Femeile în viaţa publică, temă de dezbatere a liderilor PD-L

Ieri a avut loc o conferinţă organizată de Fundaţia Creştin Democrată, afiliată PD-L, cu tema „Femeile în viaţa publică. Mentalităţi şi realităţi româneşti şi europene” la care au fost invitaţi să ia cuvântul liderii PD-L Sulfina Barbu, Elena Udrea, Teodor Baconschi şi Valeriu Stoica.

Iniţiativa organizării acestei dezbateri a avut-o ministrul Teodor Baconschi, care a fost în acelaşi timp şi moderatorul discuţiilor.

Am aflat pe parcursul dezbaterii un amănunt la care aproape m-a bufnit râsul: titlul iniţial al reuniunii fusese „de ce nu iubim femeile în politică?”. Cui îi pasă dacă ne iubim sau nu politicienii, fie ei femei sau bărbaţi? Pe mine, cetăţeană a acestei ţări, plătitoare de taxe şi contribuţii de tot felul, mă interesează să fiu bine reprezentată acolo unde se fac legile, politicile publice şi se împart banii publici. Bine că au renunţat la timp la acea idee năstruşnică! Problema de organizare a fost că doamnei Udrea nu i-au transmis la timp noul titlu ales. Prin urmare, Udrea a venit pregătită cu un discurs presărat cu referiri la iubire-neiubire pentru femei. Ilar.

Dezbaterea efectivă s-a purtat în jurul argumentelor pro şi contra adoptării unei legi prin care partidele să fie obligate să aibă în alegerile pentru Parlament un procent minim de femei din totalul candidaţilor.

Este vorba despre aşa numitele „cote de gen” existente în alte ţări, care au contribuit la îndepărtarea unor obstacole din faţa femeilor în afirmarea în viaţa publică.

Sulfina Barbu a depus astă toamnă o iniţiativă legislativă prin care se amendează Legea Electorală cu o prevedere care să oblige partidele să prezinte în alegeri un minim de 40% de femei. Nu este vorba de locuri rezervate în Parlament femeilor ci de un procent din rândul candidaţilor. Sancţiunea propusă pentru nerespectarea acestei prevederi este de pierdere a subvenţiei de la Stat de către partidele politice. Doamna profesoară Mihaela Miroiu, prezentă în sală, a sugerat ulterior că o sancţiune mai eficientă ar fi neacceptarea candidaturilor de către Biroul Electoral Central dacă acest principiu de reprezentare nu este respectat de un partid.

Dintre vorbitori, singurul care a luat o poziţie clară împotriva introducerii cotelor de gen în politică a fost Teodor Baconschi. Cu toate că a recunoscut că România are o problemă în faptul că femeile sunt slab reprezentate politic, România fiind undeva pe locul 25 în Europa din 27 de ţări la acest capitol, părerea ministrului este că„paritatea impusă mecanic are un substrat stângist, o încărcătură centralizatoare, totalitară care din perspectiva popularilor ar trebui privit cu destul spirit critic”. Trecând peste faptul că nu-i corect şi cinstit să asociezi stânga cu totalitarismul (sau dreapta cu nazismul, de exemplu), afirmaţia nu mai e folosită de câţiva ani buni, chiar decenii, în multe ţări europene. În Franţa unde domnul Baconschi a fost ambasador al României, însuşi Nicolas Sarkozy a format în anul 2007 un guvern paritar în privinţa genului (8 bărbaţi şi 7 femei miniştri). Al naibii stângist, Sarko!

Din sală s-au auzit şi alte neadevăruri referitoare la cote. Un domn pe nume Radu Ancuţă a întrebat pe un ton nu foarte elegant cum de Angela Merkel n-a mai avut nevoie de cote ca să ajungă în funcţia de cancelar al Germaniei? Îl informez pe această cale pe domnul Ancuţă că susţinătorul politic al Angelei Merkel, fostul cancelar Helmut Kohl, a promovat încă din 1990 introducerea de cote de gen în CDU, într-o perioadă în care chiar şi femeile din acel partid nu erau sigure de această măsură.

Discursul lui Baconschi despre cât de stângistă şi lipsită de discernământ ar fi stabilirea unor cote de gen prin lege a fost întrerupt de o voce din sală: „dar nu e o perspectivă de stânga, domnule ministru, vă înşelaţi fundamental!”. Vocea aparţinea doamnei profesoare Mihaela Miroiu care i-a explicat ministrului că egalitatea de şanse este un principiu al liberalismului şi al unei competiţii cinstite între indivizi. Tot din sală, Andreea Paul Vass, veche susţinătoare a reprezentării femeilor în politică, l-a întrebat pe Baconschi dacă „drepturile omului” sunt de stânga sau de dreapta, pentru a arăta nevaliditatea abordării lui ideologice în privinţa cotelor. În favoarea introducerii cotelor de gen s-a declarat şi Valeriu Stoica, considerând-o un instrument de deblocare a accesului femeilor în viaţa politică. Pentru a schimba mentalităţile însă, e nevoie ca legile să se menţină o perioadă lungă, a spus el.

Poziţia Elenei Udrea faţă de cote a rămas cam ambiguă. A spus de vreo două ori că refuză „abordările de tip feminist” iar despre cote a spus că pot rezolva problema reprezentării femeilor dar nu pe cea a criteriilor în baza cărora partidele vor sprijini acele femei. N-am înţeles care era legătura dintre cote şi criteriile de selecţie ale liderilor, primele referindu-se la aspectul proporţional al reprezentării, celelalte la cel calitativ. În schimb, Elena Udrea a fost clară şi corectă când a criticat discriminarea femeilor din politică (fără a rosti cuvântul discriminare), mai exact la urcarea în ierarhia politică. „Chiar dacă eşti femeie sau bărbat ai nevoie de sprijin în interiorul partidului pentru a obţine o funcţie politică, dar doar femeile sunt judecate pentru că sunt susţinute de un bărbat să acceadă pe o funcţie, să facă paşi înainte într-o carieră politică”, ele fiind privite cu suspiciune, critici şi comentarii calomnioase. Avem proverbul „în spatele unui bărbat puternic se află o femeie”, dar de ce femeia să stea în spatele bărbatului? – s-a întrebat la final Udrea.

Într-un mod bine argumentat, ca de obicei, în favoarea cotelor de gen a pledat Mihaela Miroiu. „Într-un Stat de drept oamenii vor să depindă de legi şi nu de alţi oameni. Nimic nu este mai rău decât să aştepţi să ajungi să ai pâinea şi cuţitul, să împarţi resurse, să decizi, aşteptând pe cineva să te promoveze”, a spus Miroiu, susţinând că trebuie să existe o lege care să garanteze că ai acces la putere, că ai acces la resurse şi că ele vor fi împărţite şi după mintea femeilor nu numai după mintea bărbaţilor.