marți, 15 noiembrie 2011

Femeile în posturi de decizie în administraţia publică centrală

Săptămâna trecută, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a publicat un studiu din care reieşea că femeile deţin peste jumătate dintre posturile de decizie din administraţia publică centrală şi cele mai multe posturi de conducere în ministere. Surpriză, nu-i aşa? Am ajuns la egalitate de gen!

Fals! Studiul respectiv nu a inclus toate posturile de decizie. A exclus posturile demnitarilor (adică exact cele de la care pornesc realmente deciziile): ministru, secretar de stat, preşedinţi cu rang de secretar de stat şi consilierii personali ai acestora. Acestea sunt funcţiile cel mai bine retribuite din administraţia publică şi cele mai importante. Studiul a inclus în schimb următoarele poziţii:

  • nivel decizional 1: secretar general, secretar general adjunct, director general, director general adjunct;
  • nivel decizional 2: director, director adjunct, şef serviciu, şef birou.

Abordarea din studiu este eronată. Cele două niveluri decizionale 1 şi 2, în realitate sunt niveluri decizionale 2 şi 3 pentru că cel mai înalt nivel de decizie este cel exclus: cel al demnitarilor. Studiul nu contrazice anterioarele cercetări. Din contră, confirmă existenţa plafonului de sticlă în ascensiunea ierarhică a femeilor. Dacă la nivelurile de mijloc distribuţia pe genuri a posturilor de decizie este aproximativ egală, cu cât înaintăm spre vârf cu atât prezenţa femeilor este mai mică iar a bărbaţilor mai mare.

În actualul cabinet de miniştri se regăsesc 15 miniştri bărbaţi şi 3 miniştri femei (Elena Udrea, Anca Boagiu şi Sulfina Barbu). Nu există date disponibile pentru situaţia la nivel de secretar de stat, preşedinţi cu rang de secretar de stat şi consilieri personali.

Pentru a nu induce în eroare titlul corect al studiului ar fi trebuit să fie "Situaţia femeilor şi a bărbaţilor în poziţii de decizie de rang 2 şi 3 din administraţia publică centrală". Totodată, datele ar fi trebuie să fie coroborate cu rezultatele studiilor anterioare pentru a pune în evidenţă existenţa plafonului de sticlă şi a barierelor care stau în calea ascensiunii femeilor în funcţiile de decizie de rang 1.

Link:

13 comentarii:

Anonim spunea...

Rezultatele studiului ar fi promitatoare, chiar la nivele de conducere 2 si 3, daca situatia ar fi reala. Am mai spus intr-un comentariu anterior, ar fi de dorit ca aceste femei aflate in structuri de conducere sa fie femei autonome, dar ele nu sunt, ele sunt reprezentantele intereselor unor barbati in acele posturi de conducere. Sunt promovate femei care sunt sotia , fiica sau amanta unui barbat. Adica sunt in posturi de decizie femei, dar ele nu decid nimic, decid niste barbati in locul lor. Iar promovarea si/sau mentinerea lor in acele pozitii depind de aceasta disponibilitate de a fi obedienta. Cum se numeste tehnic situatia asta, Tudorina?

Tudorina spunea...

Tehnic nu ştiu cum se cheamă, dar îţi dau dreptate. :) Se întâmplă la fel în presă. Majoritatea jurnaliştilor sunt femei (numite peiorativ "fătuci") dar politica editorială este dictată de bărbaţii din conducere, la rândul lor obiedienţi patronilor, tot bărbaţi.

Anonim spunea...

Intr-adevar, pentru o imagine corecta a situatiei posturilor de decizie in administratia publica centrala, studiul ar fi trebuit sa cuprinda si nivelul demnitarilor. Insa, fara a fi o aparatoare a Min. Muncii, studiul a fost realizat la solicitarea Comisiei Europene, pentru a actualiza baza de date a acesteia din sectiunea administratie publica. Din pacate, insasi Comisia Europeana, in baza de date referitoare la situatia femeilor in pozitii de decizie, face o distinctie intre domeniul politic si domeniul administratiei publice, excluzand din acesta din urma nivelul politic . Tot CE stabileste nivelul 1 si 2 al pozitiilor de management (administrators), sau "pozitii de decizie" cum arata studiul.

Tudorina spunea...

Anonim 2, ne poţi da un link către baza de date a CE? Ms.

Tudorina spunea...

Am găsit eu link-ul:
http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=4481&langId=en
Intr-adevar pozitiile sunt stabilite de CE tinand cont de caracterul politic si nepolitic. Insa da, cred ca imaginea privind numai acest studiu este deformata, pentru se lasa impresia ca in top managementul administratiei publice centrale exista egalitate de gen. De fapt, mai exista o structura de decizie deasupra, adevaratul factor de decizie, cel politic.

Anonim spunea...

Toate astea pentru ca, inca, posturile se dau pe criterii de competenta.

Tudorina spunea...

Ma indoiesc...

Anonim spunea...

Femeile nu is la fel de eficiente ca barbatii in posturi de conducere... asa ca nu au ce cauta acolo ...

Anonim spunea...

”Femeile nu is la fel de eficiente ca barbatii in posturi de conducere... asa ca nu au ce cauta acolo...”
De unde stiti? Este cumva o axioma?
Pana acum femeile nu au avut acces la conducere, deci nu stim cum s-ar descurca, nu stim cat de eficiente ar putea fi. Lumea in care traim este constructia exclusiva a barbatilor, ar fi interesant de vazut cum ar arata lumea cand si femeile ar avea acces la decizie.

Alina Gorghiu spunea...

Da, cred si eu ca studiul a fost specific pentru aceste pozitii din administratie, de asta nu include posturile de prim rang.
Insa, asa cum spuneam pe blog, ai mare dreptate cand spui ca se doreste impresia aceasta de toleranta maxima si de incurajare a femeilor. Ca sa ma exprim liber: da bine.

Gabi spunea...

1. Posturile respective sunt de executie; cei care decid sunt la alt nivel...
2. Posturile respective sunt accesibile persoanelor care indeplinesc anumite conditii de studii si experienta (fie si in mod formal)
4. Studiile economice, juridice, etc. necesare sunt puternic feminizate, deci, sa fi vrut sa puna barbati, nu aveau de unde (este aceeasi situatie cu magistratura); nu are legatura cu egalitatea de gen
5. Prezenta lor in acele posturi a determinat o schimbare calitativa in sensul introducerii unei sensibilitati de gen sporite in activitatea respectiva!? Daca da, e un progres. Daca nu, va amintesc ca feministele se cunosc dupa actiuni, nu dupa sex...

Lucian Vâlsan spunea...

Tudorina, mă grăbeam să-ți spun câteva dar mi-au luat-o al doilea anonim și Gabi înainte.
Pozițiile de secretar general și ministru nu se atribuie pe baza de examene și nici nu poți ”promova” în funcția de ministru sau în funcția de secretar general fie și dacă ești cel mai bun din istoria biroului tău. De ce? Pentru că acele funcții sunt politice.
Iar pentru că nu-ți place ție configurația de gen a guvernului politic numit, ia-te de PD-L și UDMR. Nu-s de vină toți bărbații pentru asta.
În plus, graficul postat de tine este complet eronat. Chiar dacă-i scris în franceză și are un institut fancy în spatele lui. De ce? Tocmai pentru că indică o posibilitate de promovare în postul de ministru ceea ce este, după cum ți s-a spus de mai multe ori, eronat.

În altă ordine de idei, în administrația publică se tot urmează un tipar. Acest tipar merge inclusiv în țări matriarhale de facto un masculinitatea e aproape ilegală (vezi UK și Suedia). Până și acolo, tiparul funcționează. Despre ce tipar e vorba?
Păi vine cam așa: domeniile dominate de femei în administrația publică sunt: asistența socială, PR, ecologia, turismul și ocazional externele.
Restul, sunt aberații statistice.

Pe cale de consecință, dacă mâine s-ar forma Ministerul Turismului și Economiei, șansa ca ministrul să fie femeie e mai mare cu cel puțin 50%.
Însă, șansa ca o femeie să fie Ministru al Transporturilor e mult mai mică.
Dimpotrivă! Ar trebui să fii bucuroasă că e o doamnă la cârma ministerului transporturilor - chiar dacă sub reformele sale trenurile tot cu 35 km/h merg.

Ca orice mentalitate care are ca obiectiv lupta de clasă și/sau discriminarea unora în favoarea altora, feminismul nu poate fi aplicat deocamdată în România.
Sigur, în fața dovezilor de hate-speech și de exagerări îți tot modifici discursul făcându-ți-l mai uman (după modelul ”socialismului cu față umană”) însă nici măcar feminismul tău debarasat de excese de misandrie și de o parte din cretinismele specifice feminismului contemporan vest-european nu poate fi momentan aplicat.
De ce? Pentru că oriunde a funcționat, a funcționat pe societăți care deja mergeau foarte bine (în special din punct de vedere economic)! Ți se pare că societatea românească merge foarte bine? Dacă da, atunci înseamnă că avem înțelegeri diferite asupra ”mersului bun al unei societăți”.

Ileana spunea...

Lucian pune carul inaintea boilor. Logica de fier! Trecand peste faptul ca dezumanizeri feminismul, adica nu e uman ca femeile sa aiba drepturi, pentru ca femeia nu e om, tu spui ca feminismul nu functioneaza decat in societati bogate, nu la noi. Pai drepturile omului nu functioneaza decat in societati bogate, asta ar fi consecinta, in parte adevarata. Unde e saracie, e si coruptie, si daca e coruptie, nu mai e echitate, si nimic nu mai functioneaza. Bogatia e o conditie pentru ca drepturile omului (ale femeii in acest caz) sa fie respectate, dar fara echitate, justitie, nu se ajunge la bogatie daca nu se descopera o resursa banoasa ca petrolul. Progresul real apare in societati juste, unde competenta e rasplatita. Deci feminismul trebuie sa fie implementat si in societati sarace ca a noastra daca vrem o sansa sa scapam de saracie. Bill Gates le-a spus arabilor (parca din Arabia Saudita) ca ei nu au sanse sa ajunga occidentul pentru ca nu folosesc jumatate din forta de munca. Asta vrea feminismul, ca acea jumatate sa fie tratata uman, sa aiba drepturi si indatoriri, sa produca. Cred ca o fata mai umana nu exista.