Gala Femeilor Rome 2012

Studiu despre femeile rome

În cadrul proiectului "Incluziunea socială a femeilor rome" derulat de Asociaţia Femeilor Rome împreună cu partenerii săi a fost lansat în luna noiembrie 2011 un raport de cercetare privind situaţia femeilor rome din România, urmat de o propunere de politică publică.

Gala femeilor rome „Priveşte-mă aşa cum sunt!”

7 martie 2011, ora 19.00, Palatul Copiilor (Sala Mică)

Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună”, Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Socială şi Asociaţia pentru Dezvoltare şi Incluziune Socială organizează luni, 7 martie, prima ediţie a Galei Femeilor Rome „Priveşte-mă aşa cum sunt!”, eveniment prilejuit de Ziua Internațională a Femeii.

Evenimentul promovează modele de femei rome care prin munca lor în diferite domenii de activitate contribuie la îmbunătăţirea vieţii comunităţilor de romi. Femei rome, mai puţin vizibile în societatea românească, vor fi premiate în cadrul Galei Femeilor Rome.

Gala lansează şi o campanie de strângere de fonduri pentru o mamă unică întreţinătoare a 4 copii din satul Piteasca, comuna Găneasa.

În cadrul galei vor cânta: Romano Butiq, Balkan Band, Mihaela Staicu, Ștefania Calonfir, pianistul Antonio Santos şi soprana Claudiana Călin Rotaru.

_________

Cei interesaţi sunt rugaţi să-şi confirme participarea pe email la adresa andreea.braga[at]agentiaimpreuna[punct]ro sau la telefon 021/21.00.539 .

_________

Update 09.03.2011

Gala a fost splendidă! Am văzut femei puternice, mândre de etnia lor şi dedicate total muncii pe care o fac. Au primit premii femei care alfabetizează romi, care predau limba romani, care îi ajută să aibă acces la servicii medicale sau la programe sociale. Au mai primit premii femei rome din poliţie, instituţii publice, servicii juridice şi din viaţa publică, culturală şi politică (da, există şi femei rome în politică, puţin vizibile). Şi nu în ultimul rând, a primit o distincţie specială o supravieţuitoare a Holocaustului, moment de maximă emoţie a galei, care a provocat, la propriu, lacrimi unor spectatori.

Şi artiştii care au cântat au fost surpriză plăcută - de la voci deosebite, la performaneţele la diverse instrumentele muzicale şi multe, multe altele.

Link: mai multe detalii şi fotografii de la eveniment.

FOTO 2

Priveşte-mă aşa cum sunt. Cuvinte şi imagini ale femeilor rome.

Mâine, vineri, 28 mai, ora 16,00, are loc lansarea unei broşuri despre imaginea femeilor rome în societatea românească şi europeană.

Centrul pentru Acţiune şi Responsabilitate în Educaţie (C.A.R.E.), Carmen Gheorghe şi grupul h.arta au strâns într-o publicaţie rezultatele muncii unui grup mixt de femei rome şi non-rome care şi-au propus să facă o analiză a imaginilor femeilor rome ce creează mediul propice pentru stereotipuri şi practici de excludere şi marginalizare a acestora în societate.

Lansarea va avea loc la Colegiul Naţional George Coşbuc, str. Olari, nr. 29 – 31, sector 2 şi va fi însoţită de o dezbatere a unui grup de elevi despre ce mai înseamnă în zilele noastre egalitatea de şanse.

Fragmente din broşură:

"Atunci când oamenii aud cuvintele „femeie romă” ce imagini le vin automat în cap? Femeia exotică şi pasională, aventuriera care-şi trăieşte viaţa nomadă mulţumită cu iresponsabilitatea ei? Vrăjitoarea periculoasă care ştie viitorul şi te poate blestema? Femeia murdară şi leneşă, veşnic gravidă, care trăieşte din ajutorul social sau din hoţie? Mama care îşi neglijează copiii şi profită de pe urma lor?

Aceste imagini nu sunt indiferente, ele au urmări pline de violenţă şi nedreptate. Rasismul instituţionalizat, care determină ca femeile rome să aibă o viaţă la marginea societăţii, se bazează şi se hrăneşte din aceste imagini. Ele nu doar că îi fac pe non-romi să dispreţuiască, să nedreptăţească, uneori chiar să atace fizic femeile rome, dar le determină şi pe acestea să internalizeze opresiunea societăţii, să-şi asume ele însele ca fiind adevărate imaginile discriminatorii care le descriu în sfera publică şi să se comporte aşa cum aceste imagini le descriu. Dacă o fată romă aude mereu că semenele ei sunt incapabile să realizeze ceva în viaţă, la rândul ei nu va încerca să-şi schimbe soarta şi va reproduce viaţa marginală a mamei sau a surorilor ei mai mari." (pg. 70)

.

"Unul dintre stereotipurile cele mai des întâlnite despre romi este că aceştia nu vor să muncească şi se descurcă fără să muncească („abuzând” de sistemul ajutorului social sau recurgând la mijloace ilegale). Dar ce fel de munci le sunt accesibile romilor în general şi femeilor rome în special, cum sunt aceste munci privite, ce fel de statut le conferă celor ce le prestează? În ce fel sunt afectate tinerele rome de eşecurile constante pe care le văd în jurul lor sau pe care ele însele le experimentează, atunci când adesea angajatorii judecă potenţialii angajaţi în funcţie de culoarea pielii, cum le schimbă acest fapt percepţia asupra propriei lor persoane şi propriei lor valori? În ce fel pot împăca femeile rome responsabilităţile pe care le presupune viaţa de familie organizată patriarhal, viaţă de familie care pune pe umerii lor întreaga responsabilitate a muncilor casnice cu nevoia de a-şi asigura o oarecare independenţă financiară?

Lipsa unei educaţii formale nu este singura piedică pe care o întâmpină femeile rome. Există numeroşi factori care limitează accesul femeilor rome la piaţa muncii, factori legaţi de relaţiile acestora cu autorităţile, relaţii în cadrul cărora adesea femeile rome se confruntă cu atitudini discriminatorii, factori legaţi de prejudecăţile şi stereotipurile negative despre romi, factori legaţi de rolurile de gen din familie şi din societate în general. Adesea, în relaţie cu autorităţile, în instituţiile administraţiei publice, persoanele de etnie romă suferă tratamente discriminatorii şi acest lucru impietează şi asupra şanselor ocupării unui loc de muncă.

Persoanele sărace, care au un acces redus la mass media sau internet şi care se confruntă cu piedici atunci când intră în contact cu instituţii de administraţie publică, instituţii care ar putea să le ghideze în eforturile lor de a se integra pe piaţa muncii, sunt, în acest fel, lipsite de informaţii despre posibilităţile de continuare a studiilor, de calificare sau recalificare într-o anumită meserie şi de informaţii despre legile la care ar putea recurge, cum ar fi legislaţia anti-discriminare sau drepturile salariale. În afara relaţiilor problematice cu autorităţile, femeile rome se confruntă şi cu atitudinile discriminatorii ale angajatorilor, care adesea îşi bazează deciziile de a nu angaja o persoană romă pe prejudecăţile şi stereotipurile din societate. Atunci când un angajator poate să aleagă pentru o anumită slujbă între o persoană romă şi una ne-romă, şansele persoanei rome sunt mult reduse.

Imaginea femeilor rome în mass media, stereotipurile promovate de aceasta (stereotipuri care prezintă femeile rome ca fiind hoaţe, murdare, leneşe, viclene, etc.), are un rol important în formarea atitudinilor discriminatorii ale angajatorilor.

Constrângerile de ordin familial sunt o altă piedică cu care se confruntă femeile rome. În orice comunitate patriarhală, rolul femeilor este să rămână legate de sfera domestică, astfel încât adesea tinerele rome nu sunt încurajate de cei apropiaţi în încercările lor de a intra pe piaţa muncii. Chiar dacă femeile prestează şi munci care aduc venituri în casă, ele continuă să-şi asume un rol predominant în creşterea copiilor şi în treburile gospodăreşti. Normele tradiţionale, atât în comunitatea romă, dar şi în orice comunitate organizată patriarhal (mai ales că societatea în ansamblu este determinată, în mare parte, de reguli patriarhale) presupun că femeile sunt singurele responsabile pentru muncile casnice şi pentru asigurarea bunăstării celor din familie. Deşi această muncă (de a face mâncare, curat, de a se îngriji de copiii şi de vârstnicii din familie, dar şi de partener, etc.) este zilnică şi nesfârşită, deşi are o importanţă vitală, totuşi, pentru că nu este o muncă remunerată, nu este socotită muncă. Această dezapreciere a muncilor casnice şi această conceptualizare a lor ca fiind ceva ce femeile fac prin „firea lucrurilor” nu este specifică doar pentru comunitatea romă, ci este o nedreptate cu care se confruntă majoritatea femeilor în România, unde munca casnică este un dat al femeilor. Dar, deoarece multe familii rome trăiesc în sărăcie, în case fără electricitate şi apă curentă, în zone izolate unde nu au transport în comun sau chiar unde nu sunt drumuri, volumul de muncă zilnică pe care trebuie să îl depună femeile rome pentru a se îngriji de familiile lor e cu atât mai mare. Un rezultat al tuturor acestor factori de ordin practic care îngrădesc accesul femeilor rome la piaţa muncii, al faptului că femeile rome depun un volum de muncă dublu pentru familia lor - care nu este valorizată şi respectată ca fiind muncă - şi că şansele lor pe piaţa muncii sunt reduse în comparaţie cu cele ale femeilor „albe”, este o stimă de sine scăzută şi o lipsă de încredere în forţele proprii a femeilor rome, lipsă de încredere care, la rândul ei, le diminuează şansele de a reuşi să îşi depăşească condiţia.

Atunci când femei rome reuşesc să depăşească toate aceste condiţii neprielnice şi să-şi găsească un loc de muncă, majoritatea muncilor la care ele au acces sunt munci care se află pe ultimul loc pe piaţa muncii, munci pe care populaţia majoritară refuză să le facă, cum ar fi, de exemplu, curăţenia stradală, sau munci cu un statut de semi-legalitate, cum ar fi, de exemplu, colectarea de fier vechi, colectarea de gunoaie.

Deşi aceste munci sunt dificile şi deşi ele sunt foarte necesare pentru societate, totuşi cele care le prestează trebuie să se confrunte şi cu dispreţul societăţii pentru natura muncii lor. Muncile la care majoritatea femeilor rome au acces sunt munci feminizate, ca spre exemplu: îngrijirea, sănătatea, serviciile (de curăţenie, în restaurante, comerţ).

Acestea sunt munci realizate în condiţii precare, prost plătite şi considerate „nedemne”, (în condiţiile în care economiile neoliberale au nevoie de grupuri păstrate într-o stare de marginalizare şi sărăcie tocmai pentru a-şi asigura o forţă de muncă ieftină şi dispusă să presteze muncile cele mai exploatatoare)." (pg. 50 - 53)

Mai multe detalii: http://seemeasiam.wordpress.com/

Femei rome la scăldat

Foto: Charlie.

De obicei în culturile tradiţionale rolul femeilor este atât de bine definit încât până şi vestimentaţia urmează nişte legi nescrise foarte stricte. Uneori sunt într-atât de stricte încât nu se pot abate de la ele nici pentru o baie în mare...

Modelul de conduită la care sunt supuse femeile rome este, în cele mai multe cazuri, unul foarte tradiţionalist.

Fetele rome de mici sunt învăţate să se supună bărbaţilor şi să aştepte mai puţin de la viaţă decât aceştia. Ele au o rată de şcolarizare mai mică şi mai mare de analfabetism. Sunt căsătorite de la vârste fragede apoi obligate, prin presiunea socială, să facă copii şi să-i crească după cum pot. În unele cazuri, în comunităţile tradiţionale, fetelor rome nu li se permite să intre în contact cu străinii decât în prezenţa unei rude de sex masculin.

.

."Femeile rome o duc mai rau decat barbatii romi, o data, ca sa nu mai vorbim in comparatie cu femeile romance sau majoritare. Nu vorbesc de putinele femei care sunt din familii foarte bogate sau de ghicitoarele, vrajitoarele sau cantaretele care castiga mult. Dar femeile simple, femeile obisnuite categoric o duc mai greu, pentru ca asa sunt societatile patriarhale. E clar ca femeia trebuie sa ingrijeasca de copii, sunt o multime de interdictii pentru femeie in familie, de tabuuri si, in acelasi timp, cam toate greutatile, si violenta, si toate celelalte ii apartin. Fetita este crescuta altfel decat baiatul. Baiatul este de la inceput privilegiat, fetita de foarte curand afla ca ea trebuie sa gateasca, sa fie o mamica in miniatura, sa aiba grija de fratii mai mici. Imediat dupa varsta de 10-11 ani, fetele se maturizeaza mult mai repede sau sunt fortate sa se maturizeze, devin obiect de schimb pentru familie, in societatile foarte traditionale. Vor fi casatorite, se va realiza o alianta cu o alta familie, deci parintii, tatal, familia vor avea de beneficiat, daca o pazesc si daca e apreciata si valorizata. De aceea, o fata la 12 ani e deja gatita intr-un anumit fel, are podoabe, e pazita de fratii ceilalti, nu are voie sa intre in legatura cu altii si foarte curand va fi maritata. Cam asta e scenariul pentru o fata dintr-o familie traditionala." (LETITIA MARK, presedinta Asociatiei Femeilor Tiganci "Pentru Copiii Nostri", citeste articolul complet aici).

"Oamenii de la televizor ar trebui să ne sprijine măcar moral, nu să râdă de noi"

O bătrână de etnie romă a apărut în ziua alegerilor pe site-ul BBC News şi pe Der Spiegel, ca o imagine “exotică” a României la urnele de vot. Imagini de genul ăsta circulă deseori în presa internatională şi nu sunt o batjocoră la adresa nimănui. Aveam şi eu prin calculator o fotografie de la nişte alegeri din Grecia cu nişte bătrâne. Le salvasem la un moment dat pentru că mi s-au părut interesante.

În schimb reacţiile din presa română, de pe forumurile şi paginile online ale ziarelor au fost adevărata batjocoră la adresa femeii. S-au repezit mulţi să-şi pună mâinile în cap şi să se vaite că a fost stricată imaginea României şi că ne-am făcut de râs.

Reporterii de la Antena 3 au dat de urmele femeii. Trăieşte într-un sat numit Băleni – Români, are 64 de ani, e bolnavă şi foarte săracă. Trăieşte din vânzarea de fier vechi şi din când în când din munca la câmp. Interviul cu ea dezvăluie o femeie lucidă, modestă şi cu bun simţ. „Sunt săracă şi urâtă", recunoaşte ea, "dar nu trebuia să îşi bată joc lumea de mine".

Dacă ştiam că se ajungea aici, să se spună despre mine că am stricat imaginea României, refuzam. Mă apasă faptul că s-a spus la Realitatea TV că am făcut ţara de râs. Nici măcar nu e aşa cum au zis ei, că am ieşit dintr-o casă de pământ. Uite, casa mea e din bolţari", spune Bunică Maria, adăugând că "oamenii de la televizor ar trebui să ne sprijine măcar moral, nu să râdă de noi".

Întreg articolul aici.