O mică concesie făcută de Ministrul Muncii la vârsta de pensionare a femeilor

După discuţiile de azi cu sindicatele, ministrul muncii, Mihai Şeitan, s-a lăsat înduplecat să facă o mică concesie femeilor din România, şi anume să reducă vârsta de pensionare a femeilor care au avut un copil, de la 65 la 64 de ani, iar a celor cu doi sau mai mulţi copii, la 63 de ani. Propunerea va fi discutată vineri cu primul ministru Emil Boc.

Nu reiese de nicăieri dacă e vorba de o OPŢIUNE sau o OBLIGAŢIE a femeilor în cauză de a se pensiona mai devreme de 65 de ani. Pentru că s-ar putea să existe femei care, deşi ar putea beneficia de acest amendament, să-şi dorească să stea în câmpul muncii până la 65 de ani pentru a avea o pensie mai mare (vezi cazul profesoarei Angela Cotoară de la Tg. Mureş).

În al doilea rând, ministrul nu discută nicăieri problema de fond în cazul egalizării vârstei de pensionare între femei şi bărbaţi: existenţa inegalităţilor din spaţiul domestic. Femeile din România duc tot greul muncilor din gospodărie (gătit, spălat, curăţenie) şi a celor de îngrijire a copiilor, iar Statul nu pare nicicum preocupat să introducă programe de educaţie pentru încurajarea parteneriatului soţ-soţie la aceste munci. Nimic nu ne face să credem că mentalităţile românilor se vor schimba în ce priveşte rolurile din familie peste 20 de ani când legea pensiilor se va aplica, din contră. Şi femeile tinere au fost învăţate prin modelele din familie, şcoală şi de la televizor (vezi reclamele) că aceste munci le aparţin lor în exclusivitate.

În al treilea rând, rămâne nediscutată şi problema penalizării la pensie a femeilor care îşi iau concediul parental de 2 ani. Contribuţia la fondul de pensie pe perioada concediului de creştere a copilului, aşa cu e gândită acum, conduce în cele din urmă la o pensie cu 5-7% mai mică decât dacă femeile nu şi-ar fi luat acel concediu. „Penalizarea” este agravată de reducerea vârstei de pensionare (pentru că un număr mai mic de ani de contribuţie echivalează cu o pensie mai mică). Şi toate acestea la un loc, cumulat cu faptul că în România femeile au în medie salarii cu 13% mai mici decât bărbaţii şi au o rată de ocupare mai mică pe piaţa muncii, vor perpetua aceeaşi tristă inegalitate de acum: pensiile femeilor vor fi considerabil mai mici decât ale bărbaţilor, iar văduvia (pentru că asta e, femeile trăiesc mai mult) înseamnă confruntarea cu lipsurile şi sărăcia.

În concluzie, româncelor, daţi ţării câţi mai mulţi copii că are grijă Statul ca la bătrâneţe să vă „răsplătească”! Vorba aceea, nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.