Diminutive & limbaj sexist. Mămici, fetiţe şi altele aşijderea

La tot pasul se folosesc diminutive pentru persoane de sex feminin, nu numai colocvial ci în dezbateri serioase despre politici publice, legi, revendicări ale unor categorii sociale, ca de exemplu:

„Mămicile sunt nemulţumite de atitudinea noului Guvern” (Realitatea tv, 27 decembrie 2008)

Mamicile au dat buluc la recalcularea indemnizatiei de crestere a copilului (Protv, 7 ian.)

Mămici? De ce "mămici" şi nu "mame", de vreme ce atunci când se aduce vorba de vreo problemă a părinţilor-bărbaţi exprimarea se face fără ezitare prin cuvântul „taţi”, niciodată cu diminutivul „tătici”:

Taţii divorţaţi vor custodia comună a copiilor (15 sept 2008)

Aceeaşi diferenţă de tratament în limbaj există şi în cazul copiilor. Se spune deseori „fetiţe” în loc de "fete" în schimb, chiar în acelaşi context, cuvântul ales pentru cei de sex masculin este „băieţi” niciodată „băieţei”.

Exemplu:
„100.000 de fetiţe, injectate cu un vaccin controversat” (Gândul, 21 nov 2008)

Băieţii ar putea fi vaccinaţi împotriva papiloma virusului uman (Gândul, 29 febr. 2008)

Diminutivele provin din tendinţa de a trata femeile/fetele cu o atitudine afectiv-protectoare, ca pe fiinţe sensibile şi lipsite de putere.

Diminutivarea adaugă subiecţilor/subiectelor o doză de infantilism. În cazul mamelor, prezenţa diminutivului alterează calitatea lor de fiinţe adulte, capabile să decidă pentru ele, să se descurce singure în viaţă. Mămicile sunt asemeni copilaşilor, ca nişte fiinţe drăgălaşe dar neputincioase, care au nevoie de protecţie.

Ar fi de neimaginat şi jignitor să se apeleze la diminutive atunci când se dezbat probleme ale altor categorii sociale, de genul: bătrâneii aşteaptă mărirea pensiilor, profesoraşii vor salariu cu 50% mai mare, doctoraşii emigrează din România, actoraşii sunt nemulţumiţi de interzicerea cumulului de salarii cu pensiile, ş.a.