Decriminalizarea prostituatelor, da! Legalizarea prostituţiei, nu!

Silviu Prigoană a depus la Parlament un proiect de lege de legalizare a prostituţiei. Potrivit acestui proiect, prostituatele trebuie să aibă minim 20 de ani, iar clienţii, minim 16.

Despre efectele nocive ale legalizării prostituţiei am mai discutat. Ele s-au confirmat în ţările în care prostituţia este legală, ca Olanda sau Germania. Prin legalizarea prostituţiei aceste ţări au deveni o ţintă predilectă a reţelelor de trafic de fiinţe umane, cererea pentru sexul plătit a fost încurajată şi a crescut, conducând şi la creşterea numărului de persoane implicate în prostituţie. Acestea au făcut ca o ţară ca Norvegia în care prostituţia a fost legală timp de 10 ani, să modifice radical legea în urmă cu doi ani, trecâd la modelul suedez de amendare a clienţilor.

Totodată, prin legalizarea prostituţiei, veniturile la bugetul de Stat au fost departe de cele estimate iniţial. Chiar şi în ţări cu niveluri scăzute ale corupţiei, doar o mică parte a veniturilor din prostituţie e declarată fiscului. Cei care îşi închipuie că Statul român va avea prea mult de câştigat de pe urma legalizării prostituţiei sunt naivi sau au alte interese în sensul legalizării.

Felul cum este privită acum prostituţia din România trebuie într-adevăr schimbat. Acum prostituatele sunt amendate, ajungând de multe ori la un cumul de amenzi de sute de milioane de lei vechi pe care nu-l pot achita şi care le împiedică pentru tot restul vieţii să abandoneze prostituţia pentru a exercita o muncă legală. În cazuri fericite, amenzile sunt achitate cu muncă în folosul comunităţii. Dar clientul? Clientul nu păţeşte absolut nimic în România.

Prigoană însuşi recunoaşte în proiectul de lege depus la Parlament că prostituţia este „o problemă a societăţii”. Dacă aşa este, atunci de ce cei care fac posibilă existenţa prostituţiei prin banii lor, clienţii, nu sunt sancţionaţi în nici un fel? Ocultarea consumatorilor de sex plătit este culmea ipocriziei celor care susţin că prostituţia „există şi va exista”. În Suedia şi alte ţări nordice care s-au angajat serios în direcţia reducerii prostituţiei şi în cele din urmă a eliminării ei, a fi consumator de sex plătit a devenit un lucru blamat social şi sancţionat de lege. Amenda o plăteşte clientul, nu prostituata, atunci când poliţia descoperă un caz de servicii sexuale contra-cost.

Prostituţia nu e o activitate economică la fel ca oricare alta. Deşi există femei care aleg liber acest mijloc de a-şi asigura existenţa, realitatea e departe de a fi idilică. Această „alegere” pleacă de la condiţii economice şi sociale nefavorabile, de la sărăcie, violenţă, abuzuri în copilărie, familii destrămate, lipsa de oportunităţi şi altele. Dacă n-ar fi aşa, spune Nuria Varela, o jurnalistă spaniolă, oare şi-ar dori cineva ca fiica sau sora sa să devină prostituată?

Şi un alt aspect. România este o ţară de origine a traficului de persoane din Europa iar felul cum guvernul a tratat acest fenomen a fost aspru criticat într-un raport din iunie al Departamentului de Stat al SUA. Pe un teren pe care reţelele mafiote deja există, legalizarea prostituţiei ne-ar pune repede pe harta turismului sexual, precum Indonezia, oferind de „muncă” româncelor fără oportunităţi şi joburi normale. La asta le-ar condamna, din nefericire, Guvernul pe unele românce, în lipsa oferirii altor oportunităţi de a le asigura traiul pe timp de criză.

Implicaţiile legalizării prostituţiei ar trebui studiate împreună cu specialiştii din ţările care au făcut în urmă cu câţiva ani acest pas, pentru a vedea care este punctul lor de vedere actual. Ar trebui întrebaţi norvegienii de ce au renunţat la legalizarea prostituţiei în favoarea sancţionării clienţilor şi descurajării acestei munci. Şi nu în ultimul rând, ar trebui văzut cum funcţionează legislaţia de amendare a clienţilor din Suedia, Islanda, Finlanda şi dezbaterile pe care aceasta le-a stârnit în ţări precum Marea Britanie sau Spania. În Spania bunăoară, anul trecut când a existat o iniţiativă de legalizare a prostituţiei din partea unui mic grup parlamentar, voturile împotrivă au fost 90% din totalul voturilor din Parlament. S-a discutat intens despre faptul că, datorită globalizării, prostituţia şi traficul de fiinţe umane sunt strâns legate. Spaniolii au decis atunci că trebuie alocate fonduri pentru sensibilizarea populaţiei care să conducă la schimbarea percepţiei de utilizare a femeilor ca mărfuri sexuale şi în acelaşi timp că ar trebui întărite efectivele poliţieneşti de depistare a prostituţiei forţate.

___________________________

La final, câteva răspunsuri scurte la unele preocupări ale celor care mai cred că legalizarea prostituţiei este de dorit:

1. Vor veni bani la buget din impozitarea prostituţiei?

Nu. Cel mai probabil, după ce se vor înregistra legal, proxeneţii deveniţi peste noapte oameni de afaceri onorabili nu-şi vor declara decât o foarte mică parte din venituri. Evaziunea fiscală va fi greu de controlat.

2. Prostituatele vor fi mai protejate?

Prostituatele pot fi protejate şi altfel decât prin legalizarea prostituţiei, de pildă prin decriminalizare, adică renunţarea la amendarea lor, aşa cum se practică acum. Dacă Statul se preocupă pentru ele, le-ar putea oferi cursuri de calificare şi programe de inserţie pe piaţa muncii.

3. Prin legalizarea prostituţiei se vor înregistra mai puţine violuri?

Asta este concepţia unora care cred că bărbaţii au nevoie de un fel de defulare a agresivității sexuale. În primul rând, şi prostituatele sunt oameni, deci şi ele ar trebui protejate împotriva agresiunilor unor descreieraţi. În al doilea rând, există studii care arată că bărbaţii care frecventează prostituatele tind să trateze toate femeile ca pe nişte prostituate şi îşi deformează percepţia asupra relaţiei cu sexul opus. Deci e posibil ca violurile să crească, nu să scadă, femeile devenind pentru aceşti bărbaţi nişte obiecte sexuale de unică folosinţă.

4. Prostituţia există şi va exista, de ce nu să-i dăm forme legale?

Şi sclavia a existat şi totuşi s-a reuşit abolirea ei. Ceea ce este legal este interpretat ca fiind bun, ceea ce nu e cazul cu prostituţia. Prostituţia nu este doar un atentat la adresa demnităţii umane, afectând fizicul şi psihicul celui care o practică, dar este asociată în secolul în care trăim cu criminalitatea organizată şi traficul de fiinţe umane. Milioane de femei şi copii le-au căzut victime, iar legalizarea prostituţiei n-a făcut decât să le ofere mafioţilor un ajutor pentru a-şi desfăşura operaţiunile şi pentru a atrage clienţii cu banii cărora şi-au construit averile.

5. Prin legalizarea prostituţiei se va putea face controlul unor boli şi vor fi protejaţi clienţii?

Controlul sanitar al prostituatelor se poate face şi fără legalizarea prostituţiei, iar clienţii nu trebuie protejaţi în mod special, existând mijloace la îndemână care le pot oferi întreaga protecţie de care au nevoie. Se cheamă prezervative.

6. Dacă există persoane dispuse să-şi vândă corpul, de ce n-ar trebui lăsate s-o facă?

În primul rând, Statul are datoria de a lua măsuri de a proteja cetăţenii, chiar împotriva voinţei lor, de aceea medicamentele se dau pe reţetă, de aceea este interzisă vânzarea de organe.

În al doilea rând, realitatea ne arată că procentul celor care practică prostituţia de bunăvoie este mic. Majoritatea prostituatelor fie au fost forţate la un moment dat de cineva din anturajul sau familia lor sau chiar de străini să practice prostituţia (de exemplu prin oferte de muncă înşelătoare), fie au fost forţate de împrejurări, din cauza sărăciei, a lipsei de oportunităţi, de educaţie, a lipsei suportului familial, etc.

Probabil dacă Statul s-ar fi preocupat mai mult de a le oferi şanse în viaţă şi locuri de muncă, aceste persoane n-ar fi ajuns să-şi vândă corpul pentru a se întreţine. Este ceea ce ar trebui să-l preocupe mai mult pe domnul Silviu Prigoană din funcţia pe care o deţine în Parlament…