Împotriva sistemului de vot uninominal pur (majoritar)

O dată cu apropierea alegerilor parlamentare din 2012, s-au înteţit discuţiile, în special în rândul reprezentanţilor PD-L, pe marginea modificării Legii Electorale în direcţia trecerii la un sistem de vot uninominal necompensat de tipul FPTP (First past the post voting – Câştigătorul ia totul).

Din 2008, în România se votează în baza unui sistem uninominal mixt, parţial majoritar, parţial proporţional. Dacă vă aduceţi aminte, înaintea adoptării acestui sistem de vot, exista iluzia că prin votul uninominal oamenii nu vor mai vota corupţii, comuniştii, mafioţii şi alte triste figuri care populează Parlamentul României de mai bine de 20 de ani. Dar s-a văzut că sistemul de vot uninominal n-a împiedicat accesul în forul legislativ al unor personaje precum Şerban Mihăilescu (Micky Şpagă), Sorina Plăcintă, Iulian Orban, Dan Voiculescu, Cătălin Voicu şi alţii. Cei care susţin trecerea la un sistem de vot uninominal pur (sistem de vot majoritar), pot specula că prezenţa unor parlamentari cu imagine pătată s-ar datora părţii din sistem prin care redistribuirea mandatelor se face proporţional, în funcţie de voturile obţinute de partid la nivel de circumscripţie şi la nivel naţional. Acesta este principalul argument în favoarea trecerii la un sistem majoritar"pur".

De fapt, sistemul de vot uninominal majoritar are mai multe efecte negative, resimţite chiar în ţări cu tradiţie democratică îndelungată ca Marea Britanie şi SUA. La noi, în combinaţie cu cultura balcanică slab democratică şi profund coruptă, acest sistem de vot ar putea duce la naşterea unui sistem monstruos în care întreaga putere politică să fie acumulată perpetuu sau prin rotaţie de un grup restrâns de persoane care în acelaşi timp îşi asigură dominaţia asupra resurselor şi a capitalului pe căi ilicite, legătura politică-capital fiind foarte strânsă în România.

1. Sistemul de vot uninominal majoritar lasă pe scena politică doar două partide mari

Acesta este efectul negativ cel mai des invocat de cei care critică trecerea la un sistem FPTP. Dar, mai pe faţă, mai pe ascuns, acesta este motivul principal pentru care PD-L îşi doreşte acum modificarea legii electorale. PD-L s-ar salva de la un eşec electoral, preluând voturile acordate unor partide mai mici şi mizând pe prezenţa unor figuri locale notorii (şi posibil pe alte pârghii mai puţin legale). Bătălia electorală s-ar duce numai între PD-L şi USL, lucru care le-ar conveni de minune PD-L-iştilor. Celor două formaţiuni politice li s-ar adăuga UDMR care ar câştiga colegiile din Secuime. Cele mai afectate vor fi, cum ziceam, partidele mici (de exemplu Partidul Ecologist) care nu vor mai avea nicio şansă de a accede în Parlament. Un partid ca PNL ar risca pierderea unor voturi importante dacă se prezintă în alegeri în afara USL. Pluralitatea politică va fi implicit afectată iar o parte importantă din cetăţeni nu va fi reprezentată în forul legislativ.

2. Candidaţii sunt desemnaţi de partide în funcţie de notorietate şi bani

Acesta este un neajuns al sistemul de vot uninominal în general, atât al celui majoritar, cât şi al celui mixt actual din România. Partidele aleargă după candidaţi cu notorietate locală (foşti şi actuali primari, prefecţi, baroni locali) sau naţională (inclusiv vedete de televiziune, actori şi cântăreţi, foşti sportivi, etc.). În al doilea rând, în partide sunt preferaţi candidaţii cu resurse financiare, umane şi mediatice cât mai mari, transformând lupta electorală într-o competiţie în care cel fără bani şi alte resurse, dar mult mai pregătit politic, intelectual şi uman pentru a ocupa un scaun de parlamentar, este net dezavantajat.

3. Partidele văd un risc în a desemna candidaţi din grupuri discriminate sau minoritare

Sistemul de vot majoritar este statistic vorbind deosebit de nefavorabil reprezentării politice a femeilor. Liderii partidelor ezită să desemneze femeile pe post de candidaţi din cauza percepţiei că acestea nu au suficientă autoritate ca bărbaţii să ducă bătălia politică. În ţările cu sistem de vot majoritar, reprezentarea femeilor este deficitară, chiar şi atunci când se iau măsuri afirmative pentru a asigura prezenţa lor minimală. Un alt motiv al slabei lor prezenţe în rândul candidaţilor este acela că, aşa cum arătam anterior, sunt preferaţi candidaţii cu notorietate iar de cele mai multe ori cei care au deja experienţă politică sunt bărbaţi. Reînnoirea clasei politice este mult mai greoaie, o persoană outsider, chiar dacă şi-a dovedit competenţa într-un anumit domeniu şi este cunoscută şi apreciată la nivel intern în partid, va fi mai puţin preferată în faţa unui politician deja cunoscut la nivel local sau naţional, chiar dacă respectivul are un trecut criticabil.

În Franţa, de exemplu, singurele alegeri în care Legea Parităţii nu a dat suficiente roade au fost cele care folosesc sistemul de vot majoritar. La alegerile la care se aplică sistem de vot proporţional pe liste, acestea fiind alegerile locale şi municipale, o parte din alegerile pentru Senat şi alegerile europarlamentare, reprezentarea femei-bărbaţi este aproape paritară, în timp ce la alegerile uninominale prin sistem majoritar, respectiv cele pentru Adunarea Naţională (Camera inferioară a Parlamentului), procentul femeilor a fost de 12,5% la alegerile din 2002 şi 18,5% la alegerile din 2007. Asta cu toate că există o Lege a Parităţii care prevede sancţiuni financiare usturătoare în cazul în care un partid nu prezintă un număr aproximativ egal de candidaţi femei şi bărbaţi în alegeri. De teamă că partidul oponent deşi va încălca legea va câştiga un colegiu dacă numeşte un candidat bărbat, partidele, în special cele mari, se îndeamnă unele pe altele la nerespectarea legii parităţii.

Acestea sunt succint trei motive pentru care consider că sistemul de vot uninominal, mai ales cel majoritar, ar fi de evitat în România în perioada următoare. Nu suntem o ţară cu tradiţie democratică prea îndelungată ca să renunţăm la o parte din voturile exprimate la urne de dragul unei stabilităţi politice. Militez pentru o mai bună reprezentare a cetăţenilor, iar acest lucru se realizează prin votul proporţional, nu cel majoritar. Pragul electoral ar trebui scăzut pentru a permite şi altor voci să se exprime în Parlament. Legea partidelor politice ar trebui modificată pentru a nu mai pune atâtea beţe în roate constituirii de noi partide. În concluzie, prefer o reprezentare politică cât mai democratică, în locul a două partide mari controlate de o mână de oameni, o mână de băieţi deştepţi care ar face ce-ar vrea cu ţărişoara noastră.