minim 30% femei în Parlamentul şi Guvernul României

Programul de guvernare al PD-L este o surpriză plăcută în ce priveşte promovarea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi. Se pare că la elaborarea programului s-a acordat o atenţie specială acestei chestiuni şi acolo în partid cineva e la curent cu cele mai recente dezbateri de la nivel european şi mondial.
Problema discriminării femeilor e tratată deschis şi bazată pe date statistice edificatoare:

"În ceea ce priveşte situaţia femeii, în România se păstrează încă o anumită discriminare din punctul de vedere al veniturilor salariale şi al promovării în funcţii publice. De exemplu, România rămâne singura ţară europeană în care nici măcar o femeie un post de ministru (în comparaţie cu Finlanda - 55%, Spania - 50%, Suedia - 45% sau Franţa - 44%, în 2008). În Parlamentul României doar 9% dintre demnitari sunt femei, faţă de 31% cât reprezintă ponderea femeilor în Parlamentul European".


PD-L-iştii vin şi cu soluţii faţă de problema violenţei în familie:

• "/…/ promovarea politicilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie, responsabilizarea şi conştientizarea societăţii româneşti faţă de această problematică;
• Monitorizarea şi evaluarea fenomenului de violenţă în familie prin crearea unui sistem informatic de înregistrare a cazurilor de violenţă în familie;
• Înfiinţarea a 100 de adăposturi pentru victimele violenţei în familie şi a 50 de centre de asistenţă destinate agresorilor familiali, precum şi a unei linii telefonice naţionale gratuite adresate victimelor violenţei în familie".

Pentru promovarea femeilor în politică, PD-L propune să existe un procent de minim 30% femei în structurile de luare a deciziilor şi de reprezentare publică, respectiv în Guvern şi Parlament. Ar fi vorba de adoptarea unei legi a cotelor , aşa cum se practică în multe alte ţări, un prim pas spre atingerea unei parităţi de gen care să reprezinte populaţia aşa cum este ea împărţită, jumătate femei, jumătate bărbaţi.

Prevederea PD-L s-ar adopta începând cu următorul ciclu electoral:
/…/ "introducerea reprezentării minimale de 30% în favoarea femeilor în Parlamentul si primele două linii ierarhice ale guvernului începând cu următorul ciclu electoral (2012);".

Acum ar urma să vorbesc despre faptul că, din păcate, în România, partidele politice odată ajunse la putere uită sau se prefac că uită de oferta electorală cu care au câştigat. Evident, nu pot să spun de pe acum că aşa o sa fie şi în cazul de faţă, dar nu e de bun augur faptul că, deşi au un program bun pe partea de egalitate de şanse, nimeni din PD-L nu iese în faţă să vorbească despre ce se spune în el. Nici măcar femeile care candidează din partea PD-L nu discută public (sau poate nu mi-a ajuns mie la urechi) despre aceste propuneri din program. E adevărat că sistemul actual de vot uninominal obligă candidaţii să vină cu mesaje electorale mai mult pentru nivelul local al colegiilor decât să trateze teme de interes naţional.
Însă pentru adoptarea unei legi a cotelor care să prevadă un minim de 30% femei în Parlament şi Guvern, e nevoie de dezbatere de pe acum. În toate ţările unde s-a adoptat această prevedere au existat presiuni în acest sens, în primul rând de la femeile din partidele politice, apoi bineînţeles de la societatea civilă şi mass-media, fiind vorba de o prevedere care poate aduce schimbări în modul de a face politică, aşa cum a fost la începutul secolului al XX-lea acordarea dreptului de vot femeilor, o idee care la început a părut bizară şi de neconceput pentru multă lume.