duminică, 10 ianuarie 2010

Femeile în funcţii de conducere. Un răspuns pentru Alina Gorghiu

Alina Gorghiu, o politiciană în care îmi pun speranţe că poate schimba unele lucruri (în bine) în viaţa noastră politică, mă provoacă pe blogul său la o dezbatere despre femeile în funcţii de conducere şi mame în acelaşi timp.

Am citit ce scrie pe acest subiect şi remarc că, din păcate, Alina Gorghiu nu spune nimic despre implicarea tatălui, dând de înţeles că de creşterea unui copil trebuie să se ocupe numai mama (ajutată eventual de o baby sitter). Ori aici se află soluţia pentru o mai mare participare a femeilor în viaţa publică şi implicit pe piaţa muncii. În acele ţări unde femeile sunt mai aproape de egalitatea cu bărbaţii, de ştergerea bebe-ului la fund, ca să mă exprim plastic, se ocupă şi tatăl, nu doar mama. Există politici publice gândite anume cu scopul de a-i încuraja şi pe taţi să participe în mod egal la creşterea plozilor (de pildă în ţările nordice concediul parental este împărţit temporal între mamă şi tată).

Totodată există politici publice care pot uşura munca mamelor şi taţilor şi le permit să muncească cu randament maxim: creşe în interiorul marilor companii şi nu numai, subvenţii pentru servicii de baby sitter (în Franţa de exemplu) sau fixarea unor programe de lucru flexibile, acolo unde e posibil, pentru ca părinţii să-şi poată împărţi mai bine timpul.

Femeia poate fi şi mamă şi director de firmă? – întreabă Alina Gorghiu. Răspunsul este: Da, cu următoarele condiţii:

  • Tatăl să se ocupe în mod egal de creşterea copilului (aici se pot face campanii de sensibilizare, eventual cu personalităţi din mediul de afaceri sau bărbaţi - taţi din showbiz, de ce nu?);
  • Statul să asigure sau să încurajeze oferirea de servicii pentru creşterea copilului mic: creşe, baby-sitter, etc. (în România se merge pe ideea unui concediu de 2 ani pentru creşterea copilului dar asta conduce la îndepărtarea femeilor de pe piaţa muncii şi, în consecinţă, la pierderea unor ani preţioşi din viaţa profesională afectând şi avansarea în carieră. Politica concediului de 2 ani este, cum bine zicea jurnalista Miruna Munteanu, un cadou otrăvit oferit femeilor.
  • Să dispară multe din prejudecăţile de azi la adresa leadership-ului feminin. Aici discuţia este lungă, n-are rost să reiau lucruri pe care le-am mai discutat. Prejudecăţile sexiste sunt în mare parte responsabile de faptul că, deşi peste 60% din absolvenţii de facultăţi cu profil economic sunt fete, în managementul de top femeile reprezintă sub 30%, iar la nivelul directorilor de bănci şi burse de valori sunt total absente (şi totuşi România stă destul de bine la capitolul participării femeilor la nivel economic, buba cea mare o avem la nivelul politicii, unde ne situăm la coada clasamentului în lume, mai rău decât multe state africane şi chiar unele musulmane!).

Condiţiile de mai sus ar fi necesare pentru ca femeile să renunţe la sacrificii şi eforturi supraumane pentru a-şi reconcilia viaţa de familie cu profesia (acum există femei -director de firmă şi în acelaşi timp mame, nu multe, dar există, însă cu ce preţ?).

Îi foarte mulţumesc Alinei Gorghiu pentru subiectul lansat. Sper ca într-o bună zi să ducem dezbaterea mai departe, în mass-media, Parlament, Guvern, partide, şi mai departe, în interiorul familiilor din România, acolo unde începe inegalitatea între cele două sexe...

4 comentarii:

Deceneu spunea...

Tudorina - reiau o argumentatie pe care am avut-o cu Andreea Paul(Vass)
Ea afirma ca Romania a scazut de pe locul 46% in anii 2006, la locul locul 70% in 2009.

Din cifrele pe care le-a dat Andreea pe site.
“Rusia 42% dintre posturile de conducere din companiile private ruse sunt ocupate de femei.”
..
La polul opus
“Cele mai putine femei top-manageri sunt in Japonia (7%), Belgia (12%) si Danemarca (13%).


Participarea femeilor din Romania la dezvoltarea economica urca pe pozitia 34 in lume.

Ce sa inteleg ca stam bine, ca Romania si Rusia sunt tari mult mai emancipate decat Belgia si Danemarca?
Din statistica asta s-ar desprinde.

Explicatia mea la tema respectiva a fost urmatoarea:
"Nu stiu de ce am impresia ca ponderea femeilor in afaceri este in corelatie directa cu coruptia.
In Romania cel putin multi din pozitii cheie in institutile statului sau in politica, au inregistrat afacerile cu care parazitau bugetele pe numele sotiei.
Cred ca in anii ‘90-’99 fenomenul avea amploare mai mare, si pe parcurs pe masura ce au falimentat sau, s-au privatizat societatile comerciale, femeile au fost inlocuite de soti.
Posibil ca si in alte tari fenomenul sa fie ca la noi, poate de amploare mai mica.

Asta ar explica fenomenul “Femeile sunt mai bine reprezentate printre întreprinzătorii din ţările Estice: Bulgaria, România (35,8% IN ANUL 2007), Letonia şi Slovacia”

Nu vreau sa se creada ca as sustine ca femeile nu au potential sau dotare.
Dar faptul ca nu se implica in politica si se implica in afaceri nu are logica.
Daca ar fi active si implicate social, implicarea ar trebui sa fie aceeasi si in viata politica.

In ce priveste diferenta intre tarile nordice si cele din sudul Europei eu consider ca tine mai mult de cultura si implicarea civica."


Asta vrea sa explice ca statistica te poate duce pe piste eronate daca e gresit interpretata.
Discriminarea presupune bariere legislative.
Prejudecatile pot fi o bariera dar promovarile nu le fac barbatii.
Daca intro organizatie politica sunt egali barabtii si femeile, dispare argumentul discriminarii pe criterii de sex.
Daca femeile sunt mai putine e firesc, ca reprezentativitatea lor sa fie mai mica decat ponderea in societate.

medusa spunea...

deceneu, reprezentarea buna a femeilor in mediul economic in tari precum Romania sau Rusia este legata de perioada comunista, cand femeile au muncit cot la cot cu barbatii, asa cum cerea propaganda.
In tarile din vest incorporarea femeilor pe piata muncii s-a facut lent si chiar si in zilele noastre mai exista probleme.

In viata politica, nr. femeile este f scazut pentru ca selectia cadrelor are la baza alte criterii decat competenta.

Alina Gorghiu spunea...

Se pare ca si la acest capitol avem de munca, nu? Da, cresterea copilului nu trebuie sa fie doar responsabilitatea mamei. Asta o spunem noi. Dar ce spun barbatii? Din mosi stramosi, ei sunt invatati ca barbatul trebuie sa munceasca sa-si intretina familia, adica sotia si copiii. Nu ca ar trebui sa mai contribuie si cu altceva decat bani. Cum le putem schimba gandirea care functioneaza ca un arhetip? Sigur, exista exceptii, nu cred ca mai trebuie sa mentionam asta, insa, din pacate, prea putine.. De aceea am ales sa abordez acest subiect, si nu: “barbatii si cariera. Viata de tata si viata profesionala”

Lucia Lepadatu spunea...

Subiectul acesta merita dezbateri mai ample decat poate suporta un blog dar si solutii, cu atat mai mult cu cat initiatoarea este parlamentar.
Sigur, daca doamna Gorghiu ar fi acum in situatia de a avea un sot si un copil, fara a beneficia de sprijinul parintilor/socrilor/alte rude, ar sti exact care sunt problemele unei tinere familii in care si mama si tata vor sa-si consolideze cariera si nu ar mai pune astfel de intrebari sau, ar incerca, asa luptatoare cum o cunoastem,sa gaseasca rezolvari - in plan legislativ si institutional.
Ma bucur sa constat ca, prin intrebarea pusa, doamna Gorghiu accepta ca exista discriminare, spre deosebire de alte politiciene tinere care se fac ca nu observa, ca discriminarea nu exista, ca meritocratia isi spune cuvantul in lumea noastra.
De aceea, o rog pe doamna Gorghiu sa nu uite acest subiect de blog, pentru ca foarte multe femei (simple sau cu o cariera) asteapta, de fapt, propuneri si rezolvari.