În Ungaria, la fel ca în alte ţări est-europene printre care şi România, a naşte acasă nu e o opţiune.
Eşti o gravidă 100% sănătoasă, cu analize medicale favorabile pentru a aduce copilul pe lume fără riscuri sau cu riscuri minore, şi vrei să ai parte de o naştere într-un mediu prietenos şi cald, să faci ce vrei, în ce poziţie vrei, nu să fii imobilizată ore întregi pe un pat de spital, înconjurată de străini şi primind medicaţii ne-necesare, acest lucru nu e facilitat de Stat. Nicio moaşă sau alt personal medical nu îţi poate fi alături. Un asemenea lucru ar părea de neconceput în acele ţări cu tradiţie în homebirth, cum e Olanda de exemplu unde peste 30% din femei aleg să nască acasă asistate de moaşe.
În Ungaria zilele trecute s-a trecut la represiuni împotriva celor care asistau femeile pentru a naşte acasă. Moaşa Agnes Gereb (foto) a fost arestată şi aruncată la închisoare pentru asistarea unei naşteri la domiciliu. Pentru autorităţile ungare n-a contat experienţa moaşei, cu peste 3.500 de naşteri asistate la activ, nici recunoaşterea ei internaţională. Moaşa riscă … 5 ani de închisoare!
Puteţi citi despre acest act incredibil al autorităţilor ungare pe site-ul asociaţiei Mame pentru Mame. În plus puteţi semna şi o petiţie care va fi adusă la cunoştinţa ambasadei Ungariei la Bucureşti.
În România a fost făcut public în urmă cu câteva luni cazul unei femei din Bucureşti care a ales să născă doi copii acasă neasistată de personal medical. Femeia pe nume Ana Măiţă a trebuit să înveţe împreună cu soţul ei cât mai multe lucruri despre naşteri pentru a se asigura că totul va decurge bine. A trebuit să înveţe să fie propria-i moaşă, neavând dreptul, conform legii actuale, de a avea beneficia de asistenţă medicală decât la spital.
De ce şi-ar dori cineva să nască acasă? Ideea nu pare foarte populară în România şi ar putea fi îmbrăţişată cel mult ţinând cont de condiţiile mizere din spitale. Ar trebui să vedem însă că naşterea a fost tratată în ultimele decenii ca o boală, nu ca un act firesc care ar trebui lăsat să se desfăşoare natural, cu intervenţii doar în cazurile speciale. În spital femeile pierd complet controlul asupra ceea ce se petrece cu corpul lor. Poziţia orizontală cu picioarele în sus a fost adoptată în interesul medicilor, nu al femeilor, pentru ca medicii să poată lucra mai uşor. Mai natural e în poziţie verticală pentru că gravitaţia acţionează în favoarea expulzării fătului. Şi mai preocupant e că, fiind tratată ca o boală, nu ca un proces natural, naşterea a devenit excesiv de medicalizată. Femeilor li se administrează substanţe pentru accelerarea travaliului, cu efecte negative asupra cursului normal al acestuia. O altă intervenţie abuzivă este tăierea perineului (epiziotomia), o practică larg răspândită în România, cu toate că OMS n-o mai recomandă de ani buni decât în situaţiile cu adevărat speciale. Alte femei ajung direct pe masa de operaţie pentru cezariană, calea naturală nefiind încurajată.
Mai multe detalii despre ultra-medicalizarea naşterilor în filmuleţul de mai jos ce cuprinde fragmente dintr-un documentar intitulat „The business of being born” :
Filmul complet poate fi văzut aici.
Un comentariu:
Ceea ce se intampla in Ungaria este o abominatie, dar nu cred ca explicatia feminista este cea mai puternica.
Cred ca mai curand este vorba despre McDonaldizarea tuturor aspectelor vietii (dupa expresia lui Ritzer), inclusiv nasterea si moartea (nasterea este institutionalizata, treci prin scoala/facultate ca pe o banda rulanta (cu teste grila standardizate si contact elev-profesor redus la 0), si apoi iti continui drumul prestabilit prin locul de munca rutinier si prin alternativele de consum in care totul e calculabil si previzibil (de la gustul hamburgerilor pana la poantele din ultima comedie americana) si in final mori tot in spital si esti ingropat tot dupa ritualuri standardizate. Si asta se intampla si barbatilor si femeilor, este efectul pervers al rationalizarii, eficienta fiind singura valoare general acceptata in societatea moderna. Sistemul societatii de consum vrea sa controleze totul, devianta este descurajata, iar oamenii se complac din comoditate.
Experiente personalizate precum nasterea acasa, o educatie non-scolara (home schooling) sau munca de tip freelancing sunt chestiuni inca tabu in societatea occidentala care se lauda cu deschiderea ei catre nou. Din punctul asta de vedere avem de invatat de la cei pe care ii desconsideram, care in ciuda lipsurilor nu isi cedeaza viata intreaga sistemului (ex. agricultorii independenti).
Postmodernistii cred ca toate acestea se vor schimba intrucat sistemul trebuie sa se adapteze realitatii, dar eu nu sunt convins de optimismul lor.
Succes cu actiunea politica, poate veti reusi sa schimbaticeva, dar incercati sa vedeti problema ca una a umanitatii si nu doar a genului feminin.
Trimiteți un comentariu