Prostituţia, un subiect la care se „pricepe” toată lumea, inclusiv Teo Trandafir

Despre politică şi prostituţie toată lumea are impresia că poate emite opinii experte. Mai nou, Teo Trandafir. Candidata PD-L la un loc în Parlamentul României a declarat într-un interviu din ziarul Gândul că este în favoarea legalizării prostituţiei.

Diletantismul acestei doamne a ieşit la iveală în toată splendoarea sa în momentul în care şi-a argumentat opţiunea. Se pot găsi argumente solide pe care se poate susţine o iniţiativă de legalizare a prostituţiei, cu toate că argumentele împotriva legalizării, printre care problema traficului de fiinţe umane şi a prostituţiei forţate, ar trebui luate serios în seamă. În schimb, în cazul doamnei Teo Trandafir, argumentarea în favoarea legalizării a sunat aşa: „Bărbaţii vor fi fericiţi, căsniciile vor fi mai solide. Înţeleg că religia interzice, dar e o realitate, nu poţi să-mi spui că de mii şi mii de ani există aceste domniţe şi de mâine vor dispărea că nu mai vrem noi să le vedem. Ar trebui votată legea, să ştim şi să fie pe faţă!".

Prostituţia este, ca şi în alte dăţi, privită unilateral, numai în beneficiul clienţilor. Să le fie lor bine. Dar în prostituţie mai există o parte afectată, de soarta căreia doamna Teo Trandafir nu pare preocupată: prostituatele însele, denumite eufemistic „domniţe”. Cum au ajuns „domniţele” să practice prostituţia, câte dintre ele o practică de bunăvoie şi câte o fac forţat, câte sunt efectiv ajutate de cineva, de Stat bunăoară, să abandoneze profesia? Nu cumva prostituţia, odată legalizată, va conduce la o creştere a cererii pentru sexul plătit, devenind o încurajare a consumului de prostituţie? Cum rămâne cu riscul ca România să devină o destinaţie a turismului sexual, precum Thailanda sau Olanda? Doamna Trandafir are greşita impresie că singurul impediment în legalizarea prostituţiei este de ordin religios. Bine ar fi ca cei care îşi dau cu părerea despre această temă să fi citi ceva studii înainte, aşa cum face un economist care vorbeşte despre criza economică sau un inginer agronom despre îngrijirea pomilor fructiferi. Ne-am obişnuit ca despre tema prostituţiei toată lumea să-şi dea cu părerea.

.

Pe de altă parte, se simte acut lipsa din spaţiul politic românesc a unor voci care să susţină descurajarea consumului de prostituţie, descurajarea clienţilor. Clienţii generează prostituţie cu banii lor, de aceea asupra lor ar trebui focalizate iniţiativele politice dacă se doreşte cu adevărat diminuarea prostituţiei. Optica legii ar trebui schimbată cu 180 de grade: clientul să fie amendat, prostituata să fie dezincriminată şi chiar ajutată să-şi găsească un job şi să se reintegreze social. Acum clientul nu păţeşte absolut nimic, cu toate că banii săi fac posibilă existenţa acestei forme degradante de muncă şi a traficului de fiinţe umane. Şi deşi soluţia amendării clientului a fost adoptată în multe ţări şi discutată pe larg în multe altele, e o necunoscută la noi. Încă ne mai luăm cu mâinile de cap şi ne văităm că prostituţia există şi va exista mereu şi nu avem alte soluţii decât să-i dăm o formă legală, ca orice altă muncă.

Revenind la Teo Trandafir şi la alţi politicieni, problema nu e poziţionarea în favoarea sau împotriva legalizării prostituţiei, ci superficialitatea cu care abordează această problemă deloc simplă. Prostituţia nu se poate separa de teme precum traficul de fiinţe umane, sărăcia, excluziunea socială, relaţiile de putere dintre femei şi bărbaţi, limitele şi efectele mercantilizării relaţiilor interumane, etc. Ar trebui să învăţăm din experienţele altor ţări, deopotrivă de la cele în care prostituţia este legală transformându-le în destinaţii preferate ale reţelelor de carne vie, cât şi de la acele ţări care au adoptat alte măsuri, cum ar fi amendarea clientului şi implementarea de programe de formare şi inserţie pe piaţa muncii a femeilor care abandonează prostituţia.

Citeşte şi:
- Campanii pentru descurajarea consumului de prostituţie