Interviu cu Geanina Boicu, candidată PSD la alegerile pentru Parlamentul European

Printre candidaţii propuşi de PSD pentru alegerile pentru Parlamentul European din iunie se numără şi Geanina Boicu, o tânără de 30 de ani, stabilită în Barcelona. Este specialistă în sociologie juridică penală, domeniu în care a urmat studii doctorale la Universitatea Autonomă din Barcelona. În ultimii ani s-a făcut remarcată printr-o activitate susţinută în sânul comunităţii românilor din Spania. Din 2008 a devenit preşedinta PSD Barcelona.

Geanina, încep cu o întrebare grea, ce crezi că putem face de aici din ţară, ce-ar putea face Guvernul pentru românii plecaţi în străinătate, în special cei care constituie azi comunităţi importante în diverse puncte ale Europei cum ar fi Spania sau Italia?

.

Geanina Boicu: O mai mare implicare atât prin intermediul ambasadelor şi consulatelor, inclusiv mărirea numărului de consulate şi mărirea numărului de angajati în aceste consulate, ca să crească eficienţa muncii consulatelor, pentru că sunt consulate mobile, dar eficienţa acestora lasă de dorit. De asemenea sprijinirea formelor asociative româneşti, organizarea de acte culturale de mai mare anvergură prin intermediul ICR, acolo unde există o prezenţă românească importantă. Un alt aspect important ar fi deschiderea de birouri ale euro-deputaţilor români dar şi a deputaţilor din Parlamentul României, pentru o mai bună comunicare la nivel politic şi social. Pentru că în alegerile trecute au fost aleşi un deputat şi un senator special pentru diaspora. Unde sunt acum? Ce fac ei pentru diaspora? Probabil ca îi vom vedea peste 4 ani cand vor veni să ne ceara votul.

Se gândesc românii din străinătate să se întoarcă înapoi?

Geanina Boicu: Da, sunt români care vor să se întoarcă. Cunosc numeroase cazuri datorită implicării mele şi nu numai la nivel PSD. Eu sunt şi coordonatoare în grupul româno-bulgar din cadrul federaţiei PSOE şi în urma crizei am aflat de mulţi români care ar dori să se întoarcă. Mi-a atras atenţia un număr de români provenind din Castellon de la Plana, unde conform celor spuse de ei nu se găseşte de muncă şi singurul lucru care îl vor e să ajungă în ţară, la Vânători-Neamţ, unde au case şi pământ. Alţi români care mi-au atras atenţia şi care trăiesc într-o furgonetă şi mănâncă ce se găseşte pe stradă sunt în Tomelloso, Castilla La Mancha. Sunt aproximativ 25 de persoane adulte şi 5-6 copii. Au rămas fără muncă şi au pierdut apartamentele în care trăiau cu chirie. Voiau benzină să se întoarcă în ţară, în Timişoara. În sfârşit, cazuri de acest fel sunt numeroase, însă în acelaşi fel sunt şi foarte mulţi români care nu doresc să se întoarcă. Deja s-au integrat în societatea spaniolă, au copii şi şi-au format un cămin aici în Spania. Dar şi ei vorbesc mai tot timpul despre o posibilă întoarcere, deşi personal nu cred că se vor intoarce.
Tot ce am zis până acum e legat de situaţia din Spania, situaţia în Italia e mult mai delicată şi probabil problemele românilor acolo sunt mult mai mari, mai ales că în Italia românii sunt supuşi unei campanii zilnice de defăimare care are ca consecinţă o creştere a xenofobiei, lucru care în Spania nu se intamplă.
Dar şi aşa am constatat ca sunt mult prea puţini români care se întorc în România, mulţi preferă să continue să traiască în Italia.

Cu ce diferă mai exact situaţia românilor din Spania de cea a românilor din Italia? Este vorba de factorul politic?

Geanina Boicu: În primul rând în Spania românii au fost bine primiţi şi acceptaţi. Evident că factorul politic este unul foarte important. Mai ales că Zapatero a ales să integreze imigranţii şi să îi considere „noii cetăţeni” ai Spaniei, incluzându-i în viaţa politică şi socială. Mai mult, deşi eu sunt socialistă (lucrez şi cu PSOE), trebuie să recunosc şi meritul Partidului Popular condus de Mariano Rajoy de a nu declanşa nici o campanie împotriva românilor aşa cum s-a întâmplat în Italia, ba mai mult şi acest partid a încercat să integreze şi să capteze cât mai mulţi români în rândurile sale. Unii mi-ar putea spune că în Spania românii nu au comis delicte ca în Italia. Ba da, sunt şi aici destul de mulţi delincvenţi, peste 1.900 de detinuţi în toată Spania (nu sunt incluşi cei din Catalunya) şi nu e cazul să detaliez delictele lor, dar ceea ce s-a incercat în Spania a fost să nu se pună accentul pe faptul că sunt români, pentru că delicvenţi sunt şi spanioli şi francezi şi italieni etc. Şi pentru unii nu trebuie să plătească toţi. Şi acesta eu cred că e unul din meritele directe ale guvernului Zapatero.

Şi-a pregătit PSD acţiuni electorale pentru atragerea voturilor românilor din Spania? Veţi organiza ceva special?

Geanina Boicu: Noi, Organizaţia PSD Barcelona, am organizat deja câteva acte. De 1 mai am încercat să sărbătorim cât mai româneşte posibil la iarbă verde în apropierea Barcelonei. Apoi pe data de 10 mai la sediul organizaţiei noastre am organizat un act cu privire la „Perspectivele de viitor ale românilor din Spania”, în care s-a comunicat şi faptul că eu sunt candidată la alegerile europarlamentare din acest an şi s-a subliniat importanţa participării la vot. Deasemenea mai avem câteva acte stabilite însă aşteptăm şi confirmarea participării unor lideri politici din România.

Ştiu că unul din domeniile în care te-ai specializat este cel al egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. S-a înfiinţat Organizaţia de Femei a PSD în Spania sau încă mai aveţi de aşteptat?

Geanina Boicu: Suntem în curs de formare, de altfel trebuia să fie formată deja dar ni s-a propus o lărgire a acestei organizaţii. Voiam să fie o organizaţie de femei românce, însă la sugestia uneia din membrele fondatoare suntem dispuse la o mai mare deschidere. Încă nu pot spune mai mult, dar tu vei fi prima informată, mai ales ca ştiu că eşti una dintre persoanele cu care pot să discut aceste teme şi pot să învăţ foarte multe.

Dacă tot suntem la acest capitol al egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, îmi poţi da câteva exemple de politici aplicate în acest domeniu în Spania care ar trebui urmate şi de România şi alte state din Europa de Est?

Geanina Boicu: Spania are o mobilizarea foarte bună în prevenirea şi combaterea violenţei de gen, prin campanii active şi zilnice, printr-o legislaţie efectivă de combatere a violenţei de gen, dar şi prin alte mijloace legale. Să nu uităm că în Spania s-a infiinţat o Judecătorie dedicată special violenţei de gen, dar şi multe adăposturi de primire a femeilor maltratate. Tema e lungă şi complexă dar e eficientă şi a redus foarte mult violenţa de gen. Iarăşi factorul politic fost decisiv. Să nu uităm că Zapatero are în guvernul său un număr egal de femei şi bărbaţi şi a susţinut tot timpul egalitatea. Există şi un Minister al Egalităţii. De asemeni s-au promovat politici pentru eliminarea inechităţilor de pe piaţa muncii. Dar şi Spania mai are de învăţat . Uneori trebuie să fim foarte atenţi şi cu aceste politici nu putem să ne permitem să ajungem la o discriminare pozitivă cum s-a întamplat în Spania în anumite regiuni. Un exemplu care îmi vine acum în minte este poliţia din Ţara Bascilor. Acolo s-au scos la concurs locuri separate pentru bărbaţi şi femei iar bărbaţii nu au avut acces la locurile femeilor deşi mai mult de jumătate din aceste locuri nu erau ocupate. Dar să ne întoarcem la România, în România ar trebui să se stabilească în primul rând un cadru legal efectiv pentru combaterea violenţei de gen, apoi trebuiesc puse în practică politici de egalitate atât pe piaţa muncii cât şi la nivel politic şi social. Dar cred că în primul rând trebuie facută o campanie vastă de informare a românilor cu ceea ce înseamnă egalitatea de gen în general.

Am o întrebare mai specială la care poţi să nu-mi răspunzi. După cum bine ştii, multe românce aflate în Spania sunt victime ale traficului de fiinţe umane. De curând cotidianul spaniol El Pais a publicat mai multe reportaje în acest sens. Ai cunoscut astfel de femei, ai avut vreodată ocazia să le asculţi istoria?

Geanina Boicu: Ştii, îmi vine să râd pentru că îi spui întrebare specială. Uite cum văd eu treaba. E o întrebare normală, dat fiind că prostituţia este cea mai veche meserie. Dar atenţie, numai atunci când persoana care se prostituează o face liber şi nu este constransă de nimeni. După cum se ştie în Spania şi în Italia sunt foarte multe românce care se prostituează. Până aici nimic nou. Eu am cunoscut o persoană care a făcut acest lucru, o femeie extraordinară din Hârşova. Eu o consider prietena mea chiar dacă nu ne vedem zilnic. Am cunoscut-o pentru că avea nevoie de suport legal (am lucrat într-un birou de avocaţi specializat pe străini) atunci când ea se separa de ultimul ei partener. Şi după spusele ei, eram prima româncă cu care intra în contact care nu avea nici o legatură cu fosta ei ocupaţie. Mi-a povestit istoria ei şi din telefonul zilnic spre a se informa, au venit mesajele şi telefoanele cu ocazia sărbătorilor, şi uite aşa au trecut 4 ani de când o cunosc. La un Crăciun mi-a spus că ceea ce ea îşi doreşte cel mai mult este să aibă o familie mare şi să îi aibă pe toţi ai ei lângă ea.

Istoria ei a început prin faptul ca are un băieţel, copil din flori, şi nu avea de muncă, studii puţine şi în Hârşova nu găsea nimic de muncă. Nu mai spunem cum era vazută de lumea de pe acolo. Cineva i-a oferit să vină în Spania, i-a spus de la bun început la ce vine. S-a prostituat prin diferite oraşe ale Spaniei până când şi-a plătit datoria faţă de „cel care a adus-o” şi pe urmă a intrat într-un club unde se prostitua pentru ea, fără să aibă „şef”, aşa cum fac şi multe spanioloaice. În Spania au început să legalizeze aceste cluburi, de altfel aşteptăm cât de curând să se legalizeze prostituţia în Spania. În respectivul club a cunoscut un spaniol cu care a avut o relaţie până de curând. Acum lucrează, este chelneriţă, şi-a adus copilul în Spania, împreună cu fratele şi nepoţii ei şi de câte ori mă întâlnesc cu ea îmi spune cât de fericită e că în sfârşit are o familie mare şi fericită.

Geanina, acesta este un caz „fericit”, deşi e mult spus chiar şi în acest caz, însă ştii că multe alte românce au fost înşelate în ţară, aduse în Spania cu alte oferte de muncă şi apoi forţate să se prostitueze, ţinute într-un regim de sclavie, ameninţate,bătute, fără documente. Însă presupun că e greu să intri în contact cu asemenea femei, de aceea am spus că e o întrebare specială. Întâmplător eu, pe vremea când am studiat în Spania, am cunoscut o rudă a unei astfel de femei, o femeie din Galaţi, înşelată de nişte mafioţi şi ţinută captivă în Calatayud unde era forţată să se prostitueze. Legat de asta, ce crezi ca s-ar mai putea face pentru combaterea traficului de fiinţe umane?

Geanina Boicu: Nu există o singură soluţie. Se fac eforturi la nivel european, ar trebui făcut ceva şi pe partea de prevenire, însă trebuie avute în vedere foarte multe aspecte. Sărăcia e unul din principalii factorii care declanşează traficul de fiinţe umane, evident nu e singurul. Trebuie făcute multe lucruri mai ales la nivel de ţară dar şi cu multă implicare la nivel european. Se pot face multe lucruri atâta timp cât ţările implicate şi UE, prin instituţiile ei, vor fi dispuse să aleagă pe listele lor şi în fruntea lor şi oameni specializaţi pe aceste teme.

Şi o ultimă întrebare, poţi să încerci un pronostic pentru alegerile din iunie? Cât crezi că va obţine PSD?

Geanina Boicu: La modul cel mai optimist cred că PSD va obţine 14-15 locuri. Eu sunt pe poziţia 22 pe listă, pe un loc ne-eligibil, dar mă bucur că am ocazia să intru într-o competiţie electorală, să mă fac cunoscută şi auzită şi să încerc să fac ceva pentru românii din străinătate, dar nu numai.
Ceea ce sper este să intre cât mai multe românce în Parlamentul European şi să se faca auzite vocile lor şi în ceea ce priveşte egalitatea de gen.

_____________

Acest interviu a fost oferit în exclusivitate pentru Blogul Medusei. Orice preluare, totală sau parţială, este permisă cu menţionarea sursei.