Ar trebui să vorbim mult despre Herta Müller. Sa fim bucuroşi că o femeie născută în România a primit premiul Nobel pentru literatură.
Scrierile ei descriu constrângerile şi suferinţele din timpul regimului comunist, lumea întreagă va citit despre asta, va vorbi despre România. Deja oameni de pe tot mapamondul se întreabă cine este această doamnă şi despre ce scrie ea. Mâine, când îi vor citi cărţile, se vor gândi la România şi la toţi cei care au suferit aici de pe urma dictaturii. Iar noi , românii, când îi vom citi cărţile, ne vom înţelege poate mai bine trecutul şi prezentul.
Herta Müller vine din rândul şvabilor bănăţeni, ce moment minunat ar fi să vorbim şi despre minorităţile etnice din România, despre cum (nu) ştim sa le preţuim, sa le învăţăm istoria la şcoală (apropo, îşi aminteşte careva de vreo lecţie la şcoală despre minorităţi? Eu una nu, cu părere de rău).
Şi nu în cele din urmă, Herta Müller este o femeie, o femeie care a reuşit să ajungă pe treapta cea mai înaltă în domeniul ei, aşa cum pe vremuri cu greu i-ar fi fost permis unei femei să exceleze. Şi sunt prea puţine nume feminine în literatura noastră, îmi vin în minte acum Hortensia Papadat Bencescu, Otilia Cazimir, Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, mai sunt cu siguranţă şi altele, dar nu destule. Literatura română are nevoie de Müller, sper să o vedem cât de curând şi în manualele şcolare.
________________________________
Nu, nu sunt de acord cu cei care afirmă că n-ar trebui să ne simţim mândri cu Herta Müller pentru că nu e româncă, ci nemţoaică. Pentru că România, dragilor, nu e doar a românilor, ea aparţine şi celorlalte etnii care au trăit şi trăiesc pe acest pământ. Pentru că România de azi nu ar fi la fel fără aportul grecilor, armenilor, evreilor, saşilor şi şvabilor, ungurilor şi aşa mai departe. Şi ei au clădit cultura noastră, şi-au lăsat amprenta asupra istoriei noastre, chiar dacă în unele cazuri am încercat să le ştergem originea etnică ca şi cum n-ar fi fost. Câţi ştiu că Ion Luca Caragiale era grec, că Ana Aslan sau Spiru Haret erau armeni sau că Mihail Sebastian era evreu? Lucrurile astea trebuiesc spuse, nu să ne ruşinăm cu ele, pentru că nu înseamnă că ei ar deveni mai puţin importanţi pentru noi.
Dintre toate ţările de pe glob, noi ar trebui să fim cei mai interesaţi de premiul acordat Hertei Müller. Pentru că datorită acestui premiu, mâine mii de oameni din întreaga lume vor citi despre România şi vor descoperi suferinţele trăite sub regimul comunist.
Scrierile ei descriu constrângerile şi suferinţele din timpul regimului comunist, lumea întreagă va citit despre asta, va vorbi despre România. Deja oameni de pe tot mapamondul se întreabă cine este această doamnă şi despre ce scrie ea. Mâine, când îi vor citi cărţile, se vor gândi la România şi la toţi cei care au suferit aici de pe urma dictaturii. Iar noi , românii, când îi vom citi cărţile, ne vom înţelege poate mai bine trecutul şi prezentul.
Herta Müller vine din rândul şvabilor bănăţeni, ce moment minunat ar fi să vorbim şi despre minorităţile etnice din România, despre cum (nu) ştim sa le preţuim, sa le învăţăm istoria la şcoală (apropo, îşi aminteşte careva de vreo lecţie la şcoală despre minorităţi? Eu una nu, cu părere de rău).
Şi nu în cele din urmă, Herta Müller este o femeie, o femeie care a reuşit să ajungă pe treapta cea mai înaltă în domeniul ei, aşa cum pe vremuri cu greu i-ar fi fost permis unei femei să exceleze. Şi sunt prea puţine nume feminine în literatura noastră, îmi vin în minte acum Hortensia Papadat Bencescu, Otilia Cazimir, Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, mai sunt cu siguranţă şi altele, dar nu destule. Literatura română are nevoie de Müller, sper să o vedem cât de curând şi în manualele şcolare.
________________________________
Nu, nu sunt de acord cu cei care afirmă că n-ar trebui să ne simţim mândri cu Herta Müller pentru că nu e româncă, ci nemţoaică. Pentru că România, dragilor, nu e doar a românilor, ea aparţine şi celorlalte etnii care au trăit şi trăiesc pe acest pământ. Pentru că România de azi nu ar fi la fel fără aportul grecilor, armenilor, evreilor, saşilor şi şvabilor, ungurilor şi aşa mai departe. Şi ei au clădit cultura noastră, şi-au lăsat amprenta asupra istoriei noastre, chiar dacă în unele cazuri am încercat să le ştergem originea etnică ca şi cum n-ar fi fost. Câţi ştiu că Ion Luca Caragiale era grec, că Ana Aslan sau Spiru Haret erau armeni sau că Mihail Sebastian era evreu? Lucrurile astea trebuiesc spuse, nu să ne ruşinăm cu ele, pentru că nu înseamnă că ei ar deveni mai puţin importanţi pentru noi.
Dintre toate ţările de pe glob, noi ar trebui să fim cei mai interesaţi de premiul acordat Hertei Müller. Pentru că datorită acestui premiu, mâine mii de oameni din întreaga lume vor citi despre România şi vor descoperi suferinţele trăite sub regimul comunist.
6 comentarii:
Sunt de acord cu tine: cazul Hertei Muller ar trebui sa ii faca pe romani sa se gandeasca la suferintele diverselor etnii care locuiesc (sau au locuit) in Romania si la faptul ca o femeie a primit o distinctie importanta. La cele doua elemente as adauga si atitudinea critica fata de cultura romana, aratata de nenumarate ori de Herta Muller. Din pacate, toate aceste aspecte sunt complet sterse de discursul nationalist care o incorporeaza intr-un mod foarte violent in aceste zile pe scriitoare. Daca esti putin atenta la persoanele care ii revendica romanitatea, vei observa un mare numar de barbati in jur de 50 ani, cu numeroase privilegii in mediul cultural romanesc, atacati in mod direct de comentariile Hertei Muller din trecut. Prin gestul lor ii sterg efectiv orice identitate marginala pentru a o asimila unui discurs sforaitor despre cat de grozavi sunt romanii in lume (adica ei insisi, meritul fiind in primul rand al lor). Si despre aceasta abordare trebuie sa vorbim cand ne referim la Herta Muller, nu numai despre cat de bine ne simtim cu nationalitatea noastra pentru ca unul de-al nostru a luat un premiu.
Nişte analize literare făcute de Securitate asupra operei proaspetei laureate Nobel: http://mariusmioc.wordpress.com/2009/10/09/securitatea-romana-despre-herta-muller/
dar despre cum Boc tocmai ce le-a indemnat pe femeile din PPE sa mearga la shopping, daca tot sunt la Bucuresti, ce credeti?
@mersi de informatie, Claudia. O sa ma uit sa vad despre ce e vorba
Ma bucur mult pentru Herta Muller, cu atit mai mult, cu cit si eu sint o "minoritara" pe aici. Dar Germania a fost tara care a propus-o si a sprijinit-o pentru Premiul Nobel, nu Romania. Romania, cu niste "majoritari" mult prea dezbinati, inraiti, resentimentari, nedrepti, amorali, nu ar fi facut in veci un asemenea gest de loialitate si toleranta fata de cineva dintr-o etnie minoritara, care a mai avut si "ghinionul" sa fie femeie si inca nici prea tinara. Daca pentru Premiul Nobel nu se fac discriminari in functie de etnie, sex, virsta, apartenenta (sau simpatie) politica, nu acelasi lucru se poate spune despre Romania de astazi, 10 octombrie 2009.
Asa ca, in calitate de "cetatean al planetei Terra", sint mindra de Herta Muller si fericita pentru ea si-mi este rusine, in continuare, de apucaturile acestei Romanii majoritare.
Frumos spus, eu una sunt fericita ca romanca de faptul ca Hertei Muuler i-a fost acordat distinsul premiu dar nu ma pot sa nu ma intreb cati greci simt oare mandrie pentru succesul lui Caragiale, sau cati i-au citit operele.
Trimiteți un comentariu