Împotriva sistemului de vot uninominal „pur” (II)

Senatul a aprobat astăzi proiectul de lege privind votul uninominal “pur”, iniţiat de liderii USL, Crin Antonescu si Victor Ponta. Ne îndreptăm periculos spre adoptarea unui sistem de vot nereprezentativ care poate îngropa pluripartidismul din România.

Prin „uninominal pur” liderii USL înţeleg un sistem de vot uninominal majoritar într-un sigur tur prin care câştigător va fi cel care primeşte cele mai multe voturi în colegiu, indiferent dacă este dorit sau nu de majoritatea alegătorilor. Se poate ajunge la situaţia ca un candidat cu 15% din voturi să intre în Parlament deşi restul de 85% din alegători nu l-ar vota într-un al doilea tur de scrutin. Acest sistem va fi folosit la alegerile locale din iunie.

Iluzia pe care acest sistem de vot o creează este că alegătorii decid direct pe cine vor trimite reprezentanţi în Parlament. Se creează iluzia că partidele politice îşi pierd din însemnătate în jocul politic. În realitate, sistemul uninominal „pur” nu va duce la desfiinţarea partidelor ci doar la acumularea exagerată şi nemeritată a puterii de către partidele mari şi la sufocarea partidelor mijlocii şi mici şi chiar la dispariţia acestora. În ţările cu sistem de vot uninominal majoritar într-un singur tur de scrutin scena politică este dominată de două-trei partide. În loc de pluripartidism aceste ţări au mai degrabă un bi-partidism.

Sistemul de vot uninominal majoritar într-un singur tur este folosit în ţări anglo-saxone ca Statele Unite şi Marea Britanie. Partidele americane şi britanice au însă mecanisme interne democratice de desemnare a candidaţilor în alegeri. De exemplu în Partidul Laburist britanic se întocmesc liste scurte de candidaţi (shortlist) pentru diferite circumscripţii iar laburiştii din raza circumscripţiei aleg democratic care va fi candidatul cu care partidul se va prezenta în alegeri. Au loc un fel de alegeri primare. La noi sunt desemnaţi aceia care se află în graţiile baronilor locali sau a liderilor de la centru, neexistând proceduri interne democratice de alegere a candidaţilor.

Un avantaj adus în discuţie în favoarea sistemului uninominal FPTP este stabilitatea politică, în detrimentul reprezentativităţii politice mai largi care poate duce la majorităţi politice instabile. Însă în România există deja restricţii legale foarte mari pentru înfiinţarea unui partid politic (minim 25.000 de semnături din cel puţin 18 judeţe) iar scena politică la ora actuală este dominată de o uniune politică mamut care, după toate previziunile, va câştiga majoritatea voturilor la alegerile legislative din noiembrie.

Cel mai neînţelept mi se pare sprijinul pe care liberalii îl acordă adoptării sistemului de vot uninominal într-un singur tur. Partidul Naţional Liberal mizează la ora actuală pe uniunea cu PSD, însă în afara acestei alianţe ar pierde masiv mandate în defavoarea partidelor mai mari (asta dacă nu devine partidul nr. 1 sau nr. 2 în preferinţele electoratului). Conştient sau nu, Antonescu pare dispus să-şi asume riscul adoptării unui sistem de vot prin care partidele cu candidaţi pe locurile 2, 3 şi aşa mai departe să nu fie reprezentate în Parlament, chiar dacă acumulează, să zicem, 20% din voturi la nivel naţional. 

Pe lângă inconvenientul major legat de reprezentativitatea aleşilor, sistemul de vot uninominal „pur” favorizează:

• Traseismul politic. Figurile politice locale sau naţionale care dispun de bani şi reţele de promovare se vor muta cu uşurinţă de la un partid la altul, cum o fac deja de când avem sistem de vot uninominal. Acest lucru nu se întâmplă în ţările anglo-saxone pentru că politicienii ţin la ideologia pe care o reprezintă.

• Desemnarea candidaţilor cu resurse financiare. Fiind vorba de o campanie electorală centrată pe local, din uşă în uşă, este nevoie de importante resurse financiare pentru a asigura vizibilitatea pe străzi şi în mass media, pentru organizarea de evenimente şi susţinerea staff-ului de campanie.  Partidele îi preferă pe cei cu resurse, îi pun candidaţi în alegeri pentru a se asigura că în colegiul respectiv se vor aloca toate resursele necesare pentru derularea campaniei. În ţările anglo-saxone este dezvoltată cultura fundraising-ului iar mulţi candidaţi, chiar dacă nu au suficienţi bani (deşi majoritatea au), primesc sprijin de la susţinători, de la fundaţii şi asociaţii care se identifică cu ideile lor.

• Desemnarea candidaţilor în funcţie de notorietate. Când se votează pe liste, partidele politice sunt atente ca pe primele locuri să pună persoane cunoscute electoratului, restul putând fi persoane cu expertiză în diverse domenii dar mai puţin cunoscute în spaţiul public. În schimb în sistemul de vot uninominal partidele sunt forţate să acorde importanţă notorietăţii fiecărui candidat, de aceea de multe ori preferă un cântăreţ, actor sau vedetă tv  în locul unui profesor universitar sau expert într-un anumit domeniu.

• Discriminarea minorităţilor şi a femeilor. Fiind vorba de o luptă directă între candidaţi, nu între partide, o luptă care se duce la nivel de colegiu, de multe ori partidele evită să aleagă drept candidaţi reprezentanţi ai minorităţilor etnice, sexuale sau religioase sau femei, considerând că aceştia ar fi în dezavantaj faţă de contracandidaţii neminoritari sau bărbaţi ai celorlalte partide.

Categoric acest sistem de vot nu aduce beneficii scenei politice din România. Acumularea puterii politice de doar câteva partide, pe spezele voturilor acordate altor partide mai mici este nemeritorie. Partidele care vor domina scena politică în urma implementării acestui sistem de vot nu au proceduri interne democratice de luare a deciziilor, fiind conduse de găşti de indivizi cu interese care deseori au puţine în comun cu interesul public. Partidele din România nu se pot compara cu partidele americane sau britanice din acest punct de vedere.

În urmă cu două săptămâni, mai multe organizaţii nonguvernamentale au trimis o scrisoare publică de protest împotriva ideii de introducere a sistemului majoritar cu un tur, scrisoare în care arătau că intenţia USL reprezintă nu numai o dovadă de populism și ipocrizie ci şi de dispreț față de democrație.

Scrisoarea ar merita detaliată cu sprijinul unor teoreticieni în ştiinţele politice pentru a pune mai bine în lumină dezavantajele şi pericolele aduse de acest sistem de vot numit demagogic „pur”.

Au mai scris pe această temă:

• Gabi Creţu, La putere!? Da, dar pe baze democratice!

• Dan Selaru, Un NU hotărât votului uninominal într-un tur 

• Elena Vijulie, Ce ascunde uninominalul lui Ponta şi Antonescu