Reprezentarea femeilor în politică, temă de dezbatere la Institutul de Studii Populare (ISP)

Astăzi, la Institutul de Studii Populare (fundaţie a PD-L), a avut loc dezbaterea „Vină sau virtute: ce caută femeile în politica românească?”. Iniţiatoarea şi moderatoarea acestui eveniment a fost Andreea Paul Vass, consilieră a Primului Ministru, alături de care au mai luat cuvântul Mihaela Miroiu, profesoară la SNSPA, Peter Eckstein Kovacs, consilier prezidenţial, Sebastian Lăzăroiu, sociolog, şi Gabriel Andreescu, profesor şi reprezentant al Centrului de Studii Internaţionale.

S-a înregistrat şi o premieră: prin specificul temei, a fost pentru prima oară când într-o dezbatere organizată de ISP la masa vorbitorilor s-au aflat şi femei. E de bine!

Principala miză pe termen scurt a acestei dezbateri a fost aceea că, peste doar câteva luni, în PD-L vor avea loc alegeri interne, iar una din temele de interes va fi şi reprezentarea femeilor în structurile de conducere. Andreea Paul Vass a mărturisit, în cadrul dezbaterii, că a primit asigurări din interiorul partidului că la Congres va fi respectat statutul iar femeile vor reprezenta minim 30% din cei aleşi în conducere (aceasta deoarece la Congresul PSD din februarie, cu toate că în statut a existat prevederea ca femeile să fie minim 30% din cei aleşi, noile organe de conducere nu au respectat această prevedere, femeile reprezentând puţin peste 15%).

Legat de cote, toţi vorbitorii prezenţi la dezbatere au fost de acord, într-o formă sau alta, că este necesară introducerea unor măsuri intervenţioniste care să conducă la creşterea numerică a femeilor în politica românească, respectiv introducerea de cote pentru reprezentarea femeilor. „Un partid care nu promovează femei este un partid retrograd” a spus Andreea Paul, subliniind totodată că dacă vrem să prindem din urmă celelalte state dezvoltate şi să ne schimbăm cultura politică de secol XIX în care trăim, trebuie să ardem nişte etape.

Iată care au fost, în rezumat, intervenţiile din cadrul dezbaterii:

Mihaela Miroiu: „Politic, femeile se află la mâna bărbaţilor”

Doamna Miroiu şi-a început expunerea arătând că funcţiile publice în România sunt dominate covârşitor de bărbaţi, atât la nivel central cât şi central, lucru care face ca bunurile publice să fie la mâna şi în administrarea bărbaţilor. Şi asta se întâmplă nu din cauză că femeile nu au merite sau n-ar fi suficient de competente. Dacă ne uităm la statistici, a arătat doamna Miroiu, vom vedea că în domeniile direct legate de guvernare – administraţie, ştiinţe sociale, drept – peste 70% din absolvenţii de studii superioare sunt femei.

Politic, femeile se află la mâna bărbaţilor. Ei pot decide oricând şi orice cu privire la aspecte care le privesc direct, de la politici legate de naştere, avort până la resursele alocate pentru domeniile de îngrijire, sănătate şi educare. Slaba finanţare a acestor domenii ne indică ce preţ pune Statul pe munca femeilor. Numărul insuficient de creşe, grădiniţe şi azile de bătrâni face ca greul acestor munci să fie dus în mod gratuit de femei în familiile lor. Ele se ocupă în cea mai mare parte de aceste responsabilităţi întrucât nu există parteneriate între femei şi bărbaţi decât într-un număr mic de familii din România. Legat de acest aspect, d-na Miroiu a atras atenţia că educaţia pentru viaţa privată nu este un obiectiv al Legii Educaţiei şi lipseşte şi din actualul proiect al legii educaţiei.

Discriminarea de gen apare şi în grila de salarizare din noua lege unică, a arătat Miroiu. „De ce importanţa serviciilor secrete, a armatei şi a poliţiei este de trei ori mai mare decât a educaţiei şi a sănătăţii? Când un domeniu se feminizează ajunge să pice în partea de jos a grilei de salarizare. Mai ales că, la nivel sindical, reprezentarea femeilor este şi mai proastă decât la nivel politic”. Ulterior, legat de acest subiect, Gabriel Andreescu a arătat că principala problemă constă în accesul la putere (sau lipsa lui), de aceea în justiţie, unde de asemenea lucrează un număr mare de femei, remunerarea este mai mare.

Referitor la politica de Apărare a României, d-na Miroiu a făcut o observaţie interesantă. Dacă ţinem cont că, în orice Stat, cheltuielile cu Apărarea cresc atunci când există o ameninţare la adresa siguranţei cetăţenilor, ar trebui să vedem că există la ora actuală o ameninţare internă mai mare decât cea de la nivel internaţional. În România, numărul femeilor ucise de către alţi membri ai familiei este de peste 50 de ori mai mare decât numărul soldaţilor români care şi-au pierdut viaţa în Irak sau Afghanistan. Şi aceasta este o ameninţare la adresa cetăţenilor, dar ea nu este percepută ca atare de către autorităţile Statului. Nu există bugete alocate pentru combaterea violenţei domestice.

Acestea şi multe altele sunt argumente în favoarea adoptării unor mecanisme prin care să se îmbunătăţească reprezentarea femeilor în politică, în aşa fel încât decizia reprezentării să nu mai depindă de voinţa unor lideri de partid.

Peter Eckstein Kovacs: „Cotele trebuie introduse împreună cu o clauză punitivă altfel nu se respectă”

Kovacs a precizat că punctul său de vedere nu coincide neapărat cu cel al Administraţiei prezidenţiale, ci cu platforma liberală din UDMR, al cărui iniţiator este.

El a ţinut să prezinte mai multe date statistice ale IPU (Uniunea Interparlamentară) privind prezenţa femeilor în politică pe plan internaţional, dând exemplul ţărilor precum Rwanda, unde procentul acestora ajunge la peste 50%, Suedia, Africa de Sud, Olanda, Finlanda, Islanda, cu un procent de peste 40%, Etiopia, cu peste 20% reprezentare. "Noi suntem la pagina 6, cu 11% în Camera deputaţilor şi 5,8% în Senat", a arătat consilierul prezidenţial, iar Ungaria ne urmează în clasament, cu 11%. Cu toate astea stăm foarte bine, în condiţiile în care acum doi ani ne clasam pe locul 124.

Eckstein Kovacs a amintit că a iniţiat în urmă cu ceva timp, în Parlament, un proiect de modificare a legii electorale care prevedea ca pe listele de partid să nu poată figura 3 persoane de acelaşi sex una după alta. Proiectul a fost respins, cu toate că e de apreciat că nivelul discuţiilor între parlamentari a fost unul acceptabil. Însă când aceeaşi propunere a fost discutată în interiorul UDMR a fost primită cu râsete şi bancuri macho.

„UDMR este, de altfel, recunoscut drept cel mai macho partid din România. În momentul de faţă avem două deputate, dar au intrat prin grija calculatorului, prin redistribuire, nu că li s-a dat şansa să participe la un colegiu cu un loc sigur", a mai spus consilierul prezidenţial.

Introducerea unor cote la momentul actual este mai greu de făcut din cauza schimbării sistemului electoral, însă chiar şi dacă s-ar realiza, esenţial este să existe sancţiuni, altfel clauza rămâne la nivel de recomandare.

Sebastian Lăzăroiu: "există prea mult testosteron în politică”

Poziţia personală exprimată de Lăzăroiu pe această temă a fost că „există prea mult testosteron în politică şi avem nevoie de mai multă tandreţe”. În ce priveşte sistemul cotelor, Lăzăroiu recunoaşte că la început a fost foarte reticent. Teoretic, poate exista percepţia că, atunci când o femeie ajunge pe o poziţie de putere, să se spună a ajuns acolo nu pe merite proprii ci în baza acestui sistem. Acum nu mai are această percepţie, a recunoscut Lăzăriu, ci are convingerea că este nevoie de cote, altfel e clar că vom avea în continuare o reprezentare slabă a femeilor în politică.

O altă chestiune importantă este aceea a sistemului electoral. Votul uninominal are multe dezavantaje, a spus Lăzăroiu, iar unul din acestea este legat de reprezentarea femeilor. Introducerea votului uninominal a fost o grea lovitură dată reprezentării femeilor, dar nu din cauză că femeile n-ar fi competente să fie candidate. În colegiile din zonele tradiţionale, de exemplu, există percepţia că o femeie o să piardă în faţa unui bărbat. Atunci când se alege un candidat, în spatele acestei decizii stau întotdeauna calcule electorale, nu alte considerente, însă este adevărat că pot exista în calculele electorale şi astfel de prejudecăţi.

Întrebat de Andreea Paul Vass dacă se confirmă din studii sociologice prejudecata că femeile nu votează femei (o afirmaţia făcută de Vasile Blaga în urmă cu ceva timp), Lăzăroiu a răspuns că nu există deocamdată studii în acest sens, dar că rezultatele alegerilor din colegiul 19 infirmă această ipoteză. Cu toate că de obicei la alegerile parlamentare şi prezidenţiale prezenţa femeilor la vot este mai scăzută decât a bărbaţilor, la alegerile din colegiul 19 de săptămâna trecută prezenţa femeilor a fost mai mare (54% din alegători au fost femei). Dacă femeile nu ar fi votat femei, prezenţa lor la vot ar fi trebuit să fie mai mică în acel caz.

Farah Francoise (înaltul reprezentant al PNUD): „societatea care tolerează discriminarea de gen admite şi alte tipuri de discriminare”

Farah Francoise şi-a început discursul amintind de o cercetare pe care a făcut-o în SE Asiei din care a reieşit că 58% din femei consideră normal să fie bătute de soţii lor. Când au întrebat cum e posibil aşa ceva, femeile au spus că au crescut văzându-şi mamele bătute de taţi. Inegalităţile de gen sunt înrădăcinate adânc în societate şi ajung să fie considerate normale pentru că sunt inoculate încă din copilărie. Înaltul reprezentant al PNUD a mai amintit că în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), la punctul trei se menţionează promovarea egalităţii de gen, având trei paliere: accesul la educaţie, accesul la piaţa muncii şi reprezentarea politică. În cazul României cea mai mare problemă se înregistrează în ce priveşte reprezentarea politică. Procentul femeilor din Parlament, de doar 9,7% , se află sub media europeană şi globală. În alte ţări care se confruntă cu o slabă reprezentare a femeilor la nivel politic, cauzele provin din faptul că femeile nu au acces egal la educaţie şi la muncă, însă acest lucru nu e valabil în cazul României. Trebui să vedem şi să înţelegem de unde provine această discrepanţă între nivelul de educaţie ridicat al femeilor şi faptul că ele nu ajung în politică.

O altă problemă în cazul României în ce priveşte situaţia femeilor o reprezintă carenţele în instrumentare şi raportare. De exemplu, în ce priveşte cazurile de violenţă domestică, multe femei agresate în familie care ajung la spitale nu sunt înregistrate de autorităţi ca fiind victime ale violenţei domestice.

Gabriel Andreescu (Centrul de Studii Internaţionale): „există riscul ca o temă serioasă să devină una formală”

Gabriel Andreescu a început discuţia prin a atrage atenţia că în România există o „perisabilitate a tematicilor” şi că, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte teme, tema prezenţei femeilor în viaţa politică poate fi compromisă sau redusă la etichete. De asemenea, mai important decât simpla prezenţă a femeilor este să fie prezente pe agenda publică subiectele care interesează femeile din România. Trebuie să se discute şi de chestiuni precum: mariajele timpurii (temă adusă mai demult în dezbatere de baroneasa Emma Nicholson, dar lăsată în uitare), problematica comunităţii rome (existând în tratamentul femeilor rome, caracteristici similare cu cele din comunitatea islamică), problema traficului de fiinţe umane care afectează preponderent femei, problema muncitoarelor sexuale ale căror dramă este tratată cu băşcălie în Parlament şi, nu în ultimul rând, va trebui să calculăm la un moment dat care va fi impactul pe termen lung al faptului că peste 70% din absolvenţii facultăţilor direct legate de actul de guvernare (administraţie, ştiinţe sociale, drept) sunt femei.

În concluzie, a fost o dezbatere necesară şi binevenită, cu un nivel ridicat al discuţiilor, asta şi deoarece toţi vorbitorii erau în temă cu acest subiect (probabil altfel n-ar fi acceptat să participe). Rămâne să vedem în ce măsură în PD-L se vor face simţite ecourile acestei întâlniri şi dacă vor adera mai mulţi membri, măcar femeile, la ideile discutate, în special problema spinoasă a cotelor de reprezentare pentru femei.