miercuri, 1 decembrie 2010

Susţin propunerea ministrului Botiş de înjumătăţire a concediului pentru creşterea copilului

Se discută aprins despre propunerea ministrului Muncii de înjumătăţire a concediului pentru creşterea copilului. Contrar poziţiei majorităţii comentatorilor, eu susţin această propunere, şi-o să explic şi de ce.

Iniţial am criticat această măsură, totuşi între timp ministrul a anunţat că după terminarea perioadei de 1 an se va acorda o sumă de 500 de lei lunar până când copilul împlineşte 2 ani, pentru a acoperi cheltuielile legate de îngrijirea lui. S-a anunţat că se lucrează la o lege a bonelor şi se va investi în programe de construire de creşe.
Spuneam într-un articol precedent că acest concediu, greşit denumit de o parte a mass media ca fiind „concediu maternal” (el teoretic poate fi luat şi de tată), are efecte negative asupra femeilor atât în familie, cât şi la locul de muncă şi în societate în general:
  1. În familie, a sta acasă full time o perioadă de 2 ani face ca femeile să asume toate treburile casnice (gătit, spălat, curăţenie), nu doar treburile de creştere a copilului, iar după ce a trecut atâta timp cu greu se mai poate reveni la un parteneriat între soţi (dacă a existat vreodată parteneriat la aceste munci, bărbatul român fiind educat să „ajute” din când în când).
  2. La locul de muncă, absenţa femeii timp de 2, 4 sau 6 ani, depinde câţi copii creşte, afectează negativ cariera şi experienţa ei profesională. Acesta e motivul pentru care multe mame refuză să stea acasă toată perioada celor 2, 4 sau 6 ani chiar dacă au acest drept. În plus, întrucât angajatorii sunt obligaţi prin lege să păstreze locul de muncă al femeii aflate în concediul de creştere a copilului, se creează premizele unei discriminări la angajare (angajatori care se feresc să angajeze femei tinere care îşi doresc copii).
  3. În societate, prin încurajarea femeilor să stea acasă cu copii în loc să muncească remunerat, efectul este de a menţine asocierile femeie-spaţiu privat, bărbat – spaţiu public.

Într-adevăr, există un deficit major la capitolul bone şi creşe, dar asta se datorează tocmai acestei politici de acordare a unui concediu lung părintelui care îngrijeşte copilul mic (de obicei mama). Nu a existat o presiune pentru crearea de creşe şi apariţia mai multor bone pentru că nu a fost nevoie.

Din momentul în care legea se va schimba, existând şi stimulente din partea Statului, sper, pentru aceste servicii, se vor crea şi facilităţile. Dacă Statul se implică direct, ele se vor crea mai repede. Prin apariţia mai multor bone şi creşe automat se vor crea locuri de muncă, munca neremunerată a mamelor fiind înlocuită de munca remunerată a altor femei. Mamele care se întorc la muncă mai repede vor contribui şi ele, prin munca lor remunerată, la generarea de bunuri şi servicii pentru societate. Ambele aspecte mi se par benefice pentru femei.

În dezbaterea publică despre acest concediu s-a vorbit aproape exclusiv despre „interesul copilului”, lucru care mi se pare periculos. Se apropie prin argumentare de dezbaterea în privinţa avortului. Nu vreau să intru pe o pantă alunecoasă, dar cred că ar trebui să primeze, dacă se poate, atât interesul copilului cât şi al femeilor. Altfel mâine poimâine ne vom trezi că se va propune ca femeile să stea acasă până când copilul împlineşte 18 ani, pentru că aşa-i este bine copilului. Am citit cu stupoare un comentariu din ziarul Gândul care se referă la o anumită misiune predestinată a femeilor, citez: „Dacă există vreo profesie cu adevărat pentru femei aceea este de mamă și de soție devotată. În clipa în care femeia începe "să-și construiască o carieră" și începe să se preocupe de "dezvoltarea personală" în loc sa crească cum se cuvine un copil şi să facă fericit şi să motiveze un soţ, şi eventual să mai citească și câte o carte, ea deja e "deprofesionalizată”. Ei, exact acest tip de discurs mă preocupă. Nu admit măsurile care conduc la conservarea stării de dependenţă economică, socială şi simbolică a femeilor. Nu admit să se inducă ideea că adevărata menire a femeilor e să aducă prunci pe lume şi să-i îngrijească. Copii au nu doar mame ci şi taţi, de taţi abia dacă se vorbeşte. Atât femeile cât şi bărbaţii se pot împlini prin copii lor dar şi prin munca lor.

Pentru ca femeile să devină egale în şanse (nu numai în drepturi) cu bărbaţii, ele ar trebui să aibă posibilitatea să se desprindă de universul privat al casei după o perioadă rezonabilă de la naşterea copilului. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca hrănirea bebeluşului la sân să se facă minim 6 luni. Un concediu de 1 an acoperă această necesitate. Iar odată aflată la muncă, Codul Muncii îi dă voie mamei să lucreze doar 6 ore, primind integral salariul, atunci când are un îngrijire un copil cu vârsta de până la 6 ani (poate ar trebui popularizată această prevedere deja existentă).

Pentru toate aceste motive, susţin măsura ministrului Botiş cu condiţia să se adopte nu imediat, ci eventual în decursul anului următor, pentru a da timp să se lucreze la adoptarea Legii Bonelor şi punerea la punct a unui program naţional de creare a facilităţilor de îngrijire a copiilor cu vârsta de 1-3 ani.

43 de comentarii:

Anonim spunea...

Nu stiu daca a ti-l creste altii e o varianta buna pentru familie si educatia pe care vrei sa i-o dai copilului, ca tu sau tatal nu cred ca veti avea energie dupa orele de program.

In plus "emanciparea" femeii e o oproblema falsa, in cazul de fata, bona fiind tot femeie. Cu alte cuvinte tu, ca mama, esti "rupta" de societate daca-ti cresti propriul copil, dar alta femeie nu.

P.S. Ti-ai lasa copilul de un an pe mina unui "bon"?

Anonim spunea...

Mă bucură articolul tău. Pentru că m-am săturat de emisiunile acordate acestui subiect de la teveuri. Şi sunt total de acord cu el.
Şi după cum am văzut eu, copilul crescut doar de mamă în primii ani de viaţă devine mult prea "mămos". Părerea mea.

Irina Ilisei spunea...

Eu cred ca statul trebuie sa ofere femeilor sansa de a alege daca sa stea acasa sau nu.

Urmarind argumentatia ta:
1. Un an de stat acasa sau doi ani de stat acasa nu cred ca vor face o diferenta in ceea ce priveste parteneriatul in munca gospodariei. In Romania femeile au avut parte de munca dubla si si-au asumat rolul de gospodine si in perioada comunista de 2-4 luni de concediu maternal.
2. Dupa cum ai spus, femeile oricum se intorc la munca in mai putin de doi ani si de regula angajatorii nu se bucura daca pleci si o saptamana, un an e oricum mult pentru un angajator... deci nu cred ca s-ar diminua discriminarea femeilor daca s-ar reduce concediul la un an. In plus ce parere ai de ziua de munca de 6 ore.. crezi ca angajatorul ar fi entuziasmat sa angajeze o femeie care va munci 6 ore dar va fi platita ca un barbat care munceste 8 ore?
3.In ceea ce priveste societatea si modelele... eu cred ca se va intretine acest model indiferent de numarul de ani petrecuti cu copilul acasa. Sau odata cu micsorarea concediului se va infiripa un model si mai periculos: acela al femeii superfemeie care poate sa fie si carierista, si gospodina si mama.

Cred ca strategia ar trebui pusa si pe concediul paternal. Nu m-ar deranja ca barbatii sa fie discriminati pozitiv si sa fie platiti mai bine daca isi iau ei concediu. E important ca oricare din parinti sa isi poata lua concediu si sa poata alterna perioadele. Asa si anagajatorii nu ar considera ca "risca" doar in cazul angajarii unei femei, barbatii se vor implica mai mult in munca domestica si societatea va privi ceva mai ingaduitor cand un barbat va incalzi biberoane.


In ceea ce priveste binele copilului nu as spune ca e comparabil cu avortul. Foarte pragmatic vorbind, ne intereseaza ca acei copii nascuti sa se dezvolte cat mai bine pentru ca peste un numar de ani ei ne vor plati pensiile. In ceea ce priveste dezvoltarea copiilor alaturi de mame exista multe teorii atat din psihologia copilului dar si din cultura populara care spun cat e de bine sau de putin bine ca un copil sa creasca alaturi de mama sa. Nu as arunca la gunoi teoriile conform carora in primii ani de viata se realizeaza socializarea primara, cand copilul "absoarbe" cultura mediului in care creste, valori si obiceiuri de viata pe care le va pastra pentru tor restul vietii. Si nu as arunca la gunoi faptul ca unele femei ar prefera ca un copil sa fie crescut in spiritul valorilor ei si nu in acela al unei bone.


Mi se pare minunata ideea de bone dar nu mi se pare cea mai fericita in varianta de optiune obligatorie. Poate e si o neincredere ca aceasta institutie va functiona in statul romanesc si ca nu va ramane doar un proiect pe hartie.

O alta strategie posibila, ar fi aceea de a incuraja crearea de locuri de munca part-time, pentru ca atat femeile cat si barbatii sa se poata implica activ in cresterea copiilor si nu doar sa delege aceste responsabilitati unei alte femei.

Statul trebuie sa dea posibilitatea ca femeia sa aleaga ea singura ce isi doreste si daca familia sau cariera ii sunt prioritatile. Cred ca prioritatea statului ar trebui sa fie aceea de convinge cat mai multe femei sa faca copii, natalitatea scazuta din Romania e o problema nebagata in seama... si nu sa impuna femeilor paternuri obligatorii de crestere a copilului.

Medusa spunea...

Irina, mulţumesc mult pentru mesaj. Încerc să răspund şi eu schematic.
1. Cred că cu cât perioada concediului e mai lungă cu atât mai tare se cimentează condiţiile ce împiedică reinstalarea parteneriatului după reîntoarcerea femeii la muncă.
Susţin întrutotul părerea ta că bărbaţii ar trebui încurajaţi să îşi ia concediul sau o parte din el. În anteriorul articol despre această temă susţineam şi eu că o măsură mai bună decât înjumătăţirea perioadei concediului ar fi fost divizarea lui între mamă şi tată (mama prima parte, tatăl a doua). Dar poţi face asta acum în România? Ai auzit pe cineva din viaţa politică susţinând ideea asta?
Tocmai de aceea, la modul realist, prefer să susţin ce propune ministrul dacă sunt serioase angajamentele lui că se vor da facilităţi şi se vor aloca resurse pentru servicii publice de înrgijire.
2. Exemplu cu dezbaterea despre avort l-am dat pentru că şi acolo se discută despre interesul copilului-versusl cel al mamei. Asta e singura legătură.
3. La fel e stă treaba şi cu educaţia copilului mic şi socializarea lui.

Deci, considerând că e departe de noi discuţia unei implicări egale a mamelor şi taţilor în creşterea copiilor, e absentă de-a dreptul din peisaj, a continua să încurajezi femeile să stea acasă o perioadă lungă nu e în beneficiul statutului lor egal în familie, muncă şi societate cu bărbaţii.

Anonim spunea...

E de discutat...In situatia actuala cand somajul este in crestere,sunt multi angajatori care abia asteapta sa te intorci la munca ca apoi sa te puna pe liber.Propunerea ar fi buna dar este putin defazata de ciclu economic.Poate in viitor...3-5 ani,parerea mea.

Anonim spunea...

Tudorina,

Intr-o tara in care copilasii nu ar fi lasati de izbeliste oricum intre varsta de 2 si 3 ani, mi se pare aiurea sa o facem pentru 1-3 ani. Ce sa faca o mama in acest caz? Eu consider ca e mai ok sa fie 2dintr-un motiv simplu: o mama care vrea sa stea doar un an, poate alege asta daca ii convine financiar. Cea care nu isi poate permite o bona ce face? Sa duce sa isi dea tot salariul pentru cineva care sa stea cu bebelusul? Cei 500 de lei nu o ajuta cine-stie-ce. Oricum raman mai putini bani pentru bebelus, chiar daca mama se duce full-time la job, decat daca ar sta acasa inca un an. In momentul actual de criza si de scadere a salariilor e foarte greu sa ceri femeilor sa se "emancipeze" cand vine vorba de venit, de siguranta bebelusului.

http://violetamov.blogspot.com/2010/11/dilemele-unor-parinti-care-vor-sa.html ----> e blogul prietenei mele. are o bebita superba de 11 luni. prietena mea nu vrea sa stea 2 ani acasa asa ca isi cauta bona. cititi sa vedeti cat de absurd este tot procesul, cat bani raman in definitiv dupa ce platesti bona si cat primeste statul din toata afacerea asta.

Cat despre "cat de feminista" este reactia mea pot spune atat: consider ca mamele pot si trebuie sa poata alege. Chiar cred ca ele sunt in masura sa cunosca ceea ce vor si le trebuie, ca nu sunt niste "oi" pe care daca le pune statul sa stea 2 ani acasa ele chiar
stau impotriva vointei lor.

Pe de alta parte mi-e destul de dificil sa inteleg aceasta injumatatire ca pe un proces de emancipare acum, in Romania lui 2010. Mi se pare mai mult un act care se vrea liberal, dar care in fapt loveste viitoarea mamica. O fortezi in conditiile in care nu ii oferi crese/gradinite (doar 500 lei pt bona, e prea putin) sa piarda efectiv bani!

Repet, in conditii favorabil economic, da, nu as avea pozitia aceasta. Clar as milita pentru alta lege. Dar acum, cand lipsesc orice masuri sociale legate de maternitate (se platesc pana si vaccinurile si TOT, fara sa intram in alte cheltuieli) nu pot sa vad cum legea asta o sa emancipeze de o sa rupa femeile. Poate gresesc eu.

andreea m.

irina costache spunea...

Draga Medusa,

Imi pare destul de ciudata pozitia exprimata mai sus, mai ales in contextul se doreste o optinie feminista. In primul rand nu vad si nu inteleg relatia ta cu acest subiect, citim aici o pozitie a unei mame, a unei femei-viitoare mame, a unei reprezentate a unor grupuri informale ale mamiciolor, a unui policy-analysit deconectat de problema reala, a unei sustinatoare a establishmentului politic sau o plasare/traducere strategica a unor argumente feministe scoase din contextele lor si transpunse in spatiul mioritic grav afectat de criza?
Critica feminista se diferentiaza de alte tipuri de pozitii critice pentru ca este in primul rand o interventie localizabila, contextuala si sensibila la problemele femeilor ca subiecti reali; cata vreme nu facem asta, si cata vreme nu ii dam raspunsuri, arguemente si propuneri domnului botis sau oricarui alt domn care incearca sa-si salveze camasa sifonata de grava presiune economica ( vezi discutia despre legalizarea prostitutiei) care sa porneasca de la nevoile reale ale grupurilor de femei vizate de astfel de propuneri legislative, nu stiu dc o astfel de discutie isi poate asuma eticheta feminista.
Prin ceea ce am spus mai sus nu vreau sa inchid o dezbatere ci sa propun mai degraba sa ne angajam in ea in mod responsabil si informat.
Cred ca ratiunile economice care se ascund in spatele propunerii domnului Botis sunt destul de transparente dar ele trebuie expuse constant si luate in calcul atunci cand vorbim despre vulnerabilitatea femeilor care sunt mame; la fel de bine putem gasi modele de legislatie pentru cresterea copilului care sunt sensibile la nevoile economice si profesionale ale femeilor si care includ si tatal ca parinte activ in cresterea copilului; sa vedem ce rol consideram ca trebuie sa joace statul in aceste proiecte ex. poate ca femeile din romania nu vor bani de bone si poate au mai multa incredere in gradinite; poate ca institutii de stat accesibile ca pret si locatie convin mai mult femeilor....sau la fel de bine poate ca nu..dar cred ca numai din acest punct putem incepe sa trasam un proiect responsabil.

Mamiţuni spunea...

Prima parte a comentariului:
De acord cu Irina Ilisei. Chapeau.

Completez cu ce cred ca mi-a mai ramas de spus: Medusa, acest concediu este luat, si practic, si de tati. Verifica un pic statistica. S-ar putea sa fii suprinsa - placut!

1. Mi-e neclar pe ce te bazezi cand ii raspunzi Irinei. Din ce surse ai informatiile? In forma asta, sunt speculatii nefondate.

2. Cata vreme exista in lege preverea clara ca nu poti fi discriminat pe baza de varsta, argumentul "se creează premizele unei discriminări la angajare" nu sta in picioare. De cand se discuta la angajare daca vrei copii???

Referitor la "absenţa femeii timp de 2, 4 sau 6 ani, depinde câţi copii creşte, afectează negativ cariera şi experienţa ei profesională" - e alegerea personala fiecarui parinte (mama sau tata) legata de felul in care alege sa-si petreaca acesti ani.
Sau vrei si sa transmiti mesaje de genul "faceti doar un copil"?

3. Efectul ar putea fi "de a menţine asocierile femeie-spaţiu privat, bărbat – spaţiu public".
Tatii care isi iau concediul de ingrijire a copilului contrazic clar asocierea asta.
Si de unde stii ca "este"? Din ce cercetare statistica?
Si, daca chiar "este", de ce alegi sa nu-ti concentrezi eforturile in directia constituirii altor asocieri, ceva mai constructive?
Dorel subliniaza foarte bine ca bonele nu fac decat sa intareasca asocierea!!
Ii raspunzi Irinei ca "Dar poţi face asta acum în România? Ai auzit pe cineva din viaţa politică susţinând ideea asta?"
Pe tine ce te opreste?
Dar pe doamnele parlamentar care afiseaza poze feministe?

Mamiţuni spunea...

A doua parte a comentariului:

"Există un deficit major la capitolul bone şi creşe, dar asta se datorează tocmai acestei politici de acordare a unui concediu lung părintelui care îngrijeşte copilul mic (de obicei mama). Nu a existat o presiune pentru crearea de creşe şi apariţia mai multor bone pentru că nu a fost nevoie"
Sper ca afirmand asta dai dovada de naivitate si nu de rea-vointa. Urmareste trendurile - o fi vreo legatura intre scaderea natalitatii, scaderea subventiilor, inchiderea creselor si gradinitelor? Hm... Ca, nu stiu de ce, dar pur si simplu nu coreleaza cu lungimea concediului de ingrijire a copilului!

"Din momentul în care legea se va schimba, existând şi stimulente din partea Statului, sper, pentru aceste servicii, se vor crea şi facilităţile."
"Sper"???
Sper ca glumesti. Sau c-a fost o scapare.
Punem caruta inaintea cailor si zicem, dii, hai, ca merge?

"Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca hrănirea bebeluşului la sân să se facă minim 6 luni"
Ia hai sa dam citatul ne-trunchiat: infants should be exclusively breastfed(1) for the first six months of life to achieve optimal growth, development and health(2). Thereafter, to meet their evolving nutritional requirements, infants should receive nutritionally adequate and safe complementary foods while breastfeeding continues for up to two years of age or beyond. Sursa: http://www.who.int/nutrition/topics/infantfeeding_recommendation/en/index.html

Chiar crezi ca deformarile si exagerarile fac vreun bine?

ralus spunea...

medusa, tu ai copii?

Unknown spunea...

Emancipare din asta feminista cu forta nu se poate. Si daca dispare cu totul concediul acela, asta nu va emancipa cu nimic femeile. Doar le va face ori sa nu mai faca copii, ori sa-l faca si sa-l lase sa-l creasca altii (si asta sa stii poate fi o mare durere pentru o femeie dar probabil ca asta nu intereseaza decat persoana in cauza), ori sa stea acasa fara bani dupa ce prevazatoare si-a pus un numar de ani bani deoparte fix pentru asta. Parerea mea este ca feminismul asta in care obligi femeile spre o anumita directie si nu le lasi libertatea sa aleaga cum e mai bine pentru ele, este daunator. Feminismul adevarat este cel care ofera posibilitatea de a alege nu cea care schimba o scalvie cu alta. In conditiile actuale, sustinand propunerea lui Botis cei ca tine asta fac. Sa zicem ca facem concediul la un an. Eu am un baiat de doi ani. Stii ca a durat luni de zile de rugaminti asidue si disperate pe la cresa ca sa-mi fie primit? Stii ca sunt gramada de astfel de copii in situatia asta? Ca sa-l inscriu am stat la coada trei ore si au fost parinti atat de disperati ca au venit sa se puna la coada de la ora 2 dimineata. In conditiile in care statul nu este in stare sa asigure necesarul prin care sa acopere numarul de copii pana in doi ani, taindu-i un an mamei nu faci decat s-o bagi intr-o situatie disperata. Cat despre bone vor dura multi multi ani pana cand va exista suficienta incredere. Este in primul an, este micut, nu stie sa spuna daca ceva e rau, daca e bine tratat. O mostra e stirea asta http://www.antena3.ro/romania/atentie-pe-mana-cui-va-lasati-copiii-o-bona-a-fost-filmata-de-parinti-in-timp-ce-le-batea-fetita-video-65959.html
si nu e singurul caz, chiar si in America s-au vazut cazuri in care bona maltrata copiii iar parintii n-au aflat decat spionand cu camera de luat vederi. S-au auzit de gramada de situatii in care femeile respective pur si simplu sedau copiii ca sa doarma mai mult si sa se poata uita ele linistite la tv. Sunt exceptii, vei spune, dar daca asta se intampla chiar copilului tau?
Darmite in Romania....Securitatea lor n-a fost asigurata nici macar in spital (vezi cazul Giulesti). Nu cred ca-ti voi schimba opinia, poti sa ma consideri putoare sau inapoiata sau oricum dar eu si in conditiile in care concediul de doi ani dispare eu tot atat voi sta. Voi naste in ianuarie iar la un an nu mi-l voi lasa pe mana orisicui doar ca sa ma simt feminista si carierista. Am facut cariera 12 ani, mi-a placut, m-am dedicat dar acum asta pentru mine a trecut clar pe planul doi iar in privinta asta nici o feminista nu ma va face sa-mi schimb gandul. Feminismul este in primul rand dreptul de a alege iar nu fortarea mea de a sta musai pe cariera. Daca la un moment dat interesul imi dispare iar maternitatea devine pentru mine prioritara, ar trebui sa mi se respecte acest sentiment macar in primii doi ani in care statul roman nu este in stare sa asigure alternative. Cat despre varianta bone nici nu ma gandesc. Pentru cele care aproba, e ok, mai e si zdroaba de a gasi o bona buna iar nu una care fie sa-l abuzeze fie sa-l neglijeze. Cat despre gradinitele particulare - ar insemna ca mai mult de jumatate din timp sa muncesc ca sa-l tin acolo (iar daca sunt doi apoi chiar muncesc doar pentru asta). Mai bine ma fac si eu bona si o dau naibii de cariera.

Unknown spunea...

In conditiile actuale, sustinand propunerea lui Botis cei ca tine asta fac. Sa zicem ca facem concediul la un an. Eu am un baiat de doi ani. Actualmente nu sunt locuri la cresa decat pentru copiii incepand cu doi ani si nici pentru aceia nu sunt destule. Stii ca a durat luni de zile de rugaminti asidue si disperate pe la cresa ca sa-mi fie primit (si asta asteptand sa se elibereze un loc)? Stii ca sunt gramada de astfel de copii in situatia asta? Ca sa-l inscriu am stat la coada trei ore si au fost parinti atat de disperati ca au venit sa se puna la coada de la ora 2 dimineata. In conditiile in care statul nu este in stare sa asigure necesarul prin care sa acopere numarul de copii pana in doi ani, taindu-i un an mamei nu faci decat s-o bagi intr-o situatie disperata.

Unknown spunea...

Cat despre bone vor dura multi multi ani pana cand va exista suficienta incredere. Este in primul an, este micut, nu stie sa spuna daca ceva e rau, daca e bine tratat. O mostra e stirea asta http://www.antena3.ro/romania/atentie-pe-mana-cui-va-lasati-copiii-o-bona-a-fost-filmata-de-parinti-in-timp-ce-le-batea-fetita-video-65959.html
si nu e singurul caz, chiar si in America s-au vazut cazuri in care bona maltrata copiii iar parintii n-au aflat decat spionand cu camera de luat vederi. S-au auzit de gramada de situatii in care femeile respective pur si simplu sedau copiii ca sa doarma mai mult si sa se poata uita ele linistite la tv. Sunt exceptii, vei spune, dar daca asta se intampla chiar copilului tau?
Darmite in Romania....Securitatea lor n-a fost asigurata nici macar in spital (vezi cazul Giulesti). Nu cred ca-ti voi schimba opinia, poti sa ma consideri putoare sau inapoiata sau oricum dar eu si in conditiile in care concediul de doi ani dispare eu tot atat voi sta. Voi naste in ianuarie iar la un an nu mi-l voi lasa pe mana orisicui doar ca sa ma simt feminista si carierista. Am facut cariera 12 ani, mi-a placut, m-am dedicat dar acum asta pentru mine a trecut clar pe planul doi iar in privinta asta nici o feminista nu ma va face sa-mi schimb gandul. Feminismul este in primul rand dreptul de a alege iar nu fortarea mea de a sta musai pe cariera. Daca la un moment dat interesul imi dispare iar maternitatea devine pentru mine prioritara, ar trebui sa mi se respecte acest sentiment macar in primii doi ani in care statul roman nu este in stare sa asigure alternative. Cat despre varianta bone nici nu ma gandesc. Pentru cele care aproba, e ok, mai e si zdroaba de a gasi o bona buna iar nu una care fie sa-l abuzeze fie sa-l neglijeze. Cat despre gradinitele particulare - ar insemna ca mai mult de jumatate din timp sa muncesc ca sa-l tin acolo (iar daca sunt doi apoi chiar muncesc doar pentru asta). Mai bine ma fac si eu bona si o dau naibii de cariera.

Unknown spunea...

S-au auzit de gramada de situatii (si asta nu doar la bone ci si la cresa cu copii foarte mici) in care femeile respective pur si simplu sedau copiii ca sa doarma mai mult si sa se poata uita ele linistite la tv. Sunt exceptii, vei spune, dar daca asta se intampla chiar copilului tau?
Darmite in Romania....Securitatea lor n-a fost asigurata nici macar in spital (vezi cazul Giulesti sau cel in care o asistenta pune calus la un bebeu leucoplast pentru ca facea prea multa galagie - si astea sunt doar cele cunoscute, cate ori fi de nu le stim....) . Nu cred ca ce ti-am spus iti va schimba opinia, poti sa ma consideri putoare sau inapoiata sau oricum dar eu si in conditiile in care concediul de doi ani dispare, eu tot atat voi sta. Voi naste in ianuarie iar la un an nu mi-l voi lasa pe mana orisicui doar ca sa ma simt feminista si carierista. Am facut cariera 12 ani, mi-a placut, m-am dedicat dar acum asta pentru mine a trecut clar pe planul doi iar in privinta asta nici o feminista nu ma va face sa-mi schimb gandul.

Unknown spunea...

Si nu prea inteleg care-i faza cu injumatatirea concediului ca jumatate sa stea cu tatal? Daca vrea, tatal poate sta, de ce sa nu lasi decizia familiei cine sta si cine nu. E de-a dreptul aberant sa tai dreptul de a opta.

Alice Iancu spunea...

Unde sunt de acord cu tine:
1. “efecte negative asupra femeilor datorate concediului de 2 ani”
2. “s-a vorbit aproape exclusiv despre „interesul copilului”, lucru periculos.”
3. “Pentru ca femeile să devină egale în şanse (nu numai în drepturi) cu bărbaţii, ele ar trebui să aibă posibilitatea să se desprindă de universul privat al casei”
Semi- de acord: “susţin măsura ministrului Botiş cu condiţia să se adopte nu imediat”

Comentariul meu: Nu in decursul anului urmator, ci cu 2 ani + 9 luni de cand este acceptata. 6 luni pentru definitivarea legii. M-am saturat de legi visate noaptea si trecute a doua zi de dimineata prin Parlament. Am visat eu sau legile trebuie sa ofere un anumit grad de predictibilitate cetatenilor? Acestia nu sunt mingi de ping pong « stanga, dreapta, inainte, inapoi ». Apoi 1 an implementare programe gradinite si crese, legea bonelor, modificarea legislatiei pentru incurajarea accesarii concediilor de catre tati. Numai la noi politicile publice n-au cap, n-au coada: monitorizare, evaluarea implementarii, cine stie, cui ii pasa?. Dupa acest un an si jumatate 6 luni revizuire, fine-tuning etc si anuntarea intrarii in vigoare a viitoarei legi in ce forma va fi considerat potrivita, intr-un final. 9 luni cred ca e clar de ce, ca simbol macar.

Ce ar trebui sa contina legea asta dupa parerea mea? Sa fie un proiect feminist:
Obiective: Scaderea disparitatilor dintre femei si barbati pe doua paliere: ingrijirea (mai ales cea non-formala si nevazuta din spatiul privat) si piata muncii (aici ar fi pe termen lung si pensiile).
Masuri propuse:
1. 1 an de concediu pentru cresterea copilului
2. Revenirea indemnizatiei la 85% din salariu
3. Cresterea concediului paternal (sa fim serioase, cateva zile cat e acum e o gluma proasta)
4. Eliminarea cursului de puericultura ca cerinta obligatorie pentru tati (alta gluma si mai proasta)
5. Instituirea unei legi clare si viabile pentru bone
6. Scaderea taxelor si impozitelor pentru cresele si gradinitele private in schimbul
”primirii” de catre acestea a unui anumit numar/procent de cazuri sociale
7. Scaderea TVA-ului la produse de stricta necesitate pentru cresterea copilului
8. Crearea unei retele functionale de crese si gradinite de stat (sa fie gata pana la promulgarea legii...asta cu “creste presiunea” nu o cred viabila. E presiune destula si acum...o preiau femeile in dubla zi de munca, bunicile pensionate pentru a ingriji copiii si o multime de aranjamente informale mai mult sau mai putin reusite)
9. Oferirea de programe de formare si reajustare pentru femeile care revin pe piata muncii
10. Oferirea de informatii cu privire la legile antidiscriminare pentru femeile care revin pe piata muncii
11. Oferirea de facilitati pentru angajatorii care infiinteaza day-care centers
Asta cu 500 de RON stimulent nu e rau. Dar sa vedem exact cam care ar trebui sa fie suma, cum ar trebui cheltuita etc. In principiu as fi de acord.
Ar mai fi, dar astea sunt principalele. Din nou: vizam reducerea discrepantelor si in ingrijire si in piata muncii. Asta, cred eu, este emancipare. Probabil voi merge vineri la protest, desi cu inima indoita. 2 ani concediu a condus la femei saracite, grad scazut de adaptabilitate pe piata muncii, ingrijirea copiilor (vesnic si mereu) numai de catre mame si pensii mai mici pentru femei. Astea sunt consecintele lui, sa ne intelegem bine. M-am saturat de argumente conservatoare. M-am saturat de discutii “mama si copilul” si despre bunastarea copilului, care aparent tine numai de mama, copilul nu are tata, nu are cresa, nu are societate. Vreau o schimbare radicala si o vreau in 3 ani maxim. Nu tresariri ad-hoc, nu tergiversari conservator-paterne. Nu sunt foarte optimista.

Medusa spunea...

Mersi, Alice. Sunt în mare de acord cu ce spui mai sus

@all, prin articolul meu am încercat să aduc în discuţie femeile. În legătură cu acest concediu se discută exclusiv despre bebeluşi, natalitate şi viitorul naţiunii, dar despre ce înseamnă acest concediu strict pentru femei mai puţin. Deşi în aparenţă un concediu de 2/4/6 ani e ceva minunat, ascunde şi părţi mai puţin bune. A pune binele copiilor mai presus stă în natura umană, ei sunt neajutoraţi şi au nevoie de noi, adulţii, pentru a se dezvolta. Dar mai sunt şi alţi actori prin preajma copiilor. De cele mai multe ori să vorbeşte despre mame (denumite paternalist „mămici”), ele trebuie să dea tot, să se sacrifice dacă e nevoie. Despre taţi… silentio. Despre implicarea Statului până de curând iarăşi…silentio. Şi mamele se trezesc cu tot greul, ajung să renunţe la unele aspiraţii, fac totul pentru copii, ceva general acceptat ca fiind bun. Şi ne trezim că femeile în România fac toate muncile de acasă sau că au aspiraţii profesionale mult mai scăzute decât bărbaţii.

@Andreea Molocea, Statul, indirect, le obligă pe femei pentru o anumită alegere. Nu le obligă teoretic să stea acasă 2 ani, dar când nu-şi permit o bonă, când nu există creşe sau n-au ajutor de la proprii părinţi sau socri, altă ieşire n-au. Eu nu cred că cei 500 de lei din actualul proiect sunt chiar puţini, ţinând cont de nivelul veniturilor din ţară. E puţin pentru Bucureşti poate, aici rămâne de văzut.

@Irina Costache, nu credeam că e nevoie să menţionez că motivele susţinerii acestei înjumătăţiri sunt altele decât ale ministrului Botiş. Nu vorbesc de economii la buget aici... Feminismul nu a fost niciodată interpretat într-o singură manieră, dă-mi voie să cred despre mine că am nişte argumentele feministe la baza totuşi.
Susţin implicarea activă a tatălui, dar la modul realist în România asta e SF acum. Şi dacă concediul ar dura 7 ani, nu 2, nu văd prea mulţi taţi dispuşi să renunţe la job pentru a sta acasă în locul mamei.

@Mamiţuni, discriminarea la angajare sau la muncă există. Am auzit-o cu urechile mele, dacă te încălzeşte cu ceva, deşi prefer să evit discuţiile bazate pe informaţii empirice. Procentul taţilor care îşi iau concediu pentru a sta acasă 2 ani cu copii este infim. În plus statisticile nu redau situaţiile când taţii deşi stau oficial în concediu, muncesc de fapt la negru şi de copii se ocupă nevestele casnice (deci fără indemnizaţie) sau bunicile.

I. spunea...

Medusa face o treaba foarte buna si curajoasa, dar vad ca din punct de vedere al feminismului suntem in comuna primitiva. Au sarit toate femeile pe ea spunand ca "feminismul" impune. Pai pana sa impuna feminismul binele cu forta ca in cazul unor copii sau drogati, va impune, dragele mele, patriarhatul sa va distrugeti vietile.
Vreti bine durabil, medicamente care sa vindece sau vreti analgezice? Pai aia e concediul numit scarbos "concediu matern". Pai pe voi nu va zgandara la urechi? ONG-urile cu egalitatea de sanse nu se sesizeaza? Copiii sunt ai mamei si ai tatalui. Atunci sa se desfiinteze institutia familiei, si asa e patriarhala, tatii sa nu mai fie tati doar cu numele.
Faptul ca nu exista crese, gradinite, angajatorii nu tin seama de necesitatea unui program flexibil pentru angajati (in special pentru femei cand au copii, dar nu numai) cand nu ofera facilitati de ingrijire a copilului, e nu din cauza feminismului, ci a absentei influentei politice a acestui curent. Exploatarea femeii in mod "capitalist" nu e feminista, nu feministele au venit cu ideea asta, cum am avut onoarea sa aud.
Bonele nu trebuie sa fie neaparat femei. Cum spui "bon"? Bona poate fi si barbat, cum tatal poate avea avea o contributie mai mare la cresterea copilului. Provin dintr-o asemenea familie, iar tatal meu e foarte calificat.
SE spune ca femeile din societatile patriarhale sunt cei mai mari dusmani ai lor insesi. Asa e!

IAlice spunea...

@I- sunt de acord cu fiecare cuvintel, sa stii!

Mara spunea...

Nu iti impartasesc opiniile dintr-un mare motiv: ingradirea dreptului de a alege. E problema mea daca vreau sau nu sa am o cariera, daca vreau sa-mi aprofundez vocatia de mama sau daca vreau sa ma impart in mod egal.
1. "În familie, a sta acasă full time o perioadă de 2 ani face ca femeile să asume toate treburile casnice". Cuvantul cheie este sa-si asume. In realitate, daca sotul este un barbat realist isi ajuta sotia, cu atat mai mult cu cat aceasta este "impovarata" si cu cresterea copilului. Daca e un ghertoi (scuzati apelativul) atunci oricum femeia face tot indiferent daca sta cu copilul sau lucreaza.
2. "...multe mame refuză să stea acasă toată perioada... chiar dacă au acest drept." Inca o data este alegerea ei daca sta sau nu, nu este o impunere. "... se creează premizele unei discriminări la angajare..." Si daca legea le-ar permite sa stea doar 1 an femeile nu ar fi discriminate?
3. Prejudecatile de acest gen "femeie-spaţiu privat, bărbat – spaţiu public" nu vor disparea prin aceasta masura, ci prin educatia si evolutia oamenilor.
"...există un deficit major la capitolul bone şi creşe" asta nu se datorează acestei politici, cerere a existat si exista, dar statul nu s-a implicat. "Nu a existat o presiune pentru crearea de creşe şi apariţia mai multor bone" dar nu pentru că nu a fost nevoie ci pentru ca parintii nu au putut exercita o presiune si cei disperati au apelat la spaga pentru a-i fi primit copilul la cresa, la atentii, pentru ca personalul sa fie mai grijuliu, au apelat la bunici, matusi, vecine.

"Din momentul în care legea se va schimba ... se vor crea şi facilităţile." Nu crezi ca e normal sa apara facilitatile (crese, bone) si apoi sa se schimbe legea?

"munca neremunerată a mamelor fiind înlocuită de munca remunerată a altor femei" altfel spus, mamele vor munci sa plateasca o alta femeie sa-i ingrijasca copilul. Adica muncesc pe gratis. Prefer sa "stau" pe gratis si linistita cu copilul.

"Mamele... vor contribui... la generarea de bunuri şi servicii pentru societate." Asta ar fi singurul aspect demn de luat in seama, cum mamele vor contribui la prosperitate societatii in detrimentul propriei familii, a propriului copil.

"ar trebui să primeze (?!), atât interesul copilului cât şi al femeilor" eu cred ca ar trebui sa primeze posibilitatea femeii de a alege, de a urmari interesul ei si, cu siguranta se va gandi si la interesul copilului.

"Pentru ca femeile să devină egale în şanse (nu numai în drepturi) cu bărbaţii, ele ar trebui să aibă posibilitatea să se desprindă de universul privat al casei după o perioadă rezonabilă de la naşterea copilului." Bine ai spus "sa aiba posibilitatea" si nu obligativitatea.

"OMS recomandă ca hrănirea bebeluşului la sân să se facă minim 6 luni." Incomplet. OMS recomanda alaptarea EXCLUSIVA timp de 6 luni, dar dupa ce se incepe diversificarea alimentaţiei sugarilor, se recomanda continuarea alăptării până la 2 ani si dupa.
Banuiesc ca nu esti de acord nici cu alaptarea. Nici eu, dupa un an si 6 luni.

"odată aflată la muncă, Codul Muncii îi dă voie mamei să lucreze doar 6 ore" Codul muncii iti da voie si sa pleci sa-ti alaptezi copilul, dar angajatorul te lasa? Poti sa-l reclami, dar te avantajaza?

Eu nu pot sa sustin masura ministrului, decat cea cu privire la acordarea de facilitati pentru infiintarea de crese.
Repet si la final, nu o sustin pentru ca femeia trebuie sa aiba dreptul sa aleaga.
Multumesc

Medusa spunea...

Mara, in acest moment Statul nu ofera posibilitatea de a alege. Singura sa politica este de a acorda bani sub forma de indemnizatie pe perioada concediului.
Creand un sistem de bone, crese si alte facilitati, atunci DA, va exista posibilitate a de a alege dar pana la varsta de 1 an a copilului.
Mai departe, nu cred ca Statul ar trebui sa incurajeze ramanerea acasa a femeilor.
Aici nu vorbim in extremis de posibilitatea de alege, ci de ce ofera Statul, ce incurajeaza Statul.
Referitor la alaptat, eu sunt pro si am prezentat in multe articole anterioare acest lucru. Poti sa te uiti in voie. Cred ca alaptarea se va putea face si dupa ce femeia se intoarce la munca cand copilul implineste 1 an. Exista metode de conservare a laptelui, de pilda. Sau Statul ar putea incuraja crearea de crese si gradinite in incinta marilor fabrici si companii.

Exista un aspect in care iti dau dreptate: acela ca mai intai trebuie create facilitatile si apoi redus concediul. Nici n-am spus altceva in textul articolului, reciteste-l.

Mara spunea...

Ne invartim in jurul cozii. Acum nu ai posibilitatea de a alege ca nu sunt crese, in viitor nu va mai fi concediu. Deci femeia va avea doar dreptul sa aleaga munca. Cum a spus si "distinsul" domn Boureanu, care are o vasta experienta in ingrijirea bebelusilor, mamele care vor dori sa se intoarca la munca vor primi un stimulent. Si cele care nu vor dori? Nu exista aceasta posibilitate.

I. spunea...

La noi nu exista notiuni despre multe lucruri. Distinsii domni ministri nu se gandesc ei la mame sau la copii in primul rand, ci la cheltuieli bugetare. Viziunea lor e pana la genunchiul broastei. Capitalismul le scapa printre degete, nu-l inteleg. Ce sa te astepti de la oamenii de pe strada? Pai o femeie care are bani de bon/bona, pai aia intr-o societate normala poate da mult societatii, poate crea valori. E mai avantajos pentru toata lumea ca ea sa creeze acele valori,iar o persoana specializata in cresterea copiilor (ea acolo creaza valori)sa se ocupe de copil. Fiecare face ce stie mai bine, e mai bine pentru toata lumea. Sigur, nu trebuie nimic impus.

DoinaS spunea...

Sunt multe pozitii si informatii, majoritatea de bun simt. Cateva mentiuni pentru ca am muncit in domeniu:
1. Concediul se numeste concediu pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei...
2. Majoritatea tatilor care isi iau acest concediu il iau pentru ca sotiile lor nu lucreaza (deci nu pot beneficia de bani de la stat) si se duc la munca in strainatate.
3. Nu generalizati cazurile rare (cu bone asasine): exista si mame, neglijente, neatente, sau care pur si simplu gresesc.De la un an si 3 luni mi-am crescut copilul la cresa, si n-a fost rau. Cresa era subventionata si plateam 200 de lei dintr-un salariu de cca 1800, programul era de la 5 am la 5 pm. N-a fost perfect, dar majoritatea copiilor "de oras au crescut in cresa, si e ok.

CE CRED EU CA E GRAV

Se incearca abrogarea unui pachet de acte normative printre care si codul muncii, si statutul functionarului public, si legea conflicetlor de munca. Exista toate probabilitatile ca, prin acestea, sa se legalizeze posibilitatea ca o persoana sa fie data afara in timpul concediului de crestere a copilului sau in timpul concediului de boala.

Acum, ganditi-va cum ar fi sa te trezesti fara nici un drept, intr-o perioada din asta?

Ai luat primul certificat medical pentru maternitate, da? Si angajatorul te da afara! De ce? pentru ca poate, pentru ca el trebuie sa plateasca pentru tine contributii chiar si cand tu nu produci.... Te da afara in luna a opta... si pierzi toate drepturile..

Dar ganditi-va ca 100000 de mame vor veni la lucru de la 1 ianuarie. Sunteti constiente ca von avea 100000 de someri noi? Daca nu mamicele, atunci cele care le-au inlocuit...

mihaela spunea...

de acord cu mara in tot, in primul rand contest vehement intentia de aplicare a noii legi retroactiv(orice modificare ar presupune ea, pe cuantum sau pe perioada sau pe ambele), atata timp cat maternitatea poate fi planificata, e oribil din partea statului sa iti tranteasca o modificare legislativa dupa ce ai nascut un copil, sau dupa ce l-ai conceput, apoi e vorba despre dreptul de a alege, iar in prezent mamele aveau posibilitatea, repet, aveau posibilitatea sa revina la serviciu mai devreme, deci putea fie sa ramana cu copilul pana la 2 ani fie sa revina la serviciu, prin modificarea ce se aduce nu va mai exista posibilitatea de a ramane acasa cu copilul, ceea ce dovedeste o data in plus faptul ca e o masura restrictiva. Vorbim de mame, care in principiu sunt majore si vaccinate, si avind in vedere gradul de raspundere pe care il dobandesc odata cu calitatea de mama, cred ca pot alege in cunostinta de cauza ce este mai bine, atat pentru copiii lor cat si pentru ele, despre crese si bone putem vorbi la infinit, parerile sunt impartite, si cred ca cine isi doreste sa isi creasca copilul pana la 2 ani si nu la o cresa sau cu o bona, are dreptul de a face asta, cel putin pana la varsta de 2 ani, la 1 an copilul inca nu merge calumea, nu doarme calumea noaptea, nu mananca orice oricum, este in plin proces de eruptie dentara, are inca un sistem imunitar nedezvoltat (recomand in acest sens lectura oricarui articol referitor la bronsiolita, etc etc etc), si in general lucruri pe care le stii in momentul in care te afli in cauza.

Anonim spunea...

Ce naiva sunteti! Ce i-a impiedicat pana acum sa avem crese, cu personal suficient sau o lege a bonelor? Concediul de ingrijire a copilului de doi ani?
Pai concediul asta este celputin din 2004, 6 ani. Cat timp iti ia sa faci o lege sau sa construiesti o cresa? Nu se va face nimic. Parintii se vor descurca cum s-au descurcat si inainte. Suntem singuri si haituiti in propria tara. Voi face tot posibilul ca ai mei copii sa-si caute sansele pe alte meleaguri.

luthien spunea...

wtf?
De cand am vazut titlula m vazut negru in fata ochilor!
Ai copii? Nu cred! Pot sa bag maina in foc pentru acest lucru!
Vrei copii? Iarasi nu cred. Mimezi un pseudo carierism de care, sincer, ai putea sa ne scutesti!
Cum poti sa aberezi in halul in care o faci, sincer nu inteleg!
Masurile pe care imbecilii de la guvernare doresc sa le aplice nu afecteaza numai PARINTII care sunt acum in CIC, ci si pe toti ceilalti care au in plan conceperea unui copil (sau a mai multora - dupa caz).
Emanciparea femeii romane - femeia la cratita - give me a F*** break!
Tine de educatia pe care o are familia respectiva.Si cum tu te legi de emanciparea femeii si , vezi tu , draga, imposibilitatea ei de a se reintoarce la cariera, nu discutam acum de cazurile in care femeia este intr-adevar la cratita. Dar aia e la cratita si daca ar avea copii! Fii tu sigura!
Si da, stiu ce vorbesc. Cunosc cazuri (chiar foarte aproape de sufletul meu).
Speri tu ca guvernul o sa construiasca crese. Vezi sa nu mori inainte de a vedea vreo cresa construita.
Ai fost in vreo cresa? AI vazut ce conditii mizere? Ai intrat in vreo gradinita sa vezi 20-30 de copii de 2 ani cum stau claie pe gramada si 2 babe pe post de educatoare? Si care cand intru ma intreaba: "Da' pe cine ai venit sa luati?" - nici macar nu stiu vizual fetele celor care vin sa aduca copiii!
Bona...sau bon...cati dintre ei au calificare? au terminat vreo facultate de socilogie sau vreun curs de socio-pedagogie pentru a putea fi calificati? Sau au crescut 1-2 frati/copii pentru a avea experienta si a nu se panica la vreun eveniment neprevazut? Sau esti dispusa sa iti lasi copilul de 1 an pe mana unei pustoaice de liceu care viseaza cai verzi de pereti si care nu stie cum se manevreaza un copil sau i se face scarba cand vede o mama alaptand???
Mh?
Ministru Botis al tau are raspuns la toate chestiile care pot apare? Are fix o duda!
Angajatorul...pentru angajator este fix paralel daca stai 2 ani acasa sau nu. Daca postul nu e neaparat arzator ramane neocupat (cum e cazul meu) sau ia pe cineva in loc (cum a fost cazul juristei). Oameni capabili si dornici de munca se gasesc, mai greu, dar exista! Te asigur! Stiu ce vorbesc, sunt cu asta ma ocup: recrutez personal.
Copilul meu face 1 an si 3 luni in decembrie. Daca se da legea, de la 1 ianuarie ar trebui sa ma intorc la serviciu. In mijlocul iernii trebuie sa gasesc cresa (care nu exista!) si sa "scap" de copil cat mai repede pentru a ma intoarce la birou. Nu cred!
Trecerea de la un program full-time mami la unul de gradi-mami se face treptat, ca orice trecere, si nu brusc pentru a trumatiza copilul.
Nu imi doresc un copil traumatizat din pricina unor cretini.
Daca asa o sa fie cazul , voi intra in CFS sau voi ramane fara serviciu, chiar daca asta va insemna sa imi vand sufletul...dar voi sta acasa cu cel mic pana cand va face varsta optima pentru gradinita.
Parerea mea!

Corina spunea...

Despre ce deprofesionalizare vorbiti? Adica presupuneti din start ca femeile care "stau acasa" (stupida expresie) pentru a creste copiii sunt niste triste ignorante, incapabile sa-si doreasca ceva mai mult decat sa schimbe sfaturi despre scutece si suzete? Fie vorba intre noi, daca cititi si altceva decat literatura feminista, veti vedea ca despre suzete si altele privind copilul s-au scris carti senzationale ale unor psihologi celebri (Anne Klein, Francoise Dolto, Winnicot).
Mi-e teama ca incurajati un stereotip, eu cunosc femei care si-au definitivat studiile (master sau doctorat)in timpul acelui impropriu numit concediu.
Din pacate toate comentariile dumneavoastra se bazeaza in mare parte pe stereotipuri, chiar daca de cealalta parte a baricadei...

Medusa spunea...

@Corina, cine a vrut sa inteleaga ce am avut de spus, a inteles. N-am rostit eu cuvantul deprofesionalizare. Am spus ca absenta are efecte negative.
Nu poti nega ca, dincolo de unele exceptii, multe femei se confrunta cu dificultati la intoarcerea la locul de munca dupa o perioada lunga de timp. Trece un timp pana si reiau ritmul dinainte de plecarea in concediu, dar in timpul asta vor vedea ca ai lor colegi barbati au promovat sau vor fi primii luati in considerare cand se vor face promovari (si nu ma refer doar la promovari in multinationale sau banci sau fabrici, poate fi la fel intr-o mica firma de apartament sau la un simplu abator).

Anonim spunea...

Astept un articol si despre cum sint discriminate femeile pentru ca-s scoase cu doi ani mai devreme la pensie desi traiesc cu vreo sapte ani mai mult decit barbatii.

P.S. Legea ca mogildetele alea sa ia bolile colectivitatii de la un an, cind inca n-au sistemul imunitar definitivat, a fost votata, trebuie sa ti se fi luat o piatra de pe inima. Ma rog, ca a fost pusa pe inima mamicilor cu copii imbolnaviti si in imposibilitate de a sta cu ei acasa pentru ca-s obligate sa se duca la munca probabil ca n-are nici o importanta.

I. spunea...

Scriitorii, muzicienii, pictorii, chiar unii specialisti din alte domenii "stau acasa" tot timpul si creaza. Mai mult, unii angajatori incurajeaza munca de acasa. Nu cred ca era vorba de asemenea persoane. Cate femei cu copii isi dau doctoratul in timpul concediului de crestere a copilului?
Sunt una din acele femei care se poate folosi de acel concediu in acest scop si altele creative, chiar sunt rugata de partenerul meu sa fac asta. Stiu cat de rara e insa situatia.

Oana spunea...

Medusa, nu am avut rabdare sa citesc comentariile care sunt contra ta, dar vreau sa-ti spun ca m-am bucurat enorm sa vad parerea UNEI FEMEI care sustine aceasta masura. Personal, sunt afectata de cele care vin din concediu dupa 4 ani si se asteapta ca lucrurile sa nu fi evoluat deloc, raman mereu in urma si centrul atentiei lor inclusiv la serviciu este copilul, nu munca. Pentru ca asta se intampla cand stai 4 ani acasa: devii pur si simplu...casnica. Si apreciez sinceritatea cu care o astfel de mama mi-a spus: "imi pare rau ca am pierdut 4 ani acasa, am senzatia ca dpdv intelectual am devenit retardata, vorbind doar in ganguritul copiilor si limitand enorm discutiile normale cu adulti".

Anonim spunea...

da, mai, dar n-a obligat-o nimeni sa stea acasa 4 ani, a fost ALEGEREA ei.
it's all about choises!!
problema apare cand ti se ia dreptul de a alege!

@meduza: inspirat nume. aluneci prea usor cu dublul standard... pentru o feminista...

Anonim spunea...

Dragă “Medusa”, (1)
Am vrut să-ţi transmit opiniile mele, precum şi “consideraţia, mulţumirea şi recunoştinţa mea” pentru ceea ce ai gândit şi elaborat, încă de când ai postat articolul pe blog, dar, spre deosebire de tine, eu m-am cenzurat, aşteptând să văd ceva oficial, nu zvonuri din partea ministrului Botiş şi onor-guvernului, că despre ceea ce spun m-am cam lămurit şi, să spun drept, m-am săturat. Guvernarea nu se face hei-rup-ist şi la televizor ci trebuie să se simtă în viaţa şi nivelul de trai al fiecaruia, că doar aşa prevede textul fundamental, Constituţia.
Stiu, vei spune ca nu am dat dovadă de simţ civic aşteptând, că nu m-am implicat în a determina stăpânirea să ia “cele mai bune măsuri “ în favoarea mamelor, care sunt împiedicate de copilaşii lor să meargă la muncă, să fie de folos societăţii, cu alte cuvinte să scoată ele ţara din criză.
Nu ştiu cum se face că pe un astfel de subiect delicat pentru mamă, copil, societate, tocmai femeile fără copii s-au găsit şi s-au grabit să îmbrăţişeze şi să susţină nişte măsuri necunoscute, netransparente, nedezbătute public decât pe televizor, neoportune şi insuficiente pentru ca aceşti copilaşi români nevinovaţi să poată fi crescuţi armonios, iar interesul superior al copilului să primeze, cum este normal şi legal în atari situaţii.
De asemenea, au sărit în ajutor, au aplaudat “principiile” şi măsurile - înainte ca acestea să fi fost făcute publice, mulţi dintre bărbaţii demnitari, prea ocupaţi, de altfel, cu treburile ţării pentru a şti ce înseamnă îngrijirea unui copil şi educarea acestuia. Ca o paranteză, sunt sigură că aceştia nu au schimbat vreodată un scutec dar au avut bani pentru bone şi menajere dacă soţia nu a stat acasă, acolo unde ei sunt doar musafiri.
Au bătut câmpii cu toţii, necunoscând subiectul şi folosind şabloane.

Anonim spunea...

Dragă “Medusa”, (2)
Ce ştiu tinerele, femeile fără copii şi bărbaţii despre relaţia mamă-copil? Dar despre sentimentul matern? Dar despre alăpare? Dar despre grija maternă? Dar despre dependenţa copilului mic şi neajutorat de mamă? Dar despre efortul zilnic depus de o mamă pentru a-şi creşte copilul? Dar despre efortul şi sacrificiul mamei cu un copil mic de a lucra, a îngriji copilul şi de a avea în sarcină toate treburile gospodăreşti? Că aşa e tradiţia la noi la români!
Şi atunci, cum îşi permit aceste persoane să vorbească în necunoştinţă de cauză erijându-se în vajnice apărătoare ale mamelor şi al carierei profesionale a acestora?
Cum îşi permit să afirme şi să manipuleze opinia publică inducând ideea ca femeile „stau acasă” şi nu că muncesc şi îngrijesc copiii şi gospodăria?
L-am vazut pe deputatul Boureanu afirmând cu înverşunare, ură şi nesimţire că femeia nu poate să stea acasă vreo 15 ani „cât e fertilă”, ca şi cum vorbea despre un animal şi nu despre rolul nobil al femeii de procreare.

Anonim spunea...

Dragă “Medusa”, (3)
Nu pot fi de acord cu tine, Medusa, pentru că aceste măsuri de reducere a perioadei de concediu şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului au caracter retroactiv, cel puţin în foma în care apar publicate pe site-ul guvenului . Astfel măsurile preconizate sunt diferite şi aplicate functie de data naşterii copilului, şi nu de data concepţiei, cum ar fi trebuit, constituind un atac brutal şi dur la adresa familiei şi a copilului. Or decizia de a avea un copil şi conceperea lui s-au făcut în condiţiile OUG 148.
Orice modificare a condiţiilor ar trebui să se raporteze la copiii concepuţi după intrarea în vigoare a noilor masuri. Altfel consecinţele vor fi nefaste, afectând familia, sănătatea fizică şi psihică a femeii şi a copilului – vezi solicitările de naştere prematură, iar în curând vei vedea multe avorturi, chiar la vârstă avansată a sarcinii. Costurile vor fi resimtite şi vor cădea în final în seama societăţii, adică a noastră, a tuturor.
Întreabă demografii , vei avea surpriza să ţi se spună că în materie de demografie lucrurile stau altfel decât ne închipuim, că e nevoie de generaţii pentru a corecta o politică greşită, şi că de la decretul lui Ceauşescu încoace nu s-au mai luat astfel de măsuri brutale şi peste noapte, fără ca populaţia vizată să poată să decidă în ceea ce o priveşte.
Apoi, de ce nu laşi tu femeia şi familia să hotărască ce e mai bine pentru ei şi pentru copil? Sunt mame care deşi au o carieră aleg să stea cu copilul până la 2 ani, altele revin după 3 luni, este o chestiune de alegere şi de priorităţi dar opţiunea de revenire la lucru ţine seama în primul rând de sănătatea, dezvoltarea şi evoluţia copilului, de accesul la servicii alternative de îngrijire şi nu neapărat de cariera mamei, aici primând interesul superior al copilului.
Dacă mama revine mai repede la lucru inseamnă că se face reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie iar dacă mama este acasă pentru că nu are cu cine lăsa copilul înseamnă că nu se face reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie? Nu operează aceleaşi argumente în ambele direcţii?

Anonim spunea...

Dragă “Medusa”, (4)
Spui: „ministrul a anunţat că după terminarea perioadei de 1 an se va acorda o sumă de 500 de lei lunar până când copilul împlineşte 2 ani, pentru a acoperi cheltuielile legate de îngrijirea lui.S-a anunţat că se lucrează la o lege a bonelor şi se va investi în programe de construire de creşe.”
Dacă voiau guvernanţii rezolvarea completă şi cât mai urgentă a situaţiei, şi în sprijinul familiei, mamei si copilului, puteau adopta o ordonanţă care să ofere cadru legal şi sprijin şi responsabilităţi în construcţia şi funcţionarea de creşe şi grădiniţe, precum şi cu privire la îngrijirea de zi cu bone, dar, nu au făcut-o. De ce oare? E nevoie de economiile de aici şi nu de cheltuieli pentru astfel de sisteme care solicită alocări mari de la bugetul de stat sau bugetele locale.
Pe de altă parte este opţiunea familiei de a alege la ce sistem de îngrijire a copilului va recurge, statul trebuind doar să-i ofere alternative.
Ai idee care creşe? Ai idee ce înseamnă costul îngrijirii unui copil la creşă? Ştii că se vor transfera costuri suplimentare în sistemul ingrijirilor de sănătate ca urmare a îmbolnăvirilor survenite la creşă? La fel şi la angajator prin absenţa mamei?
Bone? De unde se vor recruta? Din Filipine? Cine este pregătit în România pentru o astfel de responsabilitate? Poate doar firmele care plasează forţă de muncă şi care abia aşteaptă contra comisioane importante.
Cine va dori să aibă grijă de un copil pentru 500 lei, la care să fie plătite suplimentar şi costurile aferente contractului de munca? În străinătate româncele primesc de 4-5 ori mai mult dacă îngrijesc persoane dependente. Cine va putea plăti astfel de servicii, în condiţiile în care majoritatea mamelor au salariul minim?
Adică se vor crea locuri de muncă pentru femei a bonă? Asta în timp ce înlocuitoarele, tot femei, vor fi concediate la revenirea mamelor?
Ca fapt divers pentru tine: am o colegă cu 2 copii mici, a revenit la serviciu mai devreme, aşa cum zici tu, ca să nu se deprofesionalizeze, munceşte pe brânci şi la serviciu şi acasă, abia se mai ţine pe picioare de atâta efort iar tot salariul ei îl dă unei doamne care are grijă de copii (cu contract de muncă). Asta cu preţul sănătăţii ei, lipsirii familiei de un salariu, privării copiilor de cele necesare, toate celelalte cheltuieli ale casei rămânând în salariul tatălui. Nu ştiu cât va mai putea rezista de extenuare.
Dacă am avea un salariu care să ne asigure un trai decent şi la nivel european, precum şi alternative de îngrijire, o parte din raţionamentele tale ar putea fi valide, dar nu în România şi nu acum.

Anonim spunea...

Dragă “Medusa”, (4)
Spui: „ministrul a anunţat că după terminarea perioadei de 1 an se va acorda o sumă de 500 de lei lunar până când copilul împlineşte 2 ani, pentru a acoperi cheltuielile legate de îngrijirea lui.S-a anunţat că se lucrează la o lege a bonelor şi se va investi în programe de construire de creşe.”
Dacă voiau guvernanţii rezolvarea completă şi cât mai urgentă a situaţiei, şi în sprijinul familiei, mamei si copilului, puteau adopta o ordonanţă care să ofere cadru legal şi sprijin şi responsabilităţi în construcţia şi funcţionarea de creşe şi grădiniţe, precum şi cu privire la îngrijirea de zi cu bone, dar, nu au făcut-o. De ce oare? E nevoie de economiile de aici şi nu de cheltuieli pentru astfel de sisteme care solicită alocări mari de la bugetul de stat sau bugetele locale.
Pe de altă parte este opţiunea familiei de a alege la ce sistem de îngrijire a copilului va recurge, statul trebuind doar să-i ofere alternative.
Ai idee care creşe? Ai idee ce înseamnă costul îngrijirii unui copil la creşă? Ştii că se vor transfera costuri suplimentare în sistemul ingrijirilor de sănătate ca urmare a îmbolnăvirilor survenite la creşă? La fel şi la angajator prin absenţa mamei?
Bone? De unde se vor recruta? Din Filipine? Cine este pregătit în România pentru o astfel de responsabilitate? Poate doar firmele care plasează forţă de muncă şi care abia aşteaptă contra comisioane importante.
Cine va dori să aibă grijă de un copil pentru 500 lei, la care să fie plătite suplimentar şi costurile aferente contractului de munca? În străinătate româncele primesc de 4-5 ori mai mult dacă îngrijesc persoane dependente. Cine va putea plăti astfel de servicii, în condiţiile în care majoritatea mamelor au salariul minim?
Adică se vor crea locuri de muncă pentru femei a bonă? Asta în timp ce înlocuitoarele, tot femei, vor fi concediate la revenirea mamelor?
Ca fapt divers pentru tine: am o colegă cu 2 copii mici, a revenit la serviciu mai devreme, aşa cum zici tu, ca să nu se deprofesionalizeze, munceşte pe brânci şi la serviciu şi acasă, abia se mai ţine pe picioare de atâta efort iar tot salariul ei îl dă unei doamne care are grijă de copii (cu contract de muncă). Asta cu preţul sănătăţii ei, lipsirii familiei de un salariu, privării copiilor de cele necesare, toate celelalte cheltuieli ale casei rămânând în salariul tatălui. Nu ştiu cât va mai putea rezista de extenuare.
Dacă am avea un salariu care să ne asigure un trai decent şi la nivel european, precum şi alternative de îngrijire, o parte din raţionamentele tale ar putea fi valide, dar nu în România şi nu acum.

Anonim spunea...

Dragă “Medusa”, (4)
Spui: „ministrul a anunţat că după terminarea perioadei de 1 an se va acorda o sumă de 500 de lei lunar până când copilul împlineşte 2 ani, pentru a acoperi cheltuielile legate de îngrijirea lui.S-a anunţat că se lucrează la o lege a bonelor şi se va investi în programe de construire de creşe.”
Dacă voiau guvernanţii rezolvarea completă şi cât mai urgentă a situaţiei, şi în sprijinul familiei, mamei si copilului, puteau adopta o ordonanţă care să ofere cadru legal şi sprijin şi responsabilităţi în construcţia şi funcţionarea de creşe şi grădiniţe, precum şi cu privire la îngrijirea de zi cu bone, dar, nu au făcut-o. De ce oare? E nevoie de economiile de aici şi nu de cheltuieli pentru astfel de sisteme care solicită alocări mari de la bugetul de stat sau bugetele locale.
Pe de altă parte este opţiunea familiei de a alege la ce sistem de îngrijire a copilului va recurge, statul trebuind doar să-i ofere alternative.
Ai idee care creşe? Ai idee ce înseamnă costul îngrijirii unui copil la creşă? Ştii că se vor transfera costuri suplimentare în sistemul ingrijirilor de sănătate ca urmare a îmbolnăvirilor survenite la creşă? La fel şi la angajator prin absenţa mamei?
Bone? De unde se vor recruta? Din Filipine? Cine este pregătit în România pentru o astfel de responsabilitate? Poate doar firmele care plasează forţă de muncă şi care abia aşteaptă contra comisioane importante.
Cine va dori să aibă grijă de un copil pentru 500 lei, la care să fie plătite suplimentar şi costurile aferente contractului de munca? În străinătate româncele primesc de 4-5 ori mai mult dacă îngrijesc persoane dependente. Cine va putea plăti astfel de servicii, în condiţiile în care majoritatea mamelor au salariul minim?
Adică se vor crea locuri de muncă pentru femei a bonă? Asta în timp ce înlocuitoarele, tot femei, vor fi concediate la revenirea mamelor?

Anonim spunea...

Dragă “Medusa”, (5)
Ca fapt divers pentru tine: am o colegă cu 2 copii mici, a revenit la serviciu mai devreme, aşa cum zici tu, ca să nu se deprofesionalizeze, munceşte pe brânci şi la serviciu şi acasă, abia se mai ţine pe picioare de atâta efort iar tot salariul ei îl dă unei doamne care are grijă de copii (cu contract de muncă). Asta cu preţul sănătăţii ei, lipsirii familiei de un salariu, privării copiilor de cele necesare, toate celelalte cheltuieli ale casei rămânând în salariul tatălui. Nu ştiu cât va mai putea rezista de extenuare.
Dacă am avea un salariu care să ne asigure un trai decent şi la nivel european, precum şi alternative de îngrijire, o parte din raţionamentele tale ar putea fi valide, dar nu în România şi nu acum.
Ajungând la măsurile preconizate, deşi nu am văzut textul ordonanţei, te rog mult, dragă Medusa, să le susţii în continuare.
Eu nu le pot susţine pentru că acestea sunt măsuri care tratează discriminatoriu mama şi copilul funcţie de data naşterii copilului, instituie norme diferenţiate şi discriminatorii privind durata si cuantumul indemnizaţiei. Sub impresia că ai libertatea de a alege între 2 variante, eşti de fapt obligat să accepţi una dintre ele fără să ştii ce te aşteaptă, fără să ai control asupra a ceea ce se va întâmpla peste un an.
Dacă optezi pentru un an iar copilul tau nu are o dezvoltare şi evoluţie în parametri aşteptaţi, nu mai ai posibilitatea de opţiune pe mai departe, aşa că „nu contează pe mâna cui rămâne copilul, du-te mătăluţă mai repede la muncă, că ai lenevit acasă până acum!”
Dacă alegi pentru 2 ani, „ia de aici de la stat o indemnizaţie mai mică, că atât meriţi pentru că vrei să stai acasă cu copilul şi să nu munceşti, leneşă ce eşti!”

Anonim spunea...

Dragă “Medusa”, (ULTIMA PARTE)
Aşa că, dragă Medusa, eu NU îţi doresc, ca alţii, să ai parte de o bonă care:
-să îţi sedeze sau să îţi maltrateze copilul;
-să mănânce mâncarea copilului sau toată mâncarea destinată familiei şi la care tu ai trudit cu o zi în urmă având resurse financiare extrem de limitate;
- să îţi fure din casă sau care să furnizeze informaţii unor hoţi.
De asemenea, NU îţi doresc:
- să te scoli cu noaptea în cap ca să-ţi hrăneşti pruncul şi să îl pregăteşti pentru a-l duce cu autobuzul/tramvaiul/metroul la o creşă sau bonă;
- să ajungi la serviu transpirată şi deja obosită;
- să îţi cadă capul pe masă pentru ca ai vegheat nopţi întregi copilul neliniştit din cauza dentiţiei sau a altor şi altor manifestări şi probleme ale vârstei.
Eu îţi doresc simplu şi sincer, dragă Medusa, ca aceste măsuri ale guvernului să ţi se aplice şi ţie, să reuşeşti să obţii pentru copilul tău un loc la creşă, apoi la cămin, să nu ţi se îmbolnăvească des acolo, să devii o femeie de carieră, nu carieristă, şi să susţii şi sa mulţumeşti din inima pentru aceste reglementări minunate, datorită cărora te poţi pune în valoare.

O altă mamă cu 2 copii

Anonim spunea...

Bine mai de ce nu aveti in vedere conditiile din gradinite atunci?
Sa inteleg ca sustineti femeile trebuie sa stea acasa pentru ca trebuie ca nu sint gradinite bune si ieftine si asta e?
Nu ar trebui sa va coagulati argumentele si energia catre calitatea si numarul gradinitelor?
Nu e deloc ciudat ca femeile trebuie si accepta atit de usor sa se sacrifice pentru copii lor?
Si nu tatal? De ce sa nu stea si tatal acasa daca tot trebuie sa stea cineva? Pentru ca poate 80 % dintre barbati romani ar simti ca le cade rangul?
Voi sa fiti realiste sa stiti ce si de ce vi se intampla..si vad ca unele sint. Dar citi si cite nu s-au ratoit la medusa ca e carierista..de parca ar injura-o si ca nu are copii ca sa stie despre ce vorbeste.
Pai poate nu are copii ca nu vrea in aceste conditii.
Nu e trist atunci daca in societatea romaneasca sa fii mama e cel mai "tare" rol?
Si auzi..doctorate si masteruri.Da Romania are nevoie de femei cu doctorat care sa imi spuna ca e ok sa stau acasa cu copilul ca pot sa imi iau doctoratul.Nu mersi dragilor, Romania are nevoie de femei care inteleg ce se intampla in jurul lor si care vad si se uita in viitor.Femei simple,fara doctorat,care stiu ca au si drepturi,nu numai obligatii in societate.Femei care nu doar accepta "realitatea", femei care sa stie (si sa doreasca)ca se poate trai fara vina si obligatii suplimentare doar pentru ca esti femeie.

Iar despre avantajele copiilor crescuti de mame un an in plus fata cei din gradinite..hai sa fim seriosi.
Aia din Scandinavia tare rau o duc nu? Si merg la gradinita de la un an maaaareaaa majoriatate.Iar astia chiar au grija si tipa cind e vorba de bunastarea copiilor lor.
Dar femeile chiar au drepturi..chiar si cel de a alege.Si se descurca..si cu cariere mai mult sau mai putin importante si cu copii, dar si ajutate de societate, legi si barbati.Si nimeni nu se prea plinge de rolul de "superfemeie",ca nu trebuie sa fie atita vreme cit barbatii isi joaca rolul de parteneri si nu de copii.

Faza cu bonele ma depaseste..egoismul ideii e deh ..grotesc. Adica copilul meu o sa fie bine ca am bani dar al vecinului de vis a vis ca e "sarac" sa sufere la gradinita mizera..
Dar nu am destul de multi bani ca sa nu vreau sa ma subventioneze statul..asa ca ma bag..
Si nici la faza asta nu reactionati...taaare bizar.

Madusa ce faci tu e grozav..si eu iti multumesc din suflet.

Lucian Vâlsan spunea...

Sunt plăcut surprins de atitudinea asta.
Într-o formă similară am argumentat şi eu pe blog la vremea respectivă (fără partea cu bonele şi fără insistenţele feministe) şi am fost considerat misogin.

A trebuit să sap mult prin blogul ăsta ca să găsesc un articol raţional.
Deci se poate.

Mai citesc....