joi, 7 octombrie 2010

Pro şi contra egalizării vârstei de pensionare pentru femei şi bărbaţi

Preşedintele Traian Băsescu a declarat că retrimite Parlamentului Legea pensiilor, solicitând stabilirea vârstei standard de pensionare la 63 de ani pentru femei.

"Plecând de la premisa că aici discutăm despre femei, că au serviciu, trebuie să recunoaştem că realitatea socială din România ne arată că o femeie care are serviciu, în sectorul privat sau de stat, mai are şi un serviciu acasă, fiind prima şi cea mai importantă responsabilă de gestionarea treburilor casnice, de creşterea copiilor. Deci, femeile fac o dublă muncă în România", a spus şeful statului.

Aceeaşi poziţie au avut-o pe parcursul dezbaterilor publice şi reprezentanţii partidelor de opoziţie, singurii susţinători ai egalizării vârstei de pensionare fiind cei de la PD-L.

Să vedem, pe scurt, argumentele pro şi contra egalizării vârstei de pensionare aduse în discuţie în ultimele luni în spaţiul public.

Argumentele pro:

  1. Egalitatea în faţa legii, fără diferenţiere în funcţie de sex;
  2. Sistemul de pensii intră în colaps;
  3. Argumentul sărăciei femeilor la bătrâneţe. Mai puţini ani de contribuţie la CAS conduce la valori mai mici ale pensiilor şi în cele din urmă riscul de sărăcie este mai mare la femeile pensionare.

Argumente contra:

  1. Dubla zi de muncă a femeilor (sau chiar triplă). Femeile, chiar dacă au un loc de muncă remunerat, se ocupă singure de muncile casnice şi de îngrijire a copiilor, vârstnicilor şi bolnavilor din familie;
  2. Fragilitatea fizică mai mare a femeilor. La asta contribuie şi faptul că ele au o zi dublă de muncă;
  3. Insuficienţa serviciilor de îngrijire a copiilor, vârstnicilor şi bolnavilor (creşe, grădiniţe, azile, clinici). Aceste servicii sunt preluate gratuit de femei în familie.

Există şi următoarele chestiuni de discutat:

  1. Speranţa de viaţă a bărbaţilor este mai mică decât a femeilor. E oare corect ca ei să beneficieze, în medie, de doar 3 ani de pensie deşi au contribuit mai mult?
  2. Femeile care nu au copii şi n-au fost căsătorite (deşi nr lor e redus), vor beneficia necuvenit de posibilitatea de a se pensiona mai devreme. Sunt ele atât de puţine în totalul femeilor din România încât să nu mai conteze?

Nu putem ignora situaţia de zi cu zi a femeilor din România. Dubla zi de muncă este pentru majoritatea dintre ele o realitate iar, din păcate, politicile educaţionale nu au vizat deloc schimbarea acestei situaţii. Copii nu primesc în şcoli educaţie pentru viaţa privată iar modelul familiei parteneriale, în care ambii soţi participă în mod egal la treburile casnice şi de îngrijire a copiilor, nu este încurajat prin nici un fel de politică publică actuală.

Pe de altă parte, argumentele în favoarea egalizării vârstei de pensionare mi se par şi ele fundamentate, în special faptul că pensionarea mai devreme a femeilor le condamnă pe multe dintre ele la sărăcie, mai ales după ce devin văduve şi nu mai au susţinerea financiară a soţilor. La asta se adaugă acele puncte controversate de care am amintit: faptul că bărbaţii au o speranţă de viaţă mai scăzută şi faptul că există şi femei, e drept puţine, care nu îşi clădesc, voit sau nu, o familie. Aceeaşi problemă intervine dacă ne gândim la acele familii atipice în România, în care bărbaţii îşi asumă egal sau chiar exclusiv muncile casei (gătesc, spală, fac curat, îngrijesc copii şi rudele în vârstă, etc.). Poate ar trebui ca şi ei să beneficieze de o reducere a vârstei de pensionare?

În aceste condiţii eu aş merge pe o variantă de mijloc. Femeile să nu fie deocamdată obligate să se pensioneze la aceeaşi vârstă cu bărbaţii, dar să aibă această opţiune dacă vor să-şi asigure o pensie mai mare la bătrâneţe. În paralel, de la nivel guvernamental aş iniţia nişte politici publice care să conducă la schimbarea mentalităţii la nivelul familiei, astfel încât bărbaţii să înveţe încet-încet să-şi asume o parte din muncile din spaţiul domestic. Un prim pas ar fi ca legea concediilor pentru creşterea copilului să se modifice dând posibilitatea ca acest concediu să fie împărţit temporal între mamă şi tată pe parcursul celor 2 ani (cum e ţările nordice). O altă schimbare ar urma să se facă prin educaţia în şcoli, prin campanii de sensibilizare, etc. Pentru toate astea ar fi nevoie de o Strategie naţională. După 10 ani de la implementarea unei Strategii guvernamentale de acest tip, dacă rezultatele sunt pozitive atunci vârsta de pensionare trebuie egalizată pentru că diferenţierea nu se mai justifică.

Din păcate, n-am auzit deloc în timpul dezbaterii că ar fi cazul ca mentalităţile din România să se schimbe şi că bărbaţii ar trebui educaţi, prin diverse mijloace, să pună şi ei osul la treabă când vine vorba de munca din bucătărie, de spălatul hainelor, a casei şi de schimbarea scutecelor copiilor. Politicienii şi politicienele care s-au opus egalizării nu au făcut decât să constate că, după atâţia ani de muncă, femeile se „uzează” şi e cazul să iasă mai repede de pe piaţa muncii.

12 comentarii:

Călin spunea...

Detest să spun: „Sunt de acord cu antevorbitorul”. Dar subscriu la concluzia ta: dreptul la optiune si politici publice.

Shadow spunea...

@Meduza

Eu nu sunt de acord ca femeile sa munceasca tot atat cat barbatii. Poate e viziunea mea "macho" sau masculina ca totusi barbatul trebuie sa se ocupe mai mult de "produsul hranei" decat femeia. Sunt de acord cu aceleasi drepturi de concediu (post natal), intre cei doi asa cum vreau egalitate perfecta in cazul divortului pt cresterea copiilor si nicidecum "inegalitatea actuala".


Dar asta de mai jos este o prostie:

"mentalităţile din România să se schimbe şi că bărbaţii ar trebui educaţi, prin diverse mijloace, să pună şi ei osul la treabă când vine vorba de munca din bucătărie, de spălatul hainelor, a casei şi de schimbarea scutecelor copiilor."

Primele care ar trebui sa "schimbe mentalitatea" barbatului sunt femeile si nici o "lege" sau "mijloace" externe familiei nu pot sa o faca.

In plus "generalizarea" este aberanta eu de exemplu petrec mult mai mult timp in bucatarie ca sotia mea. Pt ca imi place. Si ei ii place mai putin. E normal in cazul asta ca ea sa se ocupe mai mult de curatenie decat mine pt ca de cumparaturi tot eu ma ocup iar la "schimbat scutece" a fost mereu 50-50. Dar asta tine de "organizarea interna" a fiecarei familii.

Gopo spunea...

Subscriu la mesajul precedent. Da, e adevarat ca in multe familii femeile muncesca mai mult "in gospodarie" decat barbatii. Varianta de mijloc, propusa de Medusa e probabil cea mai realista posibil - femeile care doresc sa iasa la pensie mai devreme sa o poata face. Apropo, a calculat cineva care ar fi diferenta intre pensia unei femei care iese mai devreme la pensie si una care ramane pana la 65 de ani ? Inainte de a ne agita prea mult, sa vedem daca exista un motiv serios de cearta ..

Referitor la eternul cliseu perpetuat pe aici - generalizarile grosolane nu folosesc nimanui - nu toti barbatii se trantesc pe canapea cu berea in mana, lasand toata munca in spinarea sotiei. Dar pe de alta parte cate femei ies sa ajute la reparatul masinii, la zugravit sau alte munci "grele" ?

Nu tin sa ma apuc sa contabilizez cine ce face in fiecare familie din Romania, fiindca e imposibil. Si asa cum s-a mai zis, repartitia sarcinilor trebuie sa vina "de la sine". Nici un fel de "politici de stat" nu vor schimba nimic cat timp dorinta de schimbare nu va fi prezenta in mentalul populatiei. Poate daca modelul promovat in cultura romaneasca, pentru baieti, ar fi mai aproape de gentleman-ul de tip britanic in loc de mitocanul de tip balcanic ..

Medusa spunea...

@Shadow, Gopo, politicile Statului pot schimba mentalităţi, deşi voi nu simţiti asta.
De exemplu, dacă prin lege se va putea diviza concediul de creştere a copilului, tatăl ar avea posibilitatea să stea acasă o perioadă, să zicem 6 luni, cu copilul, în timp ce mama se întoarce la muncă. Astfel implicarea lui în familie va fi totală pentru o perioadă şi vrând nevrând va învăţa cum să se deprindă cu toate cele ce ţin de casă şi de îngrijirea copilului.

Dan spunea...

@Medusa

Si ce te face sa crezi ca acum nu e posibila divizarea concediului de crestere a copilului? Am intalnit doua cazuri in care tatal a preluat dupa 1 an concediul, deci posibilitatea legala exista deja. Doritori sa fie... :)

Mentalitatea se schimba cu timpul, si educatia are un rol esential. Cam asta e punctul unde poate contribui statul roman.

In plus: munca extra "de acasa" pe care o depun unele femei nu este in beneficiul statului, ci strict al familiei lor, care apreciaza (sau nu) acest lucru. E alegerea lor, evident conditionata si de educatia primita de la parinti.

Iar daca vine statul si recompenseaza femeile pentru gatitul zilnic, de ce nu ma recompenseaza si pe mine pentru chestii facute de "majoritatea barbatilor". De exemplu condusul masinii - extrem de stresant, mai ales pentru bucuresteni :). Sau caratul sacoselor grele, care sigur imi reduc din speranta de viata :)

MoniQ spunea...

Politica tarilor nordice la care se refera Medusa, prevede impartirea concediului la modul: 4 luni pe care le poate lua numai mama, 2 luni pe care le poate lua numai tatal, si inca 10 luni care pot fi impartite.

Ca tata, daca nu iti iei cele doua luni de concediu, se pierd. Asadar, tatii de acolo "sunt incurajati" de politica sa ia concediul cu pricina.

La noi, decizia se ia intrebandu-ne: "in ce fel avem mai multi bani la dispozitie pentru a ne creste copilul?" Si raspunsul este, in 90% din cazuri: daca mami sta acasa si tati se duce la serviciu. Hence, politica este aparent echitabila si egala, dar aplicarea ei - not so much.

Un efect secundar foarte interesant al legii din Suedia, este ca, deoarece si femeile si barbatii isi iau concediu pentru cresterea copilului, angajatorii nu isi mai pun (sinistra) intrebare "oare asta vrea sa ramana gravida?" atunci cand trebuie sa decida daca anagajeaza sau nu o femeie.

lb spunea...

pt cei care vor sa afle mai multe despre realitatea impartirii sarcinilor in tarile nordice, le recomand articolul de mai jos:
http://www.nytimes.com/2010/06/10/world/europe/10iht-sweden.html

in Suedia, e absolut normal sa vezi tatici imping carucioare. De asemenea, sunt multe studii despre impartirea sarcinilor domestice si in tarile nordice e normal ca barbatul sa ajute serios in gospodarie. In Romania sunt multe familii in care se intampla acest lucru (eu asa am fost crescuta), dar ele nu reprezinta majoritatea.

faptul ca parlamentarii sunt tare ingrijorati de faptul ca femeile au, practic, doua slujbe, dar nu au politici sociale care sa adreseze aceste probleme, ci doar vor sa le scoata la pensie mai devreme, este de fapt ipocrizie, pt ca
*) de obicei, ocupatiile specifice femeilor sunt renumerate mai prost
vezi, de exemplu ftp://repec.iza.org/RePEc/Discussionpaper/dp3152.pdf)

*) femeile vor avea pensie mai mica pt ca vor contribui mai putini ani.

Deci, mai putini ani la cotizatie x salariu mai mic ...

Asa ca, daca nu adresam diferentele sociale prin educatie ( de exemplu, un amic suedez a avut la scoala ore de lucru manual cu aceeasi programa ca a fetelor, nu cum era la noi, cand fetele invatau sa coasa si baietii se duceau la atelier) si politici sociale cu cap, nu mi se pare ca ingrijorarea parlamentarilor ar aduce beneficii.

lb spunea...

pt cei care vor sa afle mai multe despre realitatea impartirii sarcinilor in tarile nordice, le recomand articolul de mai jos:
http://www.nytimes.com/2010/06/10/world/europe/10iht-sweden.html

in Suedia, e absolut normal sa vezi tatici imping carucioare. De asemenea, sunt multe studii despre impartirea sarcinilor domestice si in tarile nordice e normal ca barbatul sa ajute serios in gospodarie. In Romania sunt multe familii in care se intampla acest lucru (eu asa am fost crescuta), dar ele nu reprezinta majoritatea.

faptul ca parlamentarii sunt tare ingrijorati de faptul ca femeile au, practic, doua slujbe, dar nu au politici sociale care sa adreseze aceste probleme, ci doar vor sa le scoata la pensie mai devreme, este de fapt ipocrizie, pt ca
*) de obicei, ocupatiile specifice femeilor sunt renumerate mai prost
vezi, de exemplu ftp://repec.iza.org/RePEc/Discussionpaper/dp3152.pdf)

*) femeile vor avea pensie mai mica pt ca vor contribui mai putin.

deci, numar mic de ani de contributie la casa de pensii x salariu mic...

Asa ca, daca nu adresam diferentele sociale prin educatie ( de exemplu, un amic suedez a avut la scoala ore de lucru manual cu aceeasi programa ca a fetelor, nu cum era la noi, cand fetele invatau sa coasa si baietii se duceau la atelier) si politici sociale cu cap, nu mi se pare ca ingrijorarea parlamentarilor ar aduce prea multe beneficii

Amalia spunea...

Medusa cred ca a venit cu cele mai bune solutii. Sa obligi o femeie care desfasoara o activitate intelectuala sau artistica sa se pensioneze mai repede decat un barbat mi se pare o mare nedreptate. Cunosc cazuri de femei implicate in cercetare, stresate de sabia pensionarii care planeaza asupra lor.
Poate ar trebui sa existe niste criterii, ca in cazul unor meserii dificile, de pilot, miner etc, si femeile cu activitati foarte solicitante sa intre in acea categorie.
Cat despre plata casnicelor, e o problema pe care reprezentantele/tantii miscarii feministe si-o pun demult. Ele fac o activitate care ne ajuta pe noi toti, pentru ca scad preturile sociale ale gradinitelor etc. Exista si barbati casnici, e valabil si pentru ei. Dar in primul rand e un act de justitie ca o activitate lucrativa sa fie platita. Nu le/ii platim ca picteaza de placere, ca joaca la bingo, se duc la coafor,ele/ei muncesc.
Iar femeile care nu au familia lor, ele adesea desfasoara aceleasi activitati pentru rude, tot gatesc, spala, educa, ingrijesc. Deci nu e nevoie de discriminarea femeilor dupa statusul lor marital.
Iar pentru cei cu familii parteneriale, educatie, eventual cu situatii materiale bune, afaceri etc, legea nu e pentru elite (nu numai). Sa ne gandim la oamenii cu probleme intr-adevar. Asta e si greseala politicienilor la noi.

Gabi spunea...

@Medusa,
Nu cădea în plasa patriarhatului, că mă dezamăgeşti.
- bolile profesionale şi muncile grele din domeniile feminizate nu sunt legal recunoscute; ele îmbătrânesc şi distrug.
Acesta este un argument pentru posibilitatea ieşirii mai devreme la pensii în anumite domenii şi profesii, nu faptul că ele ar fi babe iar ei flăcăi...
Oricum, statistica spune că bărbaţii sunt mai fragili la noi decât femeile dacă ne luăm după dorinţa de a ieşi la pensie devreme. 2009 - faţă de vârsta legală, femeile au ieşit în mod real la pensie cu 1 an şi câteva luni mai devreme; bărbaţii au ieşit anticipat cu aproape 6 (şase) ani.
Poate că avem prea multe domenii "speciale", nu prea puţine contribuţii...

Allia spunea...

@Medusa

Mi-a placut structura argumentului si faptul ca ai ales sa problematizezi mai mult decat sa militezi pentru una dintre solutii . . . totusi, am o obiectie referitoare la urmatorul paragraf

"Femeile care nu au copii şi n-au fost căsătorite (deşi nr lor e redus), vor beneficia necuvenit de posibilitatea de a se pensiona mai devreme. Sunt ele atât de puţine în totalul femeilor din România încât să nu mai conteze?"

paragraful asta nu mi se pare deloc "neutru" si se traduce cam asa: din "femeile care nu au copii si nu au fost casatorite vor beneficia necuvenit de posibilitatea de a se pensiona mai devreme" => devine "numai femeile care su copii sau au fost casatorite pot beneficia cuvenit de posibilitatea . . ." cu alte cuvinte conditionezi legitimitatea de a beneficia de un drept universal ( in sensul ca s-ar aplica tuturor femeilor) de o decizie particulara ( aceea de a avea copii/ de a te casatori) ori eu cred ca aici ar fi loc maxim de o corelatie, in nici un caz de o cauzalitate intre cele doua. daca femeia are dreptul de a se pensiona mai devreme poate la fel de bine sa-si foloseasca timpul pictand si nu ducand nepotii la grdinita, iar asta e o optiune personala nu politica . . . nu poti gandi o politica publica gandind o conditionare de tipul " se pensioneaza mai devreme ca sa creasca nepotii", daca asta e motivatia, la nivel de politica publica argumentul contrar ar fi din punctul meu de vedere mai credibil "se pensioneaza mai tarziu (inclusiv cele care lucreaza in domeniile de ingrijire a copiilor: crese, gradinite) si asiguram servicii de ingrijire publice mai bune" . . .

m-am lungit, poate continuam live :)

Vlllad spunea...

Intr-o situatie de cuplu in care barbatul are o pondere mai mare a muncii casnice decat femeia (si sunt destule cazuri), nu este discriminatoriu ca el sa se pensioneze mai tarziu? Atat timp cat exista cupluri non-traditionale nu cred ca se impune o varsta diferentiata de pensionare.
Poate tocmai ca egalitatea varstei la pensionare ar determina femeile sa lupte pentru dreptul lor de a nu munci mai mult decat barbatul in ceea ce priveste chestiunile casnice.
Eu as face altceva: egalizarea varstei la pensie si obligarea firmelor de a accepta ca un barbat sau o femeie sa munceasca cu 25% mai putine ore pe zi (pe un salariu cu 25% mai mic) pentru a se putea ocupa de treburile casnice. In felul acesta impaci si capra si varza, si e posibil ca multi barbati sa profite de clauza si chiar sa se ocupe de copii/curatenie. Dar sar libertarienii pe mine daca aud de constrangeri impuse firmelor private, acesti monstri sacri ai capitalismului...