Bărbat şi om de onoare

Gabriel Oprea şi-a dat demisia declarând cu mândrie “aşa face un bărbat şi un om de onoare”. Nu este primul nici ultimul care se va înflăcăra şi bate în piept că e bărbat, ca un lucru de mare valoare. Mentalităţile patriarhal-misogine de pe plaiurile noastre îi vor da dreptate că a fi bărbat e lucru de preţ:

BĂRBÁT, -Ă, bărbaţi, -te, s.m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soţ. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

BĂRBÁ//T1 ~tă (~ţi, ~te) rar 1) Care este înzestrat cu forţă fizică şi curaj. 2) Care munceşte mult şi cu folos; harnic; laborios; vrednic. /Persoană plină de energie şi de fermitate; om în toată firea. ~ de stat persoană marcantă, aflată într-un post de conducere important. 3) Persoană de sex masculin căsătorită, considerată în raport cu femeia ce i-a devenit soţie; soţ.

De aceea o femeie curajoasă este „bărbată” , cum spune faimoasa replică caragialească „Zoe, fii bărbată!”.

Prin urmare, doamnelor politiciene, dacă aveaţi altă impresie despre domniile voastre, de v-aţi crezut înzestrate de curaj, onoare, energie, poate nu eraţi conştiente că nu prea puteţi avea aceste minunate atribute. Că persoanele marcante aflate într-un post important se cheamă „bărbaţi de Stat” , în vreme ce domniile voastre de sex feminin nu cumva să vă încadraţi în definiţia pentru „femeie publică” care, conform aceluiaşi Dex, ar fi:

FEMEIE PÚBLICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.