Despre proiectul de lege de consiliere obligatorie a femeilor înainte de avort

S-au iscat multe discuţii în ultima perioadă despre proiectul depus de Marius Dugulescu şi Sulfina Barbu prin care se doreşte instituirea unei aşa zise consilieri a femeilor înainte de avort şi a unei perioade de gândire de 5 zile de la data consilierii.

Aici puteţi citi expunerea de motive şi proiectul legislativ.

Iniţiatorii proiectului pleacă de la premisa că numărul mare al avorturilor din România, număr care totuşi este în scădere în ultimii ani, s-ar datora „lipsei de informare şi educaţie asupra consecinţelor avortului” (pg. 1 din expunerea de motive). Nicăieri în textul proiectului de lege nu se aminteşte de principala cauză a sarcinilor nedorite şi neplanificate: lipsa de informare şi educaţie privind metodele de contracepţie. În România nu se face educaţie sexuală în şcoli şi lipsesc campaniile de informare a populaţiei cu privire la importanţa folosirii metodelor de contracepţie. CNA a interzis anul trecut reclamele la prezervative înainte de ora 24. În schimb mesajele cu trimiteri la sexualitate abundă pe toate canalele, la toate orele.

Organizaţiile religioase care sprijină proiectul de lege se împotrivesc educaţiei sexuale în şcoli pe motiv că reprezintă un „izvor de promiscuitate și practici imorale cu consecințe deosebite asupra fizicului și psihicului tinerilor” (citat din campania „Vreau să aflu” a asociaţiei Pro-Vita Bucureşti, desfăşurată în şcoli şi licee). Educaţia sexuală pe care organizaţiile de tip pro-vita o sprijină se reduce la abstinenţa sexuală.

Consilierea oferită cu forţa femeilor, conform proiectului de lege, nu arată pic de pietate pentru starea psihică a femeilor care doresc întreruperea sarcinii. Iniţiatorii legii vor să le oblige să privească materiale video cu dezvoltarea embrionară şi fetală de la concepţie ...până la naştere. Vor să le oblige să facă ecografii şi să privească embrionul din pântece, toate astea în numele „dreptului la informare” al pacientului (care de fapt s-ar transforma în obligaţie la informare).

Nu se spune în proiectul de lege cine suportă costurile acestei aşa zise consilieri. Şi acest lucru, pe lângă presiunea emoţională, poate deveni o piedică în accesul la serviciile medicale de întrerupere a sarcinii. În plus, se doreşte instituirea unei perioade de gândire de 5 zile începând din momentul în care se face consilierea. Ce-ar însemna acest lucru în practică? Iarăşi o presiune extra şi o formă de a teroriza femeile. Timpul se poate prelungi ne-necesar pentru că este posibil ca şedinţele de consiliere să se facă pe bază de programare, nu imediat ce sarcina este confirmată. Toate acestea făcute în numele cui? Pentru binele cui? Al femeilor cu siguranţă nu. O parte din semnatarii proiectului legislativ vorbesc despre problema demografică a României. Forţarea femeilor, prin presiune psihologică, să renunţe la întreruperea sarcinii este cea mai proastă soluţie la problema demografică, cum a dovedit-o şi experienţa din perioada comunistă. Femeile care nu vor să procreeze vor recurge la alte metode, nesigure pentru sănătatea lor, pentru a scăpa de sarcinile nedorite. Altele vor abandona copiii. Altele pur şi simplu nu vor face nimic dar viaţa lor se va schimba împotriva voinţei lor făcând un copil (sau încă un copil dacă au deja alţii).

Personal sunt dezamăgită că alături de pastorul baptist Marius Dugulescu, deputat PD-L, proiectul de lege o are drept iniţiatoare pe Sulfina Barbu, preşedinta Organizaţiei de Femei a PD-L. Poate Sulfina Barbu nu a fost pe deplin conştientă pe ce şi-a pus semnătura. La dezbaterea Fundaţiei Creştin Democrate la care s-a anunţat depunerea proiectului de lege, Sulfina Barbu nu a vorbit precum fundamentaliştii religioşi despre avort-crimă, femei-criminale, dreptul copilului nenăscut şi alte sintagme din arsenalul de condamnare a avorturilor cu care s-au întrecut ceilalţi vorbitori, Baconschi, Dugulescu, Bogdan Stanciu de la Pro-Vita. Nu înţeleg ce a făcut-o pe Sulfina Barbu să semneze acest proiect. Poate în mod demagogic a calculat că-i va aduce câştiguri electorale, într-o ţară în care peste 90% din populaţie se declară credincioasă.

A vorbi în acelaşi timp despre avorturi şi problema demografică ne întoarce la perioada de tristă amintire dinainte de 1989. A nu interzice avorturile dar a introduce o pseudo-consiliere, de fapt o şedinţă de terorizare a femeilor cu filmuleţe şi fotografii cu embrioni şi fetuşi, pe motiv că avem o rată ridicată a avorturilor care afectează creşterea demografică este tot un tip de politică Statală de tip totalitar, în care pretinsul bine al naţiunii vine în contradicţie cu drepturile individului de a decide cu privire la propriul corp.

Pe de altă parte, iniţiatorii proiectului de lege, membri PD-L, trec cu vederea impactul negativ al măsurilor anti-criză din ultimii ani asupra natalităţii. Aflat la guvernare, PD-L a decis reducerea indemnizaţiilor şi a alocaţiilor şi nu s-a arătat preocupat îndeajuns de lipsa infrastructurii de îngrijire a copiilor mici (lipsa creşelor, numărul insuficient de grădiniţe, lipsa de reglementare a profesiei de bonă etc.) sau de absenţa altor politici moderne şi democratice de stimulare a natalităţii.

Alte articole pe această temă:

• La colţu' străzii: O nouă propunere legislativă împotriva avortului

• România Liberă: Institutul pentru Politici Publice şi Societatea pentru Medicina Familiei critică propunerea de consiliere a femeilor care fac avort

• Vincze Eniko : Criminalizarea avortului și lipsa justiției reproductive.

• Tema Neo-decreţeii, Critic Atac.

• Comunicat de presă ECPI: Parlamentarii decid în locul femeilor când și cum să întrerupă voluntar o sarcină