miercuri, 24 februarie 2010

Despre agresiunile de la Iaşi

Agresarea a 11 femei din Iaşi de către, pare-se, un individ care tocmai ieşise din puşcărie unde ispăşise o pedeapsă pentru infracţiunea de viol, nu a prilejuit în media românească o discuţie mai largă asupra diferitelor forme de agresiune asupra fetelor şi femeilor tinere care circulă ca pietoni pe străzile oraşelor din România.


Fenomenul este mult, mult mai extins decât îşi imaginează cei care nu sunt în targetul acestor tipuri de agresiuni. Îmi aduc aminte că odată la un curs, când am dezbătut subiectul, la întrebarea „câte dintre voi aţi fost vreodată agresate pe stradă” aproape toate fetele din sală au ridicat mâna.


Şi mai ciudat este că bărbaţii care ne sunt apropiaţi, parteneri de viaţă, colegi, prieteni, se arată uimiţi când află despre aşa ceva. Reacţiile lor sunt: „cum adică, te-a pipăit când erai în autobuz?” sau „ţi-a vorbit vulgar când treceai strada?”. Ei bine, da! Cred că nu e femeie tânără în Bucureşti care circulă pe jos sau cu mijloacele de transport în comun care să nu fi fost vreodată victima unei agresiuni, cel puţin verbale, de la aceşti macho în călduri.


Şi totuşi, de ce nu se fac campanii şi de ce nu se vorbeşte despre fenomen? M-am tot întrebat eu însămi. Motivul cred că este acela că, cei şi cele care sunt pe o poziţie de decizie, în măsură să aprobe un proiect, să zicem la Ministerul de Interne sau un altul, de pildă de educare prin şcoli şi licee, au un venit suficient de consistent ca să-şi cumpere o maşină personală. Nu se plimbă pe străzi, n-au experienţa de zi cu zi a vieţii de pieton sau călător în mijloacele de transport în comun. Apoi, de la Ministerul de Interne nu prea mă aştept să ia în vizor în mod special acest tip de agresiune. Acolo în funcţiile de conducere sunt preponderent bărbaţi (cum ziceam mai sus, care habar n-au, mulţi dintre ei, ce înseamnă să fii fată sau femeie tânără pe stradă), iar pe de altă parte, nici nu există vreo presiune dinspre UE să se facă ceva, în principal din cauză că …în UE fenomenul este absent. Am trăit 6 luni în Italia şi niciodată nu mi s-a adresat o vorbă urâtă pe stradă. Am stat 1 an în Spania şi credeţi-mă, nu există aşa ceva. Never ever.


Agresiunile de la Iaşi au fost destul de violente. Tipul are probleme de comportament, dar totuşi, ar trebui să ne dea de gândit faptul că femeile care i-au căzut victime nu au denunţat într-o primă fază infracţiunea. S-au dus pur şi simplu la spital să se trateze. Abia când una dintre ele s-a adresat poliţiei, la o investigaţie mai amănunţită a reieşit că e vorba de mai multe victime.


În schimb îmi amintesc de un caz în care un român a fost amendat în Spania pentru că a pipăit o fată pe stradă. În acel caz fata, spanioloaică, s-a dus imediat în căutarea unui poliţist şi agresorul a fost prins la câteva minute după eveniment. O cu totul altă mentalitate de a reacţiona, atât din partea victimei cât şi a poliţiei.


În concluzie, cred că subiectul agresiunilor pe stradă asupra fetelor şi femeilor, cu toate că e o realitate, este încă un tabu în România. De asta profită zi de zi agresorii. Muncitorii de pe şantier nu simt nicio piedică în sinea lor în a adresa cuvinte obscene oricărei fete care li se arată în zare. Sunt ei cumva condamnaţi de societate? Sunt actele lor interpretate altfel decât ca nişte simple glumiţe nevinovate, cu toate că acelor fete le provoacă spaimă şi repulsie? Mass media a ratat momentul, acum când s-au întâmplat atacurile de la Iaşi, să deschidă acest subiect. Poate cu altă ocazie sau poate, pur şi simplu, nu va fi nevoie de o ocazie pentru a face ceva şi pentru siguranţa cetăţeanului de sex feminin pe stradă.


Citeşte şi articolul Hărţuirea pe stradă .

Niciun comentariu: