duminică, 27 martie 2011

Căsătoria şi numele de familie

Codul român al Familiei prevede că la momentul căsătoriei există trei opţiuni pentru numele de familie al celor doi soţi:
  • Să-şi păstreze fiecare numele de până atunci (nu se schimbă nimic);
  • Să ia numele unuia sau altuia dintre ei (cea mai răspândită situaţie);
  • Numele lor reunite.

Câţi bărbaţi care şi-au schimbat numele de familie după cel al soţiei cunoaşteţi? Personal n-am auzit de asemenea exemple, dar cunosc multe femei care au ales să-şi păstreze numele de familie cu care s-au născut şi cu care au crescut.  Altele au nume compuse, formate din „numele de fată” şi numele soţului, de pildă Gabriela Vrânceanu-Firea sau Andreea Marin-Bănică.

Totuşi, practica cea mai răspândită este ca, prin căsătorie, femeia să-şi schimbe numele după cel al soţului, o reminiscenţă de pe vremea nu foarte îndepărtată în care femeile erau din punct de vedere legal sub tutela bărbaţilor - fie a tatălui, fie a soţului. Să ne amintim că în România femeile măritate au fost până în 1932 lipsite de capacitate civilă, asemenea minorilor şi a debililor mintali.

Iată pe scurt coordonatele condiţiei juridice a femeilor în secolul al XIX –lea conform Codului civil:
§ Conform articolului 195 din Codul Civil femeia datorează ascultare bărbatului.
§ Dacă femeia are avere şi dotă, administrarea ei se dă pe mâna soţului, care face ce vrea cu ea fără a da socoteală nimănui.
§ Conform articolului 199 din Codul Civil, averea femeii care nu e prevăzută în dotă, aşa-numita “parafernă”, nu poate să fie înstrăinată de către femeie fără acordul bărbatului.
§ Femeia nu poate da în judecată şi nici sta în proces cu cineva fără autorizaţia soţului.
§ Femeia nu poate nici să dea şi nici să primească bani sau alte lucruri de valoare; ea nu poate să primească sau să refuze moşteniri fără ştirea bărbatului.
§ În timp ce bărbatul are dreptul de a scoate bani din bancă, femeia nu are dreptul de a retrage bani fără consimţământul soţului, chiar dacă ea a avut dreptul de a deschide cont fără acest consimţământ.
§ Conform legii pensiilor, dacă soţul moare înainte de a împlini 15 ani vechime, soţia împreună cu copiii rămâneau fără pensie şi prin urmare, erau muritori de foame.
§ Dacă femeia cere despărţirea de soţ, legea nu-i permite să părăsească casa bărbatului în timpul litigiului oricât de periculoasă ar fi această şedere pentru ea.
§ Soţul are drept de custodie asupra copiilor indiferent de condiţia acestuia (oricât de decăzut ar fi acesta).
§ Femeia nu este subiect în acţiuni judiciare cu o singură excepţie: îşi poate face testamentul fără autorizaţia soţului!
Actualul Cod al Familiei, adoptat în timpul regimului comunist, prevede că în cadrul căsătoriei cei doi soţi se bucură de drepturi egale. De la lege la practica propriu-zisă este cale lungă, după cum ne arată şi acest amănunt, considerat de unii nesemnificativ, al alegerii numelui de familie.

Presiunea socială îşi spune cuvântul în perpetuarea "tradiţiei". Sunt multe femei care în mod conştient nu se consideră mai prejos faţă de soţii lor şi totuşi au renunţat la numele de familie la momentul căsătoriei. Ele îşi explică decizia fie prin faptul că „nu contează”, fie pentru că vor un nume comun pentru familie şi copii. Dar, orice s-ar spune, numele contează, fiind o parte convenţională prin care ne identificăm în societate. Modificarea lui în funcţie de statutul marital are multiple implicaţii, inclusiv în raporturile din interiorul familiei. În ce priveşte copilul, legea prevede şi o altă soluţie: atunci când părinţii au nume diferite, acesta poate să primească ambele nume de familie - dacă tatăl se cheamă Ionescu iar mama Mihalache, copilul se poate numi Ionescu-Mihalache.


Practica în alte ţări

Schimbarea numelui de familie prin căsătorie este foarte răspândită în ţările anglo-saxone. Într-o cercetare din 2007 întreprinsă de Conde Nast Bridal Media în Statele Unite se arată că 83% dintre americance au renunţat la numele lor prin căsătorie, 11% şi-au luat nume compuse şi doar 6% şi-au păstrat numele. Recent, câteva state din SUA au introdus posibilitatea ca bărbatul să-şi schimbe numele de familie după cel al soţiei, dar situaţia este rar întâlnită.

În Franţa, ţara din legislaţia căreia s-a inspirat codul civil român, femeile nu mai obişnuiesc să-şi schimbe numele prin căsătorie, însă copiii lor primesc adesea doar numele tatălui. Acelaşi lucru este valabil în Italia şi Grecia.

În Spania şi majoritatea ţărilor hispanice femeile nu-şi schimbă numele de familie prin căsătorie. Copiii născuţi în cadrul căsătoriei primesc două nume, primul este al tatălui, al doilea al mamei. De exemplu premierul actual al Spaniei se numeşte José Luis Rodríguez Zapatero. El are două nume de familie: Rodríguez (numele patern) şi Zapatero (numele matern). Din 1998 legislaţia spaniolă, iar din 2008 legislaţia chiliană, permit schimbarea ordinii celor două nume, numele matern putând fi primul. În acest mod moştenirea numelui de-a lungul generaţiilor poate fi atât matriliniară (după mamă) cât şi patriliniară (după tată).

În Portugalia, Brazilia şi Angola femeile nu-şi schimbă numele prin căsătorie iar toţi cetăţenii au oficial două nume de familie, unul matern şi altul patern, ca în Spania, cu diferenţa că în aceste ţări numele matern are întâietate. Să luăm ca exemplu numele preşedintelui Comisiei Europene: José Manuel Durão Barroso. Primul nume de familie este al mamei, Durão, iar cel de-al doilea este al tatălui, Barroso. Mai multe detalii despre numele portugheze aici.

În Rusia şi majoritatea ţărilor slave femeia adoptă numele de familie al soţului în varianţa feminină, de exemplu soţia fostului preşedinte al URSS Mihail Gorbaciov a dobândit la căsătorie numele Gorbaciova, cea a actualului premier rus Vladimir Putin pe cel de Putina (Lyudmila Putina).


Discriminarea femeilor la divorţ

Există în România o prevedere legală care, atunci când se ajunge la divorţ, provoacă nedreptăţi femeilor care şi-au schimbat numele . Femeile divorțate nu pot păstra numele dobândit în timpul căsătoriei în cazul în care fostul soț nu își dă acordul. Excepție fac VIP-urile și femeile care sunt personalități ştiinţifice, literare, muzicale ori artistice şi sunt cunoscute sub acest nume.

Dau ca exemplu cazul Monicăi Columbeanu care a cerut în cererea de divorţ să-şi păstreze numele de familie dobândit prin căsătorie. Legea nu le dă dreptul automat femeilor la acest lucru. Dacă Ionel Columbeanu nu este de acord, decizia o ia instanţa de judecată. Instanţa decide favorabil numai când la baza solicitării de păstrare a numelui stau motive temeinice, mai spune legea. 

Numele de familie este o parte importantă a identităţii unei persoane de aceea este nedrept să se ceară un "motiv temeinic" pentru a da dreptul la păstrarea numelui. O dată dobândit prin căsătorie, numele de familie nu mai aparține numai soțului, aparține ambilor soți, prin urmare femeia ar trebui să poată să-l păstreze și după divorț dacă așa vrea, indiferent de acceptul sau împotrivirea bărbatului.


Alte informaţii

12 comentarii:

joness spunea...

Stiu eu un barbat destul de cunoscut ce si-a schimbat numele dupa cel al sotiei. :) Fostul ministru liberal de interne, Cristian David, fost Troaca. :D

Anonim spunea...

Buna,

Te invit sa te alaturi Uniunii Ecologice din Romania

https://partiduluer.wordpress.com/

Laura

Lucian Vâlsan spunea...

Ceea ce omite cu bună ştiinţă autoarea blogului este că situaţia se aplică şi invers. Dar na... e blog feminist şi înţelegem.

Dacă Marghioala Iosipescu se mărită cu Ionel Pleşcoi şi Ionel Pleşcoi devine Ionel Iosipescu, în cazul unui eventual divorţ Ionel are nevoie de acordul Marghioalei pentru a-şi păstra numele Iosipescu, altfel, revine la Pleşcoi.

Ah... şi am avut un prof de muzică în liceu pe care-l chema Bejenaru Vrabie Sandu. (Vrabie era numele soţiei)

Laura spunea...

e nedreapta aceasta "traditie" la care nu a renuntat lumea definitiv inca! de abuzurile legii dinainte de 1932 impotriva femeilor ce sa mai zic - e strigator la cer ce s-a putut intamplat! daca ar intelege mai multe femei ca discriminarea asta cu numele de familie la casatorie a avut la baza un abuz foarte grav impotriva femeilor,poate ar renunta sa mai faca compromisul asta! nu se merita sub nici o forma sa ajungi sa iti schimbi buletinul doar pt un baiat(oricat de mult ai tine la el),dintr-un motiv cat se poate de simplu in primul rand: I SE VA URCA LA CAP! ar trebui facuta educatie in privinta asta pentru ca majoritatea femeilor urmeaza "traditia" asta fara sa se gandeasca prea mult,ca asa vad in jurul lor si considera ca asa "trebuie".

Laura spunea...

sunt cazuri de soti care au luat numele sotiei,inca putine,dar important e ca sunt! ar trebui dati ca exemplu,ca sa vada lumea ca e acelasi lucru daca iau numele ei de familie sau pe al lui,pentru ca nu facem discriminare,cei doi soti sunt egali doar! oricum,vad ca se mai trezeste lumea! acum sunt destule cupluri care se casatoresc si aleg varianta de mijloc: fiecare adauga numele de familie al celuilalt.

Laura Craciun spunea...

iar in legatura cu numele de familie al copiilor,nu e corect sa primeasca doar numele tatalui ca doar nu tatal l-a facut ce dzeului! trebuie sa avem curaj sa luptam cu rautatea asta a societatii si sa schimbam ceva! eu,de exemplu,cand voi avea o fata,ii voi da doar numele meu de familie,oricare ar fi situatia! nu e corect ca un copil sa nu aiba numele de familie al mamei,sau sa ca tu ca mama sa ajungi tot la compromisul asta doar ca sa nu te cheme diferit fata de copilul tau! eu am decis demult ca imi voi duce mai departe numele de familie pe care mi l-a dat mama,fara sa imi pese de ce zice nimeni,si le indemn pe toate cele care isi doresc acelasi lucru sa procedeze la fel orice ar fi! doar asa se va schimba ceva!

Anonim spunea...

Total de acord cu voi fetelor!Simt ca sunt o proprietate.Nu o sa mai port numele celui ce m-a crescut si s-a sacrificat pt mine,ci al sotului care daca l-a un moment dat nu ma mai vrea poate sa mi-l si ia inapoi!Nici nu o sa mai stiu cum ma numesc!Daca ai un copil,il va chema ca pe tata...mama nu conteaza,dar sa se chinuie cu sarcina si sa faca si nepot sanatos!De aici incepe misoginitatea..am baiat imi duce numele mai departe..Halal tara suntem,nu ne mai modernizam si noi!

Anonim spunea...

Pt. Anonimul anterior. F bine ai punctat. Eu mi-am pastrat numele la casatorie si m-au condamnat pentru asta in primul rand femeile.Cica asta ar avea legatura cu iubirea mi-au spus cele mai multe.. Oare de ce? Gandirea obtuza si primitivismul ne caracterizeaza. Cel putin sa-si vada fiecare de treaba lui si sa nu-si mai bage nasul in ce fac altii.

Anonim spunea...

In 2010 m-am casatorit si mi-am pastrat numele...mi se parea ca imi pierd identitatea daca luam numele sotului si la fel cred si acum.Toti, inclusiv fratii si rudele, m-au considerat o ciudata si m-au condamnat.Sfatuiesc toate femeile sa ramana cu numele lor ca tre sa inceapa sa fie o schimbare, nu se mai poate sa fim obligate doar pt ca iubim sa renuntam la identitatea noastra.

Anonim spunea...

Buna seara,

Daca sotul ia numele de familie a sotiei e posibil ca dupa divort sa pastreze acel nume?

Tudorina spunea...

Daca are acordul sotiei sau daca aduce suficiente motive in fata instantei ca sa justifice pastrarea lui.

rofocale lucifugue spunea...

SI SOTIA MEA VREA SA ISI IA INAPOI NUMELE DE FAMILIE DINAINTEA CASATORIEI.
DIN MOMENT CE EA ARE DREPTUL SA FACA ASTA EU AM DREPTUL SA DIVORTEZ .