Când credeam că scandalul care a făcut ca pesedista Ana Birchall să părăsească competiţia electorală s-a stins, iată că Dan Andronic, consilier PSD, se hotărăşte să popularizeze o petiţie de sprijinire a Anei Birchall.
În cazul scandalului Ana Birchall se disting clar două abordări complet diferite – unii, printre care şi Dan Andronic şi Mihnea pun problema din perspectiva egalităţii de gen, a statutului femeii în politică, a ipocriziei bărbaţilor, ş.a.
Alţii, printre care şi petiţionarii pe care îi susţine Andronic, vorbesc despre cu totul altceva – despre metodele josnice folosite în lupta electorală aşa cum e acel filmuleţ privat cu imagini, spun ei, de o „vulgaritate fără margini”. Unii spun că imaginile ar fi trucate. Ei nu amintesc de vreo problemă de gen legată de statutul femeii sau de imaginea femeii ca politician.
Aceasta e şi părerea mea, că în cazul de faţă ceea ce a scandalizat nu are de-a face cu genul protagonistului filmului, putea să fie femeie, putea să fie bărbat, ci cu scena de sex oral care ne-a adus în faţa ochilor imagini care ar fi trebuit să rămână în sfera privată. Sexul în societatea noastră are loc în spaţiul privat. Atunci când răzbate dincolo de acest spaţiu, el e considerat ruşinos şi asta nu doar în România ci cam peste tot, vezi scandalul Bill Clinton – Monica Lewinski sau agitaţia presei franceze la începutul relaţiei dintre Nicolas Sarkozy şi Carla Bruni, până la oficializarea căsătoriei.
Sexul şi politica sunt două ingrediente care puse laolaltă devin explozive. Cu toate că nu e un politician de anvergura lui Bill Clinton, Ana Birchall a stârnit o curiozitate de-a dreptul obscenă în jurul persoanei ei. În scandalul Clinton – Lewinsky se spunea că nu sexul oral era miezul scandalului ci faptul că preşedintele Statelor Unite a minţit şi că a avut o relaţie extraconjugală. Despre Birchall s-a dezbătut, inclusiv în emisiunile televizate, nu despre scenele de sex ci despre cât de moral e să răspândeşti un astfel de filmuleţ. Cu toate astea am observat că în scandalul Ana Birchal, deşi cam toată lumea, din toate mediile, presă, internet, partid, a fost de acord că e o mare porcărie, toţi au contribuit la inflamarea lui, prin simplul fapt că au vorbit despre el. Spunând „eu nu vreau să comentez acest filmuleţ” sau „nu mi se pare moral să postezi pe un blog aşa ceva ” trezeşti interesul şi curiozitatea în direcţia lui.
Din moment ce un politician ajunge să fie implicat într-un sexgate, îi va fi greu, dacă nu imposibil, să mai scape de noua imagine publică. Dovadă că filmul despre care toţi au spus că e o porcărie a avut în cele din urmă un impact asupra carierei politice a Anei Birchall şi nimic nu pare să-i mai poată remedia imaginea.
În cazul scandalului Ana Birchall se disting clar două abordări complet diferite – unii, printre care şi Dan Andronic şi Mihnea pun problema din perspectiva egalităţii de gen, a statutului femeii în politică, a ipocriziei bărbaţilor, ş.a.
Alţii, printre care şi petiţionarii pe care îi susţine Andronic, vorbesc despre cu totul altceva – despre metodele josnice folosite în lupta electorală aşa cum e acel filmuleţ privat cu imagini, spun ei, de o „vulgaritate fără margini”. Unii spun că imaginile ar fi trucate. Ei nu amintesc de vreo problemă de gen legată de statutul femeii sau de imaginea femeii ca politician.
Aceasta e şi părerea mea, că în cazul de faţă ceea ce a scandalizat nu are de-a face cu genul protagonistului filmului, putea să fie femeie, putea să fie bărbat, ci cu scena de sex oral care ne-a adus în faţa ochilor imagini care ar fi trebuit să rămână în sfera privată. Sexul în societatea noastră are loc în spaţiul privat. Atunci când răzbate dincolo de acest spaţiu, el e considerat ruşinos şi asta nu doar în România ci cam peste tot, vezi scandalul Bill Clinton – Monica Lewinski sau agitaţia presei franceze la începutul relaţiei dintre Nicolas Sarkozy şi Carla Bruni, până la oficializarea căsătoriei.
Sexul şi politica sunt două ingrediente care puse laolaltă devin explozive. Cu toate că nu e un politician de anvergura lui Bill Clinton, Ana Birchall a stârnit o curiozitate de-a dreptul obscenă în jurul persoanei ei. În scandalul Clinton – Lewinsky se spunea că nu sexul oral era miezul scandalului ci faptul că preşedintele Statelor Unite a minţit şi că a avut o relaţie extraconjugală. Despre Birchall s-a dezbătut, inclusiv în emisiunile televizate, nu despre scenele de sex ci despre cât de moral e să răspândeşti un astfel de filmuleţ. Cu toate astea am observat că în scandalul Ana Birchal, deşi cam toată lumea, din toate mediile, presă, internet, partid, a fost de acord că e o mare porcărie, toţi au contribuit la inflamarea lui, prin simplul fapt că au vorbit despre el. Spunând „eu nu vreau să comentez acest filmuleţ” sau „nu mi se pare moral să postezi pe un blog aşa ceva ” trezeşti interesul şi curiozitatea în direcţia lui.
Din moment ce un politician ajunge să fie implicat într-un sexgate, îi va fi greu, dacă nu imposibil, să mai scape de noua imagine publică. Dovadă că filmul despre care toţi au spus că e o porcărie a avut în cele din urmă un impact asupra carierei politice a Anei Birchall şi nimic nu pare să-i mai poată remedia imaginea.
Un comentariu:
uite ca dna birchall nu a stat degeaba si a cerut o expertiza a filmuletului care circula pe internet ..concluziile expertizei spun clar ca nu dansa este protagonista acelei mizerii, concluzi pe care le puteti vedea si pe urmatoarea adresa http://www.anabirchall.ro/...cei care ati spijinit-o bravo voua cei care ati calomniat-o incepeti cu scuzele....
Trimiteți un comentariu