duminică, 19 decembrie 2010

Misoginism a la Nicolae Manolescu

Criticul literar Nicolae Manolescu publică din când în când articole de opinie în cotidianul „Adevărul”. Comentatorii acelui ziar sunt, cu o singură excepţie, toţi bărbaţi. Mai precis, sunt 27 de bărbaţi şi o femeie, singura femeie care şi-a făcut loc printre alde Cartianu, Cristoiu, Nahoi şi Groşan, ca să numesc câţiva dintre ei, fiind Simona Popa. Redacţia „Adevărul” nu pare preocupată de acest aspect, ba mai mult, găzduieşte şi articole de un misoginism primitiv, cum este cel publicat de Manolescu ieri.

În articolul publicat ieri, Manolescu se declară deranjat de agresivitatea verbală din talk-show-urile de pe canalele tv Realitatea şi Antena 3. E adevărat că emisiunile de pe aceste canale au o calitate din ce în ce mai îndoielnică şi au devenit de neurmărit. Dar Manolescu nu face o critică a conţinutului, ci doar a formei. În articolul intitulat "Decibeli feminini" se arată deranjat de tonul ridicat şi asurzitor al vocilor moderatoarelor acelor emisiuni. Despre agresivitatea verbală a bărbaţilor moderatori nu ni se spune nimic. Iar despre cea a invitaţilor acelor emisiuni, femei sau bărbaţi, nici atât. Critica lui este adresată exclusiv moderatoarelor. Stridenţa vocilor moderatoarelor este dezaprobată de Manolescu nu pentru că e neprofesionist pentru un jurnalist să se răstească pe un post tv, ci pentru că …nu se încadrează în idealul său de frumuseţe feminină.

Manolescu se raportează la persoanele de gen feminin numai erotico-sexual. Nu are nicio reţinere în a se destăinui că astfel se raporta şi la studentele lui pe vremea când era profesor universitar: „Am fost profesor cincizeci de ani şi mi-au trecut pe dinainte mii de domnişoare, una mai încântătoare decât alta. Le admiram şi nu exista decât un singur moment, aşa zicând, al adevărului şi anume când, la examen, căscau prima oară gura. Atunci toată admiraţia mea se prăbuşea” - spune dezinvolt în acelaşi articol.

Acest mod de relaţionare este extrem de restrictiv. Indiferent dacă sunt femei de pe stradă, de la tv sau din aula facultăţii, Manolescu caută obsesiv să le analizeze în raport cu idealul său de frumuseţe feminină. „Idealul” nu e altceva decât un eufemism pentru a spune că pentru el toate femeile sunt mai presus de orice nişte obiecte sexuale.

Femeile de la tv l-au dezamăgit în aşa măsură din acest punct de vedere încât, spune el, a trebuit să ţină televizorul fără sonor pentru a încerca să mai salveze ceva: „M-am simţit mai agresat decât am fost vreodată în toată lunga mea viaţă de tonul celor două moderatoare. M-am străduit din răsputeri să-mi recapăt încrederea în sexul frumos, uitându-mă minute în şir la televizorul dat pe mut. Ca un făcut, cum repuneam sonorul, entuziasmul meu masculin pica în bernă.” Deci, pentru că femeile-obiecte sexuale de la tv sunt nişte obiecte vorbitoare, cu voci stridente şi agresive, declară că idealul său de frumuseţe „s-a fisurat iremediabil”.

Cum ar fi ca eu, ca femeie, să mă raportez doar erotico-sexual la toţi bărbaţii care-mi apar prin faţa ochilor? Parafrazându-l pe Manolescu, ar trebui să spun că bărbaţi ca Tatulici sau Robert Turcescu mi-au „fisurat idealul de frumuseţe masculină”! Sau dacă aş fi profesoară, cum ar fi să spun despre studenţii mei de sex masculin că sunt nişte domnişori încântători pe care îi admir numai când nu deschid gura?

Mi se pare inadmisibil ca acest aşa zis exponent de marcă al literaturii române să reducă toate femeile la statutul de obiecte sexuale, evaluându-le ca pe nişte potenţiale iubite. Evaluarea atractivităţii sexuale a unor femei care practică nişte profesii este o formă de sexism care n-ar trebui permisă în paginile niciunui cotidian.

____________

Link articol: Nicolae Manolescu "Decibeli feminini", Adevărul, 18 decembrie 2010.

10 comentarii:

Alexandru spunea...

Excelent comentariul. Un drum lung pentru discursuri alternative in Romania patriarhala. Cat despre Tatulici si Turcescu, chiar asa, ce-ar fi sa scrii despre agresivitate in limbaj si violenta pasiva in comunicarea non-verbala? li s-ar potrivi de minune...

Alexandrina spunea...

Tudorina,

Inadmisibilul a devenit ubicuu, cel putin in ceea ce priveste sexismul.
Tocmai am ieri pe blog un comentariu fata de noul spot Vodafone, cel cu Cristi Chivu. Chivu antreneaza o echipa de juniori si ii incurajeaza/admonesteaza cu urmatoarea comparatie: Ce? Vad echipa de fete pe teren? Vanez orele de difuzare, sa fac sesizare CNA, desi nu sunt sigura ca se ocupa si de spatiul publicitar.
E o lume sexista, sexista, sexista...

Alexandru spunea...

Vai Alexandrina, sincer exagerezi. Chiar nu ai simţul umorului? Nu există nicio jicnire mai mare pt un băiat copil sau adolescent decât să fie făcut getiţă! :)) Daia se foloseşte sintagma asta! Dar nu pt că s-ar discrimina fetele ci pentru a-l provoca pe tânăr să fie altfel, să se comporte aşa cum i se cere, aşa cum ar trebui să se comporte un băiat. În mod normal sintagma asta nu ar trebui să afecteze oamenii maturi. :)) Aşa că stai lejeră, e o remarcă nevinovată ... Vedeţi şi lucrurile frumoase ale vieţii fetelor, nu vă mai amărâţi viaţa doar cu lucruri destea de nimic ... E o glumă, luaţi-o ca atare! ;)

Medusa spunea...

@Alexandru 2, nu glumi cu lucrurile astea. Nu e o "remarcă nevinovată". Reflectă o mentalitate patriarhală, o concepţie conform căreia ceea ce fac femeile/fetele este inferior sau de importanţă mai mică decât faptele bărbaţilor/băieţilor. A-i spune cuiva "te comporţi ca o femeie" e (încă) o jignire. În schimb cineva care se comportă bărbăteşte e demn de laudă. E plin vocabularul nostru de asemenea judecăţi discriminatorii la adresa genului feminin.

adriana.iordache spunea...

@ Medusa: sunt de acord ca a folosit expresia: sunteti ca niste fete/ fetite/ femei la adresa unor baieti/ barbati are o conotatie negativa si sexista. Nu e o "remarcă nevinovată"...inteleg oarecum si ideea lui Alexandru ca femininul ar fi opusul masculinului si ca poate a le spune baietilor sa nu fie ca fetele nu e neaparat jihnitor la adresa fetelor (poate ca intr-un sens absolut arp utea fi asa, dar deocamdata din pacate, are o incarcatura negativa).
DAR, revenind la articolul principla: eu ma citit comentariul lui Manolescu si mi s-a parut ca poate fi interpretat atat in modul prezentat de tine cat si intr-un mod neutru (cu completarea ca agresivitatea verbala nu e placuta nici atunci cand vine din partea barbatilor). Altfel spus, consider ca el nu exprima foarte clar daca agresivitatea verbala il deranjeaza doar la femei (pentru ca femeile ar trebui in imaginatia lui sa fie toate timide si umile:) sau daca in general nu ii place tonul asta la nimeni...
Daca e un standard diferit pentru barbati si femei, e un sexism foarte evident. Daca nu, insa pe el pur si simplu nu-l intereseaza sa discute despre barbati aici, cred ca e ok. Cat despre faza ca admira studentele sale (intr-un sens romantic/ erotic), personal, nici asta nu mi se pare neaparat sexist, mai putin DACA: 1) conformarea lor cu idealul feminin era singurul lucra care conta; sau 2) daca insasi faptul ca vorbeau :) si nu tonul unora dintre ele il supara...Cu alte cuvinte daca prefera femeile mute, si nu pur si simplu femeile subtile, care vorbesc pe ton calm. Oricum, consider ca articolul lui este undeva la granita...depinde oarecum de interpretare. Dar cred ca nu i-ar strica sa nu mai discute despre cat de mult il atrag sau nu persoanele cu care ar trebui sa aibe o relatie profesionala.

Alexandrina spunea...

Buna Alexandru!
Scuze ca nu ti-am raspuns mai din timp, dar nu functioneaza comments alerts pentru adresa mea se pare.
Pentru urechile mele antrenate sa surprinda stereotipiile, discriminarile si sexismele, sa stii ca remarca nu e nevinovata. Nu e o gluma, e o incurajare care nu are ce cauta in antrenamentul baietilor. Mai tarziu cresc, ajung poate un Manolescu in domeniul lor, dar conceptiile sunt acelea implantate timpuriu, prin educatia din familie, scoala, in alte contexte (cazul nostru: terenul de fotbal).
La fel de gresit mi se pare sa ii spui unei fetite, tu nu trebuie sa joci fotbal, ca doar nu esti baiat! Copii, indiferent de sex, au dreptul sa fie crescuti fara stereotipii, incurajati sa dea ce e mai bun, dar fiind ceea ce sunt: unii baieti mai putin sportivi, unele fete mai putin balerine, etc.

Alexandru spunea...

Alexandrina, să ştii că îţi citesc zilnic blogul, la fel ca şi al Medusei. Mi se pare interesant ce scrii. Îmi pare rău că nu am adăugat încă comentarii şi acolo. Vezi tu, eu am fost educat de mic să gândesc şi să mă comport natural, iar comportamente precum misoginismul, dar în egală măsură şi feminismul îmi provoacă greaţă. Nu înţeleg de ce societatea noastră are nevoie de alte isme, că de-a lungul istoriei s-a confruntat cu destule isme şi nu a fost chiar ok. Nazism, antisemitism, homofobism, rasism, etc. Chiar nu putem trăi fără misogini şi feministe în ţara noastră? Chiar nu putem să convieţuim împreună, înţelegând că femeile şi bărbaţii nu vor fi NICIODATĂ egali, din niciun punct de vedere? Şi nu numai atât, că nici nu trebuie să fim egali, că acesta este un concept idiot, că bărbaţii trebuie să rămână bărbaţi, iar femeile femei? Ce ne opreşte săî fim oameni? Să ne înţlegem unii pe alţii şi să înţelegem că ambele sexe au o i mportanţă şi o menire clară în societate? Că societatea nu poate trăi nici fără unii, nici fără alţii? E nevoie să revenim la patriarhat, sau să creem un matriarhat, ca să fie bine? Eu mă îndoiesc! Societatea e bună aşa cum e acum, fără misogini, fără feministe! Singurul ism în care trebuie să ne încredem este UMANISM! Meditează un pic la ideea mea şi spune-mi ce părere ai. Aştept feed-backul tău! Dacă doreşti, îţi pot da şi adresa blogului meu, să fim chit! :)

Tudorina spunea...

Alexandru, ai o părere greşită despre feminism. Pe deasupra te lauzi că ne citeşti blogurile zi de zi. Ai fi putut să dau un simplu google search să te documentezi şi să nu mai judeci în limitele unor banale prejudecăţi.
Nu zic că cititorii noştri ar trebui să devină feminişti (adică să militeze activ pentru egalitatea între femei şi bărbaţi), dar ar trebui să înţeleagă măcar la ce se referă această egalitate.

Nu e vorba ca femeile şi bărbaţii să fie identici. Nu. E vorba să aibă aceleaşi şanse în viaţă. Este vorba de egalitate de şanse. Ştii ce înseamnă asta? Că dacă m-am născut de sex femeiesc ar trebui să am aceleaşi şanse ca tine să ajung acolo unde îmi doresc. Că dacă amândoi facem aceleaşi eforturi în viaţă, să avem aceleaşi şanse de a fi promovaţi, inclusiv de a ajunge preşedintele României sau parlamentar sau mai ştiu eu ce.

* Legat de -isme, să înţeleg că îţi provoacă greaţă şi creştinismul, liberalismul, capitalismul, etc.?

Alexandru spunea...

Mersi de feed-back Medusa. N-am vrut să generalizez spunând că absolut toate ismele sunt greşite. iartă-mă, dacă aşa a sunat. În niciun caz nu pot fi contra creştinismului, iar ca şi simpatie politică voi fi toata viaţa un liberal convins. ;) În legătură cu capitalismul îs multe de comentat. :)) Să ştii că chiar îţi citesc blogul zilnic, nu bravam de pomană ;) Regret, dar îmi menţin ideea că societatea nu mai are nevoie de feminism astăzi. Era nevoie de el în sec XIX-XX când femeile erau marginalizate şi nu beneficiau de aceleaşi drepturi constituţionale ca şi bărbaţii, ceea ce consider că era negativ pentru societate. Dar să fim realişti, astăzi femeile au câştigat toate drepturile constituţionale posibile! Spui că femeile n-au cum să ajungă preşedinte în România? Cine le opreşte? Păi să candideze şi dacă sunt votate mai mult de jumătate din populaţie vor deveni preşedinte şi nu ştiu cine se va putea opune! Nu e ca şi constituţia din 1923 care interzice femeilor dreptul la tron, constituţia din 2003 permite unei femei să fie şef de stat, deci nu înţeleg unde e problema :-?? A trebuit să dau o explicaţie, scuze dacă am exagerat.

Anonim spunea...

Alexundru, faci o confunzie: misoginismului nu ii corespunde feminismul, cum crezi tu, ci misandria, un termen cu totul diferit. Feminismul merge mana in mana cu masculinismul ca, in final sa ajungem la umanism - de ce nu? Pe cand misoginismul (aversiunea fata de femei) si misandria (aversiunea fata de barbati) n-au nicio treaba cu termenii de mai sus.

Cristina