Cel mai mare pericol pentru securitatea naţională

La maternitatea Giuleşti au murit 4 bebeluşi şi alţi 7 se zbat între viaţă şi moarte. Un accident? Aşa ar părea dacă n-am şti că în instituţiile spitaliceşti în ultima vreme s-au înmulţit astfel de „accidente” nefericite prin care copii şi adulţi şi-au pierdut viaţa sau au rămas schingiuiţi pentru restul zilelor. Nu se poate să nu facem legătura cu slaba finanţare a sistemului, proasta salarizare şi lipsa acută de personal. Toate creează mediul propice producerii de accidente.

''România are alocat pentru sănătate sub 3% din PIB, situându-se în linia ţărilor din Africa în ceea ce priveşte procentul pentru sănătate. Procentul alocat trebuie să fie de 7%, ca în ţările UE, sau măcar de 5%, ca în Bulgaria” - spunea de curând preşedintele companiei MedLife, Mihai Marcu.

Starea deplorabilă a sistemului de sănătate ne afectează pe toţi. Speranţa de viaţă a românilor este 70 de ani la bărbaţi şi 77,1 ani la femei, în timp ce media UE este de 75 de ani pentru bărbaţi şi de 82 de ani pentru femei. Diferenţa faţă de ţările dezvoltate este majoră dacă ne uităm la campioana mondială a longevităţii, Japonia, ţară în care speranţa de viaţă a ajuns la 79,5 ani pentru bărbaţi şi 86,4 de ani pentru femei. Japonezii au recunoscut că principalul motiv al creşterii speranţei de viaţă în ultimii ani în ţara lor a fost „imbunatatirea tratamentului medical al celor trei boli care provoaca cele mai multe decese in aceasta tara: cancerul, problemele cardiace si atacurile cerebrale”.

Ei bine, revenind la cazul ţării noastre, mă întreb cu uimire cum e posibil ca Sănătăţii să-i fie alocat doar 3% din PIB? Până şi bulgarii, cei cu care ne place să concurăm la cifre, alocă 5% din PIB acestui sector.

Terorismul internaţional, criminalitatea organizată, traficul şi consumul de droguri, spionajul, relaţiile interetnice nu sunt o ameninţare la fel de mare la adresa siguranţei românilor precum precaritatea sistemului de Sănătate. Murim cu zile în spitale, în timp ce Statul ne alocă banii pentru înzestrarea armatei, trimiterea de trupe costisitoare în Afganistan şi menţinerea a şapte servicii secrete. Anul acesta unul din aceste servicii secrete, STS, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, a primit un buget de 466 milioane de lei, dublu faţă de anul trecut. SRI are buget de 1,2 miliarde de lei (ca o comparaţie, Camera Deputaţilor a primit de la buget 243 milioane de lei).

Cum e posibil ca românii să tolereze această stare, să nu iasă în stradă, să nu-i linşeze pe guvernanţi? De fapt, cred că cel mai mare pericol la adresa siguranţei cetăţenilor este altul: PROSTIA. Lipsa educaţiei de calitate face ca oamenii să nu priceapă ce se întâmplă cu ei şi care le sunt drepturile. Sunt o masă de manevră uşoară pentru grupurile care pun mâna pe putere. Subfinanţarea sistemului de educaţie are efecte mai puţin vizibile, dar perverse şi nocive pe termen lung. Cu o populaţie ceva mai instruită probabil nici n-am avea politicienii pe care îi avem azi şi, cel mai probabil, nici preşedintele pe care îl avem azi. Poate tocmai despre asta e vorba, poate cei aflaţi la putere azi evită să educe prea mult poporul pentru că acesta s-ar putea deştepta într-o zi, precum zice imnul naţional, şi i-ar forţa să aloce banii efectiv către sănătatea şi bunăstarea sa, mai presus de alte destinaţii.