La alegerile din 30 noiembrie femeile sunt cam 10% din totalul candidaţilor, departe de o fidelă şi democratică reprezentare a populaţiei.
Şi deşi puţine la număr, două din aceste doamne nu s-au dat înlături de la un spectacol penibil, luându-se la harţă precum două mahalagioaice mai bine îmbrăcate. Or fi reprezentative pentru unele femei din România.
Dar ce-aş putea spune despre protagonistele „bătăii” de azi? Una e cântăreaţă şi a fost acceptată să candideze pentru notorietatea ei publică, nimic mai mult. De altfel şi la locul încăierării venise cu ideea de a susţine un concert pentru alegători (dacă va ajunge în Parlament va ţine discursuri cântând?).
Cealaltă e la antipodul idealului de femeie în politică. Capitalul ei de imagine se construieşte pe o relaţie dubioasă cu preşedintele ţării şi pe calităţile fizice de divă blondă cu decolteu generos şi picioare lungi. O femeie care e tratată exclusiv pentru calităţi fizice nu va fi considerată ca persoană, niciodată tratată de la egal la egal ci precum un obiect de admirat, drăguţ e drept, dar şi un pom de Crăciun e drăguţ, nu-i aşa?
Asemenea specimene în politică aduc mai mult deservicii decât servicii femeilor din România. Nu ştiu ce-i mai rău, să nu fie deloc femei în viaţa politică, cum se întâmpla acum 100 de ani, sau să fim reprezentate de asemenea păpuşi cântătoare sau purtătoare de păr blond şi sâni la vedere.
Şi deşi puţine la număr, două din aceste doamne nu s-au dat înlături de la un spectacol penibil, luându-se la harţă precum două mahalagioaice mai bine îmbrăcate. Or fi reprezentative pentru unele femei din România.
Dar ce-aş putea spune despre protagonistele „bătăii” de azi? Una e cântăreaţă şi a fost acceptată să candideze pentru notorietatea ei publică, nimic mai mult. De altfel şi la locul încăierării venise cu ideea de a susţine un concert pentru alegători (dacă va ajunge în Parlament va ţine discursuri cântând?).
Cealaltă e la antipodul idealului de femeie în politică. Capitalul ei de imagine se construieşte pe o relaţie dubioasă cu preşedintele ţării şi pe calităţile fizice de divă blondă cu decolteu generos şi picioare lungi. O femeie care e tratată exclusiv pentru calităţi fizice nu va fi considerată ca persoană, niciodată tratată de la egal la egal ci precum un obiect de admirat, drăguţ e drept, dar şi un pom de Crăciun e drăguţ, nu-i aşa?
Asemenea specimene în politică aduc mai mult deservicii decât servicii femeilor din România. Nu ştiu ce-i mai rău, să nu fie deloc femei în viaţa politică, cum se întâmpla acum 100 de ani, sau să fim reprezentate de asemenea păpuşi cântătoare sau purtătoare de păr blond şi sâni la vedere.
4 comentarii:
Încă o doamnă politician cu blog:
http://ruxandralungu.blogspot.com/
Alandra
la anca boagiu e scris gresit numele in lista de politiciene.
mersi Doina, am corectat.
"Ca atare, intrigat, deunazi, am facut un gest nebunesc. Mi-am cumparat ultimele numere din revistele amintite, lasind-o cu ochii mariti de spaima pe vinzatoarea care-mi da, de obicei, Romania literara. Am vrut sa ma conving ca gresesc, ca niste campioni ai emanciparii feminine nu pot sa vada in femeie doar un accesoriu stupid al universului masculin, o mita impopotonata cu zorzoane, tolanita pe o canapea de lux. Din pacate, rezultatul a fost deprimant. Femeia postmoderna, "Eva" prezentului, este un cliseu, o marota a societatii de consum. Ea invata sa faca zilnic cumparaturi, sa gateasca fantezist, sa se imbrace colorat, sa faca sex aproape tot timpul (inclusiv in public, pentru "a condimenta" viata iubitului/sotului), sa-si puna in valoare nurii, sa aduca bani in casa (nu din independenta financiara, ci din aceeasi dorinta patologica de a-si multumi partenerul), sa fie, citez (din Eva), "adamoholic"", sa viseze (nu la calatorii intergalactice, ci la "a fi in pat cu Brad Pitt"), sa manince cu stil, sa se infometeze cu metoda, sa-si cocoloseasca progeniturile, etc. Nu trebuie sa fii mare lector printre rinduri pentru a observa faptul ca, in acest tip de societate postmoderna, femeia reprezinta (tot) doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii. Adica aceeasi veche forta de munca, sursa de venit si factor de procreare, toate stilizate, butaforic, pe un fundal de paradis terestru. Singura diferenta ar veni din aceea ca femeia traditionala (vezi pe Ana lui Rebreanu), satula de oprimare, recurge, la un moment dat, la gestul disperat al punerii streangului de git. Femeia postmoderna e sfatuita, dimpotriva, sa manifeste, in orice imprejurare, un optimism maladiv. Sa chitcaie oligofrenic, in vile somptuoase, la mondenitati, pe plaja la Miami, la solar sau in propriul jacuzzi, pina cind cel de linga ea va avea el insusi bunul simt sa-si caute o creanga rezistenta si o funie cit mai robusta."
http://www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/noua_feminitate_166341.html
Trimiteți un comentariu