Doar două femei în Guvern după remaniere. Şi o veste bună: pleacă Şeitan!

Prin înlocuirea lui Radu Berceanu cu Anca Boagiu la Ministerul Transporturilor, Guvernul a făcut, probabil fără să vrea, un pas mic, minuscul, înspre o mai bună reprezentare a femeilor în puterea Executivă. Acum avem 2 femei cu funcţia de ministru, Boagiu şi Udrea.

Suntem departe de paritatea femei-bărbaţi de care se bucură multe guverne din Uniunea Europeană, femeile nereprezentând nici măcar acel 30% din totalul miniştrilor, adică pragul procentual considerat adesea critic pentru o reală reprezentare a femeilor la nivelul puterii politice. Dar pentru ca acest procent să fi fost atins era nevoie mai întâi de asumarea reală a unui astfel de obiectiv 'măreţ' în interiorul PD-L, lucru care nu s-a întâmplat.

Vestea cu adevărat bună după remaniere este înlocuirea ministrului Muncii, Mihai Şeitan. Acest ministru a fost o catastrofă pentru politicile din domeniul egalităţii de gen din România.

Şeitan a fost cel care, total împotriva trendului de la nivel european şi internaţional, a desfiinţat ANES, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, adică singura instituţie publică care avea în mod exclusiv atribuţii pentru derularea de programe în acest domeniu, care derula proiecte din fonduri europene pentru conştientizarea femeilor asupra drepturilor lor pe piaţa muncii, proiecte pentru eliminarea sexismului din educaţie, a reprezentării mai bune a femeilor în sfera politică, şi, totodată, singura care luase atitudine împotriva unor reclame şi campanii misogine, CNA fiind absent în astfel de reacţii.

Şeitan nu s-a preocupat nici un moment de prevenirea şi combaterea violenţei domestice din România, desfiinţând Autoritatea pentru Protecţia Familiei şi Drepturilor Copilului din subordinea ministerului său şi nealocând nici un leu pentru eliminarea acestei grave probleme care afectează viaţa a sute de mii de femei şi copii, din mediul urban şi rural deopotrivă.

Şeitan, alături de ceilalţi membri ai Guvernului, a decis reducerea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, a indemnizaţiei familiei monoparentale şi a alocaţiei complementare.

Noul ministru al Muncii propus de PD-L este Ioan Botiş.

În calitate de deputat, Botiş a avut câteva ieşiri prin care s-a arătat sensibil şi preocupat de soarta femeilor din România. Asta deşi Botiş, conform CV-ului, este de profesie inginer, la fel ca Şeitan.

Câteva din poziţiile lui Ioan Botiş, în calitate de deputat:

• În aprilie 2009 a cerut Ministerului Sănătăţii subvenţionarea protezelor mamare pentru femeile care au suferit extirparea sânilor în urma cancerului (subvenţionare care din păcate nu se realizează nici în momentul de faţă!);
• În septembrie 2009, într-o declaraţie din Camera Deputaţilor, s-a declarat un susţinător al şanselor egale pentru femei, criticând rolul decorativ al ANES şi cerând politici mai productive care să conducă la creşterea ratei de ocupare a femeilor pe piaţa muncii, la reducerea inegalităţilor salariale, la reprezentarea politică mai bună a femeilor, etc. (vezi mai jos declaraţia integrală);
• În februarie 2010 s-a declarat împotriva egalizării vârstei de pensionare a femeilor şi bărbaţilor, argumentând că responsabilităţile familiale sunt încă inegal repartizate între femeile şi bărbaţii din România;
• În martie 2010 a propus stimularea întreprinderilor care sprijină înfiinţarea sau modernizarea creşelor şi a grădiniţelor.

Aşadar există speranţe că Botiş va fi un ministru mai bun decât a fost Şeitan şi că va face ceva pentru a repune pe agenda guvernamentală problemele care ţin de domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Ar putea începe prin reînfiinţarea ANES-ului, cu atribuţii şi pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor (violenţa domestică, hărţuirea sexuală, traficul şi exploatarea sexuală, etc.), aşa cum au instituţiile de acest tip din UE. Şi, poate sper prea mult, dar tare mi-aş dori ca acest ministru să obţină pentru anul viitor un buget pentru acele politici care pot îmbunătăţi viaţa şi statutul femeilor din România sau măcar să fie suficient de înţelept pentru a angaja o echipă de funcţionari care să scrie şi să implementeze proiecte cu finanţare din fondurile europene destinate acestui domeniu.

_________________________________

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 29 septembrie 2009

„Domnul Ioan-Nelu Botiş: "Şanse egale pentru femei şi bărbaţi"

În ciuda legilor care garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi în concordanţă cu normele şi standardele Uniunii Europene, implementarea acestora în ţara noastră se desfăşoară foarte încet, aşa cum reiese din statistici, dar mai mult decât aceasta este realitatea pe care o simţim şi o trăim cu toţii în viaţa de zi cu zi.

Prima lege din România având reglementări explicite în acest domeniu este Legea nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, care a fost iniţiată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Mecanismul naţional privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi este reglementat prin Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse iar activităţile pe care trebuie să le întreprindă această instituţie ar trebui să fie productive, şi mai puţin decorative.

Femeile continuă să se confrunte cu dezechilibre mari în ceea ce priveşte oportunităţile de angajare, salariile şi reprezentarea politică.

Ratele de ocupare a femeilor se îmbunătăţesc uşor, însă diferenţa între salariile primite de bărbaţi şi femei rămâne foarte mare şi nu există nici un indiciu că ar exista politici care să rezolve această problemă. Într-un studiu realizat pentru anul 2007, "Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă în anul 2007", câştigul salarial mediu pe activităţi ale economiei naţionale indică faptul că femeile sunt plătite cu 10,6% mai puţin decât bărbaţii. Nu privesc mecanic aceste statistici, fiindcă sunt conştient că există domenii de activitate feminizate, însă, am constatat că există diferenţe salariale la muncă de valoare egală.

Este puţin probabil ca situaţia să se schimbe atâta timp cât femeile sunt slab reprezentate în funcţii de decizie politică şi economică, responsabilităţile familiale sunt încă inegal repartizate între femei şi bărbaţi, femeile sunt principalele victime ale violenţei în familie, femeile şi fetele sunt mai vulnerabile la traficul de fiinţe umane.

Diferenţele de salarizare între femei şi bărbaţi au cauze multiple şi necesită soluţii multiple. Pentru a le combate este necesară o acţiune la toate nivelurile şi un angajament din partea tuturor părţilor implicate - de la angajatori, sindicate şi autorităţi naţionale până la fiecare dintre cetăţeni. Prin Fondul Social European putem promova şi integra eficient egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.

Diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi are un impact semnificativ asupra câştigurilor femeilor de-a lungul vieţii, precum şi asupra pensiilor acestora. O remunerare mai mică înseamnă o pensie mai mică şi reprezintă cauza unui risc de sărăcie mai mare pentru femeile în vârstă.” (Sursa)

______________

Vezi şi:

• Ioan Nelu Botis ajuta femeile bolnave de cancer mamar;
• Ioan-Nelu Botiş - declaraţie politică: "Nu susţinem egalizarea vârstei de pensionare între femei şi bărbaţi"; şedinţa Camerei Deputaţilor din 16 februarie 2010;
• Ioan-Nelu Botiş - declaraţie politică cu titlul "Stimularea fiscală a întreprinderilor care sprijină înfiinţarea sau modernizarea creşelor şi a grădiniţelor".