sâmbătă, 30 mai 2009

Comunism pe burta goală

Episodul în care o muncitoare a fabricii Tricodava povesteşte ce a însemnat pentru femeile din fabrică politica pro-natalistă a regimului comunist: controale ginecologice obligatorii pentru a le fi depistate sarcinile, copii nedoriţi, avorturi clandestine care au provocat moartea multora dintre ele...

marți, 26 mai 2009

Discriminarea la interviu

O mărturie de pe forumul BestJobs ...

Din puţul gândirii misogine a lui Becali: „Politica e pentru bărbaţi”

Gigi Becali e de părere că politica e pentru bărbaţi! Men's only! Ca să-şi susţină părerea face o comparaţie nefericită cu fotbalul (doar nu era s-o facă cu jocul de şah, nu?) spunând că există şi echipe de femei în fotbal sau, zice el, vor fi obligaţi să joace cu trei femei în echipă ca să fie totul corect politic.

Era de aşteptat ca pentru domnul Becali politica să nu fie altceva decât un joc întocmai ca fotbalul. Cetăţenii sunt ca nişte spectatori care comentează de pe margine, trag o fluierătură, aplaudă, înjură, au echipe (partide politice) preferate şi jucători (politicieni) favoriţi. Vorbind despre Elena Băsescu Becali foloseşte cuvinte drăgăstoase, de parcă ar vorbi de o majoretă frumuşică.

“E o fată drăguţă, frumoasă, care am înţeles că a făcut studiile prin America, care ar apărea frumos în Parlamentul European”.
Becali trece cu vederea faptul că politica este arta de a guverna, arta de a conduce o societate în numele cetăţenilor.
Politicienii nu sunt (doar) nişte saltimbanci de care râdem de pe margine, ci sunt cei care ne decid legile după care ne ghidăm noi toţi, ei alocă banii publici, bani pe care îi iau de la noi sub formă de impozite. Când eu cumpăr ceva plătesc cu 19% mai mult pentru Stat, sub formă de TVA. E şi asta o decizie politică. Puteam să plătesc un TVA de doar 10% ca în Letonia sau unul de 22% ca în Polonia. Nu mai e distractiv precum un joc de fotbal, nu-i aşa? Faptul că vecinul meu de bloc, fost securist, primeşte lunar o pensie specială de 60 de milioane de lei vechi se datorează deciziei luate la nivel politic. Faptul că femeile bătute din România nu sunt sprijinite să scape de soţii agresori, că nu există adăposturi pentru ele şi nici sprijin în instanţă, se datorează dezinteresului de la nivel politic. Când politica e făcută în proporţie de 90% de bărbaţi, rar problemele femeilor devin o prioritate.
Femeile din România primesc în unele domenii salarii cu 30% mai mici decât ale bărbaţilor pentru munci făcute în acelaşi mediu şi pe aceeaşi durată de timp. Aceste discrepanţe se pot îndrepta în favoarea femeilor dacă există interes politic. De curând Blocul Naţional Sindical a accesat fonduri europene de 2,5 milioane de euro pentru a combate diferenţele salariale dintre femei şi bărbaţi, lucru care e posibil pentru că la nivelul Uniunii Europene activează un important număr de politicieni femei care fac ca interesul pentru asemenea probleme să existe.

Deci, domnule Becali, politica, spre deosebire de jocul de fotbal, înseamnă putere şi cred că puterea ar trebuie să ajungă şi pe mâinile femeilor, nu doar ale bărbaţilor.

joi, 21 mai 2009

Interviu cu Geanina Boicu, candidată PSD la alegerile pentru Parlamentul European

Printre candidaţii propuşi de PSD pentru alegerile pentru Parlamentul European din iunie se numără şi Geanina Boicu, o tânără de 30 de ani, stabilită în Barcelona. Este specialistă în sociologie juridică penală, domeniu în care a urmat studii doctorale la Universitatea Autonomă din Barcelona. În ultimii ani s-a făcut remarcată printr-o activitate susţinută în sânul comunităţii românilor din Spania. Din 2008 a devenit preşedinta PSD Barcelona.

Geanina, încep cu o întrebare grea, ce crezi că putem face de aici din ţară, ce-ar putea face Guvernul pentru românii plecaţi în străinătate, în special cei care constituie azi comunităţi importante în diverse puncte ale Europei cum ar fi Spania sau Italia?
.
Geanina Boicu: O mai mare implicare atât prin intermediul ambasadelor şi consulatelor, inclusiv mărirea numărului de consulate şi mărirea numărului de angajati în aceste consulate, ca să crească eficienţa muncii consulatelor, pentru că sunt consulate mobile, dar eficienţa acestora lasă de dorit. De asemenea sprijinirea formelor asociative româneşti, organizarea de acte culturale de mai mare anvergură prin intermediul ICR, acolo unde există o prezenţă românească importantă. Un alt aspect important ar fi deschiderea de birouri ale euro-deputaţilor români dar şi a deputaţilor din Parlamentul României, pentru o mai bună comunicare la nivel politic şi social. Pentru că în alegerile trecute au fost aleşi un deputat şi un senator special pentru diaspora. Unde sunt acum? Ce fac ei pentru diaspora? Probabil ca îi vom vedea peste 4 ani cand vor veni să ne ceara votul.

Se gândesc românii din străinătate să se întoarcă înapoi?

Geanina Boicu: Da, sunt români care vor să se întoarcă. Cunosc numeroase cazuri datorită implicării mele şi nu numai la nivel PSD. Eu sunt şi coordonatoare în grupul româno-bulgar din cadrul federaţiei PSOE şi în urma crizei am aflat de mulţi români care ar dori să se întoarcă. Mi-a atras atenţia un număr de români provenind din Castellon de la Plana, unde conform celor spuse de ei nu se găseşte de muncă şi singurul lucru care îl vor e să ajungă în ţară, la Vânători-Neamţ, unde au case şi pământ. Alţi români care mi-au atras atenţia şi care trăiesc într-o furgonetă şi mănâncă ce se găseşte pe stradă sunt în Tomelloso, Castilla La Mancha. Sunt aproximativ 25 de persoane adulte şi 5-6 copii. Au rămas fără muncă şi au pierdut apartamentele în care trăiau cu chirie. Voiau benzină să se întoarcă în ţară, în Timişoara. În sfârşit, cazuri de acest fel sunt numeroase, însă în acelaşi fel sunt şi foarte mulţi români care nu doresc să se întoarcă. Deja s-au integrat în societatea spaniolă, au copii şi şi-au format un cămin aici în Spania. Dar şi ei vorbesc mai tot timpul despre o posibilă întoarcere, deşi personal nu cred că se vor intoarce.
Tot ce am zis până acum e legat de situaţia din Spania, situaţia în Italia e mult mai delicată şi probabil problemele românilor acolo sunt mult mai mari, mai ales că în Italia românii sunt supuşi unei campanii zilnice de defăimare care are ca consecinţă o creştere a xenofobiei, lucru care în Spania nu se intamplă.
Dar şi aşa am constatat ca sunt mult prea puţini români care se întorc în România, mulţi preferă să continue să traiască în Italia.

Cu ce diferă mai exact situaţia românilor din Spania de cea a românilor din Italia? Este vorba de factorul politic?

Geanina Boicu: În primul rând în Spania românii au fost bine primiţi şi acceptaţi. Evident că factorul politic este unul foarte important. Mai ales că Zapatero a ales să integreze imigranţii şi să îi considere „noii cetăţeni” ai Spaniei, incluzându-i în viaţa politică şi socială. Mai mult, deşi eu sunt socialistă (lucrez şi cu PSOE), trebuie să recunosc şi meritul Partidului Popular condus de Mariano Rajoy de a nu declanşa nici o campanie împotriva românilor aşa cum s-a întâmplat în Italia, ba mai mult şi acest partid a încercat să integreze şi să capteze cât mai mulţi români în rândurile sale. Unii mi-ar putea spune că în Spania românii nu au comis delicte ca în Italia. Ba da, sunt şi aici destul de mulţi delincvenţi, peste 1.900 de detinuţi în toată Spania (nu sunt incluşi cei din Catalunya) şi nu e cazul să detaliez delictele lor, dar ceea ce s-a incercat în Spania a fost să nu se pună accentul pe faptul că sunt români, pentru că delicvenţi sunt şi spanioli şi francezi şi italieni etc. Şi pentru unii nu trebuie să plătească toţi. Şi acesta eu cred că e unul din meritele directe ale guvernului Zapatero.

Şi-a pregătit PSD acţiuni electorale pentru atragerea voturilor românilor din Spania? Veţi organiza ceva special?

Geanina Boicu: Noi, Organizaţia PSD Barcelona, am organizat deja câteva acte. De 1 mai am încercat să sărbătorim cât mai româneşte posibil la iarbă verde în apropierea Barcelonei. Apoi pe data de 10 mai la sediul organizaţiei noastre am organizat un act cu privire la „Perspectivele de viitor ale românilor din Spania”, în care s-a comunicat şi faptul că eu sunt candidată la alegerile europarlamentare din acest an şi s-a subliniat importanţa participării la vot. Deasemenea mai avem câteva acte stabilite însă aşteptăm şi confirmarea participării unor lideri politici din România.

Ştiu că unul din domeniile în care te-ai specializat este cel al egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. S-a înfiinţat Organizaţia de Femei a PSD în Spania sau încă mai aveţi de aşteptat?

Geanina Boicu: Suntem în curs de formare, de altfel trebuia să fie formată deja dar ni s-a propus o lărgire a acestei organizaţii. Voiam să fie o organizaţie de femei românce, însă la sugestia uneia din membrele fondatoare suntem dispuse la o mai mare deschidere. Încă nu pot spune mai mult, dar tu vei fi prima informată, mai ales ca ştiu că eşti una dintre persoanele cu care pot să discut aceste teme şi pot să învăţ foarte multe.

Dacă tot suntem la acest capitol al egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, îmi poţi da câteva exemple de politici aplicate în acest domeniu în Spania care ar trebui urmate şi de România şi alte state din Europa de Est?

Geanina Boicu: Spania are o mobilizarea foarte bună în prevenirea şi combaterea violenţei de gen, prin campanii active şi zilnice, printr-o legislaţie efectivă de combatere a violenţei de gen, dar şi prin alte mijloace legale. Să nu uităm că în Spania s-a infiinţat o Judecătorie dedicată special violenţei de gen, dar şi multe adăposturi de primire a femeilor maltratate. Tema e lungă şi complexă dar e eficientă şi a redus foarte mult violenţa de gen. Iarăşi factorul politic fost decisiv. Să nu uităm că Zapatero are în guvernul său un număr egal de femei şi bărbaţi şi a susţinut tot timpul egalitatea. Există şi un Minister al Egalităţii. De asemeni s-au promovat politici pentru eliminarea inechităţilor de pe piaţa muncii. Dar şi Spania mai are de învăţat . Uneori trebuie să fim foarte atenţi şi cu aceste politici nu putem să ne permitem să ajungem la o discriminare pozitivă cum s-a întamplat în Spania în anumite regiuni. Un exemplu care îmi vine acum în minte este poliţia din Ţara Bascilor. Acolo s-au scos la concurs locuri separate pentru bărbaţi şi femei iar bărbaţii nu au avut acces la locurile femeilor deşi mai mult de jumătate din aceste locuri nu erau ocupate. Dar să ne întoarcem la România, în România ar trebui să se stabilească în primul rând un cadru legal efectiv pentru combaterea violenţei de gen, apoi trebuiesc puse în practică politici de egalitate atât pe piaţa muncii cât şi la nivel politic şi social. Dar cred că în primul rând trebuie facută o campanie vastă de informare a românilor cu ceea ce înseamnă egalitatea de gen în general.

Am o întrebare mai specială la care poţi să nu-mi răspunzi. După cum bine ştii, multe românce aflate în Spania sunt victime ale traficului de fiinţe umane. De curând cotidianul spaniol El Pais a publicat mai multe reportaje în acest sens. Ai cunoscut astfel de femei, ai avut vreodată ocazia să le asculţi istoria?

Geanina Boicu: Ştii, îmi vine să râd pentru că îi spui întrebare specială. Uite cum văd eu treaba. E o întrebare normală, dat fiind că prostituţia este cea mai veche meserie. Dar atenţie, numai atunci când persoana care se prostituează o face liber şi nu este constransă de nimeni. După cum se ştie în Spania şi în Italia sunt foarte multe românce care se prostituează. Până aici nimic nou. Eu am cunoscut o persoană care a făcut acest lucru, o femeie extraordinară din Hârşova. Eu o consider prietena mea chiar dacă nu ne vedem zilnic. Am cunoscut-o pentru că avea nevoie de suport legal (am lucrat într-un birou de avocaţi specializat pe străini) atunci când ea se separa de ultimul ei partener. Şi după spusele ei, eram prima româncă cu care intra în contact care nu avea nici o legatură cu fosta ei ocupaţie. Mi-a povestit istoria ei şi din telefonul zilnic spre a se informa, au venit mesajele şi telefoanele cu ocazia sărbătorilor, şi uite aşa au trecut 4 ani de când o cunosc. La un Crăciun mi-a spus că ceea ce ea îşi doreşte cel mai mult este să aibă o familie mare şi să îi aibă pe toţi ai ei lângă ea.

Istoria ei a început prin faptul ca are un băieţel, copil din flori, şi nu avea de muncă, studii puţine şi în Hârşova nu găsea nimic de muncă. Nu mai spunem cum era vazută de lumea de pe acolo. Cineva i-a oferit să vină în Spania, i-a spus de la bun început la ce vine. S-a prostituat prin diferite oraşe ale Spaniei până când şi-a plătit datoria faţă de „cel care a adus-o” şi pe urmă a intrat într-un club unde se prostitua pentru ea, fără să aibă „şef”, aşa cum fac şi multe spanioloaice. În Spania au început să legalizeze aceste cluburi, de altfel aşteptăm cât de curând să se legalizeze prostituţia în Spania. În respectivul club a cunoscut un spaniol cu care a avut o relaţie până de curând. Acum lucrează, este chelneriţă, şi-a adus copilul în Spania, împreună cu fratele şi nepoţii ei şi de câte ori mă întâlnesc cu ea îmi spune cât de fericită e că în sfârşit are o familie mare şi fericită.

Geanina, acesta este un caz „fericit”, deşi e mult spus chiar şi în acest caz, însă ştii că multe alte românce au fost înşelate în ţară, aduse în Spania cu alte oferte de muncă şi apoi forţate să se prostitueze, ţinute într-un regim de sclavie, ameninţate,bătute, fără documente. Însă presupun că e greu să intri în contact cu asemenea femei, de aceea am spus că e o întrebare specială. Întâmplător eu, pe vremea când am studiat în Spania, am cunoscut o rudă a unei astfel de femei, o femeie din Galaţi, înşelată de nişte mafioţi şi ţinută captivă în Calatayud unde era forţată să se prostitueze. Legat de asta, ce crezi ca s-ar mai putea face pentru combaterea traficului de fiinţe umane?

Geanina Boicu: Nu există o singură soluţie. Se fac eforturi la nivel european, ar trebui făcut ceva şi pe partea de prevenire, însă trebuie avute în vedere foarte multe aspecte. Sărăcia e unul din principalii factorii care declanşează traficul de fiinţe umane, evident nu e singurul. Trebuie făcute multe lucruri mai ales la nivel de ţară dar şi cu multă implicare la nivel european. Se pot face multe lucruri atâta timp cât ţările implicate şi UE, prin instituţiile ei, vor fi dispuse să aleagă pe listele lor şi în fruntea lor şi oameni specializaţi pe aceste teme.

Şi o ultimă întrebare, poţi să încerci un pronostic pentru alegerile din iunie? Cât crezi că va obţine PSD?

Geanina Boicu: La modul cel mai optimist cred că PSD va obţine 14-15 locuri. Eu sunt pe poziţia 22 pe listă, pe un loc ne-eligibil, dar mă bucur că am ocazia să intru într-o competiţie electorală, să mă fac cunoscută şi auzită şi să încerc să fac ceva pentru românii din străinătate, dar nu numai.
Ceea ce sper este să intre cât mai multe românce în Parlamentul European şi să se faca auzite vocile lor şi în ceea ce priveşte egalitatea de gen.
_____________
Acest interviu a fost oferit în exclusivitate pentru Blogul Medusei. Orice preluare, totală sau parţială, este permisă cu menţionarea sursei.

miercuri, 20 mai 2009

Blocul Naţional Sindical va demara un proiect de mare anvergură pentru reducerea discriminărilor de gen pe piaţa muncii

Blocul Naţional Sindical va demara în următorii trei ani un proiect de 2,5 milioane de euro destinat reducerii discriminărilor de gen pe piaţa muncii, proiect finanţat din fonduri europene.

Multă lume, sunt convinsă din proprie experienţă de acest lucru, are impresia că pe piaţa muncii nu există nici un fel de discriminare a femeilor. La nivel individual discriminarea este deseori imperceptibilă iar orice situaţie dezavantajoasă a femeilor pe piaţa muncii este pusă pe seama împrejurărilor personale.

Din fericire există statistici care arată că diferenţele de salarii dintre femei şi bărbaţi sunt o regulă în majoritatea domeniilor. Există studii care arată că femeile au mai multe piedici în a avansa ierarhic şi în a-şi găsi un loc de muncă, în special atunci când au copii mici de crescut.

Pentru acelaşi număr de ore de muncă, lucrând în aceleaşi condiţii ca şi bărbaţii, femeile primesc în medie salarii cu 7,3% mai mici. Există domenii în care diferenţele de salarii sunt foarte mari:
- industria prelucrătoare (32,9%),
- intermedieri financiare şi asigurări (31,3%),
- comerţ ( 25,6%),
- hoteluri şi restaurante (23,9%),
- informaţii şi comunicaţii (17,7%),
- sănătate şi asistenţă socială (17,4%)
- învăţământ (16,0%).

Rata de ocupare a femeilor este semnificativ mai mică decât cea a bărbaţilor (51,7% pentru femei faţă de 64,9% pentru bărbaţi în condiţiile în care multe femei sunt ocupate în agricultură), iar accesul la funcţii de conducere superioare este mult mai dificil pentru femei. În plus, oricât de competente şi de pregătite ar fi din punct de vedere profesional, femeile din România sunt încă nevoite să accepte locuri de muncă sub nivelul lor de calificare, tributare unei mentalităţi ce le-a trimis “la cratiţă” chiar şi în ultimii 20 de ani. (Comunicat BNS)

Proiectul pe care îl va demara BNS este foarte mare. Va avea o parte de cercetare cu un eşantion de peste 100.000 de persoane din toată ţara, fiind cea mai mare cercetare făcută vreodată de o organizaţie non guvernamentală. În peste 5.000 de instituţii din ţară se va distribui un ghid pentru femei cu informaţii despre legislaţia în domeniul egalităţii de şanse, metode de reconciliere a vieţii familiale cu munca, etc., se vor organiza seminarii, se vor înfiinţa birouri de consiliere în fiecare din cele 8 regiuni de dezvoltare, se va face şi o campanie de sensibilizare în presa scrisă, radio şi tv.

În cele din urmă, proiectul va viza şi o mai mare implicare a femeilor în structurile de conducere ale sindicatelor. Nu ştiu care este situaţia exactă la ora actuală, dar de fiecare dată când văd la televizor negocieri între sindicate şi guvern, preşedinte, etc. mă frapează că liderii sindicali sunt în majoritate bărbaţi, chiar şi în învăţământ, un domeniu în care, dacă nu greşesc, lucrează în majoritate femei!

În alte ţări problema diferenţelor salariale între femei şi bărbaţi este de mult timp dezbătută şi nu mai reprezintă o dezvăluire.

Urmăriţi un video făcut pe aceast subiect:



luni, 18 mai 2009

Lituania va avea o femeie în fruntea Statului


În urma scrutinului de ieri din Lituania, Dalia Grybauskaite, actualmente comisar european pentru programare şi buget, a obţinut 69,04% din voturi, câştigând astfel din primul tur al alegerilor prezidenţiale.


Pentru prima oară în istorie Lituania va a avea o femeie în funcţia de preşedinte al ţării.


De asemeni s-a scris istorie şi în Kuweit unde, în urma alegerilor generale, patru femei au reuşit să obţină un loc în Parlament. Dreptul de vot le-a fost acordat femeilor kuweitiene de abia în 2005, la fel şi dreptul de a candida, însă până acum nici o femeie nu reuşise să ajungă în Parlament. În alte ţări, Arabia Saudită de exemplu, femeile nu au nici până azi dreptul de a vota sau de a fi votate.

Iată că femeile câştigă teren în politică, semn că încep să fie depăşite prejudecăţile la adresa capacităţilor lor de leadership. Cu toate astea mai e mult până la atingerea parităţii cu bărbaţii. Din 195 de ţări de pe tot globul, exceptând monarhiile, doar 16 ţări sunt conduse de femei (preşedinte sau premier). Cele mai cunoscute dintre ele sunt Angela Merkel, cancelarul Germaniei, Cristina Fernandez de Kirchner, preşedinta Argentinei, Michelle Bachelet, preşedinta Chile, Iulia Tymoshenko, prim-ministrul Ucrainei. Recent în Islanda si Bangladesh au fost alese femei în funcţia de preşedinte.

În România, principalele partide încă nu şi-au pus serios problema susţinerii unei femei în funcţia de preşedinte sau prim-ministru, asta şi datorită faptului că numărul femeilor în politica românească este foarte redus comparativ cu cel al bărbaţilor. Ca să putem ajunge la performanţele din alte ţări, mai întâi partidele însele trebuie să-şi proiecteze politici de atragere şi susţinere a femeilor în posturi de decizie. În vreme ce partidele de la noi au consimţit ca femeile să fie doar 10% din totalul candidaţilor la alegerile uninominale de anul trecut astfel că în rândul parlamentarilor din prezent doar 9,7% sunt femei, în alte ţări procentul femeilor la nivel legislativ depăşeşte 20-30%, ba chiar 40%. În Argentina de exemplu, unde postul de preşedinte este ocupat de o femeie, încă din anii '90 partidele şi-au impus cote pentru femei in alegeri astfel că numărul lor a crescut de la o legislatură la alta ajungând în prezent să reprezinte aprox. 40% din parlamentari. Adică, mai pe scurt, în unele cazuri, nu e o concidenţă faptul că o ţară sau alta are în fruntea ei o femeie.

În cazul României trebuie consemnată prezenţa foarte bună a femeilor pe locuri eligibile la alegerile pentru Parlamentul European din iunie, în special pe listele PNL şi PSD.
.
Mai multe detalii:
Pink Magazine "Women World Leaders"

duminică, 17 mai 2009

Cele mai violente sunt reţelele de trafic de fiinţe umane din România

Într-un interviu acordat ziarului El Pais, Carlos Botran, comisarul şef al UCRIF - Spania (Unitatea Contra Reţelelor de Imigraţie Ilegală şi Falisificare de Documente) a vorbit despre traficul de persoane şi fenomenul prostituţiei în Spania.
Cu toate că nu se cunoaşte cu precizie numărul şi naţionalitatea prostituatelor existente în această ţară, comisarul Botran a estimat că în jur de 90% din ele sunt de altă naţionalitate decât cea spaniolă, iar majoritatea sunt exploatate de reţele de trafic de fiinţe umane. Unele au ajuns pe teritoriul spaniol înşelate prin anunţuri de muncă pentru îngrijitoare de bătrâni, baby-sitter, chelneriţe sau dansatoare de club. Altele ştiau dinainte că vor munci ca prostituate, acestea fiind, în opinia lui Botran, cam 30-40% din femeile exploatate, dar cele mai multe dintre ele n-au avut habar înainte de plecare în ce condiţii vor lucra (control absolut asupra vieţilor lor, privare de libertate, distrugerea actelor de identitate, imposibilitatea de a refuza clienţii, violenţă).

În opinia comisarului spaniol cele mai violente reţele de exploatare sexuală sunt cele româneşti, alături de cele ruseşti. Acestea sunt foarte violente pentru că recurg frecvent la înşelări ale victimelor, respectiv cele mai multe din persoanele exploatate nu ştiau că odată ajunse în Spania vor munci în prostituţie. Victimele din aceste reţele sunt supuse deseori la bătăi şi chiar la violuri în grup.

Interviul complet, în limba spaniolă, aici.
.
Astfel de informaţii cred că ar trebui să ajungă şi la publicul din România şi mai cred că autorităţile române s-au concentrat până acum pe combaterea fenomenului şi n-au făcut nimic pe partea de prevenire. N-am văzut campanii de atenţionare a cetăţenilor asupra pericolului de a deveni victime în astfel de reţele. De asemeni, în continuare în ziarele de anunţuri se publică oferte de angajare în spatele cărora se ascund reţelele de exploatare sexuală. Nimeni nu le ia serios la puricat.

Şi mass media românească are partea ei de vină pentru că, până să înceapă criza, prin ziare, radiouri şi televiziuni, proliferau reportaje roz bombon despre succesul românilor din străinătate, dând impresia că Occidentul era pentru toţi un paradis şi singurul lucru pe care mai trebuia să-l faci ca să scapi de sărăcie era să cumperi un bilet de autocar. Abundau reportaje cu români care şi-au deschis propria afacere sau aveau joburi pe salarii de mii de euro. Rareori mai aflai câte ceva despre românii înşelaţi şi româncele băgate cu forţa într-o muncă degradantă, chiar dacă e vorba de zeci de mii de astfel de femei exploatate. În prezent au cam dispărut acele reportaje cu românii fericiţi plecaţi la muncă în străinătate şi locul le-a fost luat de ştirile cu românii afectaţi de criză. În continuare presa românească pare prea puţin interesată să relateze despre soarta româncelor plecate din ţară şi ajunse, împotriva voinţei lor, în cele mai umilitoare condiţii de muncă şi trai.

joi, 14 mai 2009

Ce crede o feministă despre Zinaida Greceanîi. Un răspuns pentru Alin Fumurescu

Alin Fumurescu de la Cotidianul scrie pe blogul său despre Zinaida Greceanîi, prim ministrul Republicii Moldova, şi se întreabă cum se împacă feminismul cu ideea de a promova astfel de femei în politică.

Unde văd eu o problemă este în a confunda feminismul cu susţinerea femeilor în politică, a oricărui tip de femei. Feminismul doreşte o îmbunătăţire a condiţiilor femeilor, a celor multe, din popor. Una din căile prin care acest ţel poate fi urmărit este să existe reprezentante la nivel politic, să existe femei acolo unde se fac legile, unde se alocă bugete şi se fac politicile publice. Deciziile politice nu sunt doar o gargară comentată la tv ci ele privesc viaţa tututor cetăţenilor, implicit a femeilor.

Dar pentru a vorbi de interesele cetăţenilor, în primul şi în primul rând e nevoie de democraţie. E nevoie ca drepturile fundamentale ale cetăţenilor, de orice sex, să fie respectate. Despre ce drepturi ale femeilor să vorbim atunci când nici ele, nici bărbaţii, nu se bucură nici măcar de drepturi fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare? Ce egalitate de şanse să promovezi într-o ţară în care oamenii sunt ridicaţi de pe stradă, bătuţi şi torturaţi?

Zinaida Greceanîi nu serveşte intereselor femeilor, în primul rând pentru că ea nu serveşte intereselor cetăţenilor Republicii Moldovei, femei şi bărbaţi. Din momentul în care a Greceanîi a trecut la ameninţări cu folosirea armelor împotriva manifestanţilor de la Chişinău şi-a pierdut orice legătură cu valorile democraţiei. Când un politician din orice ţară de pe glob e dispus să tragă focuri de armă împotriva propiilor cetăţeni pentru a-şi apăra scaunul e clar că avem o problemă de democraţie, de respectare a drepturilor omului.

Aş vrea să-l întreb pe Alin Fumurescu dacă, mergând pe logica lui, ar fi de acord să nu mai lăsăm puterea politică pe mâinile bărbaţilor pentru că există specimene precum Vladimir Voronin la putere în Republica Moldova?

luni, 11 mai 2009

Umor pe timp de criză

Noul Cod Penal mai are o hibă

Hărţuirea sexuală aşa cum e prevăzută ea în noul Cod Penal este numai cea făcută la locul de muncă.
Aşa este reglementată hărţuirea sexuală şi în actualul Cod Penal, ceea ce reprezintă, din punctul meu de vedere, o limitare. Ea nu include şi alte posibile circumstanţe, de pildă hărţuirea sexuală a unei studente de către profesorul ei, ori a unei chiriaşe de către proprietarul casei în care locuieşte, ori hărţuirea sexuală a unei paciente de către doctorul care o tratează (sau invers, ea poate fi făcută şi de o persoană de sex feminin: hărţuirea unui student de profesoara lui, a unui chiriaş de proprietara casei, a unui pacient de doctoriţa care ar trebui să-l trateze, etc., sau mergând mai departe pe această logică, hărţuirea sexuală poate apărea şi între persoane de acelaşi sex). Practic mă gândesc că la prestarea oricărui tip de serviciu public poate apărea un caz de hărţuire sexuală, fără să existe un raport de muncă la mijloc.

Noul Cod Penal nu acoperă toate aceste posibile cazuri, ci se limitează în mod inexplicabil numai la relaţiile de muncă sau similare.
Art. 221 Hărţuirea sexuală
(1) Pretinderea, în mod repetat, de favoruri de natură sexuală, în cadrul unei relaţii de muncă sau a unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu închisoare dela 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

joi, 7 mai 2009

Victor Ponta şi consecinţele interzicerii avortului terapeutic

O subcomisie parlamentară condusă de Victor Ponta a introdus un amendament în noul Cod Penal care transformă avortul terapeutic în infracţiune atunci când au trecut mai mult de 24 de săptămâni de sarcină. Asta înseamnă că o femeie care descoperă după 24 de săptămâni de sarcină că suferă de o boală gravă (gen cancer) sau sarcina are probleme care îi pun viaţa în pericol, nu are altă soluţie decât să ...îşi facă testamentul? Legea modificată nu le mai dă voie medicilor să întrerupă sarcina femeii pentru a-i proteja viaţa. De asemeni, în cazul în care fătul are malformaţii grave descoperite după 24 de săptămâni de sarcină, femeii nu-i rămâne altă soluţie decât să-l aducă pe lume, tot „mulţumită” lui Victor Ponta.

Nu e vorba de clasicul „avort la cerere” care se permite până în luna a 3-a de sarcină, ci de un tip de avort făcut în situaţii excepţionale, din motive medicale întemeiate.

"Modificările vor putea duce la obligarea mamei românce de a naşte, indiferent de situaţie. Limitarea avortului reprezintă limitarea unui drept al femeii." - Iustina Ionescu, avocat specializat pe sănătatea reproducerii


Dezbaterea pe această temă, în Evenimentul Zilei de azi.

Partea bună e că noul Cod penal încă n-a fost adoptat şi, cine ştie, poate până la urmă prevederea asta nu se va regăsi în viitoarea lege.

luni, 4 mai 2009

Sondaj

Am introdus în partea dreaptă două noi întrebări prin care vă invit să spuneţi dacă aţi vota o femeie pentru funcţia de preşedinte al României şi dacă da, care ar fi aceea.

sâmbătă, 2 mai 2009

Elena Udrea, magnet de înjurături

Putem s-o criticăm pe Elena Udrea la fel cum l-am critica pe Vanghelie, Berceanu ori Victor Orban, ca să iau câteva exemple aleatorii din viaţa politică. Putem şi e foarte indicat să fim critici când politicienii dau semne de incompetenţă, lipsă de responsabilitate, gestionarea proastă a banului public, ş.a.

Însă criticile adresate Elenei Udrea depăşesc orice barieră de exprimare şi asta pentru că dânsa e femeie. Nici un alt politician bărbat n-a primit înjurături mai vulgare vreodată. Nici unul n-a fost criticat mai vehement şi într-un limbaj mai suburban şi pe deasupra, cred că rareori articole de asemenea calibru au primit mai multe aplauze din partea cititorilor.

Am ca exemple două articole scrise de doi mari ziarişti din România care n-au nevoie de prezentare: Victor Ciutacu şi Cornel Nistorescu.

Ciutacu şi-a vărsat dejecţiile pe blogul personal în articolul intitulat sugestiv „Auzi, fă, hai sictir şi plimbă ursul de aici!” scris la începutul lunii martie 2009. Ciutacu era supărat că trustul Intact din care face parte nu reacţionase în nici un fel la atacurile Elenei Udrea drept pentru care se simţea cumva dator să dea o replică virulentă, ca s-o pună la punct. Limbajul folosit ar trebui să descalifice orice gazetar: „Cucoană, matale ai devenit celebră, prin graţia lui Cristoiu şi amabilitatea inexplicabilă a lui Gâdea, fix datorită Trustului Intact. Dacă ăştia doi nu te legitimau (...) azi împleteai ciorapi fără călcâi (...). Cu toţi banii lu’ bărbatu-tău (...) eşti o ţărancă parvenită cu nişte şcoală pe puncte la particulară. Te-ai născut să sari linia de tramvai care nu curentează. (...) Pe Gabi Firea o dai în judecată, pe Dana Grecu încerci s-o discreditezi că a avut curajul să vă dea în gât că futeţi 4 miliarde pe timp de criză ca să-ţi plimbi tu curu’ mare pe lângă memoria lui Marin Sorescu şi să bagi în tine ca într-o magazie la împăcăciunea cu Poetul Portofel”. Spre final, Victor Ciutacu i-a dat şi un sfat pe acelaşi ton: “invaţă dracului odată (sau măcar încearcă) să te comporţi ca un demnitar, ca un om politic, nu ca o chivută cu mâinile-n sold!”.

Articolul lui Ciutacu a avut la vremea respectivă peste 800 de comentarii. Majoritatea îl felicitau pe ziaristul auto-proclamat „genial” pentru că „vorbeşte pe şleau”, „renunţă la orice aluzii fine” , „are tupeu”, „spune lucrurilor pe nume”. Exclamaţiile nu mai conteneau între „m-aţi uns la suflet”, Bravo Victoras! I-ai dat-o la glezne, asa cum merita!” şi până la adulaţii necontenite de genul „Bravo! Sunteti unul din putinii oameni de presa pe care-i respect”, „Genial” „Admirabil”. Doar câţiva au făcut apel la o exprimare civilizată, decenţă, bun simţ, arâtându-se indignaţi de folosirea unui limbaj de cartier. Puţini la număr i-au atras atenţia că nu e cazul să înjure ca la uşa cortului, că nu trebuie să spurce şi să împroaşte cu noroi pentru a se apăra.

Cornel Nistorescu la rândul lui şi-a dat frâu liber imaginaţiei când a venit clipa s-o critice pe Udrea, publicând acum câteva zile articolul „Nutzy – Spaima Puţii” în ziarul „Ediţie specială” din Craiova. Nistorescu nu o numeşte expres pe Elena Udrea totuşi asocierea este evidentă. Pamfletul se referă la un personaj feminin pe nume Nutzy, cu „figura bălaie şi cu privire de viţică muşcată de muscă (…) cu „vale adâncă între ţâţe şi ruj întins cu şpaclu”, care are ambiţia să ajungă „prima femeie preşedintă”.

“Nutzy S. P. este leşinată după putere. A comandat cele mai scumpe, groase şi sofisticate cărţi din lume, din care să înveţe oarece teorie politică. Ştiţi cum le-a parcurs? A pasat pachetul nedesfăcut unei surate şi i-a zis: “Citeşte şi zi-mi şi mie ce este mai folositor şi mai interesant!” “Şi ce vrei să îţi fişez din ele?” “Cum să mă afirm şi cum să încalec puterea! Da’, mai ales, cum să ajung prima femeie preşedintă”, ar fi răspuns poreclita Spaima Puţii. “Da, iubito, dar pentru asta îţi mai trebuie şi cultură politică şi charismă!” “Hai sictir”, ar fi zis înfometata de sex şi politică. “Curul meu ţine loc şi de cultură, şi de charismă! Şi banii nu-s o problemă! Pe vremuri de-astea numai curvele se plâng de cash!”

De remarcat că şi în articolul lui Nistorescu se strecoară acel „hai sictir” de la Ciutacu. Cei doi au în comun mai multe decât îşi închipuie. Şi la pamfletul lui Nistorescu au existat cititori care au aplaudat faptul că „cineva spune lucrurilor pe nume” dar din fericire reacţiile contrare au fost mai abundente.

Modul de exprimare din presa românească rareori a atins nivele mai joase la adresa unui politician. Exceptând articolele din ziarul Tricolorul, nu-mi amintesc de asemenea vulgaritate jurnalistică la adresa lui Becali, Băsescu, Patriciu, baronii locali ori alte personaje des criticate din viaţa politică.