Se menţine gender pay gap-ul

Institutul Naţional de Statistică a publicat săptămâna trecută o serie de statistici despre câştigurile salariale în octombrie 2011, luna de referință pentru cercetarea statistică anuală asupra salariilor.

Printre altele, din anchetă a reieşit că femeile din România câştigă în medie cu 12,1% mai puţin decât bărbaţii. În Uniunea Europeană  diferenţa este mai mare, de 17% conform Eurostat. România are însă o rată de ocupare a femeilor pe piaţa muncii considerabil mai redusă comparativ cu bărbaţii, de 52% faţă de 65% ( deci din populaţia activă feminină, doar puţin peste jumătate are un loc de muncă înregistrat oficial).

INS precizează în comunicatul de presă de săptămâna trecută că bărbaţilor le revin câştiguri salariale medii brute superioare femeilor în majoritatea activităţilor economice, cele mai mari diferenţe regăsindu-se în:

• intermedieri financiare şi asigurări (39,2%), 
• industria prelucrătoare (31,1%), 
• alte activităţi de servicii (26,5%), 
• comerţ (18,1%), 
• învăţământ (16,6%), 
• informaţii şi comunicaţii (16,5%)
• sănătate şi asistenţă socială (14,4%).

Partea interesantă la aceste cifre este că domeniile de mai sus, exceptând poate cel al informaţiilor şi comunicaţiilor, sunt domenii feminizate. În învăţământul preuniversitar cei mai mulţi angajaţi sunt femei şi totuşi multe posturi de conducere –în special în inspectoratele şcolare sau în sindicatele din învăţământ – sunt ocupate de bărbaţi.

Nu în ultimul rând, diferenţele de salarizare de aproape 40% din sistemul financiar şi al asigurărilor este o  enormitate şi totuşi de câte ori am avut ocazia să vorbesc cu angajate din sistemul bancar mi s-a spus că nici vorbă de discriminare de gen în mediul lor. Există o slabă conştientizare a inegalităţilor de gen, nu numai în sistemul financiar ci pe toată piaţa muncii.

Ziarul Financiar scria de curând că România nu are în acest moment nicio femeie care să ocupe funcţia de CEO în primele 10 bănci din sistem, deşi 70% din salariaţii din sistemul serviciilor financiare sunt reprezentaţi de femei. 

Cauzele acestor inegalităţi sunt complexe. Una ar fi legată de raportarea la maternitate/paternitate. Pentru o femeie, naşterea unui copil devine o frânare a ascensiunii şi a aspiraţiilor profesionale, în timp ce pentru partenerul ei de viaţă funcţionează ca o presiune pentru a câştiga mai mulţi bani cu care să-şi întreţină familia. Angajatorii menajează mamele cu copii mici, le alocă mai puţine responsabilităţi, în timp ce taţii devin mai responsabili şi mai implicaţi în plan profesional. La ocuparea posturilor de conducere, prejudecăţile funcţionează în detrimentul femeilor, mame sau nu, ele sunt investite în mentalul social cu mai puţină autoritate şi legitimitate pentru conducere, sunt "sexul slab" sau "frumos", nu "sexul tare" care să dea piept cu provocările unui post de lider. Acestea ar fi, în câteva cuvinte, o parte in motivele pentru care diferenţele salariale între sexe continuă să se menţină şi să se perpetueze.