marți, 6 octombrie 2009

Femeile din România de azi nu se pensionează niciodată

Vârsta diferită de pensionare a femeilor şi bărbaţilor a fost dintotdeauna motivată de faptul că femeile au un alt loc de muncă în afara celui remunerat, cel de acasă. De-a lungul vieţii, majoritatea dintre ele au dus singure greul muncilor de a pregăti şi servi mâncarea membrilor familiei, a spăla vasele de pe urma lor, a spăla rufele şi lenjeria şi restul materialelor textile de prin casă, a da cu mătura, cu mopul, aspiratorul (cele mai înstărite). În vremea comunismului şi a tranziţiei, imaginea tipică a femeii după întoarcerea de la serviciu era cărând sacoşe grele de la piaţă spre casă. În perioada toamnei venea vremea pregătirii dulceţurilor, gogonelelor, varzei murate şi a rezervelor de cartofi din cămară iar munca lor se tripla. De copii tot ele se ocupau în majoritatea timpului. Trebuiau spălaţi, hrăniţi, duşi la şcoală, duşi la medic când erau bolnavi. Toate muncile astea au fost străine majorităţii bărbaţilor. Ei n-au binevoit nici să-şi spele o furculiţă ori să scoată vreodată praful de sub pat. La şcoală la ăla micu' s-au dus doar când era vorba de probleme importante. În rest, sarcina lor rămânea aducerea banilor în casă, iar după 89 când le-a fost greu şi s-au făcut disponibilizări, Statul i-a ajutat cum a putut, generos mai ales pentru anumite categorii profesionale din industria comunistă colapsată.

Bucuria sărbătorilor de iarnă sau de Paşti a însemnat pentru femei multe zile de trudă în bucătărie, la pregătirea cozonacilor, sarmalelor, ouălelor vopsite şi a restului de bunătăţi.

Iar femeile rar s-au plâns de munca lor. Le-a fost greu şi şi-au acceptat condiţia, ba chiar şi-au educat fiicele să fie bune gospodine şi să înveţe să le facă bărbăţeilor viaţa plăcută.

Singura alinare a fost că de pe piaţa muncii aveau voie să se retragă mai devreme decât bărbaţii. Aşa au putut, după o vârstă, să se dedice cu totul muncii lor neremunerate de acasă şi eventual să aibă grijă de nepoţii cărora Statul nu le mai oferă creşe iar grădiniţele sunt prea puţine ca să încapă toţi.

Vorbesc despre toate acestea la trecut, dar ele se întâmpla în mare parte şi astăzi. Generaţia femeilor care se vor pensiona la aceeaşi vârstă cu bărbaţii în 2030 are acum peste 40 de ani. Femeile acestea sunt educate în acelaşi spirit ca mamele lor care au trăit în comunism. Parteneriatul dintre soţ şi soţie la treburile casnice, creşterea copiilor şi îngrijirea bătrânilor este un deziderat dar nu o realitate în România. E mai des întâlnit în familiile de intelectuali, în rest, e sporadic. Poate în familiile care se înfiripează în zilele noastre să se mai fi schimbat ceva, dar mă îndoiesc. Munca femeilor în casă nu le-o ia nimeni şi nu se termină niciodată.

Pe de altă parte, a ieşi la pensie mai devreme se traduce pentru multe femei într-o pensie mică pentru că anii de contribuţie sunt mai puţini. Pentru majoritatea dintre ele, asta înseamnă dependenţă economică de soţii lor sau de copiii ajunşi majori. Riscul de sărăcie este mai mare printre femeile în vârstă decât printre bărbaţi.

Oricum ele câştigă mai puţin de-a lungul vieţii decât bărbaţii, fie pentru că munca lor este infravalorizată, fie pentru că aleg joburi flexibile care să le permită să „fugă” mai repede acasă la familie şi copii, fie pentru că din princina maternităţii şi a mentalităţilor, rar ajung să ocupe funcţii de conducere, mai bine remunerate.

Şi aşa, dacă ar fi să întrebăm femeile care se vor pensiona în 2030 la 65 de ani, adică femeile care azi au 44 de ani, ele ar fi ales bucuroase să se pensioneze mai devreme, la 58 ca acum, sau măcar la 60 de ani, ca să scape de unul dintre cele două joburi, cel remunerat, şi să rămână cu cel din care niciodată nu se vor pensiona, cel de acasă.

Dar Statul nu le ascultă, nu le dă nici măcar posibilitatea să aleagă. Guvernul Boc pregăteşte egalizarea vârstei de pensionare între femei şi bărbaţi la 65 de ani, motivat în principal de previziunile demografice sumbre care anunţă că sistemul de pensii va colapsa dacă se menţine ca în prezent. Femeile, sacrificate pentru a salva sistemul, chiar dacă şi-au făcut alte planuri de viaţă, vor fi nevoite acum să-şi ducă dublul job, truda, până la 65 de ani.

.

În principiu, sunt de acord cu egalizarea vârstei de pensionare între femei şi bărbaţi, dar nu acum, nu pentru mamele noastre sleite de puteri, după o viaţă în care au trudit dublu. Să se fi adoptat pentru anul 2050, pentru generaţia care acum intră pe piaţa muncii şi în paralel Statul să fi gândit nişte politici publice care să-i facă pe bărbaţi să se implice şi ei la treburile gospodăriei şi creşterea copiilor, Statul să fi asigurat un număr suficient de creşe, bone şi grădiniţe şi alte servicii de asistenţă care acum sunt preluate de femei într-o formă neremunerată de muncă.

7 comentarii:

Anonim spunea...

ei, dar despre femeile ajunse in sfirsit in functii de conducere, care la 58-9 de ani au fost obligate de Boc sa iasa la pensie, in timp ce colegul de 59-60 culege roadele, despre astea ce sa spunem? A se pensiona mai intii e un drept pentru femei, nu poate fi o obligatie. Dar la noi misoginismul intoarce pina si drepturile impotriva femeilor, chiar si in pofida unor hotariri clare ale Curtii Europene de Justitie (UE).

medusa spunea...

Da, corect

verocika spunea...

Ei...treaba cu implicarea barbatilor in treburile casnice...tine tot de ...femei.
Sa le multumim din inima soacrelor noastre care au stat(ut) toata vietzisoara lor acasa, avand grija sa nu lipseasca nimic puisorului si barbatelului, soacre care nu au lasat puisorul sa invetze nimic casnic.
Si acum...nu (prea) mai au ce face si privesc pe fereastra la puisor cum il "chinuie" nebunele astea de neveste: sa intinda rufele, sa spele geamurile, sa duca copiii la doctor/scoala, gradinita,cursuri, sa se joace cu copiii, sa care din piata si ..chiar sa faca mancare.
Nebunele astea de nurori....of, daca ar fi fost ele(soacrele)....
Iar nebunele de nurori: alearga diminetile cu copiii la scoala/gradi, alearga la serviciu, muncesc repede si fug acasa, sa-si duca copilul la doctor sau sa faca lectiile cu el, in timp ce colegii stau la ordin, pana seara.
Apoi, apar animozitati la serviciu, apar nervii la nevasta, nevasta vine cu ei la puisor si socrela nu-si mai poate stapani "emotiile negative" - iar tzipa nebuna, uite ce nora am...
Cam asa sta treaba cu noi, femeile, (nu numai cele de 44 ani) ci si mai tinere, care au apucat totusi sa muste din fructul amar al comunismului, muncind pe ogoarele patriei.
Asadar, socrela poate sa imbatraneasca in sanul familiei, corcolita, in timp ce nebuna...o sa moara pe drumuri. Ei , si daca nora, din muncusoara ei, poate sa cumpere ceva mai bun (o masina, o excursie, etc), incepe socrela sa se planga: ca pe ea n-o duce nimeni nicaieri, ca uite ce-i face asta...nebuna...
Atunci, haideti, fetelor, sa ne desteptam si noi odfata si sa nu mai acceptam dubla sclavie: sa spunem un NU hotarat sclaviei de la serviciu (a se citi orele suplimentare..de dragul sefului sau al colegilor) si NU orelor suplimentare in familie. Au si ei, barbatzeii nostri, manutze, caputz, piciorutze, ochishori..pot si ei sa faca curatenie, sa dea cu matura/aspiratorul, sa curetze tot ce ne trebuie pentru a face mancare (ca noi sa avem o manichiura ingrijita) si ne pot scoate si pe noi in oras, ca pe niste adevarate doamne (meritam si noi, nu?).
Sa spunem un DA hotarat femeilor destepte, care-si iubesc sotzii dar nu-i cocolosesc, care isi iubesc baietii dar nu-i invata sa fie trantori.

Anonim spunea...

De acum 11 ani de cand m-am casatorit am schimbat unele lucruri in comportamnetul meu, daca la inceput veneam de la birou si gateam, spalam, stergeam praful ...apoi in unele zile aruncam mancarea stricata din frigider... Sotul meu care venea mai devreme cu 2-3 ore de la serviciu nu binevoia sa-si incalzeasca mancare si asa azi si maine se strica...mai ales vara, rezista cam 2-3 zile ...
Apoi am inceput sa nu mai gatesc asa des... si curatenie mai la sf de saptamana .... iar socrela mea a inceput sa zica ca sunt lenesa ...
Dar nu a zis niciodata ca aduc mai multi bani in casa sau ca am facut 2 copii perfecti, ca i-am alaptat 1 an ai 9 luni fetitza si un an si 7 luni baiatul, au imunitate naturala ... nici o vorba de lauda pt nimic ...
Tot pe baietelul ei il vede ca munceste asa de mult... arunca gunoiul ... la 2-3 zile .... si treaba cealalta (sex) tot la doua trei zile ... ca este obosit si stresat de la birou, ca munceste cu publicul ....
Asa ca am luat hotararea sa dau numai daca primesc,bine ca nu stau in casa cu socrela ... Asa ca daca vrea ceva de la mine sa mai puna si el mana sa faca cate ceva prin casa ... sau sa ia copii se la after school... usor , usor se invata ei si cu munca ....
Asa ca barbatzelul il avem asa cum il educam .... daca vrem schimbam cate ceva se poate, daca nu ... atunci muncim pt ca asta stim cel mai bine!!!...
Mult succes. Pupicei, Ionela.

Anonim spunea...

VREM O FEMEIE PRESEDINTE SAU PRIM MINISTRU , SAU LA PRIMARII VREM FEMEI PRIMARI, CONSILIERI , VREM CAT MAI MULTE FEMEI , BARBATI POT SA MUNCEASCA MUNCA CEA MAI USOARA NOI DE CE NU?
VREM SA DISPARA CAT MAI MULTI BARBATI DIN POSTURI CHEIE MINISTRI ETC ETC
NOI CELE FARA SOACRA MAMA FRATE SORA SINGURE CINE NE AJUTA SI CU SERVICI DE RESPONSABILITATE , PENTRU CA (se vb despre oameni de la ghisee dar incercati dv sa faceti munca de la ghisee acum a anilo 2009 nu ceea de pana acum cand totul era roz si frumos si romanul educat , fratilor acum vin din urma o turma de analfabisti si prost crescuti si needucati ,braznici etc etc)
Asa ca femei,treceti la fapte nu doar la vb ce se poate face ? buna intrebare nici eu nustiu >

Akinom spunea...

Sa le ia hanul tatar si sa se rasuceasca in mormant toate luptatoarele pentru egalitatea femeilor si pentru drepturi de vot si mers la servici cot-la-cot cu barbatii...
parerea mea, desi nu sunt de pe-aici, da' mi-ar fi placut sa mi se ceara si mie parerea...

dorinlazar spunea...

Să înțeleg că promovezi inegalitatea dintre bărbat și femeie, și că postul acesta este amendabil pentru (citez) stereotipurile de gen pe care le conţine? Să înțeleg că e o victorie prea rapidă a feminismului în România?