din Larache, lângă Tanger, a fost răpită în plină stradă şi violată. Abia după două luni, adolescenta şi-a făcut curaj şi le-a povestit părinţilor ei ce i s-a întâmplat, conform Associated Press. Când a ajuns la judecată, tatăl victimei a fost sfătuit de autorităţi să încheie un târg cu violatorul: el să o ia de soţie pe fată şi să scape, astfel, de închisoare. Iniţial, agresorul nu a fost de acord, apoi, din cauza pedepsei mari (între cinci şi 10 ani de închisoare pentru viol şi între 10 şi 20, dacă e vorba de un viol în care este implicat un minor), a acceptat târgul.

În cele cinci luni de căsătorie, Amina s-a plâns în repetate rânduri mamei ei de bătăile pe care i le administrează soţul, cu zece ani mai în vârstă decât ea, însă mama ei a sfătuit-o să aibă răbdare, potrivit Al-Arabiya.net.

Totuşi, într-un final, fata a apelat la o metodă de sinucidere des întâlnită în Maroc: a înghiţit otravă pentru şobolani.

[…]

Articolul 475 din Codul Penal al Marocului îi permite agresorului să se căsătorească cu victima lui pentru a scăpa de detenţie. Până acum, metoda a fost practicată mult de famiile victimelor, care preferă să-şi căsătorească fiicele violate pentru a spăla onoarea familiei (în alte ţări musulmane, femeile fie se sinucid, fie sunt acuzate că sunt prostituate şi sfârşesc lapidate).

"Amina a fost violată de trei ori: de agresor, de tradiţie şi de articolul 475 al legii marocane", a scris pe Twitter activista Abadila Maaelaynine. (România Liberă)

Pe site-urile din România unde ştirea a fost publicată oamenii şi-au exprimat indignarea in termeni islamofobi: „numai in tarile musulmane poti sa vezi si sa auzi asa ceva...” (Danny), „nici nu vreti sa aflati parerea mea despre tarile mentionate in articol... comuna primitiva era mult prea civilizata” (Hua), „oameni inchisi la minte” (anonim) sunt fragmente din comentariile lăsate pe site-ul Pro TV.

Comentatorii nu par a şti că în materie de penalizare a violenţelor sexuale până de curând şi România a avut o lege similară Marocului.

Absolvirea de pedeapsă penală a violatorului prin căsătoria lui cu victima a dispărut din Codul Penal Român abia prin modificările aduse de Legea 197/2000. Anterior, Codul Penal specifica că faptele de natura violului „nu se pedepsesc dacă înainte ca hotărârea să fi rămas definitivă a intervenit căsătoria dintre autor şi victimă”. Codul Penal din 1996 prevedea şi faptul că în situaţia în care violul era săvârşit de doi sau mai mulţi inşi împreună, prin căsătoria unuia dintre ei cu victima se producea acelaşi efect şi asupra celorlalţi participanţi (erau toţi absolviţi de pedeapsă).

Nici violul conjugal nu a fost pedepsit de lege în România până în anul 2000. Se considera că prin actul căsătoriei automat se dădea consimţământul pentru raportul sexual şi că raportul sexual era o îndatorire conjugală.

Mai multe despre istoria incriminării violului în România:

• Judecător Cristi Danileţ: Evoluţia incriminării violului în dreptul românesc

• Judecătoare Lupe Carmen: Evoluţia istorică a reglementării răspunderii penale pentru infracţiunile privitoare la viaţa sexuală pe teritoriul românesc

Baconschi şi problema avorturilor

Ieri, 14 martie, Fundaţia Creştin Democrată condusă de Teodor Baconschi a organizat împreună cu Organizaţia de Femei a PD-L, cu Fundația Hanns Seidel şi cu două organizaţii nefrecventabile ProVita şi Alianţa Familiilor, o conferinţă sub numele „Familia şi etica vieţii”.

Una din temele dezbătute a fost legată de numărul mare de avorturi din România. Domnul Baconschi a devenit preocupat de temă, sau pretinde că a devenit brusc interesat, atunci când a aflat rezultatele recensământului din 2011 care preconizează un viitor demografic sumbru al României. A face o conexiune între declinul demografic şi avorturi este în sine o teză care ne situează pe terenul preocupărilor nataliştilor din epoca ceauşistă. Cu toate acestea, Baconschi a insistat în repetate rânduri în timpul conferinţei că nu este adeptul unor soluţii brutale, ci doreşte sprijinirea tinerilor în a-şi întemeia o familie, a-şi face o casă şi a-şi putea creşte copii (inclusiv prin dezvoltarea infrastructurii de creşe şi grădiniţe).

Curios lucru, a invitat ca vorbitori la conferinţa dumnealui nişte fundamentalişti religioşi care fac an de an aşa numitul marş al vieţii şi duc campanii anti avort în şcoli (cu concursul Inspectoratului Şcolar Bucureşti, la modul oficial!). Totodată, a invitat la conferinţă un neamţ de la Fundaţia Hanns Seidel România, care nu s-a ferit să spună direct că avortul este o crimă.

Şi mai mult decât atât, Baconschi l-a invitat la conferinţă pe sinistrul deputat de Timiş Marius Dugulescu care în 2010 cerea reglementarea avorturilor şi chiar interzicerea lor iar în prezent a depus un proiect legislativ prin care femeile care doresc întreruperea sarcinii să fie obligate la consiliere şi să li se impună un timp de gândire de 5 zile înainte de luarea deciziei (mă întreb cine ar vrea să le dea consilierea acelor femei, prietenii săi de la Pro Vita?) .

Singurele persoane cu o atitudine rezervată şi moderată din cadrul conferinţei au fost cele două femei invitate, Sulfina Barbu şi Raluca Turcan, care au vorbit despre problema demografică cu care se confruntă România şi despre nevoia de a sprijini tinerii şi familiile. Turcan şi Barbu nu au abordat avortul în termeni de încălcare a dreptului la viaţă a fătului, cum au făcut-o ceilalţi. Cu alte cuvinte, din cei 8 vorbitori invitaţi oficial să ia cuvântul în cadrul conferinţei, bărbaţii au avut toţi o problemă cu problema avorturilor din România pledând într-un mod mai mult sau mai puţin direct pentru restrângerea dreptului femeii de a alege să continue sau nu o sarcină, în timp ce cele două doamne au avut intervenţii reţinute în acest sens (deşi simplul accept de a sta alături de dubioşii de la Provita şi Alianţa Familiilor este în sine un gest discutabil).Un singur bărbat, Adrian Papahagi, vicepreşedintele Fundaţiei Creştin Democrate, a recunoscut că are o anumită jenă în a-şi da cu părerea despre o chestiune în esenţă femeiască.

De la conferinţă au lipsit complet invitaţi care să pledeze pentru dreptul femeilor de a alege şi pentru dreptul de a dispune de propriul corp. A fost o pseudo-dezbatere, cu o abordare unilaterală menită, printre altele, să incrimineze întreruperile de sarcină. După 2 ore în care vorbitorii şi-au expus părerile, Baconschi s-a grăbit să încheie conferinţa, lăsând cu greu 10 minute pentru intervenţii din sală. Un timp prea scurt, pe final, în care nu s-a putut contraargumenta suficient faţă de cele discutate.

Baconschi a declarat spre sfârşitul conferinţei că face un pact cu Pro Vita. Poate ar trebui să ştie cu cine se aliază: Bogdan Stanciu, preşedintele Pro Vita pe care l-a invitat şi la conferinţă, provine din rândurile organizaţiei extremiste Noua Dreaptă. Cea care pune afişe din tot oraşul cu Corneliu Zelea Codreanu. Aşadar, cu cine face pact Teodor Baconschi?

Bogdan Stanciu a făcut o prezentare în care a lăudat cu seninătate Constituţia actuală a Ungariei. Acea constituţie criticată în toată Europa pentru că este nedemocratică. Baconschi l-a felicitat la final pentru prezentare şi pentru cuvintele „articulate, coerente şi adevărate” rostite în discursul său (presărat insistent şi persuasiv cu referiri la „dreptul la viaţă al copilului nenăscut”).

Declinul demografic al României este fără îndoială o problemă care pe termen lung poate avea efecte nefaste asupra sistemului de pensii şi a celui medical. O soluţie ar fi luarea unor măsuri care să încurajeze tinerii, în cuplu sau în afara lui, să conceapă copii: de la infrastructura de îngrijire a copilului până la politici de reconciliere a vieţii de familie cu munca. Ce a făcut PD-L la guvernare în ultimii ani nu se înscrie în această politică: a tăiat indemnizaţii şi alocaţii, a redus cheltuielile cu asistenţa socială şi medicală, n-a construit nicio creşă din cele promise.

A pune piedici avorturilor nu este o soluţia viabilă pentru creşterea demografică. Am avut în România experienţa nefericită dinainte de 1989. Mamele, mătuşile şi bunicile noastre au trăit pe propria piele teroarea acelui experiment pronatalist brutal. Peste 10.000 de femei şi-au pierdut viaţa în urma avorturilor clandestine, alte sute de mii au trecut prin suferinţe fizice sau traume psihice.

Dacă România are o problemă cu numărul mare al avorturilor corelaţia trebuie făcută cu faptul că în şcolile din România nu s-a făcut şi nu se face educaţie sexuală, deşi adolescenţii sunt din ce în ce mai bombardaţi pe toate canalele media şi pe internet cu mesaje care fac trimitere la sexualitate. Adolescenţii nu primesc în egală măsură informaţii despre contracepţie şi despre boli cu transmitere sexuală.

Au fost şi alte teme discutabile abordate în cadrul conferinţei: insistenţa pe importanţa absolută a familiei (s-au şi contrazis pe alocuri, familia au descris-o drept un mediu de siguranţă şi iubire, iar pe altă parte s-au lăudat cu noua lege de prevenire şi combatere a violenţei în familie); criza demografică; criza morală, ingineria genetică.

A mai scris despre eveniment:

• Carmen Radu: (In)toleranţa lui Baconschi

Jennifer Fox, invitata specială a festivalului One World Romania

Renumita regizoare, globetrotter şi susţinătoare a drepturilor femeii Jennifer Fox, unul dintre cele mai importante nume ale filmului documentar din ultimii 25 de ani, este invitata specială a celei de-a cincea ediţii a festivalului One World Romania (13 – 18 martie).

Pe 15, 16 şi 17 martie, o retrospectivă dedicată filmelor sale va avea loc la Noul Cinematograf al Regizorului Român. Regizoarea va susţine şi un masterclass la Bucureşti, pe 15 martie.

Cea mai populară realizare a lui Fox este seria de 6 episoade intitulată Flying: Confessions of a Free Woman, despre care creatoarea serialului Sex and the City, Candace Bushnell, spunea că ar trebui să fie materie obligatorie pentru femeile din toată lumea. Pentru acest documentar, Jennifer Fox a călătorit în 17 ţări şi şi-a explorat propria viaţă emoţională şi sexuală pentru a descoperi ce înseamnă să fii o femeie liberă astăzi.

Primul ei film, Beirut: The Last Home Movie, complex şi emoţionant ca un film de ficţiune, descrie o familie aristocratică ce încearcă să-şi păstreze stilul de viaţă în toiul războiului civil libanez. În My Reincarnation (2010), Jennifer Fox spune povestea relaţiei dintre marele maestru budist Namkhai Norbu şi fiul său, Yeshi, considerat reîncarnarea unui faimos Dalai Lama. Niciodată până acum un mare maestru tibetan nu a permis accesul deplin la viaţă sa privată şi este puţin probabil ca acest fapt să se mai repete vreodată.

De la debutul sau, în 1988, realizările regizoarei americane au fost premiate în cele mai prestigioase festivaluri (Sundance, Cinema du Reel, Hot Docs, etc.) şi difuzate în foarte multe ţări. La masterclass-ul din Bucureşti, Jennifer Fox va vorbi despre felul în care lucrează şi trăieşte în faţa şi în spatele camerei de filmat.

Programul de difuzare a filmelor lui Jennifer Fox:

Noul Cinematograf al Regizorului Român

15 martie 2012,

20h00 - Beirut: The Last Home Movie, SUA, 1987, 125'

16 martie 2012

20h00 - Flying: Confessions of a Free Woman, SUA, 2006, 2 x 60'

17 martie 2012

20h00 - My Reincarnation, SUA / NL / IT / CH, 2010, 102'

Sursa informaţiilor: Reporter Film şi LiterNet.ro.

Despre protestul de 8 martie din Piaţa Universităţii

Aşa cum anunţam, pe 8 martie ne-am strâns în Piaţa Universităţii, la fântână, pentru a marca prin protest Ziua Internaţională a Femeii. Spre deosebire de zilele obişnuite de protest, pe 8 martie în Piaţa Universităţii s-a strigat şi scandat împotriva discriminării, a sexismului, a tratării superficiale a problemelor femeilor în spaţiul public (de la violenţă domestică la maternitate), precum şi împotriva reducerii cheltuielilor publice în sectoarele asistenţei sociale, educaţiei şi sănătăţii. S-a transmis totodată un mesaj de solidaritate feminină, suroritate şi un îndemn de trezire civică către femeile din toată ţara.

România nu are tradiţia protestelor de 8 martie ca în ţările vestice. Ziua Internaţională a Femeii a fost edulcorată de regimul comunist prin transformarea ei într-o zi de preţuire a mamei şi a partenerei de viaţă. În loc de revendicări şi critici faţă de situaţia femeilor şi existenţa inegalităţilor de gen, obişnuim să celebrăm o zi a cadourilor, florilor şi să ieşim la restaurant sau la spectacole de muzică şi teatru.

Protestul de 8 martie din Piaţa Universităţii de anul acesta poate fi considerat o încercare de a da un sens revendicativ celebrării Zilei Internaţionale a Femeii în România şi de a aduce în public şi alte subiecte în această zi în afară de cele despre târgurile de cadouri, florile date de poliţişti şoferiţelor pe stradă, spectacolele de tipul Ştefan Bănică Jr. şi show-urile erotice cu trupe gen Chippendales. O întâmplare nefericită, masacrul de la coaforul din Dorobanţi în care un angajat MAI şi-a împuşcat mortal soţia şi o colegă de serviciu a acesteia şi a rănit alte 6 persoane, a făcut ca una din temele publice în ziua 8 martie să fie violenţa în familie şi noua lege de prevenire şi combatere a acestui tip de violenţă.

Protestul din Piaţa Universităţii a fost iniţiat de reprezentate ale organizaţiilor Front, Filia şi Mame pentru Mame. În jurul orei 20 în piaţă se strânseseră aproximativ 100 de persoane, o parte dintre ele cu pancarte, fluiere şi portavoci. Jandarmii au încercat să ofere flori protestatarelor dar au fost refuzaţi cu scandarea "nu vrem flori, nu vrem flori de dictator!".

În deschiderea manifestaţiei, Delia Panait de la asociaţia Front a citit manifestul „De 8 martie se luptă”.

În timpul protestelor s-a scandat: „1,2,3 misoginii jos cu ei!”, „Vrem reprezentare nu doar flori şi mărţişoare!”, „Vrem şcoli şi spitale, nu vrem catedrale”, „Aţi luat bani de la copii şi i-aţi dat la SRI”, „Indignate, nu manipulate!”, „Vrem creşe şi grădiniţe nu borduri şi alte fiţe” ş.a.

*Foto George Epurescu

*Foto George Epurescu

*Foto Mihai Burcea

*Foto Vlad Petri

Gala Femeilor Rome 2012

Manifestaţie de 8 martie în Bucureşti, Piaţa Universităţii

De 8 martie se luptă!

Pentru drepturi, egalitate de şanse, non-discriminare şi solidaritate între femei.

Unde: Piaţa Universităţii, la fântâna de la Arhitectură

Când: 8 martie, între 18-21.

Confirmări de participare.

În fiecare an de 8 martie ni se aduce brusc aminte că femeile României sunt extraordinare. Ni se oferă atenţie, flori, vouchere cu discount la SPA, reduceri la mall. Ieşim în oraş cu prietenele sau la o cină romantică cu partenerul de viaţă. Daca ne mai rămâne timp, ne amintim de bunicile şi mamele noastre, nişte eroine cărora le datorăm totul şi pe care le preţuim mult prea puţin.

De 8 martie se mimează respectul. Ne ascundem după zâmbete şi încercăm să ne simţim speciale. O singură zi pe an. Bifăm ipocrit data în calendar şi facem slalom printre tarabele cu mărţişoare. Apoi cursul vieţii femeilor din România se reia uşor, fără să schimbăm mare lucru.

Pentru că uităm ceva: de 8 martie se luptă!

Este ziua noastră. Este ziua care marchează lupta femeilor pentru drepturile de care noi ne bucurăm astăzi. De peste 100 de ani, femeile luptă pentru egalitate, autonomie, dezvoltare şi independenţă. Nimic din toate acestea nu se obţine de la sine, fără voinţă comună, solidaritate şi efort susţinut.

Mulţi cred că

Enikő Vincze, candidată la funcţia de rector al UBB Cluj

Printre cei cinci candidaţi înscrişi în cursa pentru funcţia de rector al Universităţii Babeş Bolyai de la Cluj se numără şi prof. univ. dr. Enikő Vincze, specialistă în antropologie socioculturală, feministă şi activistă pentru drepturile omului.

Enikő Vincze este autoarea mai multor volume în domeniul studiilor de gen, cea mai recentă fiind lucrarea bilingvă Social exclusion at the crossroads of gender, ethnicity and class: A view through romani women's reproductive health/ Excluderea socială la intersecţia dintre gen, etnicitate şi clasă: O privire prin prisma sănătăţii reproducerii la femeile rome care poate fi citită online aici.

Lista completă a lucrărilor

Despre poliţişti şi abuzuri asupra prostituatelor (II)

Organizaţiile nonguvernamentale APADOR-CH și ARAS au realizat un sondaj printre prostituatele din mai multe județe ale țării pentru a vedea în ce măsură acestea au avut parte de abuzuri din partea forţelor de ordine.

Nu multe femei au acceptat să vorbească deschis despre ce li se întâmplă în relația cu forțele de ordine, chiar sub protecția anonimatului și în fața lucrătorilor ARAS, care derulează de peste zece ani programe de consiliere și protejare a persoanelor vulnerabile. Asta pentru că ele știu că și dacă se plâng sau reclamă abuzurile, nimeni nu le ia în seamă.

Prin urmare, rezultatele în urma răspunsurilor la chestionar reflectă parțial adevărul.

La întrebări au răspuns peste 170 de prostituate, din București și din județele Neamț, Timiș, Constanța, Cluj, Brașov, Iași, Arad și Dolj.

• 16% dintre fetele chestionate recunosc că au fost lovite de forțele de ordine;
• 6,5% spun că au fost forțate să întrețină relații sexuale cu forțele de ordine;
• 2 cazuri de viol – deși recunosc mai multe că au fost forțate să întrețină raporturi sexuale, ceea ce poate fi interpretat ca și viol;
• 23% spun că sunt forțate să le dea bani polițiștilor pentru a nu fi amendate/arestate. Un procent și mai mare recunosc că sunt forțate să dea bani proxeneților care probabil îi „cumpără” pe polițiști pentru ca fetele să fie lăsate în pace.
• 5,8% spun că au fost forțate să accepte testarea HIV.

Mai multe detalii aici.

Plecarea mea din Centrul FILIA

Acest articol îl scriu pentru cele/cei care mă cunosc ca membră în consiliul director al unei asociaţii cu numele Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen FILIA.

Îi informez că începând de anul acesta nu mai fac parte din Filia şi, prin urmare, nu doresc să mai fiu asociată cu imaginea acestei organizaţii de acum înainte.

Am lucrat la FILIA din 2009, cu entuziasm şi speranţă într-o primă fază. Am scris şi aici pe blog despre multe din activitățile pe care FILIA le-a făcut în ultimii ani. Am promovat-o la întâlnirile mai mult sau mai puţin importante la care am luat parte. Organizaţia a căpătat, de la venirea mea, vizibilitate şi noi activităţi: am creat, pe lângă partea de cercetare, o parte de activism care nu exista înainte, am pus la punct un program intern de monitorizare a presei pentru a fi la curent cu temele publice care ne-ar putea interesa, am creat şi dezvoltat evenimente pentru membri şi simpatizanţi. De asemenea, am iniţiat campania anuală de strângere a formularelor pentru redirecţionarea către noi a 2% din impozitul datorat Statului de la cei care ne cunosc şi doreau, într-un fel, să ne sprijine activitatea. La acestea se adaugă proiectele la care am contribuit, scrisorile deschise, plângerile la CNCD, comunicatele de presă, mobilizarea diverselor persoane publice pentru încercarea de împiedicare a unor decizii politice, cum a fost desfiinţarea ANES în 2010. Cu alte cuvinte, am contribuit cum am putut la dezvoltarea asociaţiei.

Din nefericire, în echipa de conducere s-a produs de aproape un an de zile un clivaj care a condus la neînţelegeri profunde între o parte din membrele echipei. Săptămâna aceasta, o încercare de mediere a conflictului a eşuat. În consecinţă, partea aflată în minoritate se retrage, lăsând majoritatea să ducă mai departe organizaţia.

Încep o nouă etapă de activism prin această plecare. Cu persoanele rămase în FILIA voi continua să colaborez ori de câte ori va fi nevoie. Ne place sau nu, suntem de aceeaşi parte a baricadei, avem o cauză comună care ne-a adus şi ne-a ţinut împreună atâta timp, în ciuda diferenţelor dintre noi.

Peste câteva săptămâni este ziua de 8 martie, Ziua Internaţională a Femeii. Ar fi frumos ca toate activistele şi activiştii pentru drepturile femeilor din Bucureşti şi din ţară să iasă în stradă şi să mobilizeze cât mai multe persoane pentru a marca această zi aşa cum era ea la origine, o zi de revendicări pentru femei. În restul anului putem lucra separat în alte proiecte, esenţial ar fi să realizăm că în diverse situaţii e bine să ne unim forţele şi să lăsăm deoparte lucrurile mărunte.

Oportunitate pentru tineri

Tinerii cu varsta intre 18 -25 de ani au o oportunitate excelenta de a participa timp de 8 zile la un schimb de experienta alaturi de tineri din Germania si Bulgaria.

Schimbul de experienta va avea loc in perioada 17 -25 aprilie 2012 in Bucuresti si Ruse (Bulgaria) si va fi alcatuit din mai multe sesiuni avand ca tema rolurile de gen (feminin/masculin) si diversitatea culturala. Participantii vor discuta si vor afla mai multe despre apartenenta etnica si ce inseamna sa fii femeie/barbat in diferite contexte sociale europene.

Cheltuielile de cazare si masa sunt acoperite de organizatori si aproximativ 70% din cheltuielile de transport vor fi rambursate.

Interesatii pot aplica trimitand o scrisoare de motivatie de max. o pagina la adresa de email: genderroles.youthmeeting@gmail.com. Termen limita: 20 februarie.

Call for participants - Youth Exchange Gender Roles in Different Societies

Ce vei face? Vei discuta despre tematica seminariilor, vei afla cum gandesc tinerii din alte tari europene, vei afla lucruri interesante de la experti, vei participa la jocuri si la un flashmob.

Cine poate participa? Elevi si studenti, cu varsta intre 18 si 25 de ani din Romania, Bulgaria si Germania. Cunoasterea limbii engleze reprezinta un avantaj in procesul de selectie, dar nu este un criteriu eliminator.

Cand? 17.04.2012 – 25.04.2012

Unde? Patru zile in orasul Ruse (Bulgaria) si alte patru zile in Bucuresti (Romania).

Cum poti aplica? Scrie pe adresa genderroles.youthmeeting@gmail.com de ce ti-ar placea sa participi. Termen limita 20 februarie.

Organizatori: Asociatia FRONT in colaborare cu Haus am Maiberg (Germania) si Asociatia FAR (Bulgaria)

Un program finantat prin programul european Tineret in Actiune.

"Nu lăsa violenţa să conducă familia ta" - a III-a ediţie

Asociaţia “O şansă pentru viitor” în parteneriat cu Centrul Unic de Voluntariat, Asociaţia No Abuse şi deputata Alina Gorghiu, organizează a treia ediţie a evenimentului “Nu lăsa violenţa să conducă familia ta” în data de 19 februarie 2012, începând cu ora 11.00, la Palatul Parlamentului.

Evenimentul va fi structurat pe trei paliere, în care lectorii participanţi vor ţine scurte prelegeri despre importanţa unei informări corecte privind:

• Educaţia copilului, despre efectele violenţei în şcoală sau în familie, despre comportamentul copiilor şi despre necesitatea creării unui cadru normativ privind violenţa domestică.

• Punctul de vedere instituţional şi soluţiile oferite de către autorităţile publice locale şi centrale privind violenţa, ca fapt social deviant.

• Sistemul social de protecţie, soluţiile legislative şi practicile administrative privind femeile victime ale violenţei domenstice.

Mai multe detalii aici.

Despre un caz recent de violenţă în familie puteţi citi aici.

Marjane Satrapi vine în România

Update

Librăria Bastilia tocmai a anunţat că vizita în România a lui Marjane Satrapi s-a amânat! :(

Scriitoarea, desenatoarea şi regizoarea de origine iraniană Marjane Satrapi, autoarea faimosului roman grafic „Persepolis”, se va afla vineri şi sâmbătă la Bucureşti în cadrul a două evenimente de promovare a operelor sale.

Vineri, 10 februarie, ora 19,00, o puteţi întâlni la gala de redeschidere a sălii de cinema Elvira Popescu a Institutului Francez din Bucureşti, în cadrul căreia va fi proiectat ultimul său film "Iubire Persană"/”Poulet aux prunes”.

Sâmbătă, 11 februarie, ora 17,00, Marjane Satrapi se va afla la librăria Bastilia din Capitală (Piaţa Romană nr. 5) la o întâlnire cu cititorii şi o sesiune de autografe pe romanele grafice „Persepolis” şi „Broderii” publicate de editura Art.

Linkuri utile:

• Mediafax: Sala de cinema Elvira Popescu, redeschisă pe 10 februarie, în prezenţa regizoarei Marjane Satrapi

• Artline: Marjane Satrapi, autoarea bestsellerurilor Persepolis si Broderii, in Romania

Două imagini din superbul film de animaţie Persepolis:

Boghicevici la Ministerul Muncii, o propunere pentru neliniştea noastră

Colegiul Director al PD-L a propus-o pe Claudia Boghicevici să ocupe funcţia de ministru al Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu.

Doamna în cauză, dacă nu ştiaţi, este o ferventă susţinătoare a parteneriatului Stat-Biserică în domeniul social (şi nu numai în domeniul social) şi a început de curând o campanie împotriva avortului. Două motive să-i urăm o şedere cât mai scurtă în fruntea ministerului şi rezultate zero în aceste două proiecte! Sau şi mai bine: să nu fie numită deloc!

În legătură cu problema avorturilor din România, Boghicevici spune într-o postare pe blog:

"Am vizionat nenumărate confesiuni ale femeilor care au recurs la acest gest, nu a fost niciuna care să nu regrete faptul că a săvârșit un avort!Nu prea mai avem explicații plauzibile pentru așa zisa sarcină nedorită, în condițiile în care avem la îndemână nenumărate metode de contracepție!”

Explicaţii plauzibile? Cum ar fi faptul că în România nu se predă nimic în şcoli despre educaţia sexuală, deşi tinerii sunt bombardaţi pe toate canalele media şi pe internet de mesaje despre sexualitate? Cum ar fi faptul că din motive financiare, multe cupluri nu-şi permit mai mult de 1 copil? Cum ar fi faptul că există sarcini apărute în urma abuzurilor sexuale? Şi discuţia nu se opreşte aici...

În ce priveşte legea Parteneriatului Stat – Biserică în domeniul asistenţei sociale, în aparenţă o lege menită să încurajeze implicarea Bisericii în acţiuni sociale, aceasta consolidează o formă prin care fonduri publice provenite din impozitele şi taxele cetăţenilor sunt date în administrare popilor. Ce asistenţă credeţi că vor oferi capetele luminate ale Bisericii femeilor victime ale violenţei domestice? Sau victimelor violurilor? Foarte probabil nici nu vor exista programe de asistenţă socială pentru aşa ceva. Vă recomand pe această temă articolul Un cadou sinistru de 8 Martie: monopolul masculin al asistenţei sociale, de Ioana Vrabiescu.

Cu Boghicevici în fruntea Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale mă tem că o s-ajung să regret c-a plecat Sulfina. Vom vedea.

Update 09.02.2012

Ieri, la audierile de la Parlament, Boghicevici şi-a anunţat priorităţile la ministerul Muncii.

Are câteva obiective interesante şi lăudabile, cum ar fi creşterea ratei de ocupare pe piaţa muncii a femeilor cu vârsta peste 45 de ani; dezvoltarea economiei sociale. În schimb, a specificat şi ieri că şi-a propus se cedeze cultelor o parte din serviciile de asistenţă socială.

'Vrem să ne implicăm mai mult astfel încât cultele, ONG-urile, să aibă acces la finanţare. Urmărim să obţinem o diversificare a furnizorilor de servicii sociale pentru că nu este normal ca 90% din serviciile sociale să fie oferite doar de către stat', a spus Claudia Boghicevici.

Agerpres "Claudia Boghicevici doreşte să apeleze la expertiza Opoziţiei din domeniul muncii"

Prevederi noi în acordarea concediului de creştere a copilului. Taţii îndemnaţi să stea o lună acasă cu copilul

Conform unei prevederi legale care va intra în vigoare de la 1 martie 2012, o lună din perioada totală a concediului de creştere a copilului va trebui alocată celuilalt părinte, în caz contrar dreptul de a beneficia de respectiva lună de concediu se pierde.

Mai precis, după cum reiese din OUG 124/2011, dacă mama copilului optează pentru un concediu de 2 ani, în realitate va sta acasă 1 an şi 11 luni, o lună fie va fi luată de tatăl copilului, fie se va pierde.

Iată ce spune OUG 124/2011 publicată în Monitorul Oficial din 30 decembrie 2011:

Articolul 11 se modifica si va avea următorul cuprins:

"Art. 11

Dreptul la concediul pentru cresterea copilului stabilit potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) se acorda pe baza netransferabila persoanelor ai caror copii se nasc incepand cu data de 1 martie 2012, precum si celor aflate in situatiile prevazute la art. 8 alin. (2), incepand cu aceasta data, in situatia in care ambele persoane din familia respectiva indeplinesc conditiile de acordare a acestuia, dupa cum urmeaza:

a) cel putin o luna din perioada totala a concediului de crestere a copilului este alocata uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept;

b) in situatia in care persoana prevazuta la lit. a) nu solicita dreptul la concediul care ii revine, celalalt parinte nu poate beneficia de dreptul la concediu in locul acesteia." (Sursa)

Măsura este pozitivă pentru că va încuraja taţii să se ocupe de îngrijirea copiilor. Însă de moment lipsesc câteva date despre aplicarea ei concretă. Cuantumul indemnizaţiei în respectiva lună de concediu va rămâne la fel ca pe întreaga perioadă a concediului sau se va calcula din nou în funcţie de venitul tatălui? Respectiva lună de concediu poate fi luată în orice moment în perioada de 2 ani, respectiv de 1 an a concediului? Ce se întâmplă cu mamele singure, vor pierde automat o lună din perioada concediului?

Şi mai curios lucru este că acestei prevederi legale nu i s-a făcut încă publicitate, deşi va intra în vigoare în mai puţin de o lună.

INS confirmă previziunile sumbre: am scăzut la 19 milioane de locuitori

Ştirea săptămânii o reprezintă rezultatele provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din octombrie 2011. Institutul Naţional de Statistică a anunţat joi că populaţia României a scăzut cu peste 2,6 milioane de locuitori faţă de 2002, de la 21.680.974 la 19.042.936 de persoane.

Informaţia confirmă cele mai pesimiste estimări demografice făcute în ultimii ani. BERD – Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare – avea în 2008 două scenarii de evoluţie demografică a României, unul pesimist conform căruia populaţia va scădea la 20 de milioane în 2015, la 18 milioane în 2025 iar în 2050 la 13 milioane. Potrivit variantei optimiste, în 2050 România va avea 19 milioane de locuitori, în 2025, 20 de milioane, iar în 2015, 21 de milioane.

Declinul demografic este însoţit de un fenomen de îmbătrânire a populaţiei cu efecte nefaste asupra sistemului de pensii, asupra sistemului medical şi al asigurărilor sociale.

Guvernanţii sunt conştienţi de