Câteva repere pentru a înţelege discriminarea femeilor

Femeile au fost şi sunt discriminate, faptul că de multe ori ignorăm fenomenul e pentru că trăim cu discriminarea de când ne naştem şi până murim şi de-a lungul vieţii învăţăm sisteme construite şi gândite de bărbaţi. De la filosofi, matematicieni, istorici, scriitori, fizicieni, etc. până la scrierile religioase, toate au fost făcute până de curând de bărbaţi. Femeile lipsesc din istoria dinainte de sec. XX. Ele, pe vremea în are Kant îşi publica scrierile, nu aveau drept la educaţie, nici la muncă în spaţiul public (în casă da), nici la administrarea resurselor economice (exceptând cazul în care deveneau văduve).

Emanciparea femeilor a început acum un secol şi nu s-a încheiat. Lupta pentru dobândirea dreptului de vot începută pe la 1850 nu a fost una uşoară. Femei din Anglia şi SUA au intrat la închisoare pentru că au revendicat acest drept fundamental.

În România dreptul de vot l-au dobândit de abia în 1938 la alegerile generale.

În timpul comunismului, la început, emanciparea femeii făcea parte din propagandă, dar în practică, condiţiile totalitare au făcut ca atât femeile cât şi bărbaţii să devină egali nu în drepturi ci in obligaţii faţă de Statul - pater. Femeile aveau acces la muncă, dar aveau datoria dublei zile de muncă, în fabrică şi acasă.

În a doua parte a comunismului, Statul a dus o politică de controlare a funcţiilor lor reproductive prin adoptarea Decretului 770 de interzicere a avortului. Femeile erau tratate de regim precum maşini de făcut copii. Propaganda făcea apologia mamei-eroine care dă patriei cât mai mulţi fii şi fiice.Statul nu intervenea însă în relaţiile dintre soţi. Capul familiei a fost şi este bărbatul. Violenţa domestică a fost un fenomen faţă de care regimul comunist a închis ochii.

Acum, după '89, suntem departe de a scăpa de discriminarea femeilor. În anii 70-80 pe vremea în care în Occident femeile începeau să obţină putere şi să-şi facă auzit glasul, noi trăiam în dictatură, în care nu contau drepturile omului, fie ele ale femeilor sau bărbaţilor.
Discriminarea nu a dispărut iar după '89, la redobândirea libertăţii, acest lucru s-a văzut. Faptul că în Parlamentul României de acum avem 90,3% bărbaţi şi doar 9,7% femei este edificator.Bărbaţii deţin puterea în interiorul partidelor şi ei controlează mecanismul de ascensiune politică a membrilor săi. Mentalităţi patriarhale de genul “femeile nu se pricep la politică”, “femeile sunt prea delicate ca se bage în troaca de porci a politicii” sunt adevărate bariere pentru carierele lor politice. Un alt impediment este lipsa resurselor financiare. Daca analizăm top 100 cei mai bogaţi oameni din România, observăm că deţinătorii bogăţiilor sunt in proporţie covârşitoare bărbaţi. Politica e strâns legată de bani, nu doar în România.

Astea ar fi şi motivele pentru care nu avem mai multe femei în politică.