miercuri, 26 ianuarie 2011

Femeile în viaţa publică, temă de dezbatere a liderilor PD-L

Ieri a avut loc o conferinţă organizată de Fundaţia Creştin Democrată, afiliată PD-L, cu tema „Femeile în viaţa publică. Mentalităţi şi realităţi româneşti şi europene” la care au fost invitaţi să ia cuvântul liderii PD-L Sulfina Barbu, Elena Udrea, Teodor Baconschi şi Valeriu Stoica.

Iniţiativa organizării acestei dezbateri a avut-o ministrul Teodor Baconschi, care a fost în acelaşi timp şi moderatorul discuţiilor.

Am aflat pe parcursul dezbaterii un amănunt la care aproape m-a bufnit râsul: titlul iniţial al reuniunii fusese „de ce nu iubim femeile în politică?”. Cui îi pasă dacă ne iubim sau nu politicienii, fie ei femei sau bărbaţi? Pe mine, cetăţeană a acestei ţări, plătitoare de taxe şi contribuţii de tot felul, mă interesează să fiu bine reprezentată acolo unde se fac legile, politicile publice şi se împart banii publici. Bine că au renunţat la timp la acea idee năstruşnică! Problema de organizare a fost că doamnei Udrea nu i-au transmis la timp noul titlu ales. Prin urmare, Udrea a venit pregătită cu un discurs presărat cu referiri la iubire-neiubire pentru femei. Ilar.

Dezbaterea efectivă s-a purtat în jurul argumentelor pro şi contra adoptării unei legi prin care partidele să fie obligate să aibă în alegerile pentru Parlament un procent minim de femei din totalul candidaţilor.

Este vorba despre aşa numitele „cote de gen” existente în alte ţări, care au contribuit la îndepărtarea unor obstacole din faţa femeilor în afirmarea în viaţa publică.

Sulfina Barbu a depus astă toamnă o iniţiativă legislativă prin care se amendează Legea Electorală cu o prevedere care să oblige partidele să prezinte în alegeri un minim de 40% de femei. Nu este vorba de locuri rezervate în Parlament femeilor ci de un procent din rândul candidaţilor. Sancţiunea propusă pentru nerespectarea acestei prevederi este de pierdere a subvenţiei de la Stat de către partidele politice. Doamna profesoară Mihaela Miroiu, prezentă în sală, a sugerat ulterior că o sancţiune mai eficientă ar fi neacceptarea candidaturilor de către Biroul Electoral Central dacă acest principiu de reprezentare nu este respectat de un partid.

Dintre vorbitori, singurul care a luat o poziţie clară împotriva introducerii cotelor de gen în politică a fost Teodor Baconschi. Cu toate că a recunoscut că România are o problemă în faptul că femeile sunt slab reprezentate politic, România fiind undeva pe locul 25 în Europa din 27 de ţări la acest capitol, părerea ministrului este că„paritatea impusă mecanic are un substrat stângist, o încărcătură centralizatoare, totalitară care din perspectiva popularilor ar trebui privit cu destul spirit critic”. Trecând peste faptul că nu-i corect şi cinstit să asociezi stânga cu totalitarismul (sau dreapta cu nazismul, de exemplu), afirmaţia nu mai e folosită de câţiva ani buni, chiar decenii, în multe ţări europene. În Franţa unde domnul Baconschi a fost ambasador al României, însuşi Nicolas Sarkozy a format în anul 2007 un guvern paritar în privinţa genului (8 bărbaţi şi 7 femei miniştri). Al naibii stângist, Sarko!

Din sală s-au auzit şi alte neadevăruri referitoare la cote. Un domn pe nume Radu Ancuţă a întrebat pe un ton nu foarte elegant cum de Angela Merkel n-a mai avut nevoie de cote ca să ajungă în funcţia de cancelar al Germaniei? Îl informez pe această cale pe domnul Ancuţă că susţinătorul politic al Angelei Merkel, fostul cancelar Helmut Kohl, a promovat încă din 1990 introducerea de cote de gen în CDU, într-o perioadă în care chiar şi femeile din acel partid nu erau sigure de această măsură.

Discursul lui Baconschi despre cât de stângistă şi lipsită de discernământ ar fi stabilirea unor cote de gen prin lege a fost întrerupt de o voce din sală: „dar nu e o perspectivă de stânga, domnule ministru, vă înşelaţi fundamental!”. Vocea aparţinea doamnei profesoare Mihaela Miroiu care i-a explicat ministrului că egalitatea de şanse este un principiu al liberalismului şi al unei competiţii cinstite între indivizi. Tot din sală, Andreea Paul Vass, veche susţinătoare a reprezentării femeilor în politică, l-a întrebat pe Baconschi dacă „drepturile omului” sunt de stânga sau de dreapta, pentru a arăta nevaliditatea abordării lui ideologice în privinţa cotelor. În favoarea introducerii cotelor de gen s-a declarat şi Valeriu Stoica, considerând-o un instrument de deblocare a accesului femeilor în viaţa politică. Pentru a schimba mentalităţile însă, e nevoie ca legile să se menţină o perioadă lungă, a spus el.

Poziţia Elenei Udrea faţă de cote a rămas cam ambiguă. A spus de vreo două ori că refuză „abordările de tip feminist” iar despre cote a spus că pot rezolva problema reprezentării femeilor dar nu pe cea a criteriilor în baza cărora partidele vor sprijini acele femei. N-am înţeles care era legătura dintre cote şi criteriile de selecţie ale liderilor, primele referindu-se la aspectul proporţional al reprezentării, celelalte la cel calitativ. În schimb, Elena Udrea a fost clară şi corectă când a criticat discriminarea femeilor din politică (fără a rosti cuvântul discriminare), mai exact la urcarea în ierarhia politică. „Chiar dacă eşti femeie sau bărbat ai nevoie de sprijin în interiorul partidului pentru a obţine o funcţie politică, dar doar femeile sunt judecate pentru că sunt susţinute de un bărbat să acceadă pe o funcţie, să facă paşi înainte într-o carieră politică”, ele fiind privite cu suspiciune, critici şi comentarii calomnioase. Avem proverbul „în spatele unui bărbat puternic se află o femeie”, dar de ce femeia să stea în spatele bărbatului? – s-a întrebat la final Udrea.

Într-un mod bine argumentat, ca de obicei, în favoarea cotelor de gen a pledat Mihaela Miroiu. „Într-un Stat de drept oamenii vor să depindă de legi şi nu de alţi oameni. Nimic nu este mai rău decât să aştepţi să ajungi să ai pâinea şi cuţitul, să împarţi resurse, să decizi, aşteptând pe cineva să te promoveze”, a spus Miroiu, susţinând că trebuie să existe o lege care să garanteze că ai acces la putere, că ai acces la resurse şi că ele vor fi împărţite şi după mintea femeilor nu numai după mintea bărbaţilor.

18 comentarii:

Lucian Vasile spunea...

Daca feministele de aseara au vrut sa imbunatateasca imaginea ”femeii” (care nu va de ce ar avea nevoie de acest efort), atunci au reusit sa faca fix pe invers.

Am auzit argumente hilare, partial ridicole, venite din partea doamnei Miroiu si a doamnei Vass. De asemenea, modul in care si-au expus opiniile, trecand uneori peste faptul ca altcineva era la microfon, mi s-a parut total neelegant din partea unor ”feministe” care cer respect si drepturi egale (de parca in Romania nu ar avea drepturi egale femeile si barbatii).

In concluzie, femeia in politica nu este vreo specie aparte din catalogul vietuitoarelor de pe Pamant, dar, din cauza unor discursuri cel putin bizare ale unor ”feministe”, risca sa devina asa ceva.

Si nu sunt misogin, dar nici nu vreau sa fiu obligat sa devin.

Anonim spunea...

Tudorina, încă nu ai priceput că egalitatea de șanse nu înseamnă să forțezi anumite 'drepturi'?
Egalitatea de șanse înseamnă exact asta. Egalitate de șanse. În nici un caz forțarea prin lege a unor limite naturale - ce provin din exprimarea ne-mijlocită și ne-îngrădită a opțiunilor personale.
Și nu uita, vorbim de opțiuni personale. Unde este opțiunea personală într-o impunere?
Dragă Tudorina, am o propunere. Pentru că îți plac cotele, aș dori ca blogul tău să aibă 40% articole semnate de autori bărbați, ne-feminiști. Mă ofer să semnez două-trei articole de gen. Dacă dorești, contactează-mă.

Medusa spunea...

Domnule Lucian Vasile, n-aţi fost atent aseară. N-am discutat despre cum să îmbunătăţim "imaginea femeii" ci despre reprezentarea politică a femeilor, fiinţe în carne şi oase.

Cât despre întreruperea la care faceţi referire, greşiţi în a o condamna. Era pe final de discurs şi dl Baconschi repeta în continuu o prostie cât casa, cum că paritatea este stângistă şi totalitară. D-na Miroiu a intervenit deja când această aberaţie a fost susţinută a treia sau a patra oară. O fost exemplară intervenţia d-nei Miroiu, dovadă şi aplauzele şi laudele primite (eraţi în sală, da?).

Aştept să-mi spuneţi concret ce argumente vi s-au părut "ilare, parţial ridicole".

MoniQ spunea...

Multumim Lucian pentru ca ne amintesti ca femeile TREBUIE sa fie feminine, delicate, elegante si mai ales tacute. De preferat in bucatarie nu in parlament.

Nu, nu esti misogin. Nu urasti femeile. Pur si simplu le tratezi ca fiind inferioare si crezi ca ar trebui sa stea la locul lor.

MoniQ spunea...

@Medusa
Sper sa imi ierti "rage-ul" din comentariul trecut.

http://www.ted.com/talks/sheryl_sandberg_why_we_have_too_few_women_leaders.html asta e un videoclip care mi-a placut foarte mult despre reprezentarea femeilor (in afaceri in principiu, dar se potriveste si in politica).

Cea mai interesanta (si adevarata) idee mi s-a parut cea despre relatia intre succes si "likability" (popularitate e o traducere insuficient de buna). In cazul barbatilor cele doua sunt corelate pozitiv - in cazul femeilor - nu. Pe scurt... pe masura ce o femeie are mai mult "succes", devine mai putin "placuta" in ochiul public. Intr-un fel e legat si de titlul initial al conferintei.

Medusa spunea...

@dorine,diferenţa majoră e că la mine pe blog nu se adoptă legi, nu-ţi iau bani (impozite), nu fac politici publice care să-ţi afecteze viaţa ta şi a celor din jur.

Dacă în Parlamentul României am avea doar 9% bărbaţi şi 91% femei, poate nu ţi s-ar mai părea atât de bizară ideea unor cote de gen. Ai vrea ca bărbaţii să fie măcar 30% din cei care decid legile.
Dacă ai trăi într-o societate în care femeile sunt în fruntea partidelor politice, a marilor companii, bănci, trusturi de presă, dacă în top 300 cei mai bogaţi români ar figura numai femei n-ai mai zice aşa uşor că"egalitatea de şanse" se face de la sine fără să forţezi status quo-ul.

Anonim spunea...

Medusa ,ca si TOTI portocalii ejectati din comunismul feroce ,face exact ca si guvernul asta de restriste nationala ,si anume ,propune incalcarea CONSTITUTIEI ! Ma explic imediat .

ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

E destul de clar ,sau tre' sa explicitez pt. decerebrati ca :femeile NU au nevoie de vreun regulament ,ori directiva de partid ,ori mai stiu io ce eculubratie pt. a accesa functii politice ,de demnitate publica ,militara ori civila ?????


Cum ie sa propui un procent de 40% ???? Ce spun femeile despre aceasta discriminare ???Parca sansele egale ierea :fifty-fifty >ori s-a sucit Elena udrea cu curu' n ...jos ???

Orisicat ,o propaganda jalnica despre ,vezi-Doamne ,"democratia" (curului) din partidul oranjutan ,gasca ce vrea sa impuna ,prin noul Cod al Muncii SCLAVIA CA FORMA DE MUNCA in Romania !

Lucian Vasile spunea...

Ok, mi-ai dovedit ca nu putem avea un dialog.

Scuze, dar sunt de acord cu domnul Baconschi. Paritatea asta are o incarcatura stangista.

Pe mine nu ma intereseaza daca X sau Y este femeie sau nu. Sau este barbat sa nu. Pe mine ma intereseaza sa fie competent. Vai, ce discrimez acuma :))

Referitor la comentariile hilare, nu are sens sa mai discutam, pentru ca oricum ceea ce eu consider hilar, tu vei privi invers si tot asa.

Si aplauzele, uneori, veneau doar din partea stanga a salii, din zona vorbitoarelor. Ai fost in sala, nu? :)

Anonim spunea...

Dragă Tudorina,
Desigur, propunerea mea e intenționat absurdă; asta pentru că la absurd se răspunde la absurd.
Urăsc să-ți spun că dl Baconschi are dreptate: demersul de a impune minim 40% e abuziv, totalitar și stîngist. Să-ți explic de ce.
Să zicem că în parlament ajung 9% femei. Asta înseamnă că în cursa electorală, 9% din candidații competitivi au fost femei. Ce înseamnă competitivitatea aceea? Înseamnă că au primit voturi, ceea ce înseamnă, din nou, că reprezintă cel mai bine interesele partidului și ale votanților acelui partid.
Tu impui ca acea cotă să fie de 40%. Mai departe voi considera că (în virtutea legilor statistice) cca. 9% din candidați sunt femei - cota de 40% presupune că 31% din candidații-bărbați ar trebui înlocuiți.
Cum ajung acei candidați? Conform unei cote de competitivitate. Criteriile sunt neinteresante - poți să invoci corupția, relațiile sociale/interumane, human skills sau putere financiară. Poți invoca orice, criteriile îmi sunt transparente. În ochii partidului, acel candidat este optim. Tu obligi ca partidele să fie non-optime în 31% din cazuri; ceea ce înseamnă că 31% din locurile eligibile pe care le poate cîștiga un partid pot fi în pericol.
31%, știi ce e asta? E diferența între a cîștiga alegerile pentru a forma singur guvernul și a fi un partid de mîna a doua.
Acum, dragă Tudorina, înțelegem că pe altarul feminismului trebuie sacrificate multe persoane, idei și chiar partide. E ok. Ceea ce nu înțeleg, însă, este de ce vrei să sacrifici femeile? Vrei ca femeile să fie considerate second-hand doar pentru că au ajuns în parlament 'ca să fie făcută cota'? Chiar atît de mult îți bați joc de propriile tale idei?
Cît despre considerațiile domnului Baconschi, mai gîndește-te. Egalitate de șanse există - faptul că femeile în parlament există și nu-s doar niște ciudățenii o dovedește. Pe de altă parte, impunerea de egalitate este socialismo-comunism. Stîngism. Impunerea e un act totalitar, fără echivoc, și reduce din libertăți.

PS: Trebuie să-mi explici, pentru că nu am priceput, cu ce un individ poate reprezenta mai bine într-un parlament indivizi cu același tip de organe de reproducere.

Medusa spunea...

@dorine, "sa castigi de unul singur" nu e chiar de unul singur. In primul rand trebuie sa ai in spate 1. un partid, 2. relatii, 3. finantari, 4. autoritate, 5. carisma, etc.
Te-ai gandit ca a fi femeie implica asa: 1. in partid va trebui sa fii cel putin de doua ori mai buna decat colegii barbati pentru a te impune, 2. relatii in politica romaneasca se fac la carciuma, unde se intalnesc barbatii, 3. autoritatea intr-o societate patriarhala ca a noastra e mai scazuta in cazul femeilor, lucru valabil si in cazul carismei (a fi barbat e considerat un lucru mai de pret), 4. finantarea trebuie s-o obtii de la un barbat, tinand cont ca ei detin resursele in aceasta tara (uita-te un pic pe top 300 cei mai bogati romani sau uita-te la cine conduc marile companii).
Lucrurile nu pot ramane asa, asta au inteles multe tari precum Franta, Spania, tarile nordice, tarile latinoamericane cand au luat in considerare instituirea unor cote de gen in alegerea reprezentantilor politici care sa se ocupe de gestionarea tarii si legiferare.

Medusa spunea...

@lucian, nu putem avea un dialog pentru ca refuzati sa spuneti ce argumente "ilare, partial absurde" ati auzit in timpul dezbaterii de la femeile din sala. Eu inca astept, sunt f curioasa chiar. Multumesc.

Medusa spunea...

@anonim, de expresia "actiune afirmativa" ati auzit?

I. spunea...

Ii intreb pe cei care vorbesc de "competenta" care e baza promovarii in politica, daca au fost vreodata intr-un partid politic, daca au incercat sa faca politica.
Eu am facut-o. Partidele politice sunt grupuri umane, nu intreprinderi, nu echipe sportive. Scopul lor e accesul la putere sau la fonduri, nu crearea unor bunuri, nu rezultate intr-o competitie dura. Altfel clasa politica nu ar arata cum arata.
Inca parintii Constitutiei Americane puneau problema factiunilor, a unor grupuri de interese care sa controleze politica. Ideea e ca in politica, mai ales intr-o tara corupta ca a noastra, competenta e obstructionata la nu stiu cate niveluri.
Ca sa ajungi pe lista iti trebuie sustinere, a colegilor mai in varsta, a celor de varsta ta. Trebuie sa fii "popular", complice, sa ai tupeu, dar sa ai grija sa nu enervezi. Se formeaza "gasti", iar membrii lor se promoveaza intre ei. Cum gastile se formeaza in general intre barbati, sansele femeilor sunt foarte mici. Exista anumite genuri de femei care au sanse (e vorba de tipul de personalitate, ideea cu sexul pentru promovare mi se pare mult exagerata, rodul imaginii sexiste).
Ce pot spune despre acea cota? Nu mi se pare stangista, dar problema cu politica si promovarea femeilor e mult mai adanca. Incepe de la perceptia partidelor in randul alegatorilor, implicarea politica a cetatenilor, finantarea partidelor. Un feed-back mai bun cu electoratul, o mai buna implicare politica a cetatenilor ar putea schimba lucrurile. Oamenii din parlament sunt acolo sa ne reprezinte, vrei sa fii reprezentat de un anumit tip de oameni, eventual care sa aiba un anumit sex, daca vrei sa ti se rezolve probleme de gen. Cred ca neimplicarea femeilor care voteaza e prima problema.

Anonim spunea...

Societatea românească are nevoie în mod clar de mai multe femei in viaţa publică. Realitatea a dovedit acest lucru şi trebuie depus un efor comun pentru schimbarea mentalităţilor care persistă incă. Eu consider că prin solidaritate, educaţie dar şi multă multă muncă femeilor vor reuşi şi in politică. Referitor la soluţia cotelor , părerea mea este ca această problemă trebuie dezbătută pe larg cu argumente pro şi contra, sistemul cotelor trebuie să rezolve deficitul cantitativ având grijă de nivelul calitativ

Carmen spunea...

@dorin
Nu inteleg de ce ti se pare abuziv sistemul cotelor. A fost adoptat totusi de cele mai mari democratii ale lumii. De ce tarile astea nu il considera abuziv? Mai mult, il sustin activ si-i inregistreaza efectele democratice, de reprezentare corecta a populatiei. Greseala e la ei, doar tu si dl Baconschi aveti dreptate?

Este clar ca tarile cu reprezentare politica egala intre femei si barbati sunt mult mai democratice si mai civilizate. Cred ca trebuie sa fie foarte trist ca frica de a vota o femeie sa fie mai mare decat frica de a trai intr-o tara necivilizata.

Imagineaza-ti ca toate partidele ar avea 40% din candidati femei. Competitia va fi la fel pentru toate, nu vor exista partide cu candidati femei vs partide fara candidati femei, incat sa se creeze o concurenta ciudata (pentru tine). Se vor departaja prin competenta si programul cu care se prezinta populatiei, ca si pana acum. De ce este atat de infricosator sistemul cotelor?

Organele de reproducere ies la iveala doar cand e vorba despre femei politician. Atunci ne amintim brusc de sexe. Daca pe tine nu te deranjeaza ca 90% din parlament sunt barbati in timp ce 50% din populatia Romaniei este alcatuita din femei, permite-mi sa ma deranjeze pe mine, cetateana a acestei tari, platitoare de impozite. Ceea ce demonstreaza ca avem interese diferite si este nevoie deci de reprezentare diferita.

Daca te simti amenintat doar de simple discutii privind cotele, imi imaginez teroarea care te-ar cuprinde daca ar fi mai multe femei candidate. Din pacate, sunt multi ca tine si o sa mai dureze faza cu cotele. Din fericire, suntem in UE si o ne aliniem la practicile lor, de voie - de nevoie. Asa ca pregateste-te:)

MoniQQ spunea...

Problema cu "cote pentru femei" este intr-adevar faptul ca privilegiaza femeile.

Eu propun ca legea sa trateze femeile si barbatii egal.

Sa spuna: se impune ca pe toate listele electorale sa existe minim 25% femei si minim 25% barbati.

Aceeasi cota ar trebui sa se aplice pentru toate comisiile si comitetele cu mai mult de 4 oameni. (De exemplu, ar fi obligatoriu ca intr-o comisie de egalitate de sanse sa fie si barbati)

Eu cred ca o cota de 40% este aproape absurda si oricum greu de indeplinit in Romania de acum (desi facultate de stiinte politice are 80% studente). O cota de 40% nu ar "trece" niciodata.

In schimb, 25% este un numar rezonabil, care ar duce efectiv la dublarea numarului de femei din politica, si poate fi crescut in timp.

Medusa spunea...

MoniQQ eu însămi am susţinut acelaşi lucru într-o dezbatere şi anume că pentru a avea şanse de reuşită să se ceară un procent mai mic. Procentul de 40% nu e absurd, e mai greu de obţinut.
Pe de altă parte, gândeşte-te că o regulă în negociere spune că trebuie să ceri mai mult ca să obţii mai puţin. Să ceri 40% ca să obţii măcar 25.

Anonim spunea...

Iata si parerea lui Dinu Patriciu despre femei si politica:

"Uneori, chiar am impresia că partidul nostru are un caracter preponderent feminin. Căci, pe de o parte, în relaţiile cu partenerii e sfios, ezitant, indecis, inconstant, chiar casnic, iar pe de altă parte e măcinat în interior de intrigi, bârfe, răzbunări pasionale. Cred că a sosit momentul să devină bărbat." Poate să -l cheme cum vrea. Eu îl aştept încă."

Nu am vazut nicio reactie publica fata de stereotipizarea facila si scarboasa pe care Patriciu o promoveaza in ziarul propriu (ca doar n-o sa il cenzureze cineva de acolo).

http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Democrat-liberali-social-liberali_sau_femeia_gonflabila_7_424827517.html