Reforma partidelor, făcută de bărbaţi pentru bărbaţi

Cristian Pârvulescu, liderul asociaţiei Pro Democraţia, spunea recent într-un articol:

„Reforma partidelor nu poate eluda problema reprezentării femeilor la cel mai înalt nivel al deciziei politice. Şi nu pentru că România e ţară macho şi avem unul din cele mai masculine parlamente din lume, ci pentru că partidele au promovat o politică de recrutare în favoarea bărbaţilor.” (Sursa)

Reforma partidelor se discută în aceste zile la PSD, PD-L şi PNL. La toate cele trei formaţiuni politice se lucrează din greu la modificări ale statutelor. Propunerile de modificare eludează însă problema despre care vorbeşte domnul Pârvulescu. La PSD se discută despre numărul de vicepreşedinţi, reînfiinţarea funcţiei de preşedinte executiv sau forma de votare a structurilor de conducere pe liste sau nominal. La PD-L reforma pare să se fi oprit la discuţiile despre siglă şi schimbarea denumirii partidului în Partid Popular. La PNL până acum modificarea statutului vizează desfiinţarea funcţiei lui Ludovic Orban în partid.

Doar la PSD, eurodeputata Rovana Plumb a ridicat public problema slabei reprezentări a femeilor, cerând explicit modificarea statutului prin fixarea unui procent minim de femei care să facă parte din forurile de conducere ale partidului. În rest, silezio…

Oh, dar cum de le-a scăpat din vedere partidelor această problemă? Cum de a fost posibilă asemenea omisiune? Răspunsul: pentru că în componenţa comisiilor de redactare a modificărilor la statut se regăsesc în majoritate covârşitoare bărbaţi. La PD-L de pildă, doar 4 din cei 23 de membri ai comisiei de redactare a modificărilor statutare sunt femei. Situaţia este mai gravă la PNL. Sunt zvonuri că în recent înfiinţata comisie de modificare a statutului PNL nu există nicio femeie!

Bărbaţii politici vor găsi de cuviinţă să spună că există probleme mai importante pentru partidele din care fac parte decât reprezentarea politică a femeilor în conducere. Nu par foarte deranjaţi de faptul că la ora actuală, din punct de vedere al empowermentului politic al femeilor, România se află pe locul 126 din 134 de ţări, întrecută chiar şi de unele ţări musulmane. Nu par deranjaţi de faptul că, chiar la ei în ogradă, la partidele politice, se află cauza slabei prezenţe a femeilor în funcţii în Stat şi la nivel local. În 2008, la alegerile parlamentare, femeile au fost în medie 10% din totalul candidaţilor propuşi de partide. În urma votului uninominal, procentul femeilor care au intrat în Parlament a fost de 9,7%. Deci nu electoratul e misogin, ci partidele. În interiorul partidelor, selecţia cadrelor urmează criteriul „bărbat alb cu puşculiţă mare şi generozitate pe măsură”. Femeile sunt păstrate pentru munca de jos, caritate, hârţogăraie, masă de manevră.

Grav este şi faptul că femeile însele nu se solidarizează pentru a reduce dominaţia masculină din partide. Ori sunt prea puţine cele care deţin realmente puterea şi atunci nu au curaj să facă notă discordantă cu colegii lor bărbaţi când vine vorba de priorităţile partidului, ori s-au văzut cu sacii în căruţă şi au impresia că dacă ele au reuşit să acceadă la un post în conducere, femeile nu ar fi în nici un fel discriminate la împărţirea funcţiilor.

Aşadar, în aceste zile despre ce reformă a partidelor vorbim? Pe cine vor să reprezinte aceste partide? Ce fel de democraţie e aceasta în care femeile sunt excluse de la putere? În timp ce în ţările civilizate numeroase partide politice au ajuns la o politică de 50%-50% femei şi bărbaţi în conducere, la noi nici măcar discutarea problemei nu pare să intereseze. Reformarea partidelor din România mai are de aşteptat.