Blaga, Udrea şi politica (in)egalităţii de gen în PD-L

Peste câteva luni au loc alegeri interne în PD-L iar spiritele s-au încins în ultima vreme între concurenţii la funcţiile de conducere. Printre conflictele mai mult sau mai puţin deschise s-a numărat şi cel între Vasile Blaga şi Elena Udrea, ambii politicieni fiind interesaţi să-şi facă simţită influenţa în partid.

Anticipând că n-are suficiente forţe pentru a concura contra greilor partidului (Blaga – Videanu – Berceanu), Elena Udrea a bătut de pe acum în retragere, anunţând că e prea ocupată la minister şi nu-şi doreşte decât un post de vicepreşedinte, în loc de prim-vicepreşedinte.

De amintit un amănunt interesat în legătură cu alegerile PD-L: unul din cele 4 posturi de prim-vicepreşedinte este rezervat unei femei. La acest moment, cea care are cele mai multe şanse să ocupe acest post este Roberta Anastase, în condiţiile în care, la sfârşitul săptămânii trecute, Monica Macovei anunţa şi ea că nu e interesată de foncţii, ci mai degrabă de o reformă internă în partid.

Blaga n-a pierdut vremea şi, la câteva ore după ce Udrea anunţa pe toate canalele că nu se mai vrea prim-vice, a dat un interviu ziarului Gândul în care a negat că ar fi în conflict cu aceasta. Dar nu s-a arătat prea optimist în legătură cu şansele unei femei de a face politică la vârf în România. Principala problemă, consideră Blaga, este faptul că femeile nu votează femei.

"Reporter: Cum gestionează PD-L era post-Băsescu? Aţi găsit persoana care să-i succeadă lui Traian Băsescu la Preşedinţia României?

Vasile Blaga: Bineînţeles că suntem preocupaţi de lucrul acesta şi de asta a şi fost gândit statutul sub actuala formă. […]

Reporter: A venit timpul pentru un candidat-femeie?

Vasile Blaga: Orice este posibil dar, în România, din păcate, femeile au o problemă. În general, femeile nu votează femei. De ce, nu ştiu.” (Gândul)

Ca de obicei, vina aparţine tot femeilor!

Poate ar trebui să ne spună domnul Blaga pe ce studii se bazează această afirmaţie, pentru că, personal, nu am cunoştinţă de asemenea situaţie. Mai degrabă s-ar spune că numărul mic de femei se datorează politicii de cadre a partidelor. La alegerile parlamentare din 2008, femeile au reprezentat aproximativ 10% din totalul candidaţilor propuşi de partide, însă electoratul nu s-a arătat misogin, procentul femeilor care au ajuns în Parlament fiind de 9,7% din totalul candidaţilor aleşi.

Dar despre ce discutăm aici? De fapt, preocuparea pentru problema egalităţii de gen în organele de conducere ale PD-L este una de faţadă. Rezervarea uneia din funcţiile de prim-vicepreşedinte al partidului pentru o femeie este un gest simbolic şi cam atât. Cu o floare nu se face primăvară! Nu prea contează că o vom avea pe Roberta Anastase sau pe Elena Udrea sau pe Monica Macovei în conducerea PD-L. Degeaba purtăm discuţii despre cum ar fi dacă am avea în viitor o femeie preşedinte al României. Adevărata problemă rămâne numărul insignifiant de femei admis în zonele de putere reală. Excepţiile întăresc regula.

Câtă vreme raportul femei-bărbaţi în toate aceste funcţii este undeva la 10/90, destinele acestei ţări vor continua să fie decise în principal de reprezentanţii politici bărbaţi.

Un oarece interes pentru o politică de echilibrare a reprezentării sexelor s-a manifestat în urmă cu o lună la o şedinţă a Organizaţiei de Femei a PD-L. Sulfina Barbu anunţa că OF cere impetuos partidului să ia măsuri de modificare a statutului în aşa fel încât femeile să reprezinte minim 45% dintre candidaţii la funcţiile publice, 40% dintre aleşii din administraţia locală şi o treime dintre miniştrii PD-L. Cererea a rămas în coadă de peşte! Umblă vorba că Roberta Anastase s-ar fi ridicat în timpul unei şedinţe în care se discuta despre necesitatea stabilirii unor cote minimale pentru reprezentarea femeilor în interiorul PD-L şi ar fi spus că femeile ar trebui să reuşească numai prin forţe proprii şi competenţă, aşa ca ea! Întocmai ca ea!

E clar, repet a mia oară pe acest blog, că nici femeile şi nici bărbaţii din politică nu reuşesc să ajungă la vârf doar prin competenţe sau forţe proprii. Contează enorm reţeaua de relaţii umane şi aspectele financiare şi, în cazul femeilor, şi mentalităţile din societate cu privire la capacităţile şi şansele lor de reuşită (dovadă, iată, Blaga în interviul din Gândul. Blaga le-a transmis chiar azi colegilor săi de partid prejudecata că o femeie nu are acelaşi succes la electorat ca un bărbat. Atitudinea asta se transformă ulterior într-un act de discriminare atunci când se face selecţia cadrelor iar în cele din urmă ajungem la dezechilibrul actual, deloc întâmplător).