Frunzărind manualele de istorie

Vă recomand, dacă aveţi drum prin oraş, să intraţi într-o librărie şi să aruncaţi o privire prin manualele de istorie de liceu. În această perioadă sunt pline librăriile de manuale şcolare, de la diverse edituri.

Iată ce am constatat eu stând azi o jumătate de oră în librăria Mihai Eminescu:

Foto cu telefonul mobil

- în manualul de istorie pentru clasa a XI-a, editura Corint (dar nu sunt sigură) există o lecţie de economie şi societate în care o să găsiţi o apologie a familiei tradiţionale de toată frumuseţea. Familia, „în ciuda eforturilor făcute de instituţiile religioase”, trece prin criză. De vină pentru asta sunt aşa: libertatea sexuală a femeilor, egalitatea acestora cu bărbaţii „în societate dar mai ales în cuplu” precum şi accesul femeilor la pilula anticoncepţională. „Libertatea sexuală (chiar libertinajul) şi marea permisivitate socială nu privesc doar statutul femeilor”. O altă cauză a erodării familiei tradiţionale este dată de "o recunoaştere a homosexualităţii în pofida faptului că este contestată vehement atât de Biserica catolică cât şi de cea ortodoxă. În această direcţie lucrurile au evoluat până la acceptarea căsătoriei cuplurilor homosexualilor (în 1997 în Franţa, recent în Marea Britanie etc.), chiar şi a drepturilor acestora de a adopta copii". Numai mie mi se pare ca este un text tradiţionalist, retrograd şi homofob? Un alt citat: "divorţul foarte frecvent a erodat familia contemporană". Deci, să nu divorţaţi copii când veţi fi mari, da? Că e de rău!

- în toate manualele de istorie de clasa a X-a există o lecţie despre feminism (în unele doar un paragraf). Se rezumă la lupta pentru câştigarea dreptului de vot şi a drepturilor civile. Chiar şi aşa, e de bine. Pe vremuri nu se preda nimic. Într-unul din manuale am văzut menţionată şi mişcarea feministă din România din perioada interbelică. 

- există o grămadă de lecţii despre viaţa privată în secolul al XIX-lea şi secolul al XX-lea în care nu se menţionează nimic, dar nimic, despre relaţiile inegale de putere din interiorul familiei sau despre violenţa domestică. 

- fiecare manual de istorie, de la fiecare an de liceu, conţine câte un capitol despre viaţa religioasă. Religia este la loc de cinste în şcoala românească actuală, mai mult ca niciodată. Nu şi viaţa sexuală.

Am căutat manualul de „Educaţie pentru Sănătate” (disciplină opţională).  Este manualul în care se află singura lecţie despre educaţia sexuală pe care ar putea-o primi liceenii în cei 4 ani de studiu.  Nu l-am găsit.

Sistemul de vot uninominal majoritar şi reprezentarea politică a femeilor

Camera Deputaţilor a adoptat astăzi legea  votului uninominal majoritar într-un singur tur, aşa numitul „uninominal pur”. Efectele negative ale acestui sistem de vot s-au discutat îndelung în presă şi în mediul online în ultimele zile, printre acestea merită amintit faptul că opţiunile de vot ale alegătorilor vor fi distorsionate, că procente importante din voturi nu vor fi reflectate în Parlament şi că practic accesul de noi forţe politice în Parlament este anihilat.  Există chiar riscul ca partide medii, cu 15 – 20% din voturi la nivel naţional să nu fie deloc reprezentate în Parlament sau să fie reprezentate cu procente mici, de 2-3%, pentru că nu au câştigat colegiile uninominale. Nu degeaba acest sistem este numit „câştigătorul ia totul” (First Past the Post) . Efectul pe termen mediu şi lung este crearea unui sistem politic bipartid, adică o scenă politică dominată de două partide mari care guvernează prin rotaţie la intervale mai mari sau mai mici de timp. Cât de benefic va fi să avem două forţe politice dominante ale scenei politice într-o ţară cu democraţie fragilă ca România vom vedea.

Sistemul de vot uninominal majoritar este totodată cel mai nefavorabil sistem de vot pentru reprezentarea politică a femeilor, lucru unanim confirmat de cercetările întreprinse în ultimele decenii în această arie şi stipulat clar în diverse rapoarte ale unor instituţii internaţionale.

Comisia de la Veneţia a publicat un raport în 2008 referitor la impactul sistemelor de vot asupra prezentării femeilor în care arată, printre altele:

Se menţine gender pay gap-ul

Institutul Naţional de Statistică a publicat săptămâna trecută o serie de statistici despre câştigurile salariale în octombrie 2011, luna de referință pentru cercetarea statistică anuală asupra salariilor.

Printre altele, din anchetă a reieşit că femeile din România câştigă în medie cu 12,1% mai puţin decât bărbaţii. În Uniunea Europeană  diferenţa este mai mare, de 17% conform Eurostat. România are însă o rată de ocupare a femeilor pe piaţa muncii considerabil mai redusă comparativ cu bărbaţii, de 52% faţă de 65% ( deci din populaţia activă feminină, doar puţin peste jumătate are un loc de muncă înregistrat oficial).

INS confirmă previziunile sumbre: am scăzut la 19 milioane de locuitori

Ştirea săptămânii o reprezintă rezultatele provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din octombrie 2011. Institutul Naţional de Statistică a anunţat joi că populaţia României a scăzut cu peste 2,6 milioane de locuitori faţă de 2002, de la 21.680.974 la 19.042.936 de persoane.

Informaţia confirmă cele mai pesimiste estimări demografice făcute în ultimii ani. BERD – Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare – avea în 2008 două scenarii de evoluţie demografică a României, unul pesimist conform căruia populaţia va scădea la 20 de milioane în 2015, la 18 milioane în 2025 iar în 2050 la 13 milioane. Potrivit variantei optimiste, în 2050 România va avea 19 milioane de locuitori, în 2025, 20 de milioane, iar în 2015, 21 de milioane.

Declinul demografic este însoţit de un fenomen de îmbătrânire a populaţiei cu efecte nefaste asupra sistemului de pensii, asupra sistemului medical şi al asigurărilor sociale.

Guvernanţii sunt conştienţi de

Studiu despre femeile rome

În cadrul proiectului "Incluziunea socială a femeilor rome" derulat de Asociaţia Femeilor Rome împreună cu partenerii săi a fost lansat în luna noiembrie 2011 un raport de cercetare privind situaţia femeilor rome din România, urmat de o propunere de politică publică.

Femeile în posturi de decizie în administraţia publică centrală

Săptămâna trecută, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a publicat un studiu din care reieşea că femeile deţin peste jumătate dintre posturile de decizie din administraţia publică centrală şi cele mai multe posturi de conducere în ministere. Surpriză, nu-i aşa? Am ajuns la egalitate de gen!

Fals! Studiul respectiv nu a inclus toate posturile de decizie. A exclus posturile demnitarilor (adică exact cele de la care pornesc realmente deciziile): ministru, secretar de stat, preşedinţi cu rang de secretar de stat şi consilierii personali ai acestora. Acestea sunt funcţiile cel mai bine retribuite din administraţia publică şi cele mai importante. Studiul a inclus în schimb următoarele poziţii:

• nivel decizional 1: secretar general, secretar general adjunct, director general, director general adjunct;

• nivel decizional 2: director, director adjunct, şef serviciu, şef birou.

Abordarea din studiu este eronată. Cele două niveluri decizionale 1 şi 2, în realitate sunt niveluri decizionale 2 şi 3 pentru că cel mai înalt nivel de decizie este cel exclus: cel al demnitarilor. Studiul nu contrazice anterioarele cercetări. Din contră, confirmă existenţa plafonului de sticlă în ascensiunea ierarhică a femeilor. Dacă la nivelurile de mijloc distribuţia pe genuri a posturilor de decizie este aproximativ egală, cu cât înaintăm spre vârf cu atât prezenţa femeilor este mai mică iar a bărbaţilor mai mare.

În actualul cabinet de miniştri se regăsesc 15 miniştri bărbaţi şi 3 miniştri femei (Elena Udrea, Anca Boagiu şi Sulfina Barbu). Nu există date disponibile pentru situaţia la nivel de secretar de stat, preşedinţi cu rang de secretar de stat şi consilieri personali.

Pentru a nu induce în eroare titlul corect al studiului ar fi trebuit să fie "Situaţia femeilor şi a bărbaţilor în poziţii de decizie de rang 2 şi 3 din administraţia publică centrală". Totodată, datele ar fi trebuie să fie coroborate cu rezultatele studiilor anterioare pentru a pune în evidenţă existenţa plafonului de sticlă şi a barierelor care stau în calea ascensiunii femeilor în funcţiile de decizie de rang 1.

Link:

- Situaţia femeilor şi a bărbaţilor în poziţii de decizie în administraţia publică centrală.

Ce-ar trebui să ne revolte la Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor

În perioada 20 -31 octombrie va avea loc Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor prin care toţi cetăţenii, persoane adulte, vor fi obligaţi să răspundă unor întrebări, în caz contrar sunt pasibili de amendă de până la 5.000 de lei. În fiecare gospodărie se vor completa în principiu trei formulare: unul despre ansamblul gospodăriei, unul despre locuinţă şi altul despre fiecare membru al gospodăriei.

Analizate în detaliu, formularele respective denotă o atitudine atât de discriminatorie faţă de femei şi faţă de minorităţile religioase, etnice şi sexuale încât mă mir că reprezentanţii INS mai au curajul să afirme că le-au conceput în baza recomandărilor Parlamentului European şi ale Consiliului privind Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor.

Se pleacă de la premisa că toate familiile din România sunt organizate ierarhic, având un „cap al gospodăriei”. Priviţi următoarea imagine din formularul referitor la Gospodărie:

Formularul complet poate fi vizualizat aici.

Aşteptaţi-vă aşadar ca atunci când vă veţi trezi cu recenzorul la uşă să fiţi întrebaţi „la voi cine e capul familiei?”. Acest recensământ nu va reflecta procentul de familii organizate partenerial, în care cei doi soţi sunt egali, în care nici unul nu se consideră deasupra celuilalt. Ba mai mult, va lăsa în conştiinţa cetăţenilor că la nivel de gospodărie/familie este normal să existe un şef.

Cum apar femeile în mass media şi publicitatea din România – studiu ALTFEM

Astăzi a fost lansat raportul de cercetare media din cadrul proiectului "ALTFEM - o campanie pentru schimbarea imaginii femeii în societate". ALTFEM este un proiect cu finanţare europeană derulat în parteneriat de agenţia de publicitate TBWA/Bucureşti, Active Watch - Agenţia de monitorizare a Presei şi CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate.

Cercetarea s-a desfăşurat în perioada 15 februarie – 15 mai 2011 şi a vizat analiza felului cum sunt reflectate femeile de televiziuni, publicitate şi presa scrisă.

Emisiuni tv analizate: Happy Hour (Pro tv), Acces Direct (Antena 1), O dată-n viaţă (TVR1), Schimb de mame (Prima tv) şi Sinteza Zilei (Antena 3).

Reclame tv: cele difuzate de Antena 1, Antena 3, Prima tv, Pro tv, Realitatea tv şi TVR 1 în perioada 4 februarie – 2 martie şi 28 aprilie – 4 mai.

Publicaţii: Adevărul, Jurnalul Naţional, Libertatea şi Click.

Iată cum apar femeile în mass media şi publicitatea din România, conform raportului de cercetare:

În emisiunile tv analizate:

• În timp ce prezenţa femeilor şi bărbaţilor în emisiunile de divertisment este distribuită egal, în emisiunile de tip talk-show (unde se discută treburi serioase, nu-i aşa?), prezenţa femeilor în calitate de invitate este mult mai mică (în talk-show-uri doar 12% din invitaţi sunt femei, 88% bărbaţi)
• Viaţa personală este subiect de discuţie în mai mare măsură în cazul femeilor decât a bărbaţilor.
• Din punct de vedere al profesiilor, există domenii în care femeile nu sunt deloc reprezentate în niciuna din emisiunile analizate: administraţie publică, sectorul non-profit, poliţie, armată, sindicate.
• În general, ţintele aluziilor sexuale şi referirile la aspectele fizice din emisiunile televizate vizează femeile.
• În perioada analizată au fost identificate aproape 300 de referiri care conţin stereotipuri de gen. Cel mai des apar stereotipuri legate de statutul de gospodină al femeii şi de subordonare faţă de bărbat („femeile trebuie să stea la cratiţă”; „femeile aspiră la bani, statut, lucruri materiale”; „mamele nu au voie să greşească, trebuie să se sacrifice pentru copiii lor, ar trebui să aibă anumite restricţii, de exemplu să nu mai fie fotomodele”, „blondele nu sunt inteligente” şi multe altele).

În reclame:

• Cele mai multe acţiuni ale femeilor sunt domestice şi de îngrijire corporală. Bărbaţii apar mai degrabă în postura de personaje care aşteaptă să fie îngrijiţi, dar şi în situaţii de joc sau activităţi de timp liber.
• În ce priveşte voice-overul, analiza a reliefat că 59% dintre produsele şi serviciile prezentate în calupurile de publicitate sunt promovate de bărbaţi. Atunci când voice-overul aparţine unui expert, doar o treime sunt voci de femei.

În presa scrisă:

• Bărbaţii sunt actorii principali în articolele de presă scrisă (75%);
• Femeile apar mult mai puţin în ziarele generaliste decât în tabloide;
• În privinţa domeniului din care provin actorii principali ai articolelor, s-au evidenţiat discrepanţe în artă şi divertisment, domenii în care femeile sunt mai bine reprezentate, şi politică şi sport, două domenii în care bărbaţii sunt mult mai bine reprezentaţi.
• Analiza a reliefat că există o diferenţa semnificativă de gen în reprezentarea mediului de afaceri (9% - bărbaţi, 2% femei);
• Atât în cazul ziarelor generaliste, cât şi al tabloidelor, au fost identificate femei care beneficiază de notorietate mediatică, dar ale căror domenii profesionale nu au fost specificate (de exemplu Monica Columbeanu, Oana Zăvoranu).
• Experţii care apar în presa scrisă sunt în mai mare măsură de sex masculin (65%).

Prin urmare, în mass media românească femeile au un rol marcat de stereotipuri tradiţionaliste sau sexiste. Predomină discursul conservator (transmis prin glume, snoave, istorii de viaţă sau apel la cutumă) şi tendinţa de a prezenta femeie ca actor social care îşi dobândeşte statutul datorită asocierii cu un bărbat puternic sau datorită calităţilor fizice şi sexuale.

Link-uri:

• Raportul complet şi alte informaţii: Pagina web ALTFEM
• Jurnalul Naţional: Femeile văzute la televizor: de la gospodine la piţipoance sau dive
• Emisiune RFI: Mihaela Dedeoglu în dialog cu Irina Zamfirescu (expertă PR) şi Ionuţ Codreanu (coordonator proiect, ActiveWatch, Agenţia de monitorizare a presei).

Analiză a activităţii femeilor în Parlament

Institutul de Politici Publice (IPP) a publicat un raport de monitorizare a activităţii deputatelor şi senatoarelor din Parlamentul României, la doi ani de mandat.

Analiza dezvăluie, printre altele, că în cei 2 ani de activitate parlamentară nicio iniţiativă nu a fost semnată exclusiv de către femeile parlamentar, nici în Senat nici în Cameră, ceea ce indică că nicio temă majoră din societate nu a determinat o coalizare a intereselor femeilor din Parlament, indiferent de partidul din care fac parte. Susţinerea acordată de către deputate sau senatoare a fost mai degrabă pentru obiectivele generale ale partidului din care fac parte, cosemnând alături de colegi diferite proiecte de lege în această perioadă.

Un astfel de exemplu este lipsa de coalizare a femeilor din Parlament pentru adoptarea proiectului depus de Sulfina Barbu prin care se propune introducerea unei cote minimale de 40% pentru reprezentarea politică a femeilor. Prin această lege, partidele ar fi fost obligate să desemneze femei în proporţie de cel puţin 40% din candidaţii la viitoarele alegeri legislative uninominale. Ar fi forţat nucleele de putere masculină ale partidelor să facă o schimbare majoră pentru a permite femeilor din această ţară să fie prezente în mai mare măsură în forul legislativ. Anul trecut, prin septembrie, la o dezbatere pe tema cotelor de gen, doamne de la mai multe partide promiteau că-şi vor uni forţele pentru a-i convinge pe colegii de partid să voteze acest proiect. Cristina Pocora de la PNL şi Eugenia Barna de la UNPR îşi dădeau mâna cu Sulfina Barbu, Andreea Paul Vass şi Anca Boagiu pentru un pact transpartinic. Două luni mai târziu, în noiembrie, Sulfina Barbu a depus la Senat proiectul de lege, este drept de-o calitate care lasă de dorit, dar a rămas aproape singură în demersul său. Doar Andreea Paul Vass i-a fost alături. Acum proiectul legislativ se află la Camera Deputaţilor, unde a primit deja un aviz negativ de la Comisia pentru Drepturile Omului (drepturile omului oare nu includ şi drepturile femeilor, domnilor deputaţi?, femeile n-au dreptul să fie reprezentate în aceeaşi măsură în instituţia care dă legile ţării?).

Este probabilă respingerea lui în perioada imediat următoare, pentru că nici colegii doamnei Barbu de la PD-L nu vor (şi nu sunt suficient de presaţi) să-l voteze.

Va urma

Link: IPP - Sinteza activităţii femeilor din Parlamentul României după 2 ani din actualul mandat.

Cum a gestionat Statul român problemele femeilor în 2010

Extrase din Raportul Departamentului de Stat al SUA privind drepturile omului în anul 2010

__________

ÎN ROMÂNIA

Violul, inclusiv violul conjugal, este ilegal. Urmărirea penală a cazurilor de viol a fost greoaie deoarece legea cere un certificat medical şi un martor, iar un violator poate evita pedeapsa dacă victima îşi retrage plângerea. Urmărirea penală a cazurilor de viol conjugal a fost şi mai dificilă deoarece legea cere victimei să se ocupe personal de depunerea plângerii penale împotriva soţului agresor, nepermiţând altor părţi, cum ar fi poliţia, rudele sau organizaţiile neguvernamentale, să depună plângere pe numele victimei. Legea prevede închisoare de la 3 la 10 ani pentru viol; sentinţa creşte cu 5 - 18 ani dacă există circumstanţe agravante. Potrivit statisticilor poliţiei, pe parcursul anului au fost instrumentalizate 886 de cazuri de viol; nu au existat informaţii cu privire la numărul de condamnări rezultate.

Violenţa împotriva femeilor, inclusiv violenţa în familie, a continuat să fie o gravă problemă, conform ONG-urilor şi altor surse. Guvernul nu s-a ocupat efectiv de aceasta. Legea interzice violenţa în familie şi permite poliţiei intervenţia în astfel de cazuri. Cu toate acestea, legea privind violenţa domestică a fost greu de aplicat, deoarece contrazice codul de procedură penală şi nu prevede emiterea de ordine de restricţie. Potrivit Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului (DGPC), în 2009, 4185 femei şi 816 bărbaţi au fost victime ale violenţei în familie. În aceeaşi perioadă, 35 femei şi 27 de bărbaţi au murit ca urmare a violenţei în familie. Într-un studiu naţional realizat de CURS în 2008, 21,5% dintre femei au raportat că au suferit agresiuni în familie cel puţin o dată în viaţă, iar 11,1% au raportat că au suferit agresiuni domestice în cursul anului anterior sondajului.

Cu toate că în Codul Penal sunt prevăzute sancţiuni mai severe pentru infracţiunie violente comise asupra membrilor familiei decât pentru infracţiunile similare comise asupra altor persoane, instanţele au judecat puţine cazuri de abuzuri domestice. Numeroase cazuri au fost soluţionate înainte sau în timpul procesului, întrucât presupusele victime au renunţat la acuzaţii sau s-au împăcat cu agresorul acuzat. În cazurile cu probe solide de abuz fizic, instanţa de judecată poate interzice soţului agresor să se întoarcă acasă. Legea permite poliţiei să-i sancţioneze pe soţii abuzivi cu amenzi de 100 lei - 3.000 lei (31 – 936 de dolari) pentru diferite acte de violenţe.

În luna iulie, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei şi Drepturilor Copilului, constituită în decembrie 2009 în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a fost retrogradată la rangul de direcţie generală în cadrul ministerului, sub numele de DGPC. DGPC este responsabilă cu problemele copiilor şi violenţa în familie.

La sfârşitul anului 2009, 50 de adăposturi publice şi private pentru victimele violenţei domestice furnizau gratuit cazare şi hrană pentru perioade între şapte şi trei luni, iar 27 de centre ofereau consiliere juridică şi psihologică. În cadrul lor existau şi două centre de reabilitare, două centre de informare şi sensibilizare a populaţiei şi şase centre de consiliere pentru agresori. Cu toate acestea, centrele au fost insuficiente şi distribuite inegal, iar în unele părţi ale ţării nu se oferea niciun tip de asistenţă.

Legea interzice orice act de discriminare de gen, inclusiv hărţuirea sexuală. Sancţiunile variază semnificativ în funcţie de încadrarea faptei iar amenzile sunt între 400 lei şi 8.000 lei (125 - 2.500 dolari) - sau închisoare între trei luni şi doi ani. Deşi problema există, conştientizarea publică a continuat să se situeze la nivele scăzute. Nu au existat programe eficiente pentru educarea populaţiei cu privire la hărţuirea sexuală.

În februarie, profesorul universitar expert criminalist Tudorel Butoi a declarat că majoritatea femeilor agresate pe străzi, în parcuri şi lifturi au o atitudine provocatoare. Câteva ONG-uri au depus o plângere împotriva lui Butoi la CNCD, care a hotărât, în luna octombrie, că declaraţia lui Butoi a fost discriminatorie, sancţionat-l cu un avertisment.

Legea prevede dreptul la informare, educaţie şi servicii pentru sănătatea reproducerii, fără discriminare, precum şi dreptul de a accede la metode moderne de planificare familială. Cu toate acestea, femeile rome au avut dificultăţi în ce priveşte accesul la serviciile de sănătate a reproducerii. Ministerul Sănătăţii a oferit gratuit contraceptive locuitorilor din mediul rural, studentelor, şomerelor şi femeilor care au făcut avort într-un spital public. ONG-urile au constatat lipsa unei strategii naţionale cu privire la drepturile de reproducere, lipsa de educaţie sexuală în şcoli şi numărul mare de sarcini la adolescente.

Numărul de mame HIV pozitive care au născut copii vii a crescut la 207 naşteri în 2009, ultimul an pentru care datele au fost disponibile, de la 68 în 2007 şi 161 în 2008, conform Institutului Naţional de Boli Infecţioase "Matei Balş".

Femeile HIV pozitive au raportat Centrului Euroregional pentru Iniţiative Publice (ECPI) că au avut dificultăţi în a accesa servicii de îngrijire a sănătăţii materne în maternităţi din cauza discriminării de către personalul medical. Ele au afirmat că au experimentat tratamente degradante, nerespectarea confidenţialităţii, segregare şi negarea operaţiei cezariene. ECPI a remarcat faptul că personalul medical de obstetrică şi unităţile de ginecologie nu par să înţeleagă şi să aplice protocoalele clinice pentru gestionarea sarcinilor la femeile HIV-pozitive adoptate de Ministerul Sănătăţii în 2009.

Potrivit statisticilor Fondului ONU pentru Populaţie, rata mortalităţii materne a fost de 27 la 100.000 naşteri în 2008.

ECPI a criticat faptul că rezultatele investigaţiilor Ministerului Sănătăţii în cazurile de deces matern nu sunt făcute publice.

În toamna 2010, o investigaţie jurnalistică a condus la revelarea mai multor deficienţe la serviciile de îngrijire a sănătăţii materne disponibile în spitalele publice. Raportul a relevat condiţii insalubre, lipsa de echipamente (de exemplu, incubatoare pentru nou-născuţi), rate mari de mortalitate la nou născuţi, un număr mare de naşteri premature, un număr mic de obstetricieni, penurie de medicamente şi un tratament necorespunzător acordat femeilor care nasc. ECPI a primit informaţii că în unele spitale femeile gravide au fost automat testate cu testul HIV înainte de naştere, fără consimţământ informat şi fără consiliere prealabilă, deşi conform legii testarea HIV este voluntară.

În luna august şase nou-născuţi au murit la maternitatea Giuleşti în urma unui incendiu în sala de prematuri, cauzat de o defecţiune la aparatura de aer condiţionat, de personalul neatent şi uşile încuiate.

Legea oferă angajaţilor de sex feminin posibilitatea de reîntoarcere la muncă după concediul maternal pe posturile ocupate înainte sau similare. Indemnizaţiile oferite mamelor au fost pe 24 de luni la 85% din media veniturilor mamei în ultimele 12 luni la care se adaugă o alocaţie lunară pentru copil. Un raport publicat în septembrie 2009 de Societatea de Contracepţie şi Educaţie Sexuală a arătat, totuşi, că femeile însărcinate ar putea suferi în continuare de discriminare pe piaţa muncii.

Conform legii, femeile şi bărbaţii se bucură de drepturi egale, inclusiv conform dreptului familiei, dreptului civil şi sistemului judiciar. În practică, guvernul nu a dus la îndeplinire aceste prevederi, iar autorităţile nu au acordat o atenţie semnificativă sau resurse problemelor femeilor. În iulie, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse a fost retrogradată la rangul de direcţie în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Femeile au ocupat puţine poziţii influente în sectorul privat, iar diferenţele dintre salariile femeilor şi bărbaţilor au continuat să existe în cele mai multe sectoare ale economiei. Conform mai multor studii, inclusiv unul al Institutului Naţional de Statistică, femeile au fost plătite cu aproximativ 10-15 procente mai puţin decât bărbaţii pentru aceeaşi muncă. Potrivit Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, femeile se confruntă cu dezavantaje în educaţie, accesul pe piaţa muncii, viaţa socială, politică, şi culturală, precum şi în participarea la luarea deciziilor. Potrivit ministerului, multe dintre aceste diferenţe rezultă din segregarea forţei de muncă (de exemplu, femeile lucrează mai ales în domeniile unde salariile sunt mai mici), tradiţii şi stereotipuri.

Femei rome

ONG-urile au remarcat că femeile rome se confruntă cu o dublă discriminare, discriminare de gen şi discriminare etnică. Femeile rome nu au avut în multe cazuri educaţia, aptitudinile sau experienţa de muncă pentru a lucra în economia formală. Potrivit unui raport din 2006 a OSI, doar 26% dintre femeile rome sunt angajate pe piaţa muncii. Venitul mediu lunar al femeilor rome chestionate a fost de 106 lei (33 de dolari).

/…/

În lunile mai, iulie şi septembrie 2009, Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate (SASTIPEN) a depus plângere împotriva unui medic ginecolog de la spitalul din Târgu Neamţ, judetul Neamt, pentru refuzul de a oferi servicii medicale unor trei femei rome. În octombrie 2009, în baza cercetărilor Comisiei de etică a spitalului (care luase în considerare numai unul dintre cele trei cazuri), Consiliul Medicilor a decis să nu investigheze cazurile iar în aprilie l-a exonerat pe medic de orice responsabilitate. La 30 august, SASTIPEN a contestat decizia Consiliul Medicilor iar pe 2 noiembrie cazul a fost trimis Comisiei de Disciplină a Consiliului Naţional al Medicilor , unde a rămas până la finele anului. Tot în 2009 SASTIPEN a depus şi o plângere separată la CNCD. La data de 7 iulie, CNCD a soluţionat una dintre plângerile din septembrie 2009 hotărând că comportamentul doctorului a fost discriminatoriu şi sancţionându-l cu un avertisment.

/…/

Poliţie

Reforma politiei a continuat pe parcursul anului, iar poliţia a angajat mai multe femei şi membri ai minorităţilor etnice. Potrivit statisticilor poliţiei, la sfârşitul anului, 12% din totalul efectivelor poliţiei de 54.786 de persoane au fost femei iar 1,2 % au fost minorităţi etnice, inclusiv 104 de romi.

Politică

Cu toate că legea nu interzice participarea femeilor la guvernare sau în politică, atitudinea societăţii a reprezentat un obstacol important. În Camera Deputaţilor, din 334 de deputaţi, 38 erau femei, iar la Senat, din 137 de senatori, 8 erau femei. La sfârşitul anului existau doar două femei în rândul celor 17 de miniştri şi nici o femeie în rândul prefecţilor din cele 42 de judeţe.

Link:

Raportul complet, în limba engleză.

Măsurile de austeritate afectează în mai mare măsură femeile

Într-un interviu de pe Ziare.com, eurodeputata Daciana Sârbu atrage atenţia că măsurile Guvernului de contracarare a efectelor crizei economice afectează în mai mare măsură femeile. Pe de o parte, categoriile de bugetari puternic marcate de tăieri salariale – educaţia şi sănătatea – sunt domenii în care lucrează majoritatea femei. Tăierea indemnizaţiei pentru creşterea copilului are de asemenea un impact asupra vieţii multor femei.

Pe de altă parte, aminteşte eurodeputata, în zonele defavorizate, cum ar fi mediul rural, femeile sunt lovite şi de criza economică dar şi de măsurile de austeritate ale Guvernului.

"Femeia in Romania inca este un cetatean de rang secund, in special in zonele mai defavorizate, precum mediul rural, si porneste in viata cu sansa a doua. Acum, prin masurile unui guvern complet lipsit de constiinta sociala, ele sunt lovite dublu sau triplu fata de barbati. Acest guvern nu a facut niciun calcul privind impactul social al masurilor sale 'anti-criza', si ele se vor dovedi, in cea mai mare masura, masuri anti-femei", a subliniat Daciana Sarbu.

La cele amintite de Daciana Sârbu s-ar putea adăuga o sumedenie de alte exemple. E trist că nu s-a făcut nicăieri un studiu de impact pentru a vedea dacă măsurile de austeritate ale Guvernului lovesc diferit femeile şi bărbaţii. Femeile nu sunt majoritatea angajaţilor numai în Învăţământ şi Sănătate ci în tot sectorul bugetar, exceptând armata, serviciile secrete şi internele, adică domeniile dintotdeauna privilegiate la alocările bugetare. Ele reprezintă marea masă a funcţionarilor publici de peste tot. Luaţi de exemplu orice primărie de oraş sau comună şi analizaţi dispunerea ierarhică şi ponderea în funcţie de genul feminin-masculin. Veţi vedea că în funcţiile de conducere, de la primar la directori, predomină bărbaţii, după care raportul se inversează.

În al doilea rând, femeile reprezintă majoritatea pensionarilor din România. Nu am date statistice pentru că nici INS şi nici Casa Naţională de Pensii nu se preocupă să facă publice aceste informaţii, dar ţinând cont că femeile trăiesc mai mult şi se pensionează înaintea bărbaţilor, conform unui calcul simplu rezultă că ele ocupă ponderea cea mai mare în rândul pensionarilor. Şi nu numai atât, dar ele au şi pensii mai mici, atât pentru că au muncit mai puţini ani cât şi pentru că au ocupat mai puţine funcţii de conducere şi au lucrat pe salarii mai mici.

În al treilea rând, şi reducerea diferitelor tipuri de indemnizaţii a avut un impact diferit în funcţie de gen. Reducerea indemnizaţiilor pentru însoţitorul persoanelor cu handicap – aceşti însoţitori sunt de obicei femei, reducerea indemnizaţiilor pentru asistenţii maternali, a indemnizaţiilor pentru familiile monoparentale (peste 90% din familiile monoparentale sunt reprezentate de femei singure cu copii), toate astea şi multe altele au lovit în mult mai mare măsură femeile decât bărbaţii. Măsurile de austeritate au crescut riscul de sărăcie în rândul femeilor şi au mărit gradul lor de dependenţă de ceilalţi membri ai familiei, cu toate efectele negative implicite.

Stereotipurile tradiționale rămân cele mai importante obstacole în calea egalității de șanse între femei și bărbați în domeniul educației

Comisia Europeană a prezentat ieri rezultatele unui studiu privind felul cum ţările membre UE tratează problema inegalităţii de gen în domeniul educaţiei.

Studiul se bazează pe activitatea rețelei Eurydice, care colectează și analizează date privind sistemele educaționale. Studiul cuprinde 29 de țări (toate statele membre UE cu excepția Bulgariei, plus Islanda, Liechtenstein și Norvegia).

Constatări principale:

Percepțiile față de rolul femeilor și bărbaților și stereotipurile reprezintă principala problemă

Cu câteva excepții, toate țările europene au sau planifică politici de egalitate de șanse între femei și bărbați în domeniul educației. Principalul obiectiv este lupta împotriva rolurilor atribuite tradițional femeilor și bărbaților și împotriva stereotipurilor. Alte obiective includ îmbunătățirea reprezentării femeilor în organismele decizionale, contracararea modelelor referitoare la nivelul de școlarizare bazate pe sexe și combaterea hărțuirii pe motiv de sex în școli. Inițiativele guvernamentale destinate să informeze părinții cu privire la aspectele egalității de șanse între femei și bărbați și să-i implice mai puternic în promovarea egalității de șanse între femei și bărbați în domeniul educației sunt rare.

La nivel european, fetele obţin, de regulă, note mai mari și rezultate mai bune decât băieții la examenele de finalizare a școlii, iar probabilitatea ca băieții să abandoneze școala sau să repete ani școlari este mai mare. Sondajele internaționale arată o mai mare probabilitate ca băieții să aibă rezultate slabe la citire, în timp ce este mai probabil ca fetele să obțină rezultate slabe la matematică în aproximativ o treime dintre sistemele educaționale europene. Cu toate acestea, cel mai important factor rămâne contextul socioeconomic.

Doar pentru câteva țări rezultatele slabe ale băieților fac obiectul unei priorități politice (Comunitatea flamandă din Belgia, Irlanda și Regatul Unit). Și mai puține țări au programe speciale pentru îmbunătățirea aptitudinilor de citire la băieți și a rezultatelor fetelor la matematică și științe [Austria, Regatul Unit (Anglia)].

Orientarea profesională diferențiată în funcție de sexe se concentrează pe fete

Numeroși tineri și tinere în școli de meserii și în învățământul secundar general continuă să-și aleagă cariera în funcție de rolurile atribuite tradițional categoriei de sex din care fac parte. Pentru abordarea acestui aspect este nevoie de o mai bună orientare profesională și de o mai atentă conștientizare a problemelor de percepție a bărbaților și femeilor de către consilierii de carieră, care pot fi astfel mai capabili să combată stereotipurile.

Orientarea diferențiată în funcție de sexe, disponibilă în prezent numai în jumătate dintre țările europene se concentrează mai adesea asupra fetelor decât asupra băieților și are drept obiectiv, de regulă, încurajarea fetelor de a alege cariere în tehnologie și științe naturale. Deși există inițiative și proiecte individuale interesante, lipsesc strategiile naționale generale de combatere a stereotipurilor privind diferențele între femei și bărbați în alegerea carierei și inițiativele adresate băieților.

Politicile privind învățământul superior se concentrează în principal pe creșterea numărului de femei care studiază matematica, științele și tehnologiile

Femeile reprezintă majoritatea studenților și absolvenților în aproape toate țările și domină în educație, sănătate și bunăstare, științe umaniste și arte. Bărbații domină în inginerie, industria prelucrătoare și construcții.

Aproximativ două treimi dintre țările incluse în studiu au politici de egalitate de șanse între femei și bărbați în învățământul superior. Cu toate acestea, aproape toate aceste politici și proiecte sunt orientate numai către femei. Pe de altă parte, proporția femeilor în cadrul personalului didactic în instituțiile de învățământ superior scade cu fiecare treaptă pe scara carierei academice. Cu toate acestea, numai aproximativ o treime dintre țări au pus în aplicare politici concrete pentru abordarea acestei probleme, orientate pe combaterea acestei segregări pe verticală.

________________________

Studiul complet Gender Differences in Educational Outcomes: study on the measures taken and current situation in Europe - poate fi accesat aici.

Actriţa Geena Davis condamnă machismul din cinematografie

La o întâlnire de la sediul ONU la care s-au discutat modurile de combatere a violenţei împtriva femeilor şi promovare a egalităţii între sexe, actriţa Geena Davis, deţinătoare a unui premiu Oscar, a criticat faptul că mass media transmite în continuare mesajul că fetele şi femeile valorează mai puţin decât băieţii şi bărbaţii: "în general, în filme raportul este de trei personaje masculine la fiecare personaj feminin, inclusiv în cele adresate copiilor; este acelaşi procent ca în filmele care se făceau la 1946."

Actriţa a criticat faptul că majoritatea personajelor feminine din filme şi televiziune sunt "stereotipate şi hipersexualizate. "Personajele feminine din filmele pentru toate vârstele se îmbracă precum cele din filmele pentru adulţi. Ce fel de mesaj transmitem copiilor cu privire la rolul femeilor şi fetelor în societate?".

Mai multe:

- Discurs Geena Davis.

- Geena Davis calls for equality

O scurtă istorie a participării femeilor în alegerile prezidenţiale de după 1989

• Mai 1990 - Nicio femeie în rândul celor trei candidaţi (Ion Iliescu - FSN, Radu Câmpeanu - PNL, Ion Raţiu - PNŢ-CD);
• Sept. 1992 - Nicio femeie în rândul celor şase candidaţi (Ion Iliescu - FDSN, Emil Constantinescu - CDR, Gheorghe Funar - PUNR, Caius Traian Dragomir - FSN, Ioan Mânzatu - PR, Mircea Druc - independent);
• Noiembrie 1996 - Au fost 16 candidaţi înscrişi în competiţie, însă iarăşi nicio femeie în rândul lor (Ion Iliescu - PDSR, Emil Constantinescu - CDR, Petre Roman - USD, Gyorgy Frunda - UDMR, Corneliu Vadim Tudor - PRM, Gheorghe Funar - PUNR, Tudor Mohora - PS, Nicolae Manolescu - ANL, Adrian Păunescu - PSM, Ioan Pop de Popa - UNC, George Muntean - PPR, Radu Câmpeanu - ANLE, Nuţu Anghelina - Cand. Indep., Constantin Mudava - Cand. Indep., Constantin Niculescu - PNA, Nicolae Militaru - Cand. Indep.);
• Noiembrie 2000 - Prima şi singura femeie care a candidat vreodată la funcţia de preşedinte al României: Graţiela-Elena Bîrlă, avocată, care şi-a prezentat o candidatură independentă şi a obţinut sub 1% din voturi, clasându-se pe poziţia a 9-a dintr-un total de 12 candidaţi (candidaţi: Ion Iliescu - PDSR, Corneliu Vadim Tudor - PRM, Theodor Stolojan - PNL, Constantin Mugur Isărescu - Cand. Indep., Gyorgy Frunda - UDMR, Petre Roman - PD, Teodor Viorel Meleşcanu - APR, George Eduard Manole - Cand. Indep., Graţiela-Elena Bîrlă - Cand. Indep., Ion-Philippe Hohenzollern - PRN, Ion Sasu - PSM, Niculae Cerveni - PLDR);
• Noiembrie 2004. Nicio femeie în rândul celor 12 candidaţi (Adrian Năstase PSD+PUR, Traian Băsescu Alianţa DA PNL-PD, Corneliu Vadim Tudor - PRM, Marko Bela - UDMR, Gheorghe Coriolan Ciuhandu - PNT-CD, George Becali - PNG, Petre Roman - APR, Gheorghe Dinu - Cand. Indep., Marian Petre Miluţ - PAP, Ovidiu Tudorici - URR, Aurel Rădulescu - APCD, Alexandru Raj Tunaru - PTD).
  

* Lia Roberts, o politiciană de origine română afirmată în Statele Unite în Partidul Republican, îşi anunţase intenţia de a candida, dar s-a retras din cursă cu o lună înainte de începerea oficială a campaniei electorale.

.

.

• Noiembrie 2009. Nicio femeie în rândul celor 12 candidaţi (în ordinea de pe buletinul de vot: Crin Antonescu -PNL, Mircea Geoană - PSD+PC, Kelemen Hunor - UDMR, Traian Băsescu PDL, Sorin Oprescu -independent, George Becali - PNG-CD, Cristian Iane - Partidul Ecologist Român, Gheorghe Eduard Manole - independent, Corneliu Vadim Tudor - PRM, Remus Florinel Cernea -Partidul Verde, Constatin Ninel Potârcă - independent şi Constantin Rotaru -Partidul Alianţa Socialistă).

Aşadar, în toată istoria României a existat o singură femeie care a candidat pentru cea mai înaltă funcţie în Stat, şi aceasta fără şanse reale de câştig. Este vorba de avocata Graţiela-Elena Bîrlă, care la alegerile din 2000 a obţinut sub 1% din voturile exprimate, alegerile fiind câştigate în turul doi de Ion Iliescu, după o confruntare cu Corneliu Vadim Tudor.

La alegerile trecute, cele din noiembrie 2004, încă din luna februarie a acelui an îşi anunţase candidatura o femeie, Lia Roberts, o româncă aflată în acel moment în conducerea Partidului Republican din Nevada, SUA, dar şapte luni mai târziu, în luna septembrie, ea a anunţat că se retrage din cursă. În prezent ocupă funcţia de consul onorific general al României pentru Statul Nevada.

La actualele alegeri prezidenţiale nu avem şi nu s-a vehiculat numele niciunei femei pentru a candida la funcţia de preşedinte al României. Acest lucru vine ca o consecinţă a unei reprezentări extrem de deficitare a femeilor în politica românească. Conform unui studiu al World Economic Forum publicat în urmă cu câteva zile, referitor la egalitatea între sexe în lume, la capitolul reprezentării politice a femeilor, România se află pe locul 126 dintr-un total de 134 de ţări! (în acel studiu româncele ocupă poziţii mult mai bune în alte domenii, de exemplu suntem pe locul 34 în lume în ce priveşte participarea femeilor în domeniul economic).

Surse:

- INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ - statistică electorală

- BIROUL ELECTORAL CENTRAL PENTRU ALEGEREA PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI ÎN ANUL 2009- http://www.bec2009p.ro

- World Economic Forum - Raportul global al discriminării de gen 2009

Studiu UNFPA despre familiile din România

Filiala din România a Fondului ONU pentru Populaţie a dat publicităţii raportul Politici Familiale şi de Gen în România în care puteţi afla date interesante despre: căsătorii, fertilitate (România are în continuare una din ratele cele mai scăzute a fertilităţii din UE, o medie de 1,31 copii pe femeie în 2007), structura şi funcţiile familiei, relaţiile de gen şi relaţiile dintre generaţii, distribuţia sarcinilor în gospodărie, îngrijirea copiilor, luarea deciziilor în familie, etc.

Studiul analizează politicile familiale din România în comparaţie cu politicile din alte ţări UE precum şi politicile de reconciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familie.

Iată un fragment interesant din acest studiu:

„Indemnizaţia de maternitate şi indemnizaţia de îngrijire a copilului (concediul parental) sunt principalele transferuri financiare româneşti care se înscriu în intenţia de reconciliere a vieţii de familie cu viaţa de muncă. Prin nivelul acestor beneficii, România se poziţionează în categoria ţărilor cu politici generoase, indemnizaţia pentru îngrijirea copilului fiind acordată pe o perioadă lungă de timp şi după un algoritm care permite o înlocuire a veniturilor anterioare ale părintelui.

/.../ Având în vedere faptul că perioada de acordare este relativ lungă, utilizarea beneficiului până la expirare poate ridica o serie de probleme în încercarea de re-intrare a părintelui pe piaţa muncii. Studii comparative realizate la nivel european subliniază faptul că perioadele scurte sau moderate ale concediului parental se asociază cu creşterea ocupării în rândul femeilor, în timp ce perioadele mai lungi cu scăderea participării mamelor pe piaţa muncii. (adică femeia care stă acasă timp de 2 ani va întâmpina probleme la întoarcerea la muncă).

Studiul arată că în România sistemul de protecţie socială a familiilor se bazează cu precădere pe acordarea de beneficii financiare, în detrimentul dezvoltării serviciilor de îngrijire şi creştere a copilului. În ţările unde se vizează atât creşterea fertilităţii, cât şi ocuparea femeilor pe piaţa muncii, există servicii publice de îngrijire a copiilor (creşte, grădiniţe), deduceri fiscale pentru achiziţionarea serviciilor private de îngrijire a copiilor, subvenţionarea serviciilor private, încurajarea reţelelor private de bone sau reţele de baby sitteri la domiciliu.

Un lucru grav e faptul că în România, neexistând un sistem formalizat de îngrijire a copiilor de 0-3 ani, iar concediul parental plătit întinzându-se pe o perioadă de 2 ani, rezultă că cei mai mulţi copii cu vârsta de 2-3 ani rămân descoperiţi ca urmare a imposibilităţii de încadrare în învăţământul preşcolar la vârste mai mici de 3 ani.

La capitolul reconcilierii, studiul arată că în multe ţări UE există politici care vizează flexibilizarea orarului de muncă al angajaţilor (ajustarea programului de lucru) pentru a le permite concilierea cu viaţa familială, dar aceste măsuri sunt aproape inexistente în România.

Link: Politici Familiale si de Gen in Romania

Câte femei se vor regăsi pe lista candidaţilor PD-L la alegerile europarlamentare?

Cu sau fără Elena Băsescu, cu sau fără Alina Mungiu Pippidi, cu sau fără aprobare de la Cotroceni, lista candidaţilor PD-L pentru alegerile europarlamentare ar fi trebuit să se întocmească zilele acestea ţinând cont de două condiţii: 33% femei şi 33% tineri.

Numai că procesul de selecţie s-a schimbat şi cele două condiţii au rămas în aer.

Iniţial lista trebuia decisă de la centru de o comisie formată din nume grele din PD-L (printre care Stolojan, Videanu, Vasile Blaga, Sulfina Barbu), dar din pricina unor certuri şi tensiuni provocate din cauză că baronii locali se luptau care mai de care să-şi promoveze favoriţii, în prezent lista va fi alcătuită pe baza propunerilor făcute de organizaţiile locale.

Că liderii locali sunt în special baroni şi nu baronese, asta o ştim deja. Acum vom avea ocazia să vedem dacă avem de-a face cu baroni moderni sau măcar atenţi la ce li se spune de la centru, sau din contră sunt nişte baroni ca pe vremea orânduirii feudaliste.

11,4% femei în Camera Deputaţilor şi 5,8% la Senat. România e la coada Europei în privinţa nr. de femei în forul legislativ

Noul Parlament are în componenţa sa doar 9,76% femei, cam cât avea şi până acum, ceea ce, conform datelor UE, ne situează în continuare pe ultimele locuri în Europa ca număr de femei în Parlamentele naţionale. În acest clasament, în frunte se situează ţări precum Suedia, Finlanda şi Olanda, cu peste 40% femei în componenţa Parlamentelor lor naţionale. E cunoscut faptul că ţările nordice sunt printre cele mai avansate în eliminarea oricăror forme de discriminare de gen, ceea ce e mai puţin ştiut e că România se aseamănă mai degrabă cu unele ţări arabe decât cu cele europene sau americane la acest capitol.

Total parlamentari - 471

Bărbaţi - 425
Femei – 46

La Camera Deputaţilor avem 38 de femei în rândul celor 334 deputaţi.
La Senat sunt doar 8 femei din totalul de 137 de senatori.

Situaţia pe partide:

Cum se poate vedea din tabelul de mai sus, situaţia cea mai "bună" e la alianţa PSD+PC la Camera Deputaţilor, unde avem 12,3% femei din totalul mandatelor obţinute de această formaţiune politică, în timp ce la UDMR observăm că la Senat în rândul celor 9 senatori există fix zero femei. Bravos!

Sper ca aceste cifre să fie un argument în plus pentru adoptarea unei legi a cotelor de reprezentare electorală pe criterii de gen (gender quotas) pentru viitoarea legislatură, aşa cum a propus PD-L în programul de guvernare şi cum s-a tot discutat pe la PSD de câţiva ani încoace. Indiferent de faptul că experienţa din alte ţări a arătat că sistemul cotelor e defavorizat de sistemul de vot uninominal, oricum ar fi mai bine decât situaţia actuală.

Deputate alese:

1. Claudia Boghicevici (PD-L)
2. Ana Lucia Varga (PNL)
3. Sonia Maria Draghici (PSD+PC)
4. Maria Csilla Peta (UDMR)
5. Lilli Ana Farkas (UDMR)
6. Diana Adriana Tusa (PNL)
7. Carmen Moldovan (PSD+PC)
8. Ileana-Cristina Dumitrache (PSD+PC
9. Manuela Mitrea (PSD+PC)
10. Antonella Marinescu (PSD+PC)
11. Maria Stavrositu (PD-L
12. Carmen Axenie (PD-L)
13. Lucretia Rosca (PSD+PC
14. Monica Iacob-Ridzi - PD-L
15. Cristina Pocora - PNL
16. Luminita Iordache - PSD+PC
17. Cristina Dobre - PNL
18. Mihaela Sandru - PD-L
19. Doinita Chircu - PD-L
20. Mihaela Stoica - PD-L
21. Gratiela Gavrilescu - PNL
22. Adriana Saftoiu - PNL
23. Roberta Anastase - PD-L
24. Raluca Turcan - PD-L
25. Sanda Ardeleanu - PD-L
26. Eugenia Maria Barna (PSD+PC)
27. Rodica Nassar (PSD+PC)
28. Brandusa Novac (PD-L)
29. Sulfina Barbu(PD-L)
30. Ruxadra Jipa (PSD+PC)
31. Doina Burcau (PSD+PC)
32. Daniela Popa (PC)
33. Oana Niculescu-Mizil (PSD)
34. Alina Gorghiu (PNL)
35. Aura Vasile (PSD+PC)
36. Elena Udrea(PD-L)
37. Oana Manolescu, Asociaţia Liga Albanezilor din România
38. Liana Dumtirescu, Asociaţia Macedonenilor din România

Senatoare:

1. Elena Mitrea (PSD+PC)
2. Olguta Vasilescu (PSD+PC)
3. Mihaela Popa - PD-L
4. Minerva Boitan - PNL
5. Doina Silistru (PSD+PC)
6. Sorina Placinta (PD-L)
7. Anca Boagiu (PD-L)
8. Ecaterina Andronescu (PSD).

minim 30% femei în Parlamentul şi Guvernul României

Programul de guvernare al PD-L este o surpriză plăcută în ce priveşte promovarea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi. Se pare că la elaborarea programului s-a acordat o atenţie specială acestei chestiuni şi acolo în partid cineva e la curent cu cele mai recente dezbateri de la nivel european şi mondial.
Problema discriminării femeilor e tratată deschis şi bazată pe date statistice edificatoare:

"În ceea ce priveşte situaţia femeii, în România se păstrează încă o anumită discriminare din punctul de vedere al veniturilor salariale şi al promovării în funcţii publice. De exemplu, România rămâne singura ţară europeană în care nici măcar o femeie un post de ministru (în comparaţie cu Finlanda - 55%, Spania - 50%, Suedia - 45% sau Franţa - 44%, în 2008). În Parlamentul României doar 9% dintre demnitari sunt femei, faţă de 31% cât reprezintă ponderea femeilor în Parlamentul European".


PD-L-iştii vin şi cu soluţii faţă de problema violenţei în familie:

• "/…/ promovarea politicilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie, responsabilizarea şi conştientizarea societăţii româneşti faţă de această problematică;
• Monitorizarea şi evaluarea fenomenului de violenţă în familie prin crearea unui sistem informatic de înregistrare a cazurilor de violenţă în familie;
• Înfiinţarea a 100 de adăposturi pentru victimele violenţei în familie şi a 50 de centre de asistenţă destinate agresorilor familiali, precum şi a unei linii telefonice naţionale gratuite adresate victimelor violenţei în familie".

Pentru promovarea femeilor în politică, PD-L propune să existe un procent de minim 30% femei în structurile de luare a deciziilor şi de reprezentare publică, respectiv în Guvern şi Parlament. Ar fi vorba de adoptarea unei legi a cotelor , aşa cum se practică în multe alte ţări, un prim pas spre atingerea unei parităţi de gen care să reprezinte populaţia aşa cum este ea împărţită, jumătate femei, jumătate bărbaţi.

Prevederea PD-L s-ar adopta începând cu următorul ciclu electoral:
/…/ "introducerea reprezentării minimale de 30% în favoarea femeilor în Parlamentul si primele două linii ierarhice ale guvernului începând cu următorul ciclu electoral (2012);".

Acum ar urma să vorbesc despre faptul că, din păcate, în România, partidele politice odată ajunse la putere uită sau se prefac că uită de oferta electorală cu care au câştigat. Evident, nu pot să spun de pe acum că aşa o sa fie şi în cazul de faţă, dar nu e de bun augur faptul că, deşi au un program bun pe partea de egalitate de şanse, nimeni din PD-L nu iese în faţă să vorbească despre ce se spune în el. Nici măcar femeile care candidează din partea PD-L nu discută public (sau poate nu mi-a ajuns mie la urechi) despre aceste propuneri din program. E adevărat că sistemul actual de vot uninominal obligă candidaţii să vină cu mesaje electorale mai mult pentru nivelul local al colegiilor decât să trateze teme de interes naţional.
Însă pentru adoptarea unei legi a cotelor care să prevadă un minim de 30% femei în Parlament şi Guvern, e nevoie de dezbatere de pe acum. În toate ţările unde s-a adoptat această prevedere au existat presiuni în acest sens, în primul rând de la femeile din partidele politice, apoi bineînţeles de la societatea civilă şi mass-media, fiind vorba de o prevedere care poate aduce schimbări în modul de a face politică, aşa cum a fost la începutul secolului al XX-lea acordarea dreptului de vot femeilor, o idee care la început a părut bizară şi de neconceput pentru multă lume.

Candidatele PD-L la alegerile generale

Monopolul masculin asupra puterii politice se manifestă la toate partidele din România, iar PD-L nu face excepţie.

La fel ca la PSD, există ceva mai multe femei candidate pentru Camera Deputaţilor, mai exact 38 de femei din 315 candidaţi (12% din total) în raport cu Senatul unde se prezintă doar 9 femei dintr-un total de 137 de candidaţi (6,5%).

În aceste condiţii e foarte probabil ca după alegerile din 30 noiembrie România să fie în continuare o ţară cu o extrem de slabă reprezentare a femeilor în Parlament, acest lucru afectând direct calitatea democraţiei din ţara noastră.

Candidatele PD-L la Camera Deputaţilor

1. Oana Badea
2. Claudia Boghicevici
3. Tudorita Lungu
4. Doina Melinte
5. Ionela Bruchental
6. Rodica Huruleac
7. Cecilia Manolescu
8. Gratiela Iordache
9. Minodora Luca
10. Paloma Petrescu
11. Maria Stavrositu
12. Angela Negoita
13. Diana Busoi
14. Ileana Serban
15. Carmen Axenie
16. Dana Mocanu
17. Angela Stoica
18. Monica Iacob-Ridzi
19. Olivia Postole
20. Narciza Nedelcu
21. Mihaela Ioana Sandru
22. Doina Chircu
23. Mihaela Stoica
24. Ana Anghel
25. Roberta Anastase
26. Raluca Turcan
27. Sanda Maria Ardeleanu
28. Liliana Filip
29. Gabriela Ene
30. Maria Parcalabescu
31. Anca Constantinescu
32. Brindusa Cornelia Novac
33. Sulfina Barbu
34. Rodica Mioara Toth
35. Cristina Traila
36. Elena Munteanu
37. Elena Udrea
38. Mariana Nedelcu

La Senat

1. Elena Manolescu
2. Mihaela Popa
3. Mariana Pop
4. Onorica Abrudan
5. Cornelia Corescu
6. Anisoara Radu
7. Sorina Placinta
8. Cornelia Cazacu
9. Anca Boagiu

Candidatele PSD-PC la alegerile generale

În PSD-PC femeile par ceva mai prezente decât la PNL, dar cu toate acestea numărul lor e infim faţă de cel al bărbaţilor. La Camera Deputaţilor există 50 de candidate din 315 candidaţi, deci 15,9% din total iar la Senat găsim doar 9 femei în rândul celor 137 de candidaţi, femeile reprezentând de abia 6,5% din total.
Multe din ele nu prea au şanse de intrare în Parlament pentru că fie concurează în zone unde PSD nu e votat (Covasna, Harghita), fie în colegii în care contracandidaţii sunt mai populari.

La Camera Deputaţilor:

1. MOCAN ANGELICA ELISABETA
2. ARDELEAN LIA
3. ZAHARIA SVETLANA GABRIELA
4. CLIVETI MINODORA
5. DRĂGHICI SONIA MARIA
6. POP MARIA LIA
7. DREŢCANU DOINA MICŞUNICA
8. BARTOŞ DANIELA
9. MOLDOVAN CARMEN
10. ALEXE ADELA
11. POP LAURA ELENA
12. DUMITRACHE ILEANA-CRISTINA
13. MITREA MANUELA
14. MARINESCU ANTONELLA
15. COJOC MARIOARA
16. PALELA RĂDIŢA
17. MIKE LUIZA
18. GRAMA HORIA
19. DINCĂ GEORGETA
20. SCHUTZ MARIA
21. ROŞCA LUCREŢIA
22. OPRE ANCUŢA GIANINA
23. STOIA SABINA
24. CAZAN AGRIPINA ELENA
25. ŢOLAŞ LILIANA
26. IORDACHE LUMINIŢA
27. MATEŞ IOANA VIORICA
28. REVNIC AURORA
29. STOCHINĂ STREINESCU DOINA EUGENIA
30. RUSU MIHAELA ADRIANA
31. MARE PAULA LĂCRĂMIOARA
32. ADOMNICĂI MIRELA ELENA
33. GRAPINI MARIA
34. BARNA MARIA EUGENIA
35. PAŢĂ RODICA
36. TEODORESCU HORIA
37. ANTON MIHAELA
38. ANTIPA ADRIANA LARISA
39. NASSAR RODICA
40. PETCU CLAUDIA
41. SAVU ILEANA
42. MÂNDREA MURARU MIHAELA
43. JIPA FLORINA RUXANDRA
44. BURCĂU DOINA
45. POPA DANIELA
46. NICULESCU MIZIL ŞTEFĂNESCU THOME OANA
47. VASILE AURELIA
48. JUGĂNARU ANNE ROSE-MARIE
49. ANGHEL LUMINIŢA
50. BIRCHALL ANA

La Senat:

1. MITREA ELENA
2. PANĂ ADRIANA DOINA
3. DOBRESCU MARIA ANTOANETA
4. VASILESCU LIA OLGUŢA
5. GODJA EUGENIA
6. IGNĂTESCU CAMELIA MARIA CEZARA
7. DĂNCILĂ VASILICA VIORICA
8. SILISTRU DOINA
9. ANDRONESCU ECATERINA