Rovana Plumb (PSD) introduce noi prevederi într-un raport UE despre protecţia gravidelor şi a mamelor

Rovana Plumb, europarlamentară PSD, a reuşit introducerea unor prevederi noi în textul unui raport UE referitor la securitatea şi sănătatea la locul de muncă a femeilor gravide, care au născut de curând sau care alăptează.

Pe scurt, aceste se referă la:

• extinderea concediului de maternitate de la 14 la 18 săptămâni
• lucrătoarelor aflate în concediu de maternitate li se plătește salariul integral, iar indemnizația de maternitate este de 100% din ultimul salariu lunar sau din salariul lunar mediu.
• lucratoarele gravide nu pot fi concediate in timpul sarcinii si 12 luni dupa terminarea concediului de maternitate.
• lucratoarele gravide nu pot fi obligate sa munceasca peste program in perioada de 3 luni inainte de nastere si 12 luni dupa nastere.
• in cazul nasterii premature a unui copil, a unui copil spitalizat la nastere, a unui copil cu dizabilitati sau a unei nasteri multiple, statele membre trebuie sa garanteze un concediu suplimentar, platit integral. In cazul nasterilor multiple, perioada concediului de maternitate va creste cu 1 luna pentru fiecare copil. Perioada concediului de maternitate poate fi extinsa cu cel putin opt saptamani in cazul nasterii unui copil cu dizabilitati si sase saptamani in cazul unui copil nascut decedat.
• concediul maternal aditional trebuie sa fie asigurat inclusiv mamelor cu dizabilitati
• prevederile concediului de maternitate se aplica tuturor categoriilor de angajati, inclusiv lucratorilor domestici
• luarea concediului de maternitate nu trebuie sa afecteze schema de pensie

Sursa: http://www.rovanaplumb.ro/comunicate.php

Comentariile mele:

Prima prevedere, cea referitoare la extinderea concediului de maternitate de la 14 la 18 săptămâni nu va afecta femeile din România. Prevederea este adresată femeilor din acele ţări UE care beneficiază în acest moment de concedii de maternitate de doar 14-16 săptămâni, în această categorie fiind inclus şi cel care în România se cunoaşte ca fiind „concediu pentru creşterea copilului”. La noi, femeile pot sta acasă doi ani de zile pentru creşterea copilului, însă în alte ţări această perioadă este de doar 4-6 luni (de exemplu în Austria, Franţa, Portugalia, Spania).

În România există două concedii: concediul de maternitate (126 de zile) + concediul de creştere a copilului (2 ani sau 3 ani în cazul copilului cu handicap), dar în ţările din Vest această împărţire nu există, de aici şi confuziile care apar în presa de la noi când se fac comparaţii cu politicile ţărilor din Vest.

În cele mai multe ţări UE Statul încurajează femeile să se întoarcă mai repede la muncă după naştere, asigurând în paralel o serie de servicii care să le ajute să-şi concilieze viaţa de familie cu munca: creşe publice sau subvenţii pentru creşe private (de exemplu creşe în marile companii, fabrici, etc.), servicii de babysitting oferite de Stat (Franţa), programe de lucru flexibile, etc. La noi, în România, aceste facilităţi sunt ca şi inexistente şi întreaga responsabilitate de creştere a copilului este lăsată pe seama mamelor. Pe deasupra există o perioadă, cea cuprinsă între vârsta de 2 şi 3 ani a copilului, în care nu există nici un fel de politică publică pentru creşterea copilului (la grădiniţă se poate intra de abia după vârsta de 3 ani, dar femeile îşi termină concediile când copilul împlineşte 2 ani). Concediul de creştere a copilului poate fi luat şi de tată, nu doar de mamă, însă cazurile sunt rare şi de multe ori nu înseamnă că tatăl se ocupă efectiv de copil, ci munceşte la negru şi primeşte în acelaşi timp banii din indemnizaţie, de copil ocupându-se alţi membri ai familiei (bunica, mătuşa, etc.).

Politica românească a acordării unui concediu de 2 ani (printre cele mai lungi concedii de creştere a copilului din lume) este, în opinia jurnalistei Miruna Munteanu, un cadou otrăvit oferit româncelor, pentru că le îndepărtează de pe piaţa muncii pentru o perioadă lungă de timp şi le afectează mai târziu ascensiunea profesională. Argumentele Mirunei Munteanu aici: Legea mamelor, un cadou otrăvit.

Un concediu la fel de lung ca la noi se acordă şi în unele ţări nordice, dar acolo acest concediu este împărţit între mamă şi tată (atunci când nu e vorba de mame singure, evident), astfel că femeile se pot întoarce la muncă după o perioadă de timp, de exemplu 1 an, iar sarcinile de îngrijire a bebe-ului sunt preluate de tată. Acesta mi se pare viitorul cel mai dezirabil al politicilor de creştere a copilului, dar deocamdată este absurd să ne gândim la el ţinând cont că majoritatea taţilor români au oroare să se atingă de scutecul unui copil sau să-i dea de mâncare.

Revenind la prevederile Rovanei Plumb, măsura acordării indemnizaţiei de maternitate în baza ultimului salariu lunar este periculoasă în România. Un angajator ar putea creşte substanţial salariul femeii fix cu o lună înainte de intrarea ei în concediu şi atunci unde ajungem?

Şi în cele din urmă, prevederea care dispune că „luarea concediului de maternitate nu trebuie sa afecteze schema de pensie” va putea conduce la modificarea legislaţiei actuale din România, întrucât aşa cum e gândit acum, concediul de creştere a copilului conduce la o pierdere de 5- 7% din cuantumul pensiei (Adevărul - Femeile, penalizate la pensie dacă aleg să-şi ia concediu pentru creşterea copilului ).