marți, 24 noiembrie 2009

25 noiembrie – Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeii


Pe 25 noiembrie se celebrează Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeii. Manifestări organizate în toată lumea încearcă în această zi să atragă atenţia celor din jur să nu stea cu mâinile în sân când sunt prezenţi la o formă de violenţă asupra unei femei şi să acţioneze pentru prevenirea şi combaterea fenomenului.
În România, printre cele mai răspândite forme de violenţă asupra femeii este violenţa domestică. Zilnic, sute de femei sunt victimele partenerilor lor de viaţă şi, din păcate, multe suferă în tăcere, fără să acţioneze pentru a pune capăt situaţiei şi „a rupe colivia”. Multe sunt prizonierele unor mentalităţi tradiţionale, rabd în tăcere crezând că aşa e normal, că „rufele murdare se spală în familie” şi că „trebuie să fie supuse bărbatului”. Altele n-au încotro, pentru că situaţia materială le ţin într-o stare de dependenţă de bărbaţii cu care vieţuiesc. Altele se sacrifică de dragul copiilor, pe principiul că un copil trebuie să aibă şi mamă şi tată, chiar dacă mediul familial e marcat de violenţă.

Statul român e mai degrabă indiferent la problemele acestei categorii de cetăţeni. Există un număr infim de adăposturi pentru femeile abuzate, unele sunt doar pe hârtie iar în realitate nu mai funcţionează. În legislaţia românească nu există ordinul de restricţie, o măsură existentă în toate ţările dezvoltate. Este vorba de un ordin emis de judecător prin care i se interzice agresorului să se apropie la o distanţă anume de victimă.

În România nu există poliţişti specializaţi pe acest gen de violenţă, de judecători nu mai vorbesc.

Ce există în România? Există o Agenţie Naţională pentru Protecţia Familiei care a scos şi un ghid pentru cei care lucrează cu aceste femei. În anii trecuţi ANPF a organizat şi unele activităţi pentru a marca Ziua de 25 noiembrie, anul acesta nu a anunţat nimic.

În România există de asemenea centre speciale cu telefoane unde victimele pot suna pentru a primi consiliere juridică şi psihologică (deşi nu în toate oraşele, din păcate). În România există nişte medici deosebiţi, cum sunt cei de la IML, care încurajează femeile să meargă mai departe cu demersurile lor şi să pună capăt calvarului în care trăiesc. În România mai există şi câteva ONG-uri care ajută efectiv aceste femei, cum e Fundaţia Sensiblu din Bucureşti sau Artemis din Cluj.

Cel mai acut se simte în România lipsa unei dezbateri reale pe această temă. Politicienii nu vorbesc decât rareori despre acest fenomen. Mass-media prezintă cazurile de cele mai multe ori în mod senzaţionalist. Există şi excepţii, de pildă campania Jurnalului Naţional iniţiată în urmă cu câteva săptămâni.

7 comentarii:

Lucia Lepadatu spunea...

Nu pot decat sa-ti multumesc si sa ma bucur pentru faptul ca ai reusit sa ne oferi atat de multa informatie cu privire la manifestari consacrate zilei de 25 noiembrie.
Trebuie sa-ti dau, insa, o veste proasta: Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, responsabilă cu elaborarea, implementarea şi monitorizarea politicilor publice în domeniul violenţei în familie nu mai exista ! ANPF a fost desfiinţată (vezi Legea nr.329/5 noiembrie 2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional), ea fiind absorbita de Agentia Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.
Nu am elemente care sa ma determine sa nu consider ca aceasta modificare de ordin institutional va face ca problematica violenţei în familie sa dispara de pe agenda publică, în condiţiile în care România este tributară unei mentalităţi tradiţionale şi permisive iar organizaţiile internaţionale (Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Interparlamentară şi Consiliul Europei) desfăşoară campanii ample şi recomandă statelor membre măsuri urgente şi hotărâte împotriva fenomenului violenţei în familie.

medusa spunea...

Lucia, n-am stiut. E o veste proasta, intr-adevar.
Poate ar fi fost mai bine ca ANPF sa intre in ANES nu in Agentia de protectie a copilului. Nu stiu.

Corina spunea...

Felicitari pentru blog. E o prezenta necesara in spatiul virtual si ma bucur ca exista asemenea initiative romanesti. Din pacate, prea putine inca. Sper ca seria evenimentelor ce vor fi organizate in tara pentru a marca Ziua pentru Eliminarea Violentei Impotriva Femeilor va mai trezi constiintele romanilor. E laudabila in acest sens si campania Jurnalului National. Dar statul face mult prea putin pentru a incuraja si a proteja familia si pentru a combate violenta domestica. Aceasta ramane o trasatura dureroasa a vietii in multe familii de romani si ar trebui sa acceleram trecerea la o mentalitate europeana.

Anonim spunea...

Violenta impotriva femeilor

.......
Azi e o zi in care e bine sa ne mai gandim putin la acest fenomen rusinos. In ceea ce ma priveste nu pot decat sa regret ca un demers laborios pe care l-am facut in 2008, lucrand mult cu ONG-urile, si ma refer la majora modificare a legii de combatere a violentei in familie - a fost lasat sa zaca in uitare in sertarele comisiilor parlamentului dupa plecarea mea de acolo.
..........

VEZI:

http://minodoracliveti.blogspot.com/

Tio spunea...

"Meduza", ai vazut ceva la tv (toate) despre 25 noiembrie si ziua int ptr eliminarea violentei?

Tio spunea...

Se pot face destule impotriva violentei si fara institutii destinate daca exista intelegere, vointa, oamenii, un plan.
Exista ceva statistica undeva?

Jurnalistii si mai ales femeile jurnaliste sint persoane-cheie.
Vezi unde se scrie despre 25 si cine scrie. E bine de stiut.
Bacau, Ziua de Constanta...
Amnesty e implicat?
Campanii pe bloguri (inclusiv instructiuni cum pui un banner)?

Mai jos sint citeva link-uri pt ceva inspiratie (Pot fi traduse prin Google Translate care iti permite sa citesti o vesiune tradusa direct)

http://www.aftonbladet.se/nyheter/153kvinnordodade/
Daca in Suedia sint 153 imi imaginez ca sint spre 1000 in Ro.

http://www.sweden.gov.se/sb/d/3208

medusa spunea...

Tio, cred ca problema e destul de grava si raspandita ca sa existe o institutie publica de sine statatoare care sa gestioneze niste politici publice pentru reducerea/combaterea fenomenului.
La tv nu am vazut nimic, e drept ca nu am avut f mult timp sa ma uit.