Contra-manifestaţie la cursa de alergat pe tocuri

Duminică, la finalul festivalului urban „Femei pe Mătăsari”, am organizat spontan o contra-manifestaţie la o cursă de alergare pe tocuri.

Ne aflam la „Femei pe Mătasari” cu asociaţia Front în calitate de organizatoare a unor dezbateri feministe pe teme ca violenţă asupra femeilor, prostituată vs. client, femei rome invizibile, drepturi sexuale şi reproductive.
În cea de-a doua zi, duminică, ultima dezbatere o rezervasem pentru a răspunde la întrebarea  „de ce avem nevoie de feminism?”. Discuţiile erau deja aprinse când la un moment dat ne-am trezit cu organizatorii peste noi cu rugămintea să eliberăm spaţiul din faţa Home Mătăsari ca să poată organiza cursa de alergat pe tocuri. O fi fost fără intenţie din partea lor, dar am luat-o ca pe o provocare.

Deja din zilele anterioare ale „Femei pe Mătăsari” fusesem deranjate de prezenţa la festival a unei expoziţii de "dulcegării urbane, nerecomandată alergicilor la roz bonbon" şi a unui afiş cu nişte sfârcuri întărite care anunţa că la festival urmează să vedem „alte chestii tari ale fetelor”, dar şi de alte evenimente cu „pufoşenii” şi „drăguţenii” specifice manifestărilor de infantilizare şi sexualizare a femeilor. Bun. Am decis că trebuie să facem ceva. 

Am confecţionat în decurs de câteva minute pancarte cu mesajele: „alergare pe tocuri=sexism”, „femei≠ tocuri”, „obiectificare la un festival despre femei???” , cum se vede şi în imaginile de mai jos. Când s-a dat startul cursei am alergat în urma concurentelor până la finiş, atrăgând privirile celor de pe margine.  Le-am îndemnat pe concurente să alerge desculţe căci ar fi mai bine pentru picioarele lor. Presa n-a relatat decât puţin din cele întâmplate şi a mai şi inventat că am fi strigat „ruşine” la final. De fapt atmosfera a fost paşnică.  Am avut un mesaj de transmis, o nemulţumire că s-a ajuns la tocuri la un festival care pretindea că celebrează creativitatea feminină în diversele ei forme.

Pe deasupra, aşa cum observă Ruxi, presa a scris aproape exclusiv despre faptul că un bărbat a fost câştigătorul cursei. În realitate, acel bărbat a câştigat una din cele trei categorii, totuşi el a primit atenţia maximă, fiind probabil apariţia ieşită din comun la un astfel de concurs.

Şi ca o concluzie, contra-manifestaţia a fost ca o punere în practică a răspunsului la întrebarea „de ce mai e nevoie de feminism?”. De ce? De exemplu pentru că, până şi la festivaluri care pun accent pe creativitatea, arta şi inventivitatea feminină  ne trezim că ajungem tot la tocuri şi pufoşenii. Putem mai mult, doamnelor!


Citiţi şi articolul Iuliei Sima: De ce o cursă “inocentă” pe tocuri e sexistă? De ce am alergat fără tocuri la Femei pe Mătăsari?