25 noiembrie – Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeii

Pe 25 noiembrie se celebrează Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeii. Manifestări organizate în toată lumea încearcă în această zi să atragă atenţia celor din jur să nu stea cu mâinile în sân când sunt prezenţi la o formă de violenţă asupra unei femei şi să acţioneze pentru prevenirea şi combaterea fenomenului.

În România, printre cele mai răspândite forme de violenţă asupra femeii este violenţa domestică. Zilnic, sute de femei sunt victimele partenerilor lor de viaţă şi, din păcate, multe suferă în tăcere, fără să acţioneze pentru a pune capăt situaţiei şi „a rupe colivia”. Multe sunt prizonierele unor mentalităţi tradiţionale, rabd în tăcere crezând că aşa e normal, că „rufele murdare se spală în familie” şi că „trebuie să fie supuse bărbatului”. Altele n-au încotro, pentru că situaţia materială le ţin într-o stare de dependenţă de bărbaţii cu care vieţuiesc. Altele se sacrifică de dragul copiilor, pe principiul că un copil trebuie să aibă şi mamă şi tată, chiar dacă mediul familial e marcat de violenţă.

Statul român e mai degrabă indiferent la problemele acestei categorii de cetăţeni. Există un număr infim de adăposturi pentru femeile abuzate, unele sunt doar pe hârtie iar în realitate nu mai funcţionează. În legislaţia românească nu există ordinul de restricţie, o măsură existentă în toate ţările dezvoltate. Este vorba de un ordin emis de judecător prin care i se interzice agresorului să se apropie la o distanţă anume de victimă.

În România nu există poliţişti specializaţi pe acest gen de violenţă, de judecători nu mai vorbesc.

Ce există în România? Există o Agenţie Naţională pentru Protecţia Familiei care a scos şi un ghid pentru cei care lucrează cu aceste femei. În anii trecuţi ANPF a organizat şi unele activităţi pentru a marca Ziua de 25 noiembrie, anul acesta nu a anunţat nimic.

În România există de asemenea centre speciale cu telefoane unde victimele pot suna pentru a primi consiliere juridică şi psihologică (deşi nu în toate oraşele, din păcate). În România există nişte medici deosebiţi, cum sunt cei de la IML, care încurajează femeile să meargă mai departe cu demersurile lor şi să pună capăt calvarului în care trăiesc. În România mai există şi câteva ONG-uri care ajută efectiv aceste femei, cum e Fundaţia Sensiblu din Bucureşti sau Artemis din Cluj.

Cel mai acut se simte în România lipsa unei dezbateri reale pe această temă. Politicienii nu vorbesc decât rareori despre acest fenomen. Mass-media prezintă cazurile de cele mai multe ori în mod senzaţionalist. Există şi excepţii, de pildă campania Jurnalului Naţional iniţiată în urmă cu câteva săptămâni.

(Sursa foto)