Femei în trupele române din Irak şi Afganistan

Două articole apărute astăzi în "Adevărul" vorbesc despre femeile aflate în misiunile din Irak şi Afganistan.

Într-unul din ele se regăseşte şi următorul fragment legat de dezbaterea pro şi contra prezenţei femeilor în armată:

„Pro sau contra femeilor în armată?

După 12 ani în care de pe băncile Academiei Militare nu a mai ieşit nicio femeie în uniformă, porţile le-au fost din nou deschise în 2001, fapt care nu putea să nu stârnească noi dezbateri despre statutul femeilor în forţele armate. În 2004, la un an după ce primele românce plecau în misiune în Irak, generalul maior doctor Vasile Paul purta o polemică în presa militară cu profesorul universitar doctor Mihai Turcu de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, expunând argumentele pro şi contra accesului femeilor pe câmpul de luptă.

„Opinia mea este că femeia are, mai bine zis, trebuie să aibă posibilităţi de afirmare egale cu ale bărbatului, inclusiv în mediul militar”, scria Vasile Paul. „Acum efortul fizic pe câmpul de luptă este oarecum limitat. Intervin alţi factori – concentrarea, stăpânirea de sine în sistemul de identificare a ţintelor. Or, femeile au demonstrat că au un echilibru psihic foarte stabil, că sunt capabile să facă faţă oricăror situaţii de luptă.”

Mihai Turcu consideră că „în cauză se cere adus şi aspectul comenzii militare, cu observaţia că majoritatea soldaţilor sunt şi vor fi bărbaţi, marcaţi de preconcepţii privind rolul de gen. Dacă provin dintr-o cultură abia desprinsă din cea «tradiţională», cu atât mai mult. Această încărcătură poate fi un handicap în special în exerciţiul iniţial al comenzii, admiţând că persoana la comandă este femeie.” În misiunea din Irak, Ştefania Istinie şi Mihaela Cărăvan (ambele de la Brigada 2 Infanterie „Rovine” din Craiova) au avut la dispoziţie doar patru luni şi jumătate în care să demonstreze că rolul eroului poate fi şi feminin.

Poate că fetele nici nu şi-au propus să răstoarne percepţia acelor bărbaţi de-acasă care le-ar prefera înarmate mai degrabă cu mătura decât cu mitraliera. Însă femeile care merg astăzi în teatrele de operaţiuni din zonele de conflict au făcut, conştient sau nu, un salt imens de la rolul tradiţional acordat de către societăţile paternaliste, printre care se numără încă şi societatea românească.

/.../
Câte femei sunt în armată

3% din personalul Forţelor Terestre Române sunt femei (aproximativ 550 cadre militare şi 2.200 civili). Această categorie de forţe este cea mai numeroasă dintre toate categoriile forţelor armate.

La Colegiile Militare din Câmpulung Moldovenesc, Breaza şi Alba Iulia, în anul 2009-2010, din cei 377 de elevi din clasa a IX-a 75 sunt fete şi 302 - băieţi.

La Academiile categoriilor de forţe, aproximativ 20% din numărul aspiranţilor la o carieră militară îl reprezintă femeile.”

Citeşte pe larg:
Articol 1: Femei pe frontul din Irak
Articol 2: Fetele nu s-au confruntat cu niciun caz de insubordonare

.

Despre problema hărţuirii sexuale

"Pentru militarii români, problema hărţuirii sexuale în bazele militare - atât de discutată în rândul forţelor americane - nu pare să existe. De altfel, fetele sunt de părere că americanii exagerează cu avertismentele şi totodată le este greu să înţeleagă anumite reguli cum ar fi interdicţia de a fi privite în ochi de către un coleg bărbat mai mult de nouă secunde."

Un articol despre hărţuirea sexuală şi alte agresiuni suferite de femeile aflate în bazele militare americane din Irak:

Jurnalul Naţional, 21.04. 2009: SUA / Femeia soldat, între viol şi hărţuire sexuală