Convenţia Naţională a Organizaţiei de Femei a PD-L

Noua conducere a Organizaţiei de Femei a PD-L s-a decis astăzi în cadrul Convenţiei Naţionale. Ocuparea funcţiilor de la vârful organizaţiei s-a făcut fără emoţii. Sulfina Barbu a fost singura candidată la funcţia de preşedintă, funcţie pe care o deţine şi în prezent. Andreea Paul (Vass) a evitat o confruntare cu Barbu şi s-a limitat la ocuparea funcţiei de prim-vicepreşedintă.

Dintre discursurile vorbitorilor, cele mai bune mi s-au părut ale Andreei Paul (Vass) şi, surprinzător, al Elenei Udrea, la care se adaugă cel al austriecei Maria Kallat, vicepreşedintă a Partidului Popular European. Discursurile ţinute de Sulfina Barbu, Roberta Anastase, Monica Macovei chiar dacă au cuprins, mai mult sau mai puţin, referiri la „forţa politică a femeilor”, nu conţin ceea ce, în termeni de specialitate se cheamă o viziune „gender mainstreaming”, adică să se aplece asupra problemelor specifice femeilor, indiferent de domeniul pe care-l abordează (de exemplu, vorbind de sănătate, să amintească de accesul femeilor la serviciile medicale, carenţele în serviciile maternităţilor, informarea deficitară a femeilor în perioada pre şi post natală, etc. – asta înseamnă o abordare „gender mainstreaming”).

Cei doi bărbaţi care au ţinut discursuri la Convenţia Naţională a OF-PDL au fost Ioan Oltean şi Emil Boc. Primul nu s-a putut abţine în a face aprecieri estetico-erotice pretinzând că face glume („niciodată n-am avut în faţă un peisaj mai frumos ca cel de astăzi: o sală cu 1.000 de femei frumoase şi deştepte”; „este o plăcere totală să fim astăzi împreună”; "sunt dispus să cedez funcţia de secretar general al partidului ca să fiu preşedintele Organizaţiei de Femei"). Emil Boc, în afară de o precizare la început, în care a spus că ar susţine o femeie să candideze la preşedinţie, restul discursului, foarte lung, a fost o prezentare seacă a priorităţilor guvernamentale. A vorbit despre buget, politica salarială şi de pensii, deficitul şi plafonul de îndatorare al ţării, etc. şi n-a făcut nicio menţiune cu privire la slaba reprezentare politică a femeilor şi nici la măsurile economice şi sociale pentru femeile României (despre impactul măsurilor Guvernului asupra femeilor n-a vorbit nimeni, cum era de aşteptat).

Iată câteva idei din discursurile de azi:

Andreea Paul (Vass): „Vrem o politică echilibrată de gen”

„Nu avem nevoie să fim promovate, vrem să fim corect reprezentate”, a spus Andreea Paul referindu-se la numărul mic de femei din politică. Ca răspuns la criza economică, soluţia nu este de a valorifica mai bine aurul, petrolul sau resursele minerale, ci resursa umană. Resursa umană formată din jumătate din populaţie, femeile, nu este îndeajuns valorificată. Competenţă există în egală măsură la ambele sexe. Competenţa nu are gen, a repetat ea, dar se vorbeşte obsesiv despre competenţă şi merite la întrunirile de femei în timp ce „la întrunirile bărbaţilor nu se pune problema calităţii nădragilor”. Consiliera primului ministru a fost printre puţinele participante care au amintit că Organizaţia de Femei trebuie să găsească soluţii la problemele specifice ale femeilor, printre acestea fiind slaba de reprezentare politică, numărul mic de creşe si grădiniţe şi violenţa în familie. La fiecare 3 secunde o femeie este agresată în România, a atras atenţia Andreea Paul.

Elena Udrea: „Discriminarea femeilor este şi problema bărbaţilor”

„Femeile care fac politică sunt discriminate” a afirmat Udrea, dar aceasta este o problemă care trebuie să preocupe şi bărbaţii a spus ea, criticând numărul mic de bărbaţi din sală. Totuşi, Udrea n-a vrut să critice PD-L, susţinând că problema discriminării femeilor vine de fapt din exterior, de la felul cum le judecă societatea şi mass media. „De la un bărbat nu se cere să facă proba competenţei, să facă proba integrităţii" s-a plâns ea.

Partea care m-a surprins plăcut la Udrea a fost că a îndemnat la solidaritate feminină. A criticat lipsa de reacţie a femeilor politiciene faţă de atacurile asupra unor colege, inclusiv de la alte partide. „Nu multe am reacţionat când o colegă de la alt partid a fost expusă într-o situaţie intimă, a fost umilită public cu un filmuleţ şi nu multe dintre noi au ieşit să protesteze", a spus Udrea, făcând aluzie la cazul Anei Birchall de la PSD. "Nu multe am reacţionat când colega noastră Monica Iacob Ridzi, însărcinată fiind, a fost umilită de colegii politicieni acum doi ani. Nu multe dintre noi luăm atitudine când colegele noastre sunt ironizate de bărbaţi precum Victor Ponta pentru lucruri pe care recunoaşte că le regăseşte şi acasă, la soţia lui: pantofi, coafor. OK, femeile merg la coafor, asta înseamnă că muncesc mai puţin?", a mai comentat vicepreşedinta PDL. Tot ea şi-a îndemnat colegele care ajung pe o funcţie publică să-şi facă o echipă în care să se regăsească cel puţin o femeie.

Sulfina Barbu – „Organizaţia de Femei trebuie să sprijine PD-L”

Discursul Sulfinei Barbu precum şi moţiunea cu care a candidat la funcţia de preşedintă a OF PDL, nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor. Barbu a vorbit de educaţie, de sănătate, de dezvoltare durabilă, dar fără a vorbi despre sănătatea femeilor, despre problemele femeilor din educaţie, un domeniu feminizat, în special învăţământul preuniversitar, sau despre cum se poate realiza o dezvoltare durabilă prin măsuri destinate femeilor (cum ar fi măsuri care să le crească independenţa financiară, măsuri de reconciliere a muncii cu viaţa de familie, sunt două exemple). Sulfina Barbu a vorbit despre figurile feminine importante la nivel internaţional, ca Angela Merkel şi Christine Lagarde, şefa FMI, despre proiectele de directive UE prin care se vor impune cote de gen în marile companii şi bănci. Tot ea a vorbit despre un parteneriat cu femeile active, cele care nu vor să fie dependente de Stat, ignorând că din cauza veniturilor scăzute ale femeilor din România, majoritatea se află în raport de dependenţă economică faţă de alţi membri ai familiei. În mod repetat, Sulfina Barbu a spus că rolul Organizaţiei de Femei este acela de a sprijini PD-L în măsurile pe care le va lua, prin urmare lasă un spaţiu prea mic în organizaţia pe care o conduce pentru o agendă proprie, care să vizeze în special femeile. În cazul Sulfinei Barbu, la fel ca şi al Elenei Udrea de altfel, problema majoră vine din faptul că ele deţin frâiele guvernamentale pentru a face ceva pentru femeile acestei ţări şi nu o fac. Sulfina Barbu este de câteva săptămâni ministra Muncii şi Protecţiei Sociale (dar nu Women's Affairs Minister cum zisese la începutul Convenţiei reprezentanta EPP Maria Kallat), şi totuşi din acea funcţie nu a anunţat până acum nicio politică destinată femeilor, în special pe partea de protecţie socială. Măsurile împotriva Violenţei în Familie, un domeniu de care se ocupa ministerul respectiv în urmă cu un an, au fost lăsate de izbelişte administraţiilor locale. Fostul ANES (Agenţia Naţională pentru Egalitate de şanse), desfiinţat de Guvernul Boc în urmă cu un an, a pierdut finanţări de 7 milioane de euro din cauza rezilierii proiectelor UE, iar acum funcţionează la nivel de Direcţie în cadrul ministerului condus de doamna Barbu cu doar 7 angajaţi şi o activitate imperceptibilă. Acestea sunt doar câteva din multele probleme asupra cărora doamna Barbu ar putea să acţioneze acum ca să dovedească că îmbunătăţirea vieţii femeilor şi egalitatea de şanse sunt cu adevărat preocupări ale sale.