"Mergeam într-una din zile către un seminar la care participam în cadrul unui proiect al Anei. Eram în maşina 133 către Romană. O femeie în jur de 60 de ani, volubilă, avea chef de vorbă. Vorbea tare cu vecinul de scaun despre spital, hernie de disc, perioada comunistă şi securişţii ei, fata sa care e mare şi la casa ei. La un moment dat, partenerul de discuţie îi zice:
- Ei, acum că eşti liberă poate te îndrăgosteşti din nou şi ...
- Doamne sfinte, nu vreau să mai iubesc pentru nimic în lume!
-Da' de ce?
-Păi nu mai am chef să muncesc cât am muncit.
Reacţia ei mi s-a părut mai sugestivă decât multe dintre lecturile mele docte despre parteneriatul privat, mai informativă în conotaţiile ei decât puţinele statistici despre munca domestică şi alocarea timpului în familie de fiecare membru al acesteia. Iată ce e genul de fapt. Viaţa bate teoria ... mi-am zis din nou."
(Laura Grünberg /”bioONGrafie", Ed. Polirom, Iaşi, 2008)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu