marți, 30 iunie 2009

Tinerii din PSD Cluj vor organiza o (mini) campanie impotriva discriminării de gen

Tinerii Social-Democraţi clujeni vor organiza mâine o campanie de sensibilizare inclusă în cadrul unui proiect de combatere a discriminării pe bază de sex. Timp de 2 ore ei vor împărţi fluturaşi cu mesajul „Nu te lăsa călcată în picioare” şi informaţii despre o fundaţie care acordă consiliere femeilor agresate.


De asemeni, se pare că patru sau cinci tinere social-democrate se vor întinde pe spate pe asfalt, susţinînd astfel sloganul acţiunii, „Nu te lăsa călcată în picioare”.


Potrivit Deliei Sfechiş, membră a TSD Cluj, acţiunea e una feministă şi are ca scop informarea populaţiei, conştientizarea şi sensibilizarea cu privire la femeile abuzate domestic, violate, discriminate la locul de muncă sau supuse traficului de carne vie.

.

Mai multe:

Cotidianul PSD Cluj trimite femeile abuzate la consiliere

Napocanews: Campanie de sensibilizare: „Nu te lăsa călcată în picioare"

Foaia Transilvană: Pesedistele se întind pe asfalt împotriva discriminării

Burqa – închisoarea ambulantă – pe punctul de a fi interzisă în Franţa

Dezbaterea despre burqa a început în urmă cu o lună în Adunarea Naţională când deputatul André Guérin a iniţiat un proiect de interzicere prin lege a apariţiei în spaţiul public cu acest tip de vestimentaţie. André Guérin spune că interzicerea nu reprezintă o măsură împotriva femeilor şi nici împotriva islamului. Din contră, este o mână întinsă acestora. Aceaste forme de vestimentaţie închid pur şi simplu corpul şi mintea femeilor, devenind nişte „închisori ambulante”.

Împreună cu Guerin, alţi 57 de parlamentari francezi reprezentând diferite partide, de stânga, centru şi de dreapta, au căzut de acord că burqa este un afront la adresa libertăţii femeii şi afirmării feminităţii. Femeia acopertă cu burqa se află într-o situaţie de recluziune, excludere şi de umilinţă.

Acestui demers i s-a alăturat în urmă cu o săptămână şi preşedintele Nicolas Sarkozy: „nu putem accepta femei prizoniere în spatele unor gratii, separate de viaţa socială, fără identitate. Nu aceasta este ideea pe care Republica Franceză o are despre demnitatea femeii. Burka nu este binevenită în Franţa”, a spus Sarkozy.

Pentru a nu exista confuzii, trebuie amintit că vălul islamic este de mai multe feluri. Dintre toate, burqa (uneori scris "burka") este cel mai opresiv pentru femei pentru că le obligă să se acopere complet, inclusiv să-şi ascundă ochii.

Ilustrativ, acestea sunt câteva din formele sub care se întâlneşte pe glob vălul islamic:




Fotografii cu femei purtând burqa :




Burqa este interzisă deja în Suedia, Italia şi Olanda.

joi, 25 iunie 2009

Monica Columbeanu, trofeul oferit de Nati Meir

Credeţi că România se poate lăsa mai prejos decât Italia lui Berlusconi unde femeile – obiect sexual sunt folosite pentru a vinde şi a promova orice? Nati Meir, un candidat despre care n-a auzit multă lume, s-a gândit că formula de succes care îl va scoate din anonimat în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din toamnă sunt femeile – trofeu. El şi-a anunţat candidatura în urmă cu ceva timp înconjurat de un grup de sirene semi-dezbrăcate cărora le-a îndesat bancnote în chiloţei.

Pentru a aduna semnăturile necesare depunerii candidaturii a apelat la o femeie – obiect sexual cu notorietate, Monica Columbeanu, pe care a numit-o purtătoarea sa de cuvânt.

Mai nou, cu toate că mai sunt luni bune până la lansarea oficială a campaniei electorale, Nati Meir o oferă ca trofeu pe Monica Columbeanu celui care îi va compune un inm de campanie. El a lansat astăzi un concurs intitulat sugestiv „O vrei pe Monica la masă?” în care premiul I constă într-o cină romantică cu Monica sau cu el, la alegere.

Misoginism a la Gelu Vişan (PD-L)

Ieri s-a înfiinţat în Parlamentul României o comisie de investigare a felului cum Monica Iacob Ridzi a cheltuit banii Ministerului Tineretului şi Sportului.

Evident, PD-L-iştii au încercat pe toate căile să tergiverseze înfiinţarea comisiei, ajungând inclusiv la hărţuirea preşedintei comisiei, Alina Gorghiu de la PNL, pe care au asaltat-o cu glumiţe deocheate şi remarci deplasate.

Campionul vociferărilor împotriva anchetării ministrei Tineretului şi Sportului a fost, potrivit ziarului Gândul, deputatul Gelu Vişan. Când Alina Gorghiu i-a reproşat că ar fi prea pasional în vorbire, individul i-a replicat cu perversitate „V-aţi dori să fiţi pasională!” apoi i-a transmis ei şi lui Bogdan Olteanu, membri din partea PNL că „relaţiile între membrii comisiei sunt interzise total!”, pe fundalul chicotelilor celor de la PD-L.

Seria „glumiţelor” a continuat. „Nu mai fiţi aşa încrâncenată, că nu vă stă bine! Fiţi mai zâmbitoare!” i-a transmis Gelu Vişan liberalei Alina Gorghiu.

Nu ştiu cum rezistă Alina Gorghiu în faţa asalturilor de acest gen. Nici nu ştii ce replici să dai unor indivizi precum acest Gelu Vişan, care sunt puşi acolo să facă o treabă şi transformă totul într-un circ şi o caterincă de cea mai joasă speţă.

vineri, 19 iunie 2009

Neagu Djuvara: "Sunt foarte feminist"


"Cînd m-am întors în ţară şi am văzut primul parlament pe care l-am avut, cel de dinainte de mai ’90, m-am întristat. Din 200 de parlamentari, era o singură femeie. E aiurea să vezi aşa ceva cînd vii din Occident."

Restul aici.

Conferinţă Bruxelles (II)

Conferinţa de la Bruxelles de săptămâna aceasta despre efectele crizei şi egalitatea de gen la nivel european a fost, cred, o modalitate de a strânge rândurile pentru cei care lucrează în domeniu şi de a se simţi împreună mai puternici în faţa crizei. Au participat persoane la nivel înalt, de la comisarul Vladimir Spidla, la vicepreşedinta Comisiei Europene, Margot Wallström, la miniştri şi secretari de Stat în ministere de resort şi până la reprezentanţi ai sindicatelor şi ONG-urilor.

Despre criză s-a vorbit în special în prima parte a conferinţei. Atât ministra Egalităţii de Şanse din Spania cât şi cea din Austria, precum şi comisarul Spidla au fost de acord că această criză poate fi o oportunitate pentru atingerea egalităţii de şanse pentru că modelul economic actual va fi schimbat iar în cel nou rolul femeilor va putea tinde să fie egal cu cel al bărbaţilor.

Rămân în continuare multe probleme la nivel european: o rată de ocupare mai mică a femeilor pe piaţa muncii, o infra-reprezentare a femeilor în posturi de decizie, asta în ciuda faptului că 60% din totalul absolvenţilor de învăţământ superior sunt de sex feminin, precarietatea joburilor ocupate de multe femei (part-time, la negru, mai prost plătite), violenţa de gen şi traficul de persoane şi altele.

Unii dintre vorbitori au venit cu multe date şi informaţii tehnice despre ceea ce fac, alţii au preferat un discurs mai cald, aproape informal. Este cazul lui Jose Mendes Bota, portughez la origine, care ocupă funcţia de vice-preşedinte al Comisiei pentru Egalitate de Şanse între femei şi bărbaţi din Parlamentului European, care a luat cuvântul în timpul sesiunii despre stoparea violenţei împotriva femeilor. El şi-a început discursul mărturisind că se simte vinovat. Se simte vinovat pentru că deşi mâinile sale nu au lovit niciodată o femeie, mult timp n-a făcut nimic pentru a-i împiedica pe alţii să o facă. La un moment dat a făcut parte dintr-o campanie care încerca să contracareze pe perioada campionatului de fotbal din Germania din 2006 importarea unui mare număr de femei pentru a exercita prostituţia. Abia atunci a realizat că nu a făcut nimic pentru a rupe tăcerea şi pentru a face ceva pentru a stopa violenţa împotriva femeilor. A devenit vice-preşedinte al Comisiei pentru Egalitate de Şanse din Parlamentul European şi a început să vadă că era inacceptabil acel comportament, acea lipsă de acţiune. Atunci a realizat şi faptul că era singur, că nu mulţi bărbaţi se implicau în astfel de acţiuni. Este important să fie atraşi cât mai mulţi bărbaţi în susţinerea acestei cauze pentru că ei se află în acest moment în cele mai multe posturi de conducere, nu numai în politică şi economie ci şi în universităţi şi cluburi de sport.

S-au iscat şi mici dispute la un moment dat în timpul sesiunii despre femei în bussines. La masa de discuţii au fost invitate două femei susţinătoare introducerii cotelor în Consiliile de Administraţie ale marilor companii şi de asemeni doi bărbaţi, reprezentanţi ai companiilor, care s-au declarat împotriva acestei măsuri. Prin cote se înţelege un procent minim de reprezentare a femeilor în anumite posturi de conducere. În Norvegia a intrat în vigoare o lege care obligă marile companii să aibă în componenţa Consiliilor de Administraţie minim 40% reprezentanţi ai unui sex (adică minim 40% femei sau minim 40% bărbaţi). Deşi la început legea a iscat multe critici, ele încet încet au început să dispară pentru că s-a constatat că echipele de conducere mai diversificate dau un randament mai mare şi sunt mai creative. De asemeni femeile care înainte se mulţumeau să stea în umbră au început să aspire la mai mult şi să-şi valorifice mai bine potenţialul. Reprezentanţii bărbaţi de la această sesiune a conferinţei, unul de la Coca Cola, altul de la Sodexo, au fost de acord cu faptul că echipele mixte sunt mai bune şi că în plus prin prezenţa femeilor compania poate răspunde mai bine nevoilor clienţilor, însă nici n-au vrut să audă de introducerea cotelor. Au susţinut până la sfârşit că numărul femeilor în posturi de decizie trebuie să crească prin libera concurenţă şi exemple bune.

În a doua zi a conferinţei, ultima, s-a vorbit despre ce se face în ţările membre UE pentru aplicarea Foii de parcurs pentru egalitatea de şanse. La fel ca în prima zi, s-a remarcat o distanţă mare între ce fac unele ţări din Europa de Vest, în special cele nordice, cele mai avansate, şi modestia acţiunilor în ţările din Est. Pe de o parte, reprezentante din Belgia şi Suedia, la fel ca ministra spaniolă în ziua precedentă, au arătat că în ţările lor toate legile, bugetele şi acţiunile guvernamentale sunt evaluate din punct de vedere al impactului de gen. În Belgia se face un „gender test”, adică la fiecare proiect de lege trebuie văzut impactul asupra egalităţii între femei şi bărbaţi. În Spania toate politicile publice trebuie să ţină cont de principiul egalităţii de şanse, inclusiv judecătorii şi cei din organele poliţieneşti. Sunt alocate resurse bugetare, fără de care nu s-ar putea dezvolta programe pe termen mediu şi lung. Acestea sunt posibile pentru că există voinţă politică în această direcţie. Pe de altă parte, vorbitoarele din Europa de Est au arătat că mai este mult până când principiul egalităţii de şanse va fi efectiv luat în seamă în ţările lor. O reprezentantă din Slovenia a cerut ca ţărilor membre UE să li se exercite mai multe presiuni de la nivel european, să fie cerute rapoarte mai concrete şi rezultate măsurabile. În acelaşi timp a cerut reprezentanţilor UE să aibă în vedere elaborarea de manuale şi să existe exemple de bune practici care să ajute şi ţările din Est să facă progrese.

Per total a fost o conferinţă fructuoasă la care cei care activează în domeniu au putut să-şi împărtăşească experienţele şi să se pună de acord asupra acţiunilor viitoare.

Din partea României însă reprezentarea nu a fost la nivel foarte înalt. Şefa ANES-ului (Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi) nu a putut să asiste cu toate că apărea pe lista participanţilor. De la ANES a venit doar o funcţionară care însă, bănuiesc, nu are prea mare putere de decizie (nu că doamna Moţa ar fi avut cine ştie ce putere la nivel politic în ţara asta). Din partea ONG-urilor am participat eu şi doamna Barbalată de la Fundaţia Pro-women de la Iaşi, o doamnă foarte interesată de subiectele dezbătute.
Un gust amar mi l-a lăsat reprezentanta sindicatului CNSLR Frăţia, pe nume Maria Eugenia Barna, PSD-istă, care s-a dus la Bruxelles ca să facă turism, nimic altceva. Nu a apărut la conferinţă decât la ora mesei şi la cină, în rest cred că nici nu a intrat în sala unde aveau loc dezbaterile.

miercuri, 17 iunie 2009

Conferinţă Bruxelles (I)

Aseară am revenit de la Bruxelles de la conferinţa „Equality between women and men in a time of change” despre care sper să am timp să scriu mai multe şi în următoarele zile.

A fost o conferinţă despre politica UE în domeniul egalităţii de gen la care s-a vorbit mult despre criză şi adaptarea priorităţilor UE în acest domeniu în funcţie de noile realităţi economice. S-a vorbit despre cum afectează criza participarea femeilor pe piaţa muncii şi despre cum poate deveni ea o oportunitate pentru eliminarea inegalităţilor. Totodată s-a discutat despre lupta împotriva violenţei de gen, bunele practici din diverse ţări, strategiile la nivelul UE şi naţional pentru reducerea diferenţelor salariale între femei şi bărbaţi, creşterea ratei de ocupare a femeilor, flexibilizarea orarului de muncă şi alte mijloace pentru a ajuta la concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie, etc.

S-au spus lucruri interesante, frumoase, s-au făcut multe propuneri de viitor, totuşi am avut permanent impresia că Europa de Vest şi Europa de Est sunt două lumi complet diferite în acest domeniu, lucru care nu se vede prea clar la Bruxelles. Toţi stau cu ochii pe ţările – model în acest domeniu, cum ar fi ţările scandinave, Spania sau Marea Britanie şi prea puţini se uită la situaţia din fostele ţări comuniste. Au fost câteva vorbitoare din Est, una din Slovenia şi alta din Ungaria, care mi-au întărit convingerea că noi, cei din fostele ţări comuniste, suntem departe de ceea ce îşi propun cei din instituţiile UE să facă în domeniul egalităţii de şanse. Ce fac în acest moment guvernele din Suedia sau Norvegia mi se pare la distanţă de ani – lumină faţă de noi, cei din ţările estice UE. În următorii ani se vor înmulţi presiunile din partea diverselor instituţii UE, începând cu recent creata instituţie în acest domeniu (European Institute for Gender Equality) şi terminând cu Comisia Europeană şi Parlamentul European, pentru a face efective concepte care deocamdată sunt cvasi ignorate la noi, cum ar fi cel de „gender mainstreaming” sau cel de „transversalitate de gen”.

Impresia mea este că ţările din fostul bloc comunist dau în acest moment o falsă imagine asupra ceea ce fac în domeniul egalităţii de şanse, asta pentru că dincolo de legislaţie, strategii, responsabili şi declaraţii, rămân foarte puţine lucruri cu care se pot mândri. În ţările din Est avem clasicele forme fără fond făcute pentru a da bine, dar lipsite de efectivitate. De exemplu în România avem Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi (ANES), wow, suntem în rândul lumii, dar vai, în realitate este o instituţie care nu face mai nimic. Este o instituţie lipsită de fonduri de la buget care lucrează la câteva proiecte finanţate din fonduri structurale. În comparaţie, în Suedia există un Minister al Egalităţii de Şanse între Femei şi Bărbaţi cu un buget de 40 de milioane de euro anual care îi permite o bogată activitate în acest domeniu. Avem şi noi în România o lege pentru egalitatea de şanse, dar în ciuda acestea se fac în continuare grosolane discriminări la adresa femeilor fără să scandalizeze pe multă lume. La conferinţa la care am participat, vorbitoarele şi vorbitorii păreau de acord că în ţările UE nu se mai practică o discriminare directă la adresa femeilor, ci una indirectă. Lucru care nu e valabil în România, am numeroase exemple în acest sens, de pildă recenta discriminare pe care Poliţia Română a făcut-o la angajarea a 1200 de agenţi de poliţie (din cele 1200 de posturi scoase la concurs, 1140 erau pentru bărbaţi, 60 pentru femei, separare inacceptabilă, inechitabilă şi nejustificată).
.
Sunt multe alte impresii şi idei pe care le-am avut participând la conferinţa asta, promit să revin şi cu alte articole dacă voi avea timp.


Şi eu pe acolo:

joi, 11 iunie 2009

Poliandria salveză România!

Un clip foarte bun de promovare turistică a României. În el puteţi afla lucruri absurde, ca de exemplu că România este singura ţară din lume în care femeile au dreptul legal de a se mărita cu patru bărbaţi în acelaşi timp.


Da, da, veniţi în România, ţara în care bărbaţii cresc copii, gătesc, spală, dau cu mopul. Singura ţară din lume în care bărbaţii îşi schimbă numele la căsătorie după cel al femeilor. Hai, veniţi, România e singura ţară în care s-a reinventat matriarhatul!

miercuri, 10 iunie 2009

"Oamenii de la televizor ar trebui să ne sprijine măcar moral, nu să râdă de noi"


O bătrână de etnie romă a apărut în ziua alegerilor pe site-ul BBC News şi pe Der Spiegel, ca o imagine “exotică” a României la urnele de vot. Imagini de genul ăsta circulă deseori în presa internatională şi nu sunt o batjocoră la adresa nimănui. Aveam şi eu prin calculator o fotografie de la nişte alegeri din Grecia cu nişte bătrâne. Le salvasem la un moment dat pentru că mi s-au părut interesante.

În schimb reacţiile din presa română, de pe forumurile şi paginile online ale ziarelor au fost adevărata batjocoră la adresa femeii. S-au repezit mulţi să-şi pună mâinile în cap şi să se vaite că a fost stricată imaginea României şi că ne-am făcut de râs.

Reporterii de la Antena 3 au dat de urmele femeii. Trăieşte într-un sat numit Băleni – Români, are 64 de ani, e bolnavă şi foarte săracă. Trăieşte din vânzarea de fier vechi şi din când în când din munca la câmp. Interviul cu ea dezvăluie o femeie lucidă, modestă şi cu bun simţ. „Sunt săracă şi urâtă", recunoaşte ea, "dar nu trebuia să îşi bată joc lumea de mine".

Dacă ştiam că se ajungea aici, să se spună despre mine că am stricat imaginea României, refuzam. Mă apasă faptul că s-a spus la Realitatea TV că am făcut ţara de râs. Nici măcar nu e aşa cum au zis ei, că am ieşit dintr-o casă de pământ. Uite, casa mea e din bolţari", spune Bunică Maria, adăugând că "oamenii de la televizor ar trebui să ne sprijine măcar moral, nu să râdă de noi".

Întreg articolul aici.

duminică, 7 iunie 2009

De ce votează ziaristul Răzvan Vintilescu femeile

Răzvan Mihai Vintilescu de la Cotidianul mărturiseşte într-un articol că are mai mare încredere într-un eurodeputat femeie decât într-un bărbat pentru că femeile se pricep mai bine să administreze ...BUCĂTĂRIA INTERNĂ a afacerilor comunitare! Ahahaha! Incredibil, tot la bucătărie ne văd unii locul, chiar şi când activăm în politică!


"Eu aş avea o mai mare încredere într-un eurodeputat femeie decât într-un bărbat. Poate că e de vină natura ultrabirocratică a muncii pe care trebuie să o depună, poate că bucătăria internă a afacerilor comunitare se gestionează mai simplu prin intermediul instinctelor care îi permit unei femei să menţină o gospodărie pe linia de plutire." (Cotidianul)

Cum merge lumea la vot

Patru femei dintr-un sat din Ungaria votează pentru Parlamentul European îmbrăcate în haine de sărbătoare.


Sursa: El Pais.

vineri, 5 iunie 2009

Adriana Săftoiu vrea introducerea votului obligatoriu

Politiciana PNL Adriana Săftoiu va iniţia un proiect de lege pentru introducerea votului obligatoriu, în contextul scăderii participării la vot a românilor.

Sunt de acord cu această iniţiativă, deşi imi amintesc că în urmă cu ceva timp mi se părea o constrângere care aduce a regim anti-democratic. Acum cred că o participare mare la vot înseamnă o mai mare democraţie, iar calitatea de cetăţean nu înseamnă numai drepturi ci şi obligaţii.

În ultima vreme suntem bombardaţi cu foarte multe informaţii, din domenii foarte variate. Oamenii îşi aleg din toată abundenţa de informaţii pe cele care îi interesează sau care pur şi simplu îi distrează, îi relaxează după o zi de muncă sau după o săptămână încărcată. De aceea politica ajunge să fie ignorată de multă lume. În ziua alegerilor uninominale de anul trectut, fratele meu, un IT-ist angajat la o firmă românească de anti-viruşi, a realizat de abia pe la ora 19,00 că era ziua alegerilor pentru Parlamentul României! Evident am fost şocată şi dezamăgită pentru că eu stau toată ziua cu ochii pe ştiri şi mi se părea inadmisibil ca o persoană tânără, cu studii superioare din Bucureşti, să nu ştie când e ziua alegerilor. Nici vorbă să se prezinte la vot. Totuşi am realizat că în fond e vorba de un anumit stil de viaţă în care preocupările pentru politică nu există. Mulţi oameni lucrează în domenii, în teorie, fără tangenţă cu politica, sunt preocupaţi în timpul liber de alte lucruri decât problemele Statului, există mulţi care în afara serviciului fac sport, îşi văd de creşterea copiilor, se uită la tv numai la filme sau documentare fără nici o treabă cu politica. Pe aceştia a ajuns să-i lase rece se petrece în politică, ignorând complet faptul că de politică depinde viaţa lor, impozitele pe care le plătesc, salariile, contribuţiile sociale, pensiile, şcolile copiilor lor, şoselele pe care merg, etc.

Este poate şi vina politicienilor pentru dezinteresul românilor. Nu se fac campanii adevărate pentru conştientizarea importanţei votului, în şcoli materia de cultură civică este una de importanţă minoră, în mass – media, cu puţine excepţii, tendinţa este de descurajare a românilor cu privire la perspectivele participării lor la vot, etc.

Introducerea votului obligatoriu ar face ca interesul pentru politică să crească. Aleşii în urma unor alegeri cu participare la vot de 99% ar fi mult mai reprezentativi decât atunci când ei sunt rezultatul votului a 20% din populaţie.

În fine, ar mai fi de văzut care sunt dezavantajele acestui sistem. Acum nu le întrevăd în afara ideii de coerciţie. O coerciţie minoră la nivel individual cu beneficii mari pe termen lung la nivel individual şi colectiv. Cine nu va dori să voteze va putea da un vot în alb ca formă de protest. Neparticiparea la vot nu are scuze.

Per total cred că votul obligatoriu ar aduce mai multe beneficii decât prejudicii.

miercuri, 3 iunie 2009

Corpul femeilor în televiziunile italiene

Un grup de femei cu funcţii importante în Italia (rectori, profesoare, experte, scriitoare) au lansat în urmă cu două zile un apel public în care cer respect pentru femei, pe fondul unei degradări a imaginii acestora în mass media italiană. Femeile promovate pe toate canalele televiziunilor transmit un model ce mercantilizează şi lezează identitatea feminină, spun ele.

Pornind de la această ştire am descoperit pe internet un documentar foarte interesant despre felul cum e tratat corpul femeii în televiziunile italiene. Autorii documentarului "Il corpo delle donne" pleacă de la constatarea că femeile, femeile adevărate, au dispărut de pe ecranele tv şi au fost inlocuite de o reprezentare grotească, vulgară şi umilitoare a femeilor italiene.

Documentarul face o selecţie de imagini tv care au în comun manipularea corpului femeilor, anularea identităţii, infantilizarea lor, transformând întreaga cultură estetică "într-un cabaret de strip-tease".

Femeile în televiziunile italiene suportă o presiune continuă pentru a face faţă unor canoane ale unei aşa zise frumuseţi în paralel cu o anulare a personalităţii şi valorii lor ca persoane. Sunt fie elemente de decor, semi-nude, fie sunt invitate sau prezentatoare în emisiuni pentru care nu li se cere nici o competenţă, ci doar o înfăţişare cât mai apetisantă. Camerele de filmat le focalizează obsesiv sânii, buzele siliconate, coapsele, fesele, întocmai ca într-o peliculă porno.

Chiar şi atunci când pe platourile televiziunilor sunt invitate experte, profesioniste, femei care au ceva de zis cum ar fi nutriţionistele, doctoriţele, psiholoagele, ele trebuie să se prezine ca un obiect al dorinţei bărbaţilor, machiate excesiv, super coafate, îmbrăcate sexy.

Femeile în vârstă îşi fac operaţii estetice pentru a concura cu cele tinere în frumuseţe, într-o încercare demenţială de a anula trecerea timpului şi îmbătrânirea. Operaţiile de lifting le ascund nu doar îmbătrânirea ci şi ideile, experienţele lor de viaţă imprimate pe chip iar locul e luat de figuri inexpresive, fără personalitate.

Autoarele documentarului se întreabă „Cine suntem? Ce vrem? De ce nu ieşim toate femeile italiene în stradă pentru a protesta împotriva felului cum suntem reprezentate?”. Obiectivul documentarului lor este de a ridica un semn de întrebare asupra acestei „dictaturi a corpului perfect” şi de a lua atitudine faţă de, spun ele, un adevărat „pogrom” la care asistă ca telespectatori.

Documentarul poate fi urmărit cu subtitrare în limba engleză aici. Durează 25 de minute.


În limba italiană pe youtube poate fi urmărit în trei părţi: