Ştirea care a făcut înconjurul lumii ieri, atacul armat din statul Arizona, SUA, a reprezentat o provocare neaşteptată pentru ziariştii români. Aceştia au fost nevoiţi să traducă funcţia pe care o ocupă doamna Gabrielle Giffords, grav rănită la cap în urma atacului. În engleză ea este congresswoman. În presa românească a apărut că este „congresman”, „congresmen”, „membru al Congresului”, „membră a Congresului”, „parlamentară americană”:
- Congresmanul american împuşcat în cap, în stare critică – Realitatea tv
- Congresswoman împuşcată mortal în Tucson – Hello Satu Mare
Cei de la Reporter Virtual, după ce au făcut şi ei o trecere în revistă a variantelor apărute prin presa românească, au optat pentru folosirea traducerii „membră a Congresului”. Însă la scurt timp au primit o replică de la un expert lingvist, autorul (sau autoarea) blogului Diacritica atrăgându-le atenţia că DOOM2 indică ca fiind corect în română termenul de „congresmen”, la singular, pentru a desemna acea funcţie chiar dacă e vorba de femei sau bărbaţi. Avem chiar şi un plural, cel de „congresmeni”. E drept, cunoscătorilor de engleză li se pare foarte ciudat să folosească „congresmen” pentru singular sau pentru femei, dar nu contează, zice Diacritica. DOOM-ul aşa spune şi ce spune el e literă de lege.
Diacritica ne dă ca exemplu similar termenul „tenismen”, care conform aceluiaşi DOOM desemnează singularul, cu variaţiunile „tenismenă” la feminin şi „tenismeni” la plural.
Părerea mea este că trebuie să ţinem cont că limba este într-o permanentă transformare. DOOM-ul se actualizează la intervale de timp. Şi nu putem ignora faptul că trăim într-o epocă în care limba engleză a devenit pentru mulţi români aproape a doua limbă. E de înţeles de ce folosirea termenului „congresmen” pentru a desemna funcţia ocupată de o persoană, şi femeie pe deasupra, provoacă critici. Nu noi trebuie să ne adaptăm la DOOM ci DOOM-ul la noi. În perioada comunismului când s-a strecurat în limba română termenul „tenismen”, nivelul de cunoaştere al limbii engleze nu era atât de mare ca în zilele noastre şi această "greşeală" a putut deveni regulă a limbii. Dar azi nu mai putem ignora ce înseamnă „men” în limba engleză, principala limbă de circulaţie internaţională, doar pentru că aşa ne spune DOOM-ul să facem.
În concluzie, consider că doamna Gabrielle Giffords nu este congresmen, nici congresman, ci membră a Congresului american.
14 comentarii:
De departe cei mai off target au fost cei de la Satu Mare. Mi-au placut.
...Dupa cum s-ar putea spune, cat de poate de firesc, si "congresmenul american Gabrielle G.".
Cuvantul "congresmen" e imprumutat de ceva vreme si e atestat de dictionarele noastre. Nu cred ca trebuie sa scandalizeze pe cineva ca folosim "congresmen" alaturi de numele unei femei. Pur si simplu substantivul e masculin, asa-zisa forma feminina nu s-a impus.
La urma urmei, daca avem o bona de sex barbatesc nu cred ca sare nimeni in sus daca zicem "bona Ion Popescu". Sau sa zicem acum "bonul Ion Popescu" ? :)
Cred ca important e firescul exprimarii, si nu atat eventualele idiosincrazii ale unor activisti de o speta sau alta.
trebuie să ţinem cont că limba este într-o permanentă transformare.
Conform principiului ăstuia, Vanghelie vorbeşte corect. Că dacă limba e în permanentă transformare, va să zică că nu există normă la care să te poţi raporta, ca să zici că/unde greşeşte. Că dacă DOOMu' nu-i bun pentru un cuvânt, va să zică că nu-i bun pentru nici unul.
Succesuri v-ă dori-m.
cand am scris articolul nu aparuse stirea in romania, NPR o declarasera deja moarta, a fost o invalmaseala pe site-urile americane. Si drept e ca m-am gândit cum sa scriu faza cu congresswoman dar pentru ca nu am ajuns la o concluzie clară care să-mi indulcească urechea am considerat că cea mai buna solutie este sa las asa cum vine de la americani.
Salut Medusa. În primul rând mersi pt ultimul mesaj :p Acum să revin la succes. E greu să te înţeleg. Când limba română nu deţine feminin pentru o funcţie e bai, când din fericire limba română are şi un corespondent feminin iar e bai că cică parte din cuvânt în altă limbă ar însemna nu ştiu ce ... Regulile limbii române sunt aceleaşi pentru toate cuvintele aparţinând aceleaşi categorii. Dacă admitem că este corect termenul de tenismen, având femininul de tenismenă, atunci şi congresmen, respectiv congresmenă ar trebui să fie corecte (s-au construit pe baza aceleaşi logici gramaticale de construcţie) Eu din matematică ştiu că un algoritm nu poate fi considerat corect într-o parte şi incorect în alta (dacă vorbim de acelaşi algoritm). Aşa că ... Ori admitem două cuvinte noi în limba română, respectiv congresmen/congresmenă, construite conform regulilor gramaticale româneşti, ori folosim termenii de membru/membră a congresului. Aici DOOM-ul are dreptate, acceptarea unui cuvânt în limba română, declinarea, feminizarea sau masculinizarea lui nu se pot face decât după reguli stricte ale limbii române, independente de regulile limbii originale de provenienţă. Femininul de congresswoman poate fi perfect corect în engleză, dar total incorect în română. Mersi de înţelegere
micawber, vreau să văd şi eu o dată cum i se spune unui bărbat "bonă"!:)) Nu există aşa ceva! Se aleg cu grijă alte cuvinte. Aşa s-a întâmplat cu "femeia de serviciu" care a devenit "îngrijitor" când se angajează un bărbat. Sau "sora medicală" care a devenit "infirmier". Soluţii se găsesc.
Diacritica, când există considerente solide pentru a merge pe altă variantă decât cea actuală a DOOM-ului eu sunt pentru luarea lor în seamă. E cazul explicat în articol şi mai sunt şi altele. De exemplu susţin folosirea variantei feminine "ministră" în loc de "ministru" şi fac pariu că această variantă nu mi-o acceptă DOOM-ul.
HelloSM, se mai întâmplă.
Alexandru, vezi că DOOM-ul nu prevede varianta feminină "congresmenă". :)
@ Tudorina
Ma interesa aspectul pur lingvistic al situatiei. Dezbaterile ideologice (cu feminisme, machisme si alte 'isme') ma lasa indiferent, asta daca nu ma plictisesc pur si simplu, v-o spun cu toata simpatia :)
Habar n-am dupa cum a putut intra in limba noastra "tenismena", dar mi se pare o mare barbarie. De "congresmena" ce sa mai vorbim...
Problema pe care o pune Medusa e buna, dar parca e prea putin transanta.
Nu ma intereseaza ce zice DOOM_ul, cum s-a ajuns la acele reguli. Rezultatele mi se par al dracului de sexiste si nu-mi plac. Limba are o influenta asupra mentalitatilor si nu-mi place ca mentalitatile sa fie sexiste. Cand derivezi ceva feminin de la ceva masculin (o forma a unui substantiv) asta chiar suna ca naiba.
Si asa mi se pare aiurea ca la noi, atunci cand se vorbeste la general, nu se spune el/ea sau invers, ci doar el sau forma de masculin.
Cu alte cuvinte, la cate reforme s-au facut in limba, cred ca asta e imperios necesara: forme pentru feminin si incetarea derivarii de la forme de masculin. Dna Gilford era deputata (nu senatoare), sau pur si simplu femeie din congres.
Si inca ceva, inainte de femeie de serviciu, exista om de serviciu.
De ce sa nu fie si "bon"?
un argument suplimentar impotriva termenilor de tenismena/congresmena este ca denota si o crasa incultura, respectiv ignoranta a celei mai folosite limbi de circulatie, lingua franca a vremurilor actuale.
Lotusalb, un argument pentru care singurul feminin corect al substantivului tenismen nu poate fi decît tenismenă, estecă limba română are propriile ei reguli gramaticale, iar cuvintele noi formate sunt obligate să respecte aceste reguli, altfel ne batem joc de proipria limbă. Alte exemple de cuvinte englezeşti scrise în dulcele stil mioritic, de care nu se mai leagă nimeni : fotbal (nu football), miting (nu meeting), lider (nu leader), seif (nu safe), etc. Pur şi simplu limba română are propriile ei reguli. Mai apoi,odată intrat în limba română, substantivul respectiv este declinat tot după regulile româneşti. Cuvântul lider de articulează liderul şi nu the lider, cu femininul de rigoare lideră ... Deci ... tenismenă reprezintă femininul corect gramatical românesc al substantivului tenismen (şi nu tenisman, deşi e unul singur). A folosi cuvântul teniswoman mi se pare o jignire la adresa limbii române. Ţie nu?
Citesc în prezent o carte scrisă de un american și am constatat că, atunci când subiectul ar putea fi fie un bărbat, fie o femeie, pronumele folosit generic este she (adică ea). În contrast, la noi se folosește pronumele el în situații similare. Țin să precizez că respectiva carte nu are nici o legătură cu feminismul sau probleme de gen, ci aparține unui alt domeniu (și este destul de tehnică).
Oare ce păreri au oamenii care citesc despre acest obicei transoceanic?
Limba engleză poate avea regulile ei. Nu doresc să intru în detalii, pentru că nu cunosc problema. Eu vorbeam aici de regulile gramaticale şi semantice ale limbii române. Şi în limba română aşa este corect. Dacă ai contraargumente legate de limba române, putem discuta. De limba engleză sau alte limbi nu mă interesează. Îţi mulţumesc pentru înţelegere.
Pai eu vad ca sunt doua posibilitati.
Daca scriem "congresmenul", atunci aceptam teza DOOM cum ca am integrat cuvantul si trebuie sa ne resemnam si cu congremenă. După cum spune Alexandru, daca un algoritm e valabil atunci... e valabil. Nu putem avea reguli diferite pentru ca genul are conotatii politice pe cand numarul nu.
Daca scriem "congresman" la singular, articulat cu cratima "congresman-ul" atunci privim cuvantul ca un corp semistrain limbii, nu ii aplicam regulile locale, si deci la feminin va fi "membră a Congresului". Sincer, prefer varianta doi, dar mai important e sa fim coerenti.
Tudorina dixit: "vreau să văd şi eu o dată cum i se spune unui bărbat "bonă"!:)) Nu există aşa ceva!" - Serios?
Atunci înseamnă că fratele meu şi-a imaginat că a lucrat pentru două familii de români şi pentru una de greci având ca principală atribuţiune îngrijirea copiilor acestora.
Nu, el doar şi-a imaginat pentru că nu există bărbaţi bone.
Unele dintre voi nu prea aţi ieşit din casă, aşa-i?
Trimiteți un comentariu