marți, 2 februarie 2010

Reforma partidelor, făcută de bărbaţi pentru bărbaţi

Cristian Pârvulescu, liderul asociaţiei Pro Democraţia, spunea recent într-un articol:

„Reforma partidelor nu poate eluda problema reprezentării femeilor la cel mai înalt nivel al deciziei politice. Şi nu pentru că România e ţară macho şi avem unul din cele mai masculine parlamente din lume, ci pentru că partidele au promovat o politică de recrutare în favoarea bărbaţilor.” (Sursa)

Reforma partidelor se discută în aceste zile la PSD, PD-L şi PNL. La toate cele trei formaţiuni politice se lucrează din greu la modificări ale statutelor. Propunerile de modificare eludează însă problema despre care vorbeşte domnul Pârvulescu. La PSD se discută despre numărul de vicepreşedinţi, reînfiinţarea funcţiei de preşedinte executiv sau forma de votare a structurilor de conducere pe liste sau nominal. La PD-L reforma pare să se fi oprit la discuţiile despre siglă şi schimbarea denumirii partidului în Partid Popular. La PNL până acum modificarea statutului vizează desfiinţarea funcţiei lui Ludovic Orban în partid.

Doar la PSD, eurodeputata Rovana Plumb a ridicat public problema slabei reprezentări a femeilor, cerând explicit modificarea statutului prin fixarea unui procent minim de femei care să facă parte din forurile de conducere ale partidului. În rest, silezio…

Oh, dar cum de le-a scăpat din vedere partidelor această problemă? Cum de a fost posibilă asemenea omisiune? Răspunsul: pentru că în componenţa comisiilor de redactare a modificărilor la statut se regăsesc în majoritate covârşitoare bărbaţi. La PD-L de pildă, doar 4 din cei 23 de membri ai comisiei de redactare a modificărilor statutare sunt femei. Situaţia este mai gravă la PNL. Sunt zvonuri că în recent înfiinţata comisie de modificare a statutului PNL nu există nicio femeie!

Bărbaţii politici vor găsi de cuviinţă să spună că există probleme mai importante pentru partidele din care fac parte decât reprezentarea politică a femeilor în conducere. Nu par foarte deranjaţi de faptul că la ora actuală, din punct de vedere al empowermentului politic al femeilor, România se află pe locul 126 din 134 de ţări, întrecută chiar şi de unele ţări musulmane. Nu par deranjaţi de faptul că, chiar la ei în ogradă, la partidele politice, se află cauza slabei prezenţe a femeilor în funcţii în Stat şi la nivel local. În 2008, la alegerile parlamentare, femeile au fost în medie 10% din totalul candidaţilor propuşi de partide. În urma votului uninominal, procentul femeilor care au intrat în Parlament a fost de 9,7%. Deci nu electoratul e misogin, ci partidele. În interiorul partidelor, selecţia cadrelor urmează criteriul „bărbat alb cu puşculiţă mare şi generozitate pe măsură”. Femeile sunt păstrate pentru munca de jos, caritate, hârţogăraie, masă de manevră.

Grav este şi faptul că femeile însele nu se solidarizează pentru a reduce dominaţia masculină din partide. Ori sunt prea puţine cele care deţin realmente puterea şi atunci nu au curaj să facă notă discordantă cu colegii lor bărbaţi când vine vorba de priorităţile partidului, ori s-au văzut cu sacii în căruţă şi au impresia că dacă ele au reuşit să acceadă la un post în conducere, femeile nu ar fi în nici un fel discriminate la împărţirea funcţiilor.

Aşadar, în aceste zile despre ce reformă a partidelor vorbim? Pe cine vor să reprezinte aceste partide? Ce fel de democraţie e aceasta în care femeile sunt excluse de la putere? În timp ce în ţările civilizate numeroase partide politice au ajuns la o politică de 50%-50% femei şi bărbaţi în conducere, la noi nici măcar discutarea problemei nu pare să intereseze. Reformarea partidelor din România mai are de aşteptat.

10 comentarii:

Anonim spunea...

Eterna mea întrebare este: de ce trebuie făcută o regulă specială pentru femei? De ce nu se implică? De ce nu au ajuns pe căile ierarhice normale în pozițiile de decizie? Nu-mi spune că le-a fost negată urcarea în ierarhie - cît timp nu poți să pui degetul pe problemă, să explici: "uite, ei opresc femeile să urce pe calea ierarhică, făcînd X și Y" mi se pare că demersurile tale sunt hilare.
Întrebarea mea e din nou: de ce nu sunt mai multe femei în politică, în funcții de decizie? Răspunsul meu e că nu se implică. Dar în loc să dați vina pe bărbați, dă vina pe femei. Mobilizează-le pe ele, nu îi obliga pe bărbați să facă cazuri speciale.

medusa spunea...

Dorine, pentru că promovarea în politică se face pe bază de cumetrii, pile, găşti formate din bărbaţi jmecheri care se aleg ei între ei şi consideră că femeile nu sunt demne să le stea alături.

Anonim spunea...

Cumva îmi sună tot ce zici a generalități pe care le arunci în momentul în care nu există ceva concret. Vreau să văd femeia care denunță misoginismul din politică. Presa o să o iubească, îți garantez. :)
Dar... hmmm, se pare că nici femeile nu-s mai breze, și încearcă să se promoveze prin cumetrii, pile, găști și prin impuneri arbitrare.

medusa spunea...

Dorine, au fost femei care au denunţat misoginismul din politică şi au fost ignorate. Ignorate şi de colegi, ignorate şi de presă.
Bunăoară, chiar acum o lună, Andreea Paul (Vass) făcea un apel în PD-L pentru a forma un guvern cu mai multe femei. Şi? A băgat-o cineva în seamă? A iubit-o presa, cum spui tu? Ei bine, nu.

Articolul ei: http://www.andreeavass.ro/blog/2009/12/nu-excludeti-femeile-din-urmatorul-guvern/

Anonim spunea...

Din nou chestia cu 'să iasă la număr'. A venit cu o propunere clară? Cu NUME de femei capabile? Demersul e inutil.

medusa spunea...

Bine, Dorine, propune tu o soluţie. Una care să dea roade în câţiva ani nu peste 50.

Anonim spunea...

Care-i graba? Ai fi fost tu în stare să faci facultatea la 10 ani, în loc de 18?
Lucrurile trebuie făcute la timpul lor. Chiar și așteptarea e o probă de maturitate, nu? :)

medusa spunea...

Nu e vorba doar de grabă, e vorba că dacă nu facem nimic, e posibil ca schimbarea să nu se producă niciodată.
Nu prea cred eu în schimbări care vin de la sine.
Doi la mână, nu cred că e în beneficiul a jumătate din cetăţenii acestei ţări, femeile, ca politicile să fie decise de bărbaţi. Prezenţa în fruntea politicii înseamnă puterea de a face legi, politici publice, de a aloca bani şi a stabili priorităţi. Atunci când 90% din cei care decid toate astea sunt bărbaţi, problemele femeilor cu greu sunt băgate în seamă. Pot să-ţi dau nenumărate exemple, de unele am mai vorbit. De exemplu de faptul că violul marital a fost sancţionat legal în mod explicit de abia în 2000, o "scăpare" a legislatorilor, desigur. Sau faptul că la ora actuală prevenirea şi combaterea violenţei în familie, un fenomen de amploare în toată ţara, la toate nivelele societăţii, este cvasi ignorat de autorităţi. Nu mai există o Strategie de prevenire şi combatere a violenţei din 2007 (de fapt singura care a existat s-a făcut la presiunea UE), centrele pilot de asistenţă şi consultanţă jurdică au fost desfiinţate, campaniile de sensibilizare lipsesc cu desăvârşire.
Sau de exemplu, când vine vorba de prostituţie, abordarea ţine prea puţin cont situaţia femeilor care practică prostituţia şi mai mult de protecţia clientului, să nu ia boli venerice vezi Doamne, sau de încasarea de venituri la buget.

La nivelul Parlamentului European, faptul că 30% din parlamentari sunt femei îşi spune cuvântul. Există cu totul altă abordare, sensibilă la gen.
Aşa că, da, eu cred că ar merita să ne grăbim să aducem femeile acolo unde se decide administrarea ţării.

Anonim spunea...

Citesc cu plăcere acest articol: http://smartwoman.hotnews.ro/romance-de-succes-la-bruxelles-centrul-puterii-europei.html . În cazul ăsta, e ciudat că bărbații sunt subreprezentați. Am o întrebare: ar trebui să mă simt mai puțin reprezentat la Bruxelles pentru că majoritatea românilor sunt femei? Răspuns: nu, ar fi evident absurd.
Nu a zis nimeni să se facă schimbările de la sine, ci, din contră, prin implicarea femeilor. Dar haide să-ți spun de ce mă opun atîta împingerii premature a femeilor în față. Crezi că cineva fără experiență, fără tenacitate, fără 'rulaj' ar putea să ajungă să joace la același nivel cu cei cu experiență din politică? să zicem că ar fi un influx de 150 de femei parlamentar. Ce s-ar întîmpla? Doar un caz: Irina Loghin. amintește-ți cît de mult a însemnat schimbarea asta pentru imaginea femeii în parlament.
Ce vreau să zic e că în momentul în care 150 de femei ar ajunge acolo dintr-un condei al unei legi, ele nu ar schimba nimic ci ar bătători mai bine calea corupției în România.
Luptă cu corupția pentru că de fapt corupția (și nu sexul corupților) este cea care dăunează țării.
Tu ai o agendă. Vrei să vezi un progres în situația femeii în România. Mi-e teamă că tu, cu intenții bune, pavezi drumul către iad, generînd o imagine neserioasă a cererilor tale. Uiți să fii rezonabilă. O cerere de "să fie 40% femei în parlament" nu e rezonabilă, oricîtă statistică și exemple ai aduce. O ligă a femeilor care să le sprijine pe femei (nu să-i împiedice pe bărbați) în politică ar fi MULT mai serioasă. Bărbații nu-s dușmanii voștri. Statistica cu femeile din Parlament nu este o cauză, ci un efect.
Bați la porțile greșite. You're misguided. Please, I know you can do better :)

medusa spunea...

Mda, atunci la fel de "misguided" au fost si politicienii care au adoptat fie cote, fie paritate intre sexe in partide din tari precum Franta, Spania, Austria, Germania, nu mai zic de tarile nordice.
Cererile astea nu le-am inventat eu.

Oricate argumente as aduce, bag de seama ca tu gasesti mereu ceva de criticat.
Stii, poate daca te-ai fi nascut femeie n-ai mai fi fost atat de inversunat in contra. Think about it.